Simion Brnuiu (n. 21 iulie 1808, Boca, Slaj - m.

28 mai 1864, Snmihaiu Almaului) a fost un istoric, filozof, om politic i profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluiei de la 1848. Biografie Nscut ntr-o familie srac, i-a nceput studiile la coala comunal de la 6 ani. Dup terminarea colii, a urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar apoi Facultatea Teologic din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic.De la 23 de ani, din anul 1831, pred istoria universal la o coal n Blaj. Dupa un rasunator proces, nemaiputindu-si continua activitatea de profesor, va studia trei ani la facultatea de drept din Sibiu. De aici va raspandi in 1848 celebrul sau manifest din 24 martie, cunoscut si de Marx, in care milita pentru egalitatea nationala. Om politic, filozof si jurist fruntas al revolutiei de la 1848 din Transilvania, profesor universitar, Simion Barnutiu, socotit de unii cercetatori cel mai de seama ganditor al romanilor transilvaneni de la jumatatea secolului trecut1, a facut parte din generatia intelectualilor pasoptisti care s-au ilustrat in cele trei tari romane prin aportul lor la renasterea politica si afirmarea natiunii noastre in epoca moderna. Ideolog al luptei nationale a romanilor de peste munti, Barnutiu a ramas cunoscut in istoria gandirii politice romanesti indeosebi prin vestitul discurs rostit in catedrala de la Blaj in timpul Adunarii Nationale a romanilor din 3-5 mai 1848, al carei vicepresedinte a fost. Revoluia odat nfrnt, Brnuiu s-a refugiat la Viena unde a urmat cursurile Universitii pn n 1853 cnd a fost forat s renune, ca urmare a interveniilor poliiei imperiale. Se mut n Italia, la Pavia, unde se nscrie la cursurile Facultii Juridice. i ia doctoratul, iar apoi revine la Viena, unde August Treboniu
1

Radu Pantazi, Simion Barnutiu, Opera si gandirea.Editura stiintifica, Bucuresti, 1967, pag. 254

Laurian i face propunerea de a veni la Iai s predea, invitaie pe care o accept, fiind la Iai din decembrie 1854. Timp de un deceniu, Brnuiu a rmas acolo. n calitatea sa de profesor la Academia Mihilean (1855-1860) i apoi la Universitatea din Iai (1860-1864), Brnuiu a format oameni cu o gndire nou, oameni care ulterior au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moiilor boiereti i a celor mnstireti.

Ca si alti luptatori pasoptisti, Barnutiu considera ca nu poate exsista libertate politica si dreptate sociala fara libertate nationala. Polemizand cu infocare impotriva tezei eronate si mincinoase a conducatorilor revolutiei ungare de la 1848 care promiteau romanilor si altor nationalitati din Transilvania un regim de libertate politica si desfiintarea serbiei, dar fara recunoasterea libertatii lor nationale, ci dimpotriva, in schimbul dizolvarii lor in natiunea unica ungara, el a sustinut permanent ca libertatea cea adevarata a oricarei natiuni nu poate fi decat nationala2; nu exsista libertate atunci cand nu-ti poti pastra si afirma liber nationalitatea; libertatea fara nationalitate nu se poate intelege la nici un popor de pe pamant 3 spunea el in mentionata cuvantare de la Blaj. Dreptul natiunilor la existenta si libertate este pentru el un drept fundamental, primordial. Fara de nationalitate nu e libertate, nici lumina nicaieri, ci pretutindeni numai lanturi, intuneric si amortire declara el sub
2

Romanii si ungurii. Discurs rostit in catedrala Blajului. 2/4 mai 1848. Imprimeria Bornemisa, Cluj, 1924, pag.27 3 Idem pag. 31

