Universitatea din Craiova, Facultatea de Științe Sociale, Specializarea Istorie anul III

Curs :Istoria Evreilor

Referat:Evoluția statutului juridic și politic al evreilor din

România
1848-1923

Student: Samfira Laurențiu-Claudiu Coordonator: Lect.univ.dr. Adi Schwartz

 Evoluția statutului juridic și politic al evreilor din România
1848-1923

Calea spre emanciparea evreilor de pe teritoriul românesc a fost una de lungă durată și
anevoioasă. Încurajați de promisiunile făcute de pașoptiști de a rezolva problemele minorităților și
emancipării evreiești, aceștia vor participa cu entuziasm la revoluția de la 1848 și au sprjinit
grupările politice care au dus la unirea principatelor. Articolul 21 1 al Proclamației de la Islaz din
9/21 iunie 1848 proclama ,, emancipația izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți
de altă credință ”2
În perioada următoare Unirii, Alexandru Ioan Cuza a fost cel care a făcut următorii pași spre
emancipare, acesta va acorda cu câteva condiții drepturi civile în articolele 8,9 și 16 ale Codului
3
Civil din 26 noiembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865 evreii au fost integrați în
posturi publice iar articolul 224 al legii comunale din cadrul Constituției de la 2 mai 1864 5 le
asigura dreptul de participare în anumite condiții la alegerile municipale. Una dintre condițiile
pentru participarea la vot era dobândirea împământenirii, a vârstei necesare cât plata contribuțiilor. 6
Deșii aceste legi au fost o încercare de recunoaștere a emancipării acestea nu au fost puse în
aplicare datorită timpului scurt între elaborarea lor și abdicarea forțata a lui Alexandru Ioan Cuza
din 1866.
Venirea la conducerea Principatelor a Principelui Carol a dus la elaborarea unei noi
constituții în 1866 care după lungi dispute politice și la presiunea deputaților naționaliști se
introduce articolul 7, articol care reglementa calitatea de român și reglementa procesul dobândirii
cetățeniei române: ,,Însușirea de român se dobândește, se conservă și se pierde potrivit regulilor
statornicite prin legile civile. Numai străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea.”7
Acest articol din Constituție deși reglementa legal problema evreiască, prin conținutul său a
ridicat bariere severe în calea evreilor care erau născuți în spațiul românesc și totodată a făcut
imposibilă naturalizarea evreilor veniți din alte regiuni. Exploatând teoria pericolului demografic
1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Proclama%C8%9Bia_de_la_Islaz, accesat la 02/11/2020, ora 20:08
2 Ibidem, accesat la 02/11/2020, ora 20:22
3 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1, accesat la 02/11/2020, ora 20:30
4 https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_%C3%Aen_Regatul_Rom
%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1], accesat la 02/11/2020, ora 20:33
5 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constitu%C5%A3ia_din_1864, accesat la 02/11/2020, ora 20:40
6 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/19576, accesat la 02/11/2020, ora 20:45
7 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37755 , accesat la 02/11/2020,ora 20:24
conducătorii partidului liberal va introduce niște măsuri sub forma de legi încurajând în anumite
aspecte antisemitismul, măsuri precum interdicții de a locui în mediul rural, expulzări, restricții de
ordin economic care au fost însă agravate de abuzuri ale administrației locale însărcinată cu punerea
în aplicare a acestor directive.8
Ion Brătianu, ministru de interne la 1867 interzice printr-un decret așezarea îl localitățile
rurale, evreii nu au voie sa deschidă restaurante și hoteluri și sau să arendeze proprietăți. Mai mult
de atât, evreii sunt expulzați din sate și târguri iar mai apoi și din țară cu pretextul vagabondajului.9
Toate aceste măsuri de represiune împotriva evreilor i-au creat o imagine proastă în Europa
care va duce și la excluderea sa din loja francmasonă Grand-Orient de la Paris.
Din unele rapoarte internaționale reiese că sute de familii de evrei au fost expulzate ,,fără
nici un pic de alimente și sub pază”, aceste conflicte cu evreii îi vor afecta relația cu evreii cât și
cariera lui Ion Brătianu care un perioada următoare va deveni mai prudent în relațiile cu evreii iar la
scurt timp va și demisiona din guvern la 29 Iulie 1867.10
Ion Brătianu se pare ca făcuse un pas spre orientarea antievreiască după anul 1860 insă nu
era o orientare rasiala ci una de natura tactică și politică.11
12
În urma Războiului de Independență (1877-1878) are loc Congresul de Pace de la Berlin
unde Marile Puteri sunt de acord sa recunoască României noile granițe și independența cu anumite
