Marcus Tullius Cicero a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și

constituționalist roman. El a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane.

Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât
Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a
exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei
mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin.

Termenul de umanism:

Umanismul este doctrina care valorizeaza ființa umană. Fiind privita ca posesoare a unor
capacități intelectuale potențial nelimitate, aceasta este plasată in centrul universului și este
considerată a fi o valoare supremă. Grija pentru însemnătatea individului este afișată încă din
vremea lui Cicero, care utilizează termenul humanitas făcând referire la educația și
perfectibilitatea individului.

Reprezentând un model de a gândi și a vorbi, un ideal desăvârșit al umaniștilor, Marcus Tullius

Cicero se bucură de o funcție de bază in istoria dezvoltării acestor idei. El este exact etalonul
propus de reprezentanții acestei concepții : un homo universalis, o personalitate enciclopedică cu
un comportament exemplar în societate. Dincolo de tiparul lansat, însă, cea care primează în
dispozițiile umanismului, mai cu seamă cel ciceronian, este dorința partizanilor de a pune în
valoare demnitatea omului. Superioritatea însului vine din cunoașterea datoriei, după cum
subliniaza si Caecilius. Omul este zeu pentru om, dacă își cunoaște datoria. Ființa umană trebuie
să manifeste, bucuria indeplinirii menirii sale, astfel ca munca trebuie tratata cu seriozitate
siluata ca o sursa de libertate, de bogatie si de multe satisfactii