http://www.observatorcultural.ro/Andrei-Scrima-maestruspiritual*articleID_27518-articles_details.

html
Andrei Scrima, maestru spiritual?
Vntul sufl unde voiete i tu auzi glasul lui, dar nu tii de unde
vine, nici ncotro se duce. Astfel este cu oricine este nscut din Duhul.
Evanghelia dup Ioan, 3, 8
S nu ne minim. Exist o spiritualitate a Celui ntunecat, foarte
asemntoare n artare cu cea a Hristosului.
Sandu Tudor

S-au mplinit, la 19 august 2012, cnd ortodocii de rit vechi celebreaz

Schimbarea la Fa, 12 ani de la plecarea lui Andrei Scrima din lumea
vzutelor. Cultivat cu grij, cu trecerea timpului, taina personalitii i a
vieii sale sporete.
Andrei Scrima a realizat, pentru civa dintre cei care s-au aflat n
preajm, ntruparea conceptului de maestru spiritual. Acesta a fost i
singurul atribut pe care i-l recunotea deschis: subtitlul unicei cri
publicate de el n limba romn n timpul vieii, o lucrare de legitimare i
de autosituare spiritual i istoric, l enun de la nceput: Maestrul
spiritual n tradiia rsritean. Maestrul spiritual nu se confund cu
duhovnicul ortodox, nici nu e caracteristic ortodoxiei. Instituia
maestrului spiritual a rmas vie astzi mai ales n budismul tibetan i n
sufism, dou formule spirituale pe care Andrei Scrima le cunotea de la
surs, prin experien direct.
Starea de ucenicie
Maestrul, cu att mai mult atunci cnd este mare maestru, se realizeaz
numai n relaia cu cellalt, cu discipolul, ntr-un mod particular, care
presupune o atenie vie i ncordat din partea amndurora: maestrul nu
transmite direct nici o nvtur, dar i pune discipolul n situaia de a
descoperi singur i a interioriza, liber, ceea ce ar trebui aezat ntr-o
tradiie. El nu cere o deschidere, orict de profund i de complex
intelectual, a tradiiei constituite ntr-o serie de propoziii fundamentale,
ci o redescoperire individual, vie, puternic emoional a unei
spiritualiti care se autositueaz ntr-o tradiie.

Starea de ucenicie la un mare maestru este una de cutare, implicnd toate

riscurile experienelor euate sau negative. n cmpul filozofiei
occidentale raionalizate, nu n acela al credinei, apropierea se poate face
cu toate formele de filozofie existenial, de Lebensphilosophie. Dar
experiena pe care maestrul i-o prilejuiete discipolului depete nivelul
raional, angajnd fiina n totalitate. nvtura nu se poate formula n
forme raionale i organizate dect incomplet, parial, deci fals. Cel care
i asum misiunea de a o transmite n forme inteligibile, dar distorsionate
n esena lor, este profesorul.
Meseria social practicat toat viaa de Andrei Scrima a fost aceea de
profesor: de teologie, de filozofie, de filozofie a religiei, de religie
comparat. Capacitatea lui de a formula n cuvnt viu, o sgeat
ndreptat spre centrul intei, o nvtur transindividual a fost
principala sa calitate.
Experien euat
Pentru civa apropiai a fost profesor, pentru alii a prilejuit tipul de
experiene care ar fi trebuit s conduc spre iluminare. Eu am fost unul
dintre acetia. Cu mine, experiena a euat. Semnul eecului este chiar
acest evocare: m folosesc de cuvinte pentru a transmite netransmisibilul
i neinteligibilul, l voi situa ntr-o istorie i ntr-o moral care desparte
binele de ru, o istorie i o moral pe care el le depise sau cel puin
sugera c le depise.
Evocarea mea se adreseaz celor care vieuiesc, ca i mine, n eec: se
folosesc de vorbe, se situeaz ntr-o istorie, accept o moral. E inutil,
cred, s mai amintesc c relaia maestru-discipol, orict de nevrednic s-ar
dovedi acesta, e unic i irepetabil. Acel Andrei Scrima despre care voi
vorbi nu a existat dect n relaia cu mine. Snt convins c toi cei ce i-au
stat n preajm are o imagine personal a maestrului. Altfel, nu ar fi fost
vrednici s-i stea n preajm.
Cel dinti lucru pe care trebuie s-l spun este c nu tiu despre cine
vorbesc. Ambiguitatea vieii, a faptelor i a zicerilor lui Andrei Scrima a
rmas pentru mine de neptruns. Nu l-am putut nelege (dei eram
oarecum dotat pentru aceste lucruri: comunicarea noastr nonverbal a
funcionat din prima pn n ultima clip a ntlnirii noastre; uneori, cred
c funcioneaz i astzi), nu-l pot explica (nu m refer, bineneles, la
hermeneutica textelor sale publice, pe care mi-o rezerv pentru o alt
ocazie, dac va mai exista o alt ocazie), dar l pot descrie.
Eti foarte aproape