condiții printre care și revizuirea articolului 7 din Constituția României și acordarea de drepturi
civile tuturor locuitorilor tării indiferent de orientarea religioasă sau de apartenența etnica.
Aceste presiuni din partea Marilor Puteri au creat reacții negative în cercurile politice din
România . Opoziția la modificarea Constituției a dus la intervenții diplomatice în capitalele
europene pentru a se încerca folosirea disensiunilor dintre Marile Puteri în favoarea renunțării la
această condiție. În cele din urmă nereușind a schimba condiția revizuirii articolului din Constituție,
Parlamentul român a îndeplinit cu cea mai mare reținere această stipulație finală a Tratatului de la
Berlin. În octombrie 1879 este aprobată de către Parlament o lege care modifică articolul 7 al
constituției care împiedicase evreii să dobândească cetățenia
Aprobarea acestei modificări a întâmpinat o opoziție din partea acelora din Parlament care
se temeau de concurența economică. De asemenea exista o vastă opoziție și din partea celor care nu
aveau o problemă personală cu evreii dar care erau supărați pe intervenția Marilor Puteri în treburile
interne ale țării13
8 https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_%C3%Aen_Regatul_Rom
%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1], accesat la 02/11/2020, ora 21:10
9 Victor Neumann „Istoria Evreilor din România”, editura Amarcord, Timișoara, 1996, pag.170
10 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Anul:1867, accesat la 02/11/2020, ora 21:39.
11 Victor Neumann, op.cit., pag. 170.
12 A fost organizat și găzduit de către cancelarul Germaniei Otto von Bismarck în urma conflictului dintre Imperiul
Țarist și cel Otoman (1877-1878) și a a avut ca scop principal reorganizarea Țărilor Balcanice.
13 Keith Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, pag.64-65.
 „Noul articol 7” de la 1878 prevedea că cetățenia se dobândește individual, persoana care
dorea dobândirea cetățeniei trebuia să înainteze o petiție Domului urmând ca mi apoi, după zece
ani de ședere în țară cererea putea fi aprobată printr-un act special al Legislativului dacă petiționarul
se dovedise folositor țării.14 Străinii care aduseseră servicii valoroase tării, incluși cei care luptaseră
în Războiul de Independență puteau fi scutiși de perioada de verificare, numărul evreilor care au
obținut cetățenia în cadrul acestor proceduri destul de complicate a fost destul de mic, încetățenirea
în bloc cum prevedea Congresul de la Berlin nu s-a realizat decât pentru 883 15 evrei dintre cei
35.00016, care erau participanți la Războiul de Independență.
Deși țările Europei de Vest proclamaseră de mult emanciparea evreilor aceștia nu erau
întotdeauna protejați de autorități iar propaganda încă exista. Locul unde va înflori și de unde se va
răspândi antisemitismul în Europa este Germania.
În urma presiunilor și a relațiilor fierbinți din zona balcanică, problema evreiască va avea un
ecou neașteptat care se va transforma într-o dispută diplomatica și chiar într-o monedă de schimb
cum a fost în cazul României.
Deșii Congresul de la Berlin era clar în exprimarea condiției modificării articolului 7 și
acordarea cetățeniei tuturor străinilor, România reușește sa încalce articolele 43 și 44 ale Acordul
de la Berlin17 cu ajutorul lui Bismarck care se folosește de refuzul românilor de revizuire a
Constituției și acceptă acordarea de drepturi doar individual pentru evrei în schimbul răscumpărării
de către statul român a Societății de construcții feroviare din România, societate majoritar germană
și are se afla în pragul falimentului. Prin urmare au fost pe primul loc interesele economice ale
Germaniei și nu respectarea tratatului iar pentru guvernul României mai importanța era rezolvarea
chestiunii evreiești conform propriei viziuni și mentalități.
Această încăpățânarea a autorităților române nu a fost benefică cel puțin în ceea ce privește
economia. Dezvoltarea industriei a fost mult încetinită ca urmare a nefolosirii experienței și forței
de munca evreiești . Deșii legislația era oarecum împotriva evreilor, relațiile interetnice din
România, însă nu pot fi judecate în funcție de atitudinea clasei politice sau ale unui grup de cărturari
exilați. Nu sunt semnalate acțiuni populare xenofobe sau forme de antisemitism în care să fie
implicate alte categorii sociale românești, dimpotrivă, conviețuirea cu populația evreiască reflecta o
reciprocitate a serviciilor făcute în planul civilizației materiale, precum și o sumă de semnificative
interferențe culturale.18
O nouă eră se deschide României care devine regat în 1881, însă era o nouă era și pentru

