Controlul emoțiilor

Proiect realizat de : Condrat Gabriela – Ioana

Profesor coordonator : prof. dr. Pană Luminița
I. Ce sunt emoţiile?
CUPRINS
II. Clasificarea emoţiilor
III. Bucuria
IV. Încrederea
V. Frica
VI. Surpriza
VII. Tristeţea
VIII. Dezgustul
IX. Furia
X. Exerciţiu de grup
XI. Inteligența emoțională
 Ce sunt emoțiile ?
O emoţie este o stare afectivă pe care
o experimentăm, o reacţie subiectivă faţă de
mediu care este însoţită de schimbări
organice (fiziologice şi endocrine) ale unei
origini înnăscute, influenţată de experienţă.
Este o stare care vine asupra
noastră deodată şi brusc, sub forma unor
crize mai mult sau mai puţin violente şi mai
mult sau mai puţin trecătoare.
Emoţiile au o funcţie de adaptare a
organismului nostru faţă de tot ceea ce ne
înconjoară.
 Clasificarea emoțiilor
Psihologul american Robert Plutchik a creat în 1980 cercul emoţiilor, care
constă din 8 emoţii fundamentale şi 8 emoţii complexe, formate din câte două
emoţii fundamentale.
Emoţiile fundamentale sunt:
Bucurie
Încredere
Frică
Surpriză
Tristeţe
Dezgust
Furie
Emoţiile complexe sunt: optimism, dragoste, supunere, înfiorare,
dezaprobare, remuşcare, dispreţ şi agresivitate.
 Bucuria
Bucuria este o emoţie caracterizată
prin mulţumire vie, distracţie, euforie,
fericire, un sentiment de comfort,
satisfacţie sufletească.

“Bucuria e o stare în care sufletul

trăieşte calm şi statornic, netulburat de
nicio frică sau superstiţie sau de vreo altă
emoţie” Democrit.
 Bucuria
Starea de bucurie este întotdeauna însoţită în mod natural de un zâmbet. Intensitatea
acestuia poate varia între un zâmbet abia schiţat şi unul ce ne cuprinde întreaga faţă.
Împreună cu acest zâmbet, bucuria se manifestă şi astfel:
Ne cuprinde o căldură plăcută
Bătăile inimii devind mai profunde şi mai lente
Sângele circulă şi irigă corpul
Ne simţim integraţi, unificaţi
În literatura de specialitate sunt descrise două tipuri principale de zâmbet:
Zâmbet Duchenne Zâmbet non-Duchenne
 Zâmbetul autentic  Zâmbetul programat
 Este o expresie a unei stări profunde şi sincere de bucurie  E un semn de amabilitate şi curtoazie socială
 Cald şi spontan, acesta nu poate fi dictat de creier  Este numit şi “zâmbetul însoţitorilor de zbor” sau
 Implică întreaga faţă “zâmbetul Pan Am”
 Implică doar muşchii feţei
 Bucuria

Un zâmbet adevărat
întodeauna presupune:

 Riduri “labe de cioară”

 Obraji ridicaţi
 Mişcarea muşchiului ce
susţine ochiul
 Formarea pungilor sub ochi
 Încrederea
Încrederea este o stare de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva.

“Vor exista mereu oameni

care te vor răni, aşa că
trebuie să-ţi păstrezi
încrederea şi doar să ai
mai multă grijă în cine ai
încredere şi a doua oară.”
Gabriel Garcia Marquez

“Încrederea nu poate fi ordonată. Totuşi este adevărat că cel care câştigă

încredere este cel care e dispus să acorde încredere.”
Gustav Heinemann
 Frica
Frica este o stare de adâncă nelinişte şi
tulburare, provocată de un pericol real sau
imaginar; este o reacţie firească, normală, a
organismului nostru faţă de pericole.

“Frica este o întrebare: De ce ţi-e frică şi

din ce cauză? Aşa cum sămânţa sănătăţii
este în boală, pentru că boala conţine
informaţie, fricile noastre sunt o comoară a
autocunoaşterii dacă le explorăm”
Marilyn Ferguson
 Frica
Atunci când ne simţim în pericol, în creierul nostru se declanşează automat o serie reacţii:
toată atenţia se focalizează pe pericol, orice altă activitate fie e întreruptă, fie se realizează la
nivel de subzistenţă.
Creierul intră într-o stare de hipervigilenţă, cu alte cuvinte ne pregăteşte pentru reacţia de
fugă sau luptă în faţa pericolului. Această stare stimulează secreţia de neurotransmiţători, care în
plan fiziologic se manifestă prin:
oÎncordare musculară
oAccelerare a bătăilor inimii
oDereglare a respiraţiei
Pentru a preveni efectele stărilor de frică trebuie făcut totul ca aceasta să fie ţinută sub
control. Câteva recomandări care pot fi urmate în această situaţie sunt:
 Schimbarea atitudinii faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi
 Înfruntarea situaţiei generatoare de frică
 Abandonarea comportamentelor de siguranţă
 Însuşirea tehnicilor de relaxare şi autosugestie
 Practicarea regulată a sportului
 Surpriza
Surpriza este considerată cea mai
spontană emoţie întâlnită la o persoană; pe
cât de repede apare, pe atât de repede se
poate dispersa.
Poate avea loc ca urmare a unui lucru
neaşteptat sau a unei aşteptări eronate.
Are o valenta afectiva neutra si de obicei
este urmata de o alta emotie.