La nceputul relaiei noastre, Andrei Scrima a recapitulat acele

mprejurri ale vieii sale pe care considera necesar ca eu s le aflu direct,
n forma n care dorea s le tiu. O parte dintre acestea snt nregistrate,
transcrise, dactilograma e corectat de el. Snt acele lucruri pe care i
dorea s le fac publice, despre care tia c va fi nevoie, cndva, s fie
fcute publice. Nu a admis s se publice nimic n timpul vieii. Pas
maitenant, ma chre, pas maintenat. Aprs. Nu tiu nici astzi dac a
interzis publicarea n timpul vieii pentru c mrturiile conineau fapte pe
care contemporanii si, dintre care unii mai triau, le puteau dezmini
imediat sau pentru c tia (nu era prea greu de prevzut) c va fi cndva
nevoie de propria versiune asupra unor mprejurri rmase neclare.
O alt parte din ceea ce povestea mi era destinat numai mie. El hotra
cnd s opreasc reportofonul. Pe acestea, care alctuiau imaginea despre
sine pe care el dorea el s mi-o transmit, le pstrez aa cum le-am primit,
pentru ntlnirea de dincolo. La sfrit, i-am spus ceea ce spun i acum:
mi pot explica toate deciziile tale importante, inclusiv marile rupturi, n
dou registre: unul sublim, altul abject. M-a privit n ochi i a spus: eti
foarte aproape. Am mai fost uneori foarte aproape, dar nu am fost
niciodat n.
Dup plecarea lui, am czut iremediabil n istorie. Toate descrierile ce vor
urma, orict de neobinuite, se situeaz n istorie.
Energia
Andrei Scrima era ncrcat cu o energie material de un anumit tip, pe
care, netiind cum s-o denumesc, o voi numi curent electric. n
momentele sale de concentrare sau de emoie, intensitatea curentului era
destul de mare. Interfera cu aparatura electric din apropiere. Posed
dovezi materiale: benzi care i modificau viteza de derulare cnd el
apropia sau ndeprta mna de aparat (de multe ori o fcea dinadins). O
nregistrare cu reportofonul aezat prea aproape de el era neclar, dac el
era concentrat sau emoionat. Dac ddeai mna cu el n astfel de
momente, senzaia era de necontestat: erai strbtut de un curent electric
slab.
Am avut, de multe ori, senzaia c m aflu nu n apropierea unei fiine
umane, ci a unui umanoid, un robot foarte asemntor cu omul, care
funcioneaz pe baza unui program. Un alien, uneori chiar un alienat.
Programul se putea reconfigura sau defecta. Erau schimbrile lui la fa.

Una dintre primele uimiri: recunoteam n gesturile involuntare pe care le

fcea Andrei Scrima, gesturi caracteristice, individualizante, de
neconfundat, ale unor persoane bine cunoscute mie din copilrie, care
fuseser, n tineree, prietenii lui. O anume micare a minii, o anume
modulaie a vocii, un anume rs le regseam la el; nu erau asemntoare,
erau identice. Ca i cum ar fi analizat i descompus n elemente
modaliti de comportament i le-ar fi integrat n circuite personale.
Acelai lucru i n domeniul faptelor sau ideilor: apreau ca fiind
personale ntmplri care fuseser, cu siguran, trite nainte de alii.
Cnd mi-a povestit prima revelaie, din copilrie, descriindu-mi i locul n
care se petrecuse, am nlemnit: cunoteam foarte bine textul, era
descrierea primei revelaii, fcut de Voiculescu n Confesiunea unui
scriitor i medic (1935). Cu siguran, Voiculescu i-o povestise lui
Andrei. Dar i Andrei tia sigur c eu cunosc textul, i totui l recita fr
nici o reticen, ntr-o deplin identificare cu el.
Am fost martora unor transferuri de spiritualitate, a unor schimburi (ca s
nu spun furturi) de energie de la cei mai slabi spre cel mai puternic?
Andrei Scrima fusese foarte preocupat din tineree de acest tip de practici,
care constituiser pentru Voiculescu o mare tem literar. M aflam la
limita magiei, m aflam n prezena rezultatelor unor acte magice. Dac
cineva i-ar fi druit de bunvoie o parte din energie unei astfel de fiine,
actul ar putea fi denumit a-i vinde sufletul? Cu siguran, i sensul
invers de circulaie al energiei era posibil: de la cel puternic spre cel slab.
Se fcea prin punerea minilor, prin suflu, prin luarea n posesie a
spiritului celuilalt prin inspiraie.
Schimbri de personalitate
Andrei Scrima a suferit, de-a lungul vieii, cteva schimbri de
personalitate. Ca i cum ar fi murit i ar fi renscut un altul. Nu au fost
voite de el, ci induse din exterior. La dou am fost eu nsmi martor.
Personalitatea cea nou pierdea foarte multe din caracteristicile vechii
personaliti, ca i cum s-ar fi reconfigurat pe baza unui alt soft. De
asemenea, se pierdea n destul de mare msur memoria faptelor din viaa
anterioar. Multe din minciunile ce preau sfruntate uneori, pe care le
spunea Andrei Scrima, reprezentau doar acoperirea unor goluri de
memorie prin ntmplri inventate.Tria ntr-un spaiu intermundan,
imaginal, n care adevrurile uneia dintre lumi deveneau relative. Adesea
ns mima golurile de memorie. Era imposibil de spus cnd minea din
necesitate i cnd mima necesitatea, pentru a putea transmite ceva ce, din
punctul de vedere al recipiendarului, era minciun.