boltile catedralei din Blaj. Ce este apa pentru pesti, aerul pentru zburatoare si pentru toate vietuitoarele; ce este lumina pentru vedere, soarele pentru cresterea plantelor, vorba pentru cugetare; aceasta e nationalitatea pentru orice popor; intr-insa ne-am nascut, ea este mama noastra... Nationalitatea e indemnul cel mai puternic spre lucrare pentru fericirea neamului omenesc. Pe cel ce nu-l trage inima sa lucreze nici macar pentru gloria si fericirea natiunii sale, acela nu e decat un egoist pierdut pentru umanitate... Nationalitatea e libertatea noastra cea din urma si limanul scaparii noastre viitoare. Dupa ce ne-au luat toate, numai aceasta libertate nu au rapit-o pana acum vreun barbar de la romani. De 17 sute de ani... ancora aceasta a tinut natiunea romana contra tuturor valurilor de nu s-a scufundat in abisul pieirii.4 Fara a ingnora sau minimaliza importanta celorlalte libertati democratice, antifeudale, Barnutiu a inteles ca, in conditiile Transilvaniei aflate sub stapanire straina, libertatea nationala e premisa si garantia tuturor acestora. De aceea el a respins categoric insistentele si amenintarile ungare ca romanii sa recunoasca unirea Transilvaniei cu Ungaria, hotarata fara consultarea si contra vointei lor, de catre dieta maghiara din Cluj. Aceasta uniune spunea el, urmareste deznationalizarea romanilor si a altor neamuri. Ea vrea sa franga si sa smulga ancora de mantuire a romanilor care a fost nationalitatea lor, sa rapeasca de la romani si libertatea cea mai de pe urma. Linia politica propusa de Barnutiu in cuvantarea de la Blaj si adoptata de Adunarea nationala a romanilor revendica, de pe pozitii de demnitate, egalitatea suverana a natiunii romane ca premisa a oricarei colaborari cu ungurii. Romanii propunea el sa lege uniune si amicitie cu ungurii...
4

Idem, pag. 39-40

cand acestia vor recunoaste libertatea natiunii noastre... Numai dupa ce natiunea romana va fi constituita si organizata pe temeiul libertatii egale, atunci numai sa faca federatiunea cu ungurii pentru apararea comuna, cum face o natiune libera cu alta natiune libera. Fara conditiunea libertatii egale, romanii sa nu paseasca cu ungurii nici un fel de uniune, ci sa se uneasca cu natiunile care recunosc libertatea natiunilor si o respecta de fapt. Orice chemare la uniune fara de conditiunea libertatii nationale, e o chemare la serbie, la care orice natiune libera va raspunde cu dispret, va protesta solemn contra ei. Respingand subordonarea nationala, cerea Barnutiu, Adunarea sa proclame libertatea si independenta natiunii romane si sa depuna juramantul in numele la toata natiunea, cum ca niciodata nu se va lepada de nationalitatea ei, ci o va apara etern cu puteri unite contra tutror dusmanilor si pericolelor, si cu puteri unite va lucra pentru viata onoarea si fericirea ei in toti timpii viitori. Pozitia nationala, patriotica a lui Barnutiu, la 1848 si ulterior, a fost uneori etichetata, fara temei, drept o pozitie nationalist-xenofoba, in randul celor au acreditat o asemenea apreciere numarandu-se, din pacate, si Titu Maiorescu. In realitate inca din cuvantarea de la Blaj, Barnutiu declara textulal: Natiunea romana da de stire natiunilor conlocuitoare ca, voind a se constitui si organiza pe temelie nationala, n-are cugetul dusman in contra altor natiuni, si le recunoaste tuturor acelasi drept si voieste a-l respecta cu sinceritate, cerand respect dupa dreptate; prin urmare, natiunea romana nici nu voieste a domni peste alte natiuni, nici nu va suferi a fi supusa altora, ci vorbeste drept egal pentru toate. Nici afirmatiile facute de Barnutiu in cursul lui de drept public al romanilor, tinut mai tarziu la Iasi, referitoare la dreptul natiunii de a limita

colonizarile, a interzice dobandirea de pamant pentru cetatenii altor state ori a renationaliza asemenea proprietati nu depaseau cadrul obisnuit al dreptului national si international din vremea lui si de mai tarziu. Pornind de la teza ca teritoriul roman e inalienabil si constituie proprietatea poporului roman, Barnutiu considera ca nici un strain nu poate intra in posesia vreunui agru sau loc romanesc fara aprobarea Republicii Romane; orice violare ori incalcare a teritoriului roman, fiecare uzurpare a unui agru privat se considera incalcari... Satele si targurile pot expulza din mijlocul lor p acei straini care le-ar periclita existenta prin numarul si alte apucaturi ale lor5. De asemenea, el preconiza sa se reduca numarul strainilor incat sa nu periclitezeexistenta, demnitatea si progresul natiunii romane... Sa se ia comertul si industria din mainile strainilor si sa se restituie romanilor, indeosebi comertul cu articole de prima necesitate si cu locuinte. Prin straini, Barnutiu nu intelegea pe Bastinasii de alta etnie, ci elemente nou venite ori colonizate din afara. In ceea ce priveste interdictia pentru straini de a dobandi si de a detine pamant, ea a actionat din vechime in tarile romane contra turcilor, de pilda, iar constitutia din 1866 interzicea colonizarea tarii cu straini. De altfel, din teza ca teritoriul national apartine romanilor, Barnutiu deducea si necesitatea reformei agrare, ca un drept al tuturor romanilor la pamantul tarii. Tot pamantul romanesc, toti agrii lui scria el fac impreuna casa natiunii romane. In virtutea acestui drept, nici autoritatile publice, nici orice alta clasa nu pot exclude pe romani, satele si orasele lor, de la proprietatea asupra pamantului romanesc sau de la exercitarea alotr drepturi civile sau politice. Politica romaneasca poate sa ajute agricultura eliberand-o de serbia care o apasa, poate sa emancipeze industria si comertul
5