14 Ibidem.
15 https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_%C3%Aen_Regatul_Rom
%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1], accesat la 02/11/2020, ora 22:33.
16 Carol Iancu, Emanciparea Evreilor din România 1913-1919, Editura Haseffer, Bucuresti, 1998, pag.29
17 http://istoria.md/articol/28/Tratatul_de_la_Berlin_1878, accesat la 02/11/2020, ora 22:47
18 Victor Neumann, op.cit.,pag.173.
evrei ? Deși în teorie, da prin înlocuirea vechiului articol 7 al Constituției în realitate problema
emancipării evreiești nu fusese rezolvată din punt de vedere al principiului emancipării, acesta fiind
înlocuit cu cel al naturalizării individuale.
După Congresul de la Berlin și până la Marele Război politica de oprimare a comunității
evreiești a fost urmată prin succedarea la guvernare atât de liberali cât și de conservatori, numărul
de legi votate împotriva evreilor în diferite domenii și care depășește numărul de 200 19 poziționând
România printre țările de avangardă profesând un antisemitism de stat sistematic.
O schimbare în opinia publica românească s-a văzut odată cu decretul de mobilizare și cu
campania din Bulgaria din iulie 1913 când Uniunea Evreilor Pământeni a afirmat ca evreii se
considera ca români și solidarizează cu poporul român răs1punzând rapid pentru aș-si îndeplini
datoria militară, răspunzând la apel circa 25.000 de evrei.20 Aceste elan de patriotism a fost bine
primit de o întreagă serie de personalități care au reclamat imediat naturalizarea evreilor mobilizați.
În ciuda susținerii de către o masă mare de personalități atât din plan intern cât și
internațional a naturalizării evreilor, acest lucru nu s-a întâmplat deși se primiseră promisiuni în
acest sens. Congresul Ligii Culturale întrunit la București(duminica 30 noiembrie 1913 21 hotăra ca
articolul 7 al Constituției nu va suferi nici un fel de modificare, „naturalizarea colectiva și în masă a
evreilor ar aduce prejudicii unității etnice a statului român și ar opri progresul națiunii”.22
Odată cu declanșarea Marelui Război legislația puterilor publice față de evrei nu s-a
schimbat, dimpotrivă, din punct de vedere juridic, conflagrația europeană a servit chiar ca pretext
pentru înrăutățirea situației evreilor. Astfel în luna ianuarie 1915 este depusa la Cameră Legea
privitoare la controlul străinilor, care ar fi trebuit să întărească siguranța statului român , urma însă
să fie aplicată abuziv evreilor pământeni prin intermediul articolelor 7 și 9.
Cel dintâi articol stipula:
„Ministerul de Interne poate în interesul ordinii și al siguranței publice să oblige un străin sa
părăsească localitatea în care se află și să locuiască într-o localitate anume stabilită. Decizia
ministerială care prescrie măsurile mai sus edictate nu este motivată și va fi notificată străinului pe
cale administrativa. Ea va stabili termenul în care străinul va trebui sa execute ordinul. Străinul care
va părăsi localitatea fixată de ministerul de interne, fără autorizație, sau nu va executa ordinul de a
nu se îndepărta de o localitate va fi pedepsit cu o amendă de 100 de lei, iar în caz de recidivă, cu
închisoarea până la cincisprezece zile. Aceasta independent de măsura de expulzare care depinde de
guvern.” 23
Cel de-al doilea articol prevedea ca toți străinii să-și procure un bilet de liberă ședere după