Cel venit a doua oar n Romnia

n 1989, suferise o operaie pe cord deschis, executat, prin grija
binefctoarei sale Dominique du Mesnil, la Huston, Texas. Dup aceast
operaie ar fi dorit s-i petreac restul vieii n India. Fusese rechemat i
trimis n Romnia. tia c aici, unde ncepuse, se va nchide cercul.
Considera c e o ispire pentru pcatele sale. Dup aceast operaie,
viaa pe care o ducea nu mai era de tip strict monahal, ci semilaic. Tria
n afara mnstirii, ntr-un apartament nchiriat n Bucureti, dup un
program pe care i-l hotra singur. Dar cel venit a doua oar n Romnia
nu mai era acela care plecase. Cel pe care l-am cunoscut eu nu mai era
acelai cu acela pe care l cunoscuse V. Voiculescu i nici acelai cu, s
spunem, participantul la Conciliul Vatican II. Nu numai pentru c trecuse
prin experiena Indiei secrete i a sufismului, n perioada cea mai bun a
existenei sale. Dup adormirea total din timpul operaiei, pierduse ceva
esenial i o tia: pierduse unitatea interioar a fiinei.
Lucrul este cel mai uor de perceput n manifestrile sale intelectuale: e
suficient s comparm rigoarea hermeneutic a textului tiprit n limba
arab, n 1988, dup cursul din 1964-1965, n care a comentat prima parte
a Evangheliei dup Ioan(versiunea romneasc:Comentariu integral la
Evanghelia dup Ioan, Editura Humanitas, 2008), e adevrat, pe temeiul
unei strlucite exegeze biblice precedente, cu cele cteva comentarii
tiprite dup acel an, n limba romn, n primul rnd cu analiza scrisorii
lsate de printele Ivan Kulghin celor care frecventau cercul Rugului
Aprins, svrit fr tradiie bibliografic, prin fore proprii: elemente de
erudiie disparat, neorganizate n sistem i neierarhizate, forare a
suprainterpretrii, cu plcerea att de postmodern de a situa exegetul n
centrul exegezei, care i mgulea imensa vanitate, pe care ncercase toat
viaa s-o tempereze, ca pcat capital, i pe care o scpa acum adesea de
sub control.
Dup 5 ianuarie 1999
La 5 ianuarie 1999, a suferit un atac cerebral care a necesitat internarea.
Atacuri uoare mai suferise i nainte, dar le recupera fr ajutorul
medicilor. i acum se recupera repede, dup numai o sptmn de
spitalizare. Dar Andrei Scrima din ultimele 19 luni de via a fost diferit
de cel ce fusese pn atunci. Au disprut, ca i cum nu existaser
niciodat, toate mofturile (era nentrecut n a face graios mofturi), toate
vanitile i toate rsfurile, toate sfidrile, intelectuale sau
comportamentale (Ei, i! specialitatea casei). Plus araba i sanscrita,
devenite neimportante. Dar, mai ales, au disprut minciunile. n ultimele

19 luni de via, Andrei Scrima nu a mai spus nici o minciun nou, iar pe
cele vechi a ncercat, pe ct posibil, s le atenueze.
Spiritul i sufletul lui se curau de pcate, iar comportamentul se apropia
foarte mult de acela al unui clugr tradiional. Alt soft.
Ultima Schimbare la Fa s-a svrit ntre 20 iulie i 19 august 2000 i
m privete pe mine, personal. n tot timpul discipolatului meu, regula de
comportare reciproc a fost maxima severitate. Nu m-a cruat de nimic,
nu i-am cruat nimic.
Ct am fost n preajma lui Andrei Scrima, s-a ntmplat de cteva ori s
spun sau s fac lucruri care veneau, probabil, din adncurile
subcontientului, despre care nu ndrznesc s spun c mi-au fost
inspirate. Gesturi care mi-au rmas inexplicabile, atunci ca i acum. Pe
20 iulie, de Sfntul Ilie, i-am adus n dar un obiect pe care l descoperisem
cu ncntare i pe care l pstram cu grij pentru 1 decembrie, cnd
credeam i eu, ca toat lumea, c va mplini 70 de ani. (Erau 75.) Era un
obiect care putea fi interpretat ca o reprezentare a propriului sine. Nu tiu
de ce, l-am luat pur i simplu i i l-am adus, dei nu obinuiam s ne
facem daruri n afara unor rare ocazii speciale. L-a primit fr s se mire,
fr s ntrebe cu ce prilej, a fost, la rndu-i, ncntat de el (tiam c va fi).
Din acel moment, comportamentul lui fa de mine s-a schimbat, ca i
cum ar fi primit un semn. A disprut orice severitate, a fost tot numai
atenie, bucurie, tandree. M rsfa (!), descopeream cu uimire c tia
precis ce-mi place i ce nu. Nu m-am ntrebat nici o clip de ce. Dar o
spaim rodea n mine: ce mai poate urma dup? Ne-am desprit ntr-o joi
seara. Smbt dimineaa, el avea s plece. Ultimele lui cuvinte au fost:
Que Dieu vous bnit/ (nu folosea subjonctivul!)!. Ateapt un semn de la
mine.
Cu spatele la lumin, palmele lui devin luminoase
Nu voi ti niciodat s-l situez pe Andrei Scrima: un nger, un nger czut,
Mefisto, un impostor genial, un diplomat fr egal, un intrigant din
voluptate i un mincinos inimaginabil, un organizator cum Romnia nu
cred c a mai cunoscut, o combinaie aparent imposibil, dar perfect
funcional, ntre Tartuffe i Baronul de Charlus. Orice ncercare de a-l
defini n termeni cunoscui, limitativi mi se pare sortit eecului. Era toate
acestea mpreun cu multe altele, ca i fluxul misterios care le reunea,
ntr-o stare de inocen absolut.
Scena se petrece n sufrageria apartamentului su. Cum Andrei Scrima
avea o sensibilitate la lumin, instinctiv se aeza ntotdeauna cu spatele la