Expresii ale feţei care indică surpriza:

o Sprâncenele se ridică
o Ochii se măresc
o Gura se întredeschide
o Fruntea poate afişa valuri de riduri
orizontale
 Tristețea
Tristeţea este o emoţie caracterizată prin sentimente de
dezavantaj, pierdere şi neajutorare, este o stare sufletească
apăsătoare.

“Omul care este lipsit de sentimentul tristeţii e tot atât de vrednic

de compătimire ca omul care nu ştie ce-i bucuria sau care şi-a
pierdut simţul umorului”
Konstantin Paustovsky
 Tristețea
Tristeţea se poate manifesta prin:
 Apatie, scădere a energiei şi a entuziasmului faţă de activităţile vieţii
 Modificarea apetitului, cu o creştere sau scădere în greutate
 Modificarea somnului – prea mult sau prea puţin
 Incapacitate de concentrare sau de a lua decizii

Menţinerea acestei stări pe o perioadă mai îndelungată şi adâncirea tristeţii

poate duce la depresie.

Cum putem depăşi această emoţie?

 Disciplinează-ţi mintea şi cultivă numai gânduri pozitive
 Nu te izola - petrece timp cu familia ta şi cu prietenii de încredere, înconjoară-
te de oameni pozitivi, socializează
Dezgustul este o reactie de
Dezgustul
aversiune fata de un obiect.
Dezgustul apare atunci cand ne aflam
in apropierea unor lucruri ce ne pot fi
daunatoare, ne pot intoxica. De pildă,
atunci când gustăm ori mirosim o
mâncare stricată.Dezgustul genereaza
raspunsuri de inlaturare sau indepartare
a stimulului care il provoaca.
Dezgustul poate aparea si vizavi
de o persoana, vizavi de infatisarea,
caracterul ori faptele acesteia. In acest
caz, dezgustul este determinat mai
degraba de standardele morale si
sociale decat de un potential distructiv
intrinsec al persoanei respective.
 Exercițiu de grup
Scopul exerciţiului:
Cunoaşterea reciprocă între colegele de bancă, rememorarea şi
crearea unor emoţii, observarea reacţiilor fiziologice ale emoţiilor.

Vă rog să faceţi următoarele:

o Găsiţi o trăsătură pe care o aveţi în comun cu colega de bancă;
o Spuneţi ce credeţi că vă diferenţiază de colega de bancă din
punct de vedere emoţional.
o Povestiţi o situaţie din viaţa voastră în care aţi trăit emoţii
puternice.
 Controlul emoțiilor
O persoană se confruntă inevitabil cu prezentarea unor informaţii, cu elaborarea şi
susţinerea unui discurs în faţa unui auditoriu, mai mare sau mai mic.
Voi prezenta în cele ce urmează câteva sfaturi pentru controlul emoţiilor în aceste situaţii.
 Sfaturi pentru controlul emoţiilor

Setează-ţi un lucru la care să te gândeşti

Înainte de începerea prezentarii, gândeşte-te la ceva lipsit de încărcătură

emoţională. O sugestie ar fi un element din natură sau un obiect care calmează,
creează linişte şi îi permite minţii să se concentreze.

O apă curgătoare Un câmp cu maci Un diamant

 Sfaturi pentru controlul emoţiilor
 Respiră

Deşi pare un gest instinctiv, la fel instinctiv este şi răspunsul corpului

tău de a-şi ţine respiraţia atunci când te simţi copleşit.
Emoţiile cresc nivelul de stres şi din punct de vedere fiziologic,
corpul tău răspunde prin eliberarea către creier de substanţe chimice
care induc stresul, precum cortizolul şi adrenalina.
Antidotul pentru aceste substanţe este oxigenul. Prin urmare,
opreste-te pentru o clipă: relaxează-ţi toţi muschii şi inspiră-expiră
adânc de câteva ori, în mod discret.
Câteva exerciţii de respiraţie te vor ajuta să te aduni.
 Sfaturi pentru controlul emoţiilor
 Începe-ţi prezentarea cu o mică glumă

Reacţia celor din sală te va ajuta să te detensionezi. Cu cât publicul tău

este mai încremenit şi mai tăcut, cu atât tensiunea ta este mai mare.
A reuşi să îi smulgi o reacţie încă de la început îţi va da curaj şi va face
ca restul discursului să curgă mai firesc.
Prin umor şi chiar autoironie, poţi folosi emoţiile în favoarea ta,
transformându-le în simpatie.
 Controlul emoţiilor
Dacă permiţi emoţiilor tale să controleze transmiterea mesajului, acestea te vor
împiedica să îţi atingi scopul.
Pe de altă parte, exprimarea emoţiilor adaugă valoare unei prezentări,
pentru că astfel audienţa este direcţionată către un loc al înţelegerii,
compasiunii şi acţiunii.
Ca urmare, emoţiile sunt benefice, ele trebuie exprimate şi transmise mai
departe, dar într-o formă controlată şi adecvată.

“Oamenii vor uita cuvintele tale,

dar nu vor uita niciodată emoţiile
pe care le-ai transmis”
Carl W. Buechner
 Bibliografie

 https://www.scribd.com/doc/263491809/Controlul-Emotiilor
 http://www.empower.ro/inteligenta-emotionala/strategie-pentru-controlul-e
motiilor/
 http://autoeducare.ro/controlul-emotiilor
 http://alinablagoi.ro/controlul-emotiilor/
Vă mulțumesc pentru atenție !