Până la începutul anilor ’90, atât în mediile ştiinţifice, cât şi în marea

masă a populaţiei, exista convingerea unei legături directe între nivelul inteligenţei
unei persoane (exprimat prin coeficient de inteligenţă – IQ) şi performanţele pe
care aceasta era pregătită să le obţină. Succesul profesional, reuşita socială erau
considerate cu atât mai probabile cu cât IQ era mai înalt.
Erau dificil de explicat însă situaţiile în care unii oameni, cu un
coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut, reuşeau în carieră în timp ce alţii,
cu un IQ ridicat, aveau eşecuri ori stagnau în carieră?
În 1983 psihologul Howard Gardner a introdus conceptul de:
„Inteligenţe Multiple”. El argumenta că există mai multe tipuri de inteligenţe, nu
doar acela măsurat prin teste şi dezvoltat în cadrul şcolar. Un studiu ulterior a
sintetizat modelul "multiplelor inteligenţe" al lui Howard Gardner, în şase categorii
primare:
 inteligenţa abstractă: raţionamentele simbolice;
 inteligenţa socială: legăturile interumane;
 inteligenţa practică: organizarea activităţilor;
 inteligenţa emoţională: conştiinţa de sine şi auto-controlul;
 inteligenţa estetică: sensul formelor, desenul, muzica, literatura;
 inteligenţa kinetică: capacităţile sportive, dansul.
În anul 1988 un alt cercetător, Sternberg, a realizat un sondaj de
opinie, căutând să afle ce înţeleg oamenii printr-o persoană inteligentă. În urma
analizei răspunsurilor, a ajuns la concluzia că oamenii dispun de o altă abilitate
decât inteligenţa academică, datorită căreia reuşesc să depăşească obstacolele vieţii
de zi cu zi.

Dar, dacă nu coeficientul de inteligenţă este cel mai potrivit

instrument de a prognostica reuşita în viaţă a unui individ, care este acela?
Coeficientul de inteligenţă emoţională (EQ) s-a dovedit a fi un
predictor al succesului şi împlinirii atât în plan personal, cât şi profesional, cu mult
mai relevant decât nivelul de inteligenţă cognitivă (IQ) sau alţi factori de
personalitate. De aceea, marile corporaţii îl folosesc de ani de zile pentru selecţia şi
promovarea talentelor. Aspectele circumscrise inteligentei emoţionale sunt din ce
în ce mai puternic valorizate de societăţile moderne. În unele situaţii, acestea sunt
chiar mai relevante – în ceea ce priveşte adaptarea individului la mediul social
decât aspectele „tradiţionale” ale inteligenţei cognitive.
Datele statistice poziţionează inteligenţa emoţională ca fiind de două
ori mai importantă în reuşita profesională şi socială decât abilităţile tehnice sau
intelectuale.
"Inteligenţa emoţională este capacitatea de a ne recunoaşte
propriile sentimente şi de a le identifica pe ale celorlalţi, pentru a ne
automotiva şi pentru a folosi puterea emoţiilor, atât în raport cu noi înşine cât
şi în raport cu ceilalţi." (Daniel Goleman). Finalitatea ei constă în atingerea
scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale. Inteligenţa
emoţională este abilitatea de a folosi emoţiile într-un mod pozitiv şi constructiv în
relaţie cu ceilalţi, de a şti să interacţionezi cu oamenii într-un fel care sa îi atragă de
partea ta, nu să-i îndepărteze de tine.  Este vorba despre a şti să faci alegerile
potrivite pe moment, pentru a interacţiona bine cu cei din jur, despre a şti să tratezi
oamenii într-un mod pozitiv şi constructiv.

De ce inteligenţa emoţională este atât de importantă?

Să fie doar o găselniţă pentru ca firmele de training să-şi vândă mai
bine cursurile de dezvoltare personala sau anumite titluri de cărţi să fie mai
vandabile, ajungând best seller-uri?
Să fie o teorie care revoluţionează cu adevărat raportarea la sine însuşi
şi la mediul de lucru?
De ce avem nevoie de inteligenţa emoţională pentru a ne desăvârşi
procesul de dezvoltare personală?
Pentru că inteligenţa emoţională emoţiile noastre constituie factorii
care ne influenţează în cea mai mare măsură modul în care reacţionăm, luăm
decizii, ne raportăm la propriul sistem de valori şi, nu în ultimul rând, comunicăm
cu ceilalţi. Astfel, dacă reuşim să ne controlăm emoţiile, putem avea lucrurile sub
control, indiferent de context. Chiar dacă o persoană are suficiente cunoştinţe şi
idei inteligente, daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-şi gestioneze emoţiile şi
sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu
ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de
autocunoaştere îşi dau seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe
cei din jur. Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare
aptitudinile intelectuale, creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât
şi în cel profesional.
Problemele emoţionale sunt cele mai frecvente probleme întâlnite în
secolul nostru. Una dintre cele mai mari nemulţumiri în viaţa oamenilor, de
pretutindeni, se referă la problemele de relaţionare, la dificultăţile de comunicare,
la neputinţa de a rezolva anumite conflicte interumane etc. Anxietatea, atacurile de
panică, dependenţele, tendinţele obsesive sau depresive, furia, se pot adăuga si ele
la lista de mai sus. Prin dezvoltarea abilităţilor care ţin de inteligenţa emoţională,
putem controla aceste probleme şi le putem întoarce în favoarea noastră. Iar viaţa
devine mult mai frumoasă atunci când ştim să ne rezolvam problemele emoţionale.
Ne vom putea bucura mai mult de ceea ce facem, de munca noastră, de relaţiile
noastre, vom avea mai mult control asupra noastră şi, pornind din acest punct de
putere personală, îi vom putea ajuta mai mult pe ceilalţi.
Emoţiile ne conduc viaţa iar uneori scapă de sub control si nu avem
dispozitia necesară să le controlăm. Multe persoane îşi trăiesc viaţa fiind infirmi
emoţional, nefiind capabili să înteleagă complet şi /sau să exprime ceea ce simt.
Zona emoţională nu este un subiect tabu.
Inteligenţa emoţionala implică un proces îndelung de dezvoltare
personală continuă. Puţine persoane recunosc cât de neantrenaţi sunt când vine
vorba despre comunicare intimă şi exprimarea sentimentelor, despre cine sunt cu
adevărat, şi ce simt cu adevărat. Până recent, activităţile şi procesele mentale au
fost estimate ca fiind mai importante ca cele emoţionale. În realitate ambele sunt
de importanţe egale. Inteligenţa emoţională implică readucerea emoţiilor la
adevăratul lor loc în viaţa noastră de zi cu zi, utilizarea ei este relevantă pentru
oricine şi este aplicabilă în toate mediile şi profesiile.