19 Carol Iancu, op.cit., pag. 37

20 Ibidem, pag. 63.
21 Ibidem, pag.76.
22 https://www.historia.ro/tag/pacea-de-la-bucuresti-1913, accesat la 04/11/2020, ora 21:08.
23 Carol Iancu, op.cit., pag.104
care iși trecea numele într-un registru al străinilor din comuna de rezidență. În felul acesta străinii
deveneau obiectul unei urmăriri permanente și al unui control strict al deplasării de la locul de
reședință către alte destinații.
Odată cu mobilizarea din august 1816, se va declanșa un adevărat regim de excepție
împotriva evreilor fie pe front fie în spatele acestuia. Pretinsele măsuri luate de autorități au avut ca
rezultat strămutări și arestări sub pretextul de a-i împiedica să comunice cu rudele de dincolo de
frontiera. Pe toată perioada războiului evreii au fost supuși la tratamente dure pentru diferite motive
fondate sau nefondate, autoritățile justificând aceste acțiuni și detenții ca fiind „simple măsuri ale
politiei”24 Interdicția de a folosi limba idiș avea ca scop denigrarea și mai mult a evreilor în ochii
celorlalți locuitori, și pentru a întări suspiciunea față de ei.
Finalul Marelui Război va fi urmat de Conferința de Pace de la Paris unde încheierea
tratatului de pace va soluționa problema emancipării evreiești . Tratatul de pace este împărțit în
doua capitole, vom face referire doar la primul pentru ca acesta face referire la viitorul statut al
evreilor din România cel de-al doilea tratând probleme de ordin economic.
Articolul care este consacrat în întregime și în mod explicit statutului evreilor din teritoriile
României Mari este articolul 7, care a fost introdus ca un compromis în locul articolelor evreiești
10si 11. Acesta prevedea: „România se obligă a recunoaște ca supuși români, cu deplin drept și
fără nici o formalitate, pe evreii locuind în toate teritoriile României și care nu se pot prevala de
nici o altă naționalitate”25. Astfel articolul 7 al tratatului consacrează emanciparea evreilor din
România iar articolul 8 este acela care îl explicitează în primele sale doua alineate:
„Toți supușii români vor fi egali în fața legii și se vor bucura de aceleași drepturi civile și politice,
fără deosebire de rasă, de limbă sau de religie. Deosebirea de religie, de credință sau de confesiune
nu va putea fi piedică pentru nici un supus român cu privire la drepturile sale civile și politice, în
special la admiterea în serviciile publice, în funcțiuni și onoruri sau în exercitarea diferitelor
profesiuni și industrii”26
Astfel, prin tratatul din 9 decembrie 1919 le este acordată deplină și întreagă emancipare
evreilor din România.
După obținerea egalității civice, a cărei ultimă discriminare juridică a fot abolirea
jurământului More judaico27, responsabilii politici evrei au trebuit să se angajeze într-o noua lupta
marea, aceea de recunoaștere oficiala a comunității evreiești.28
24 Ibidem, pag. 109
25 Ibidem, pag.349
26 Ibidem.
27 Acest jurământ infamat prin formă și conținut trebuia să fie prestat de evrei în sinagogă și nu la tibunal . Acest
jurământ fusese abolit în Franța din 1846, în România s-a menținut până la începutul secolului XX.
28 https://www.jewishvirtuallibrary.org/oath-more-judaico-or-juramentum-judaeorum, accesat la 04/11/2020, ora
22:39.
 Bibliografie:

Lucrări:
Neumann, Victor, „Istoria Evreilor din România”, editura Amarcord, Timișoara, 1996
Hitchins, Keith, România 1866-1947, Editura Humanitas, București.
Iancu ,Carol, Emanciparea Evreilor din România 1913-1919, Editura Haseffer, București, 1998.
Surse online:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_
%C3%Aen_Regatul_Rom%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1].
http://istoria.md/articol/28/Tratatul_de_la_Berlin_1878.
https://www.historia.ro/tag/pacea-de-la-bucuresti-1913,
https://www.jewishvirtuallibrary.org/oath-more-judaico-or-juramentum-judaeorum
https://ro.wikipedia.org/wiki/Proclama%C8%9Bia_de_la_Islaz,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/1,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_
%C3%Aen_Regatul_Rom%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1]
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constitu%C5%A3ia_din_1864,
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/19576,
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37755,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_
%C3%Aen_Regatul_Rom%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1]
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Anul:1867,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#Situa
%C8%9Bia_evreilor_din_Principatele_Rom%C3%A2ne_%C8%99i_apoi_
%C3%Aen_Regatul_Rom%C3%A2niei_%C3%Aen_sec._XIX_[1].