Dreptulu publicu alu Romaniloru, de Simeone Barnutiu. Iassi, Tipariulu Tribunei Romane, 1867, pag.119

romanesc din servitutea straina spunea el, numind antiromaneasca o politica contrara, care perpetueaza serbia taranilor, aduce colonisti straini si lasa industria si comertul in mainile strainilor. Prin improprietarirea taranilor, judeca pe buna dreptate Barnutiu, proprietatea cea mare de astazi, institutie feudala si ostila natiunii romane, s-ar face proprietate si institutie romaneasca... Condamnarea randuielilor feudale, lupta pentru introducerea libertatilor burghezo-democratice, adeziunea plebeiana la grijile poporului de jos constituie o caracteristica a gandirii politice a lui Barnutiu. Lichidarea serbiei spunea el la 1848, e o cerinta universala a veacului. O putere cumplita si nevazuta, care lucreaza pretutindeni in contra despotismului, lucreaza de mult si la surparea acestei cetati barbare... Vedem ca ea s-a sters in Ungaria, si va cadea si in Ardeal. Insasi salvarea nationalitatii si a limbii el o vedea posibila numai prin poporul simplu: uniti-va cu poporul toti, preoti, nobili, cetateni, ostasi, invatati si va sfatuiti intr-un cuget asupra mijloacelor reinvierii nationale... indemna Barnutiu; tineti cu poporul toti, ca sa nu rataciti, pentru ca poporul nu se abate de la natura, nici nu-l trag asa de usor de partea lor strainii, cum ii trag pe unii din celelalte clase, care urla impreuna cu lupii si sfasie pe popor dimpreuna cu acestia... Ca si Balcescu, Barnutiu lega lupta consecventa contra feudalismului si aristocratiei feudale de instaurarea republicii. Pentru el, statul roman trebuia sa fie republican, cum a fost la stramosi si cum este din vechime in tarile romane. ceea ce numesc alte natiuni stat spune el noi se cuvine sa numim repubilca, cetate, popor..., pentru ca statul roman pana azi e republica.... Forma de stat a romanilor e republica revine el in alt context; romanii n-au stiut si nu au avut niciodata o aristocratie ereditara

cum au statele monarhice si chiar unele republici... Suveranitatea poporului romanesc nu a fost niciodata atributul si proprietatea domnilor romani, cum este in monarhie. Republica vizata de Barnutiu trebuia sa fie democratica, chiar cu o nuanta sociala. Scopul acesteia este ca in toata intinderea ei sa domine si sa guverneze numai dreptul si dreptatea, pentru ca natiunea romana sa poata vietui vesnic libera si independenta. In cadrul ei nu trebuie sa se admita clase privilegiate una aspura alteia. Prin insusi pactul unirii lor, recomanda el, romanii sa se oblige ca vor reconstitui si vor organiza republica, ca nu vor suferi niciodata oligarhia in Republica Romana, caci nu poate fi unire intre romani si oligarhia romana. Barnutiu s-a pronuntat deasemnea impotriva aducerii unui print strain la conducerea Principatelor Unite. Romanii spunea el in aceasta ordine de idei nu pot sa aiba decat domni romani, alesi in sanul lor, daca vor sa traiasca ca natiune libera, deoarece e o contradictie ca natiunea romana sa fie libera si suverana si totodata sa fie supusa unui domn strain. El se pronunta pentru mentinerea sistemului electiv, considerand ca ereditatea introduce favoritismul si privilegiile, iar un domn ereditar ar introduce aristocratia ereditara pentru ca sa aiba cu cine sa-si apere interesele particulare contra natiunii. Fireste, unirea tuturor romanilor a fost si a ramas idealul suprem, perspectiva strategica in care aborda profesorul Barnutiu problemele viitoarei dezvoltari a Romaniei. La 1848 el vorbise de unirea romanilor e drept, pe plan cultural de la Nistru pana la Balcani si de la Balcani pana la Tisa. Mai tarziu la Iasi, el scria ca unirea este ideea sfanta pentru fiecare roman si eterna cum are sa fie natiunea si cetatea Roamana , ea e pactul fundamental, pactul regenerarii natiunii romane

