FIȘA 3.9.
Noul dumneavoastră set de reguli pentru panică și agorafobie
Etape ale dezvoltării panicii și
agorafobiei
Activare fiziologică inițială
[Amețeli, dificultăți de respirație,
tremur, greață, furnicături, ritm
cardiac accelerat, slăbiciune cauzată
de stres/ boală etc.]
Interpretare de tip catastrofic
[„Înnebunesc.”, „Mor.”, „Îmi pierd
controlul.”]
Hipervigilență
[Vă concentrați excesiv asupra
oricăror sentimente sau senzații
interioare]
Alarme false
[„Aceasta înseamnă că înnebunesc,
îmi pierd controlul, mor, fac un atac
de cord...”]
Anxietate anticipativă
[Înainte de anumite evenimente, vă
îngrijorați tot mai mult că veți deveni
anxios sau hiperactivat.]
Din Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate, Ediția a doua (The Guilford Press, 2012). Drepturi de autor
Robert L. Leahy, Stephen J. Holland și Lata McGinn. Au dreptul de a multiplica această fișă pentru uz personal doar cumpărătorii
acestui volum (vezi pentru detalii pagina drepturilor de autor).
Modalitatea rațională de a privi situația
Activarea nu este periculoasă.
Este absolut normal să avem senzații neplăcute sau neașteptate, cum ar
fi senzația de amețeală, de sufocare, palpitațiile. Dacă știm că aproape
toată lumea are aceste senzații din când în când, atunci înseamnă că
acest lucru este normal.
Nu se petrece de fapt nicio nenorocire.
Nimeni nu înnebunește pentru că are o senzație de amețeală și
palpitații. Nebunie înseamnă să ți se pară că auzi voci ori că vezi
tot felul de lucruri, ai halucinații, ai impresia că lumea complotează
împotriva ta. Dacă ai palpitații nu înseamnă că faci un infarct. Inima
bate mai tare atunci când ești entuziasmat, când faci sport ori sex.
Activarea neurofiziologică nu este sinonimă cu pierderea controlului.
Nu este nevoie să detectați pericolul – fiindcă nu există niciun
pericol.
Poate credeți că dacă vă monitorizați cu atenție bătăile inimii,
respirația și senzațiile de amețeală puteți preveni totul, pentru ca
lucrurile să nu vă scape de sub control. Dar exact această focalizare
excesivă asupra senzațiilor interne vă face mai anxios. Puteți să vă
îndreptați atenția spre lucruri din exterior. De exemplu, atunci când
vă surprindeți urmărind bătăile inimii, redirecționați-vă atenția asupra
situației în care vă aflați.
Nu se petrece nicio nenorocire ‒ nici de data aceasta!
Ritmul cardiac accelerat și respirația rapidă sunt pur și simplu semne
ale anxietății. De câte ori vi s-a întâmplat deja să interpretați greșit
aceste senzații? De ce ar fi periculoase tocmai acum? Nu v-a spus
medicul că sunteți în regulă? Oamenii nu-și pierd mințile pentru că se
simt anxioși. V-ați pierdut cu adevărat controlul vreodată fiindcă ați
respirat mai rapid ori pentru că ați amețit?
Nu este nevoie să vă îngrijorați, fiindcă anxietatea și activarea
fiziologică nu sunt periculoase.
Și ce dacă veți fi anxios în viitor – ce se va întâmpla? Anxietatea
este o reacție normală. Cu toții ne simțim anxioși uneori. Nu-i așa că
ați reușit să faceți o mulțime de lucruri deși erați anxios? Credeți că
dacă vă îngrijorați în legătură cu anxietatea, nu veți mai fi anxios?
Recomandarea este să vă propuneți să tolerați anxietatea pentru a
putea să vă dați seama că nu aveți de ce să vă temeți. Gândiți-vă că
anxietatea este doar o activare mai intensă ‒ foarte asemănătoare cu
aceea pe care o resimțiți când faceți exerciții fizice (vă crește ritmul
cardiac și respirați mai repede).
(continuare)