STRESUL ESTE O DORINTA A EU-LUI

Acest eu afurisit este de vină când vă confruntaţi cu

stresul sau anxietatea. Probabil că se simte mai eficace în
stare de stres, simţind că face şi el ceva pe lume. Poate
că e obişnuinţa, sau credinţa că aşa se cuvine să fie.
Numai
dumneavoastră puteţi analiza motivele. Dar adevărul e că
stresul reprezintă familiarul, iar liniştea, nefamiliarul, deci
eul doreşte stres.
Insă în lume nu există cu adevărat stres sau anxietate;
gândurile dumneavoastră sunt cele care creează aceste
convingeri false. Stresul nu poate fi împachetat, atins sau
văzut. Există doar oameni angajaţi într-o gândire
stresantă. Când gândim stresant, creăm reacţii în
organism, mesaje sau semnale importante ce ne solicită
atenţia. Aceste mesaje se
pot manifesta sub formă de greaţă, hipertensiune, dureri
stomacale, indigestie, ulcer, dureri de cap, puls crescut,
dificultăţi de respiraţie şi un milion de alte senzaţii — de
la neplăceri minore la boli ce pun viaţa în pericol.
Vorbim de stres ca şi cum ar fi ceva care ne atacă.
Spunem lucruri de genul am un atac de anxietate, de parcă
anxie tatea ar fi un luptător. Dar stresul din organism este
rare ori rezultatul forţelor externe sau al unor entităţi care
vă
atacă; este rezultatul legăturii slabe cu intenţia,
provocate de credinţa că eul este ceea ce sunteţi.
Dumneavoastră sunteţi pace şi bucurie, dar aţi lăsat eul
să vă domine.
Iată o listă scurtă a gândurilor aducătoare de stres şi care
izvo
răsc din eu:
• Este mai important să ai dreptate decât să fii fericit.
• Victoria este singurul lucru care contează. Când pierzi,
trebuie să fii stresat.
• Reputaţia este mai importantă decât relaţia cu Sursa.
• Succesul se măsoară în bani şi acumulări, nu în ferici
re şi mulţumire.
• E mai important să fii superior altora decât să fii bun
cu alţii.