lumin. El se pstra astfel oarecum n umbr, n timp ce lumina cdea pe

faa interlocutorului su. n acest fel erau distribuite locurile i n casa lui.
Dup ce mi spusese ceea ce voia el s tiu despre el, l-am rugat: pune
minile pe mas. tia ce i cer, tia de ce. i-a aezat cuminte minile pe
mas, cu palmele n sus. n minutele urmtoare, privirea mea nu se va mai
desprinde de palmele lui. I-am auzit dup un timp vocea mai timid dect
credeam c poate fi vreodat: vezi, vezi, linia inimii mi lipsete cu
desvrire. Era adevrat, linia inimii lipsea cu desvrire. n schimb,
linia vieii era, de la nceput pn la sfrit, dubl. Era palma unei fiine
care tria concomitent n dou lumi sau a unui impostor absolut.
M-am auzit spunnd: nu lipsete, s-a transformat n cea de a doua linie a
vieii. Atunci s-a ntmplat: palmele lui, aflate n umbr, au nceput s
devin luminoase. Emitea lumin. Dup un timp, i-am reunit palmele,
precum ntr-o rugciune.
O alt scen se petrece tot n sufrageria lui. mi arat toate fotografiile pe
care le-a mai pstrat, de la tineree pn la btrnee. Una e splendid: l
reprezint din trei sferturi, un brbat tnr, cu o privire deschis i
curajoas, aintit dincolo de marginile acestei lumi. i spun: cu privirea
asta trebuia s cucereti lumea. Ai cucerit-o?. Nu rspunde, mi pune n
fa o fotografie n care se afl n faa Papei, cu o figur extatic. Eu:
Commediante. Strnge fotografiile.
Dup ce el n-a mai fost, s-au publicat, cred, toate fotografiile rmase.
Fotografia care l nfieaz asemenea unui Alexandru Macedon al
spiritului lipsete. Presupun c nu s-a gsit. i nu s-a gsit pentru c a
distrus-o el, aa cum, la un moment dat, a distrus mai multe documente
(dac n-a minit, bineneles). Pe cea cu Papa a pstrat-o. Cealalt (o avea
n mai multe exemplare) ddea msura eecului su : ce ar fi putut fi i ce
fusese.
V. Voiculescu, Dinu Pillat, Rugul Aprins
Dintre toate ntmplrile istorice n care a jucat un rol esenial aleg una:
relaia cu Vasile Voiculescu i cu Dinu Pillat. Nu analizez nimic, descriu.
Am rmas singura persoan n via care le-a fost apropiat att lui Dinu
Pillat, ct i lui Andrei Scrima, destul de apropiat pentru a discuta cu
amndoi, la distan de un sfert de veac unul de cellalt, despre
romanul Ateptnd ceasul de apoi. Mrturisesc pentru istorie i pentru
istoria literar. i pentru c snt ncredinat c exist destin.
Andrei Scrima tia despre nvinuirile pe care i le-au adus, mai mult sau
mai puin discret, participanii la Rugul Aprins: el a fost Iuda. Nu