Din principiul, mentionat deja mai sus, ca teritoriul romanesc e inalienabil si nici o parte din el nu se poate desparti de teritoriul natiunii romane , Barnutiu ajungea la concluzia ca in puterea acestui drpet Basarabia si Bucovina, Dacia superioara si Dacia lui Aurelian sunt ale natiunii romane

Cunoscut i apreciat ndeosebi pentru ideile, activitatea i intransigena sa politic, Simion Brnuiu a fost totodat i unul din cei mai reprezentativi crturari ai vremii sale. Simion Brnuiu face parte din ilustra generaie de crturari naintai care, la jumtatea veacului trecut, au oglindit n opera i activitatea lor interesele vitale naionale i sociale, n sens antifeudal, ale poporului nostru. Simion Brnuiu s-a nscut la 21 iulie 1808, n satul Boca Romn, dintr-o familie srac. A nceput a nva n coala comunal de la vrsta de 6 ani. De aici a trecut la gimnaziul din Careii Mari i apoi la Facultatea teologic din Blaj. nc de tnr, la vrsta de 23 de ani, n 1831, este numit profesor de istorie universal la coala din Blaj. Dup un rsuntor proces, nemaiputndu-i continua activitatea de profesor, va studia trei ani la facultatea de drept din Sibiu. De aici va rspndi n 1848 celebrul su manifest din 24 martie, cunoscut i de Marx, in care milita pentru egalitatea naional. Anul 1848 1-a impus pe S. Brnuiu ca pe unul din cei mai de seam conductori. Dup nfrngerea revoluiei, Simion Brnuiu se nscrie la Universitatea din Viena, pe care o prsi n 1852, la insistenele poliiei imperiale. Plecat n Italia, se stabilete la Pavia, urmnd cursurile

facultii juridice. Dup trecerea doctoratului, Simion B rnuiu se ntoarce la Viena, dar respinge propunerea de a primi o slujb n Austria, acceptnd n schimb invitaia lui A. T. Laurian, inspector general al coalelor din Moldova, de a veni la Iai. Stabilindu-se la Iai n decembrie 1854, S. Brnuiu va activa n acest ora timp de aproape un deceniu. La nceput januarie 1855 - el pred la Academia Mihilean logica, apoi filozofia la facultatea de filozofie i dreptul natural public i privat la cea juridic. A predat i un curs de pedagogie. De o mare erudiie, a fost unul dintre fondatorii gndirii juridice, politice, filozofice i pedagogice n cultura romneasc. Simion Brnuiu salut n cursurile sale evenimentul de mare nsemntate istoric a Unirii celor dou principate romne: Moldova i ara Romneasc. Preocupat de problemele sociale, politice i culturale ale vremii, S. Brnuiu ia atitudine n favoarea reformelor burghezo-democratice realizate sau n curs de nfptuire n timpul domniei lui Al. I. Cuza. El i aduce contribuia la ntemeierea universitii ieene, fiind primul profesor de filozofie la acest for de nvmnt. Ca profesor la Academia Mihilean (1855-1860) i la Universitatea din Iai (1860-1864), S. Brnuiu a reuit s creeze o coal, s dea un numr de elemente bine pregtite, care au cerut reforme democratice, ca votul universal i exproprierea moiilor boiereti i mnstireti. Si la Iai, de la catedrele pe care le-a deinut, el a cerut pentru masele impilate, drepturi politice i condiii de via omeneti. Cu tot programul colar extrem de ncrcat, Simion Brnuiu a fost atent, la manifestrile vieii sociale i politice, exprimndu-i, n diferite modaliti (lecii sau scrisori), atitudinea avansat care continua linia fundamental exprimat in 1848. Timpul petrecut de S. Brnuiu la Iai, ca profesor i ndrumtor al tinerilor elevi i studeni, reprezint a doua parte important a activitii sale, pe aceeai linie i poate de aceeai nsemntate cu aceea de

frunta al micrii revoluionare din 1848-1849 din Transilvania. El a acordat o foarte mare importan nvmntului, fiindc a crezut c si prin coal vor putea fi scoase masele populare din mizeria n care erau inute de clasa exploatatoare. Brnuiu a tiut s trezeasc un mare interes pentru toate disciplinele pe care le-a predat, prin claritatea expunerii, puterea convingerii, cldura i entuziasmul de mare orator, cu care tia s nale spiritele si s transforme inimile auditorilor si. Ca profesor la Iai, Simion Brnuiu a fost un adevrat exemplu. Prin activitatea i munca sa el a reuit s ridice mult prestigiul Universitii din Iai. Ultimele luni din viaa lui Simion Brnuiu snt ntunecate de boal, n ianuarie 1864, el este gzduit n casa lui tefan Miele, dar i exprim dorina de a fi dus in Transilvania, spre locurile natale. N-a avut fericirea s-i vad casa printeasc, murind pe drum, in Valea Almasului la 16/28 mai 1864. Este nmormntat la Boca Romn, pe monumentul ridicat mai trziu fiind nscrise cuvintele: libertate, frietate, egalitate, naionalitate. Spirit de formaie enciclopedic, preocupat adnc i continuu de dezvoltarea general a poporului romn. Brnuiu a lsat n urma sa nu numai o fericit direcie politic, ci i o bogat motenire cultural, gndirea i puterea sa de prelucrare si creaie, impunndu-se n numeroase domenii de activitate intelectual. Pe lng omul politic, se poate vorbi cu justificat ndreptire i de filozoful i pedagogul Brnuiu, de juristul, istoricul i economistul cu largi orizonturi i chiar de esteticianul preocupat de orientarea literaturii si artelor romneti. Brnuiu a introdus predarea filozofiei n limba romn n Transilvania (1839) si s-a pronunat pentru o gndire eliberat de tutela teologiei. A predat totodat cursuri de psihologie! pedagogie i drept, fiind un adept al dreptului natural. Gndirea social a lui Simion Brnuiu, avnd ca tem central libertatea, se remarc prin critica adus feudalismului, prin ideea libertii i independenei

naionale, a dreptului tuturor popoarelor la via si propire n cadrul unor state republicane i suverane. Opera lui Simion Brnuiu, integrat cu toate drepturile i pentru totdeauna n tezaurul culturii romneti, cuprinde lucrri care dovedesc pregtirea sa enciclopedic: Dreptul public al romanilor (1867), Dreptul natural privat (Iai, 1868), Dreptul natural public (1870), Dreptul ginilor natural si poziia politic (doctrina constituiunii), Constituiunile statelor principale cu introduciuni, Antropologia, Psihologia empiric, Enciclopedia filozofiei teoretice, Logica, Metafizica, Estetica, tiina virtuii, Pedagogia, Istoria filozofiei. Opera lui Simion Brnuiu, ca i activitatea sa politic i social, constituie izvoare de nvturi profunde, ptrunse de sentimentele cele mai umanitare, progresiste

Destinul paoptist al celui mai vestit orator romn din secolul al XX-lea i are rdcinile n aciunea ideologic din anii 1842 1846, cnd a pus n scen idei i soluii istorice menite s dea o via nou, modern, marilor revelaii ale colii Ardelene. Rzboiul limbilor ce s-a strnit n principat dup 1840 a gsit n Simion Brnuiu insurgentul nfocat pentru regena i demnitatea limbii romne, ca marc i expresie a poporului autohton, covritor ca majoritate i nobil prin obrie. Aciunea, ndeobte numit procesul lemenian, s-a soldat cu crearea partidei naionale din Transilvania, aceeai care, la fel cum s-au petrecut lucrurile n ara Romneasc i Moldova, avea s poarte sarcina i rspunderea revoluiei de la 1848. Dar, tot la fel, i aici aceast micare prepaoptist a fost nbuit, iar liderul ei i-a pierdut rosturile didactice de la Blaj, asemenea precursorului

Gheorghe incai, fiind nevoi s prseasc centrul spiritual a crui generaie tnr purta adnc amprenta gndirii sale. Dup nlturarea din Blaj, Simion Brnuiu se hotrte s studieze dreptul. Ideile sale urmrite pn acum sugereaz o mai veche dorin a scriitorului n acest sens. S-a nscris la Academia sseasc de drepturi din Sibiu, nfiinat n 1844 i care n 1846 i ndemna pe tinerii romni s prseasc colile ungureti i s vin numai n Sibiu. Pasul acesta dovedete nc odat ataamentul fa de filosofia german, dup ce n anii liceului i ai seminarului studiase limba german, pentru a-l nelege i aprofunda pe W. T. Krug. La Sibiu, ntre 1846 1848, el vine n contact cu o nou concepie, proprie nclinaiilor sale despre aprofundarea filosofic a dreptului. Este filosofia juridic a lui Friedrich Karl Savigny, marele teoretician german al dreptului istoric, autorul scrierii Vom Beruf unseren Zeit fr Gesetzgebung und Rechtswissenschaft (Heidelberg, 1814) care pune bazele moderne ale disciplinei. Savigny este antipodul dreptului natural, el vede conceptul juridic n istorie ca rezultnd din contingenele vremii, care l determin ca atare. Istorismul savignyan, ca adversar al dreptului etern i imprescriptibil, i oferea totui lui Brnuiu tentaia cutrii unei organiciti istorice a nzuinelor romneti. Naionalismul crescnd al scriitorului nostru speculeaz ideea consimmntului general, teoretizat de Savigny, spre a dovedi c statul dobndete putere prin drepturile particulare, cnd acestea sunt puse n voia cea universal a popoarelor diferite. Se gndea de pe acum la un drept romnesc n ansamblul Imperiului Austriac, pe care l vede dominat de sentimentul egal al necesitii interne. Cu aceast cucerire, strict subordonat imperativelor de moment, care vizau rezolvarea problemei constituionale a naiunii romne, ideologul romn i ajusteaz gndirea teoretic la viitoarele necesiti ale argumentaiei revoluionare de la 1848. ntr-adevr, n Discursul

de la Blaj gsim dovada palpabil a ndemnului lui Krug: Acum s trecem de la persoana omului la persoana naiunei, ntrit de prerea lui Savigny c naiunile sunt existene reale-psihice. i naiunea romn trebuia s fie o astfel de realitate, dorea Brnuiu. Pe baza acestor precedente teoretice, nu mai mir pe nimeni faptul c Simion Brnuiu a gsit n revoluie, dintru bun nceput, fr ezitri sau abateri, calea cea dreapt, logic i fireasc, unica demn de urmat de ctre naiune. Mult nainte ca membrii partidei naionale s-i fi exprimat o concepie personal n faa iminenei revoluionare, el scrie i lanseaz, cu o perfect stpnire a ideilor, Proclamaia din 24/25 martie 1848, n care ntreaga exegez recunoate izvorul ideologiei revoluionare ardelene de la 1848. Aceast scriere incendiar, adaptat cerinelor momentului, este original doar pentru necunosctorii operei lui Brnuiu. n realitate, aici se comprim meditaii din 1842 despre soarta naiunii romne. Arma dumanului cere arm pe aceeai msur. Cele 12 puncte revoluionare de la Pesta din 15 martie 1848 s-au redus, n aplicarea dat de partida liberal-iredentist maghiar din Transilvania, la unul singur: uniunea cu Ungaria. Nimic nu se schimbase din 1842, acum ca i atunci negociindu-se existena unui popor pe promisiuni de drepturi. Vorba lui Brnuiu: Ungurii-v mai nti cu noi, apoi v-om da asta i asta! Elementul nou era implicarea atentatului mpotriva Transilvaniei ntr-un program revoluionar. Scriitorul se gndete din nou la acelai pactum turpe ciceronian, cnd se ntreab despre unguri: Cine i-au mputerit pe ei s lege drepturile omeneti de limb i de unia lor? Singura cale demn de urmat i se vede aceeai perseveren veche n afirmarea naional: nc odat, frailor! Fr de naionalitate pentru noi i republica e numai un despotism afurisit. E miraculos faptul c Brnuiu nu s-a lsat amgit de sirenele deconcertante ale

panrevoluionarismului European, aa cum i se va ntmpla lui Nicolae Blcescu. Pentru ardeleanul de fier revoluia era o ocazie n plus de a adnci lupta ce nu contenea de la Inochentie Micu-Klein ncoace. Este conduita sntoas, care va constitui platforma de gndire a Adunrii de la Blaj din 3/15 mai 1848 i pe care o va adopta Avram Iancu n lupta armat. n primul rnd, respingerea categoric a uniunii cu Ungaria: Afurisit s fie n veci oricare romn ce va ndrzni a face vreo unire, pn nu va fi proclamat naia romneasc. Textul, scris n galopul evenimentelor, are un ritm nnebunitor al ideilor, o fantastic concentraie: tergerea iobgiii i naiune romneasc i congres naional. Apoi, dup un respiro, Brnuiu dicteaz, n aceeai noapte de 24/25 martie 2848, la Sibiu, a doua proclamaie, Manifestul romnilor transilvneni, n care rspunde pe ndelete la cele 12 puncte de la Pesta. S fie lumin!, zice, i s privim aceste puncte aa cum cere dreptul filosofic. Dar acum prin drept filosofic scriitorul nelege imperativul corectrii unor legi barbare i privilegiuri asupritoare i tirnoase. E un nceput de rechizitoriu care va prinde dimensiuni colosale n Discursul de la Blaj, rostit n 2/14 mai 1848. Proclamaia din 25 martie, ca i prestigiul de lupttor din anii 1842 1846 i-au asigurat un ascendent rapid n aciunea de edificare a programului revoluionar romnesc. La Duminica Tomei ca i la 3/15 mai el se detaeaz ca un lider necontestat, iar cu ultima ocazie cei 45.00 de romni, strigar toi de toate prile i cu unanimitate poftir pe Simion Brnuiu s vorbeasc. Ceea ce a vorbit atunci marele orator romn este incomparabilul Discurs de la Blaj, cuceritorul discurs din catedrala Blajului, cum l caracterizeaz D. D. Roca. Despre aceast cea mai mare oper oratoric din istoria romnilor s-a scris mult i cu competen. Filosoful D. D. Roca vede n discurs expresia calitii de cugettor european a lui Simion Brnuiu, care opereaz aici cu conceptele ctitorilor gndirii moderne, de la John Locke i Samuel

Pufendorf la Jean Jacques Rousseau i Immanuel Kant, de la Wolf i Baumaister la Krug, Karl Rotteck, Savigny i Gottfried Mller dintre germani, desigur cei mai ndrgii. ntrezrit de sofitii i stoicii elini, ideea dreptului natural a luat n istoria cugetrii umane forme diverse, nainte de a-i primi definiia modern prin Hugo Grotius. Nivelul interpretrii brnuiene este ns postkantian, mai aproape dect toi de Rotteck, printele liberalismului european din secolul al XIX-lea. Lucrarea acestuia, Allgemeine Staatslehre, aprut la Stuttgart n 1840, este o surs dovedit pe text. Prin construcia lui ideatic, marele discurs arat concepia general despre lume pe care se sprijin ideea de drept la scriitorul nostru. Scrutnd temeiurile civilizaiei omeneti, oratorul ardelean ajunge la convingerea c dreptul trebuie s primeze asupra forei. Convingere care, apoi, l determin s pun la stlpul infamiei o stare de fapt instalat samavolnic asupra romnilor din Transilvania n veacurile evului mediu, dar care tinde s devin o ntristtoare stare de drept. Amnuntul c ideologia revoluiei ungureti era cu totul orientat spre perpetuarea strii de fapt i specularea modern, sofisticat, a strii de drept l ncrnceneaz pe oratorul de la Blaj. Ceea ce a spus el acolo i cum a spus, nu s-a mai spus niciodat, nu se va mai spune niciodat. Sculptat totul n granit: din dreptul rzboiului cuceritor nu se nate proprietatea, ci numai o posesiune temporar. Tot ce ine de astfel de posesiune n-are putere n faa judecii umanitii. Cci libertatea este o lege de neocolit, libertatea cea adevrat a unei naiuni nu poate fi dect naional. Libertatea i naionalitatea sunt noiuni de nedesprit, cci cu persoana naiunii deodat se nate i libertatea ei. Puterea silogistic a scriitorului e nesecat la capitolul libertate. Libertatea e condiia primordial a culturii, e bunul suprem al oricrui popor. Iar libertatea numai naional poate fi. Statul nsui nu are alt rol dect garantarea i perpetuarea libertilor omeneti, a

armoniei n aceast libertate. Armonia nseamn totalitatea raporturilor concentrice dintre naiuni. Toate naiunile sunt egale (cu aceast egalitate a naiunilor e legat strns libertatea lor), aa cum toate limbile sunt egale. Ideea raportului dintre limb i naionalitate o ia de la Savigny, dar numai n msura n are organicismul nu dezechilibra argumentaia de drept natural. Ce a urmrit Brnuiu cu aceast impresionant desfurare conceptual? Scopul este binecunoscut, Adunarea Naional de la Blaj din 3715 mai 1848 i l-a nsuit ntocmai, fcnd din el temelia revoluiei romnilor din Transilvania. Scopul era tergerea trecutului cu toate mizeriile sale i ntemeierea unei naiuni romne libere, pentru un viitor liber. Acest scop era la ndemna oricrui om politic al momentului. Meritul su neclintit rmne tot n sfera filosofiei, n pofida noianului de raiuni practice de care este strbtut discursul. Dup Petru Maior, numai Brnuiu a avut revelaia faptului c drepturile romnilor pot fi aezate pe temeiurile dreptului natural. Mai mult dect precursorul su ns, el singur dup o constatare competent a tiut s formuleze, doctrinar i n deplin cunotin i contiin, raiunile ultime, general umane, ale acestui implacabil Ttrebuie s fie astfel!. Cu aceast desfurare oratoric, soarta condeiului lui Brnuiu a fost pecetluit pe toat durata revoluiei i a rzboiului civil. l recunoteau n toate proclamaiile Comitetului Naional Romn, al crui membru a devenit ndat dup 3/15 mai, iar preedinte din 1noiembrie 1848. n zbuciumatele luni de durere i snge, cnd romnii au rsturnat cu fora armelor vechea alctuire statal din Ardeal, nlocuindu-o cu una naional, Brnuiu rmne acelai doctrinar care vede dincolo de lucruri. Destinul su de cabinet a asigurat un reper neclintit naiunii aflate n fierbere. Faptul c Brnuiu gndea i scria la Sibiu (Strig Brnu din Sibiu / C Ardealul nu-i pustiu) a permis numeroilor lideri ai aciunii imediate s-i desfoare ntr-o atmosfer de ncredere

multiplele lor ndatoriri. Instituia n plin experimentare a prefecturilor revoluionare este inut n stare de omogenitate prin actele sistematice ale comitetului, semnate invariabil, n frunte, de Simion Brnuiu. Dup cum se simte indubitabil mna lui n toate manifestele mari din vara i toamna anului 1848, tot astfel se simte i n cele mai multe dintre actele operative ale comitetului. Monoton n exterior, viaa lui Brnuiu din lunile revoluiei este vulcanic, devoratoare n interior. n aceast perioad l cunoate poetul Gheorghe Sion, care la nceput este contrariat de discrepana dintre faima revoluionarului i natura lui timid, fisiognomia lui linitit. Dar spune memorialistul la cuvintele de patrie, naiune, romnism el se entuziasma ca un poet, figura lui lua un aer de om inspirat, de profet, vorba lui un accent simpatic i dureros, cuttura lui zvrlea scntei de curaj i terorism. Acest atlet al romnismului mpotriva maghiarismului, cum l numete Sion, a urmrit ideea de dreptate i umanitate chiar i n textele care instituie insurecia revoluionar din Ardeal. Omul rmne om, rmne frate al vostru chiar i cnd este vrjma al vostru, scrie el n manifestul Frailor romni! din 7/19 octombrie, cnd i cheam pe romni la arme. Iar n manifestul Ctr naiunea ungar i secuiasc din Ardeal, lansat n aceeai zi: S facem osebire ntre rul trebuincios al rsboiului i ntre barbariile ce nu folosesc nimnui i stric mai mult celuia ce le svrete. Psihosociologia conductorului naional o ntregete i o pune n eviden pe aceea a scriitorului militant, a doctrinarului naional sincer i devotat. Modestia sa cu accente de cenzor roman, taciturnitatea sa verbal i epitolar (care contrasteaz izbitor cu adevrata graforee a lui Blcescu din aceeai perioad) a pus activitatea lui Simion Brnuiu din timpul revoluiei sub semnul unei ciudate uitri. El nsui, cnd a fost cazul, l-a scos mereu n eviden, ca erou i etalon, pe Avram Iancu. Din acest punct de vedere, activitatea i locul su

exact n revoluia ardelean de la 1848 constituie nc o ndatorire de viitor a istoriografiei noastre.6

Revista Tribuna, XXXIII, 1989, nr.25, pag.8

BIBLIOGRAFIE G. Bogdan-Duica, Viata si ideile lui Simion Barnutiu Bucuresti, 1924. Petre Pandrea, Filosofia politico-juridica a lui Simion Barnutiu Bucuresti, 1935. Radu Pantazi, Simion Barnutiu. Opera si gindirea Bucuresti, 1967. George Em. Marica, Studii de istorie si sociologia culturii romane ardelene din secolul al XIX-lea I Cluj-Napoca, 1977.