singurul, dar principalul. Preul vnzrii fusese plecarea n strintate, n

condiii absolut inexplicabile, pe care el le considera miraculoase, dup ce
fusese refuzat de dou ori.
La revenirea n Romnia a evitat, pe ct posibil, s ntlneasc oamenii pe
care i cunoscuse n prima tineree. Nu a discutat deschis despre acest
subiect, din cte tiu eu, dect cu unul: cu Drago Morrescu. (Drago
Morrescu e autorul singurului portret al lui Andrei Scrima. Portretul se
mai afla, la moartea pictorului, n posesia familiei acestuia.) A negat orice
nvinuire. Puin a lipsit s nu-l pocneasc pe Drago, la propriu (cu vorba
o fcea cu oricine). Era capabil, dezvolta uneori o for de nenchipuit.
Sandu Tudor, printele spiritual al lui Andrei Scrima, V. Voiculescu, cel
care l-a iubit cel mai profund n aceast lume, Dinu Pillat, cel care, n
1956, i-a pus soarta n mna lui toi trei au murit ncredinai c el i-a
vndut.
Sandu Tudor i-a spus-o n nchisoare unui tovar de celul. Care,
turntor fiind, a raportat: prerea lui este c motivele arestrii sale s-ar
putea datora i urmtoarelor fapte: El are un ucenic al su (cum l
numete fr s-i spun numele) care este plecat la Paris. Acesta a nceput
s publice n presa francez nite articole n care vorbete i despre el.
Felul n care l prezint este adevrat c ar nsemna pentru el, n aceste
momente, un oarecare pericol (apud George Enache, Ortodoxie i putere
politic n Romnia contemporan, 2005, p. 415).
Faptele: sosit la Paris, Andrei Scrima i acord lui Olivier Clment un
interviu, n care vorbete despre credina care supravieuiete n Romnia
comunist, refugiat n biserica subteran. Sintagma biserica
subteran este interpretat la Bucureti drept biseric subversiv,
constituind pretextul, de mult ateptat de autoriti, pentru a declana
represiunea mpotriva oamenilor bisericii. Oamenii bisericii, care tiau i
ei care erau nelegerile de comunicare alegoric pe care le aveau cu
Scrima tipul de comunicare caracteristic religioas: sub aparena unor
cuvinte dinainte stabilite, semnificaia e alta au interpretat sintagma ca
semnal convenit de autor cu autoritile pentru a raporta ndeplinirea
misiunii.
V. Voiculescu, pe patul de moarte, i-a spus fiicei sale Gabriela c l-a iertat
pe Andrei. Era prea tnr. La revenirea lui Andrei Scrima, Gabriela a
vorbit de vreo dou ori cu el la telefon, stabilind o ntlnire, pe care el a
tot amnat-o. Nu a mai apucat s-i spun c doctorul l iertase. Dinu Pillat,
ca i Sandu Tudor, nu pronuna numele lui Andrei Scrima, aa cum nu

pronuna numele diavolului. Despre Voiculescu, alturi de care se aflase

din copilrie pn la arestare i pe care l numea printele meu spiritual,
discutam destul de des, dar ntr-un mod aparent neobinuit: nu el, care
tia attea, mi povestea mie despre doctor, ci eu, care nu-l cunoscusem, i
prezentam ipoteze de interpretare a operei i scenarii biografice. Dac la
sfrit Dinu spunea: cum i-ai dat seama?, era bine. Dac tcea, m mai
gndeam. Din scenariul biografic al Sonetelor mi lipsea personajul
principal. I-am spus-o de mai multe ori, Dinu m privea i tcea. Dup
zeci de ani, cnd l-am vzut pe Andrei Scrima intrnd pe u, exact aa
cum l descrisese Voiculescu, zbucnind, am tiut din prima fraciune de
secund c el era. Iar el a tiut c tiu, nainte ca vreunul dintre noi s aib
o identitate social pentru cellalt. Probabil c m-a inut pe lng el i
pentru a m controla i a-i construi o aprare.
Ateptnd ceasul de apoi o ipotez
Ateptnd ceasul de apoi a fost romanul pe care Dinu Pillat l socotise
mult vreme cea mai bun creaie literar a sa, cea care l reprezenta nu
numai pe el nsui, ci i modul de a fi n lume al propriei sale generaii. n
epoca lungilor noastre discuii, ntre 1967 i 1975, l privea cu o detaare
rece, estetic i existenial, cu neiubire. Fusese instrumentul prin care
rul intrase brutal i masiv nu numai lumea lui Dinu, ci i n lumea celor
pe care i iubea, iar el nu s-a iertat niciodat pentru asta.
Dinu Pillat, contiin de o complexitate dostoievskian, i-a iertat pe toi
cei care i fcuser ru n via. Numai pe sine nu s-a iertat: pentru c le
fcuse s sufere pe cele trei femei pe care le iubea n mod absolut i care
l iubeau absolut mama, soia, fiica. Orice argumentare era zadarnic,
Nicu Steinhardt desfurase cndva toate argumentele logice i teologice
pe care le putuse afla mintea lui de jurist hiperinteligent i ultranvat,
tritor adnc al ortodoxiei; a sfrit prin a-i acorda iertarea duhovniceasc.
Am dat romanul cuiva care pleca din ar, avea un geamantan cu fund
dublu. Dar nu l-a dus. Mi-a spus-o mie, o tia foarte precis i Neli Pillat.
Dinu mi-a spus-o prin 1970, repetnd ntocmai faptele din primele
declaraii date Securitii, atunci cnd fusese arestat. (Toate
declaraiile apud Stelian Tnase, Anatomia mistificrii 1944-1989, ediia
a III-a, Editura Humanitas, 2009. Tot acolo, toate amintirile Corneliei
Pillat n legtur cu aceasta: tot timpul se ndoiete de realitatea pe care
ceilali i-o livreaz, dar nu formuleaz niciodat o nvinuire limpede.
Cnd, dup anul 2000, am vorbit cu ea despre perioada aceea, mi-a spus
fr ezitare: la Scrima a fost romanul.)

Faptele: ntr-o prim etap, Dinu Pillat declar n anchet c romanul

pentru care fusese arestat a fost dactilografiat numai n dou exemplare,
unul aflat la el, altul la Andrei Scrima, plecat din ar. O fcea pentru a nu
lsa s cad vreo nvinuire asupra Corneliei tefnescu, coleg de institut,
la care se gsea o copie a romanului, mpreun cu alte lucrri ale lui Dinu.
Cnd Cornelia este descoperit i arestat, confiscndu-se i copia
romanului ce se gsea la ea, Dinu i pstreaz declaraia c au existat
numai dou copii, una la el, una la Cornelia tefnescu, retractnd faptul
c i-ar fi dat una i lui Andrei Scrima i scondu-l pe acesta de sub
bnuiala c ar fi complotat, n anii 50, mpotriva regimului comunist.
ntrebat de Stelian Tnase, n anii 90, despre aceste lucruri, Andrei
Scrima declar c implicarea lui era un mod de aprare la care recursese
Dinu, prin neadevr, un mod de a nvinui pe cineva care oricum scpase
de sub jurisdicia comunist.
Dup descoperirea i publicarea romanului, varianta celor dou copii este
admis de toat lumea. (La lansare, la care a participat toat floarea
editorial humanist, de la director la rspndac, nici unul nu-l cunoscuse
pe Dinu Pillat, dar toi tiau precis cum se petrecuser lucrurile. De la
tiutori, ideea a fost preluat de propagand, apoi admis de public.)
De toat lumea, n afar de mine. I-am cunoscut pe amndoi, tiu bine,
dintre ei doi cine minea cum respira, i citesc altfel faptele: dup
confiscarea copiei aflate la Cornelia, Securitatea se vede pus n mod
uluitor n faa unei situaii care i permite s-l scoat pe Scrima de sub
orice bnuial. Anchetatorii pstreaz declaraia, fals, asupra celor dou
copii i cer o nou declaraie, care s nege c Scrima ar fi primit cea de a
doua copie. Am citit i documentele procesului Rugului Aprins: i acolo,
de cte ori e amintit numele lui Andrei Scrima, anchetatorii nu insist
niciodat, trec repede peste. Numai pentru c era cineva care le scpase?
Ipoteza mea: abia n momentul cnd i se impune, probabil sub tortur, s
revin i s dea o nou declaraie, cum c a minit spunnd c i-a
ncredinat manuscrisul lui Scrima, Dinu nelege n cine a avut ncredere,
nelege c manuscrisul lui nu va ajunge niciodat la Paris pentru c
ajunsese, din momentul plecrii lui Scrima, la Securitate. D declaraia
care i se ceruse, semn de dezndejde personal i un semn c i-a iertat
vnztorul, aa cum, la ieirea din nchisoare, l va ierta pe anchetatorul
care l torturase pentru aceast declaraie. Acest anchetator se va sinucide
la dou zile dup ce primete iertarea. Rmn ntrebrile: de ce i pentru
cine trebuia pstrat Andrei Scrima dincolo de orice bnuial? Atunci i
acum.

Amintiri personale
1997-1998. i povestesc lui Andrei Scrima o vizit fcut la Moscova, n
decembrie 1987. (Nu cunotea de visu spaiul slav.) n ziua de Crciun
(ruii erau n perioada de tranziie, cnd introduceau srbtorile dup
calendarul gregorian, dar le pstrau i pe cele tradiionale), m duc la
Zagorsk, n inima ortodoxiei slave. Catedrala imperial, pe cel puin dou
niveluri: la suprafa, un sobor de preoi n veminte de mare srbtoare
in slujba pentru cteva btrne, civa ceretori-pelerini (instituia
pelerinului s-a pstrat n spaiul rusesc) i o mulime impresionant de
tineri brbai, care ascult n poziie de drepi, i nu-i fac niciodat cruce,
iar cnd cdelnieaz preotul prin biseric fac toi stnga-mprejur i
alctuiesc un coridor uman de mare siguran pentru sfinia sa. Dedesubt:
un cor de teologi corurile ruseti de brbai, fr asemnare cnt
imnuri de slav. Biserica ruilor, i spun, se pstreaz n cript, e
subteran. La auzul cuvntului subteran, Andrei Scrima se albete la
fa, nchide ochii i ncepe a rosti, bolborosit, cu o repeziciune
incredibil, o rugciune. Se roag timp de cteva minute, i revine pe
msur ce se roag. Nu voi ti niciodat n ce limb s-a rugat. Nu era o
limb romanic, nici germanic, nici slav, nici greac, nici latin, nici
arab. O limb complet necunoscut. Nu l-am vzut niciodat pe Andrei
Scrima fcndu-i cruce. (Oare l-a vzut cineva?) Dar l-am vzut rugnduse, pentru biserica subteran, ntr-un idiom de neneles pentru mine.
Discutm despre Rugul Aprins. i imput c, logician, a falsificat cu buntiin istoria: a extins atributele perioadei 1943 1947 asupra ntregii
epoci, pn n 1958. Ei, i? La un moment dat, eu: ce ai fcut cu
romanul lui Dinu? El: nu mi l-a dat. Nu mi l-a dat! Nu mi l-a dat!!!.
Tac i l privesc lung. Trec cteva luni, poate un an. Ce ai fcut cu
romanul lui Dinu? Nu avea mare valoare! Tac i l privesc lung.
Dup ianuarie 1999. Ce ai fcut cu romanul lui Dinu? Tace i pleac
privirea. M ridic de pe scaun, m ndrept spre u, hotrt s o nchid
pentru totdeauna n urma mea. Nu ajung la u. M nfac i m aduce
aproape pe sus napoi. M intuiete de scaun i url desfigurat:
zmbete! Zmbete! Zmbete!. n cele din urm, zmbesc. Se linitete
ca prin farmec i rostete cu voce alb, stins: sunt iresponsabil. Tac.
Dup cteva minute, cu o voce normal: se va gsi.
Cele dou copii, aflate la Dinu Pillat i la Cornelia tefnescu, au fost,
dup relatrile Securitii, distruse. M ntreb: copia care s-a gsit care
este? Poate cea ncredinat lui Andrei Scrima, care, n cele din urm, a
dus-o la destinaie.

Fotografie preluata din Andr Scrima, Duhul Sfnt i unitatea Bisericii.

Jurnal de Conciliu, Editura Anastasia, 2004

Recomanda articolul prin:

Etichete: Andrei
Scrima
Comentarii utilizatori
O revelatie: ROXANA SORESCUMihnea Moroianu - Sambata, 8
Septembrie 2012, 10:39
Roxana Sorescu este o autoare pe care o credeam solid ancorata in
universul etans al ezoterismului autohton, radiind
o inepuizabila autosatisfactie sub zodia constelatiei fatidice Vasile
Lovinescu - Ren Gunon.
Cu atat mai surprins am fost, citind aceasta evocare, sa descopar, pe
langa evidenta scintilatie a stilului, si capacitatea de indoiala (adica de
gandire!)... Iar referirile, fie si tangentiale, la Voiculescu si Dinu Pillat
sunt incredibil de vii si de adevarate...
In aceste conditii, faptul ca n-am ajuns sa aflu in ce a constat si care au
fost cauzele reale ale esecului experientzei
initiatice care a legat-o de figura (imposibil de descifrat din descrierile
pur apologetice apartinand altor "ucenici" sau pretinsi prieteni) a lui
Andrei Scrima - aproape ca nici nu mai conteaza...
PS Evident ca voi incerca sa citesc cat mai multe din scrierile acestei
scriitoare ignorate de marele public fiindca, la fel ca foarte putzini
(momentan imi vine in minte doar numele lui Radu Mares) nu a cautat
si nu cauta cu nimic succesul facil si lumina inselatoare a publicitatii
efemere!
Cu adevarat, o revelatie: Roxana SorescuLavinia Barlogeanu Duminica, 9 Septembrie 2012, 11:10
nu-l pot intelege, nu-l pot explica dar fascinatia s-a pastrat si se
transmite, prin acest articol, ca un fel de mostenire sacra, pe mai
departe. Oare nu ea este cea mai importanta ? Ambiguitatea si
intensitatea sentimentului provocat de o fiinta ce depaseste prin
extensie (de la sublim la abject) zona familiarului este un element de
gratie pe care putini oameni au sansa de a-l trai. Spun sansa, deoarece
exista aici o protomaterie care lucreaza in sine si pentru sine, poate
tocmai in sensul depasirii acelui foarte aproape si al patrunderii

IN. In orice caz, personalitatea fiinta greu de numit - pe care

incercati sa o descrieti , isi pastreaza nealterata capacitatea de a fascina
datorita maiestriei cuvintului dumneavoastra. Si-apoi, ce mai conteaza
ce era EL?, un inger, un inger cazut, Mefisto, un impostor genial...,
daca mainile lui devenisera un corp cu lumina proprie? Iubesc aceasta
amintire pretioasa a dumneavoastra ca si cum ar fi a mea. Faptul ca un
conflict de natura etica va tulbura mult, nu cred ca face din experienta
intilnirii unei fiinte atit de speciale, un esec. Poate e doar o etapa a unei
relatii ce inca se construieste.
Ma gindesc ca tocmai citatul din Sandu Tudor ne propune o solutie a
calmarii conflictului etic: spiritualitatea Celui Intunecat este
asemanatoare cu aceea a Hristosului, as continua spunind, pentru ca
este chiar Umbra Lui. Maestrul dumneavoastra si-a integrat Umbra
(Nu mi l-a dat"... "Nu avea mare valoare"..., "Sint iresponsabil),
poate si datorita dumneavoastra, discipolului, caruia ii spune calm se
va gasi! Si s-a gasit (romanul lui Dinu Pillat s-a publicat,) fagaduinta
s-a implinit. In aceasta logica, esecul se reconfigureaza intr-o imensa
implinire...
ANDREI eS CRIMAPetre Grigorescu - Duminica, 9 Septembrie 2012,
18:28
NTRE ISPIRE, IERTARE, ADEVR i PEDEAPS
("calmarea conflictului etic" ?!? )
n magica magie a cacialmalelor romneti perpetuate cu nonalan de
ctre intelectualii notri de serviciu propovduitori ai legilor bunuluisim i pupturilor apsat profunde cu schepsis nu doar n piaa
endependeei, RE-Descoperim iat, cu text-demersul SALUTAR al
Roxanei Sorescu una dintre cele mai importante, Eseniale, a zice,
Primordiale probleme a societii romneti de azi ( din 1990 ncoace )
Reaezarea Adevrului, recunoaterii Valorilor i Crimelor,
Trdtorilor i Lailor, ispirea, iertarea i RE-Aezare ESENELOR
pe baze curate i sntoase . Fr de care, NIMIC nu se va putea nFptui n Romnia !
De cnd, i de ce, ETIC-ul ar trebui s fie sau s aibe un conflict ?
Credeam c lucrurile snt clare.
A ! Cei care intr n conflict cu ETIC-ul ! Asta DA ! Chiar dac
Spiritual ar putea produce Orbiri colosale, ei ar putea fi, mai mult dect
subtil, I, Fore-ale RU-lui.
ansa de-a ntlni o for spritual deosebit se poate transforma n
Dezastru dac aceasta este de partea, trimisul RU-lui, DIAVOL-ului.
Totul depinde de puterea fiecruia de a simi i discerne, unde, i de
unde, forele malefice pot OTRVI, fermectoare, Distrugnd totul.

Bucuria de a descoperi c mai exist oameni, care dei mpresurai de

aura unor personaliti remarcabile reuesc s scoat la LuminAdevrul, oferindu-ni-L i nou, cu darnic modestie, linite i pace.
mda, am petrecutnea marin - Luni, 10 Septembrie 2012, 14:32
minute bune pen' a ceti acest articol.
Pana la urma, ramane o ntrebare-n-asha? Adicatelea, da' di she trebea
pus acel semn d-al intrebarii *pan' titlu?*
Ca, iaca, m-antreb &io, asha...
Iata &parerea mea: ca daca *nu ai da scris da bine* despre X, pan
*public*, nu o face!
Nu cunosc personajul (fie el iertat &pan' veshnicele plaiuri ale
vanatorii). Io - da' mi-s doar io! , daca ashi avea o rubrica cum avetz'
Dvs. p-acilea, ashi folosi-o, sa shtitzi, pentru a chiar ridica-n slavi pa
oamenii care m-au facut *om*. Shi, sa o bine *shtitzi*: c-o *chiar fac*,
c-am o "rubricutza", p-altundeva, pan care scriu "mai numa' eu"
-ca, ailaltzi nu par a fi avut pa langa danshii inshi dintr-ashtia...
Shi, vpo scriu *chiar p-a dreapta*: ca *numa' cand* ai facut *gresheli*
&*numa' cand* le *interiorizezi* &numa' cand itzi torni cenusha pan'
cap (pan' *public*) incepi sa "intri" pan' randu' lumii.
Mda, e *doar parerea mea*: cum ca facem *cu totzii porcarii*; mda:
mai mari, au mai mici. Dar, sunt *porcarii* de care-ar trebui sa ne fie
rushine *pana-n mormant*.
Ar trebui sa videm, uitandune-n oglinda, *cum ne creshte ratu'!* Shi,
sa *nu* ne simtzim bine...
Numa' fain,
Nea Marin
Plonjeul retroM. Constantin - Marti, 11 Septembrie 2012, 09:03
Atunci cand aduceti in lumina trecutul, presupus sulfuros, al unui om
(totusi) ce incercati sa spunti?
Stim noi acum cu adevarat mai mult despre acel om prin cele amintite?
Punem cumva la indoiala natura cazuta a umanitatii crestine?
Un examen minimal ne tranteste rapid in fata propriile scaderi si ne
taie elanul spre metafizicile aerate.

Dincolo de pacatele omului Scrima sa nu uitam de atmosfera

intretesuta in si in jurul Rugului Aprins. Doctrina coincidentei
contrariilor ca factor explicativ al trecutului, prezentului si viitorului
atat pentru individ cat si pentru lumea din jurul sau -cu exponentul
cultural si institutional explicit numit Anton Dumitriu- a creat premisa
continuitatii unor griuri fertile asumate programatic (cum se spunea pe
vremuri) de o parte a elitei intelectuale din Romania.
Asa se face ca, prin scolile din tara, abilitatile de buna convietuire sunt
antrenate de studiul permisiv mai degraba al dilemei decat al chirurgiei
maniheiste; pana la urma, pentru cine nu este in conditia sfinteniei,
fiecare zi chiar este o noua zi. Ori intrun fel traiesti cand fiecare zi nu
este altceva decat aceeiasi si aceeiasi reiterare a gandului definitiv si
altele sunt instrumentele cu care construiesti zi de zi un drum. Chiar
daca nu stii incotro duce.
Cred, prin urmare, ca daca amintirea aduce la lumina o deceptie
personala a autoarei, atunci nu face altceva decat sa exprime o
nostalgie dupa orizonturile pure dar rarefiate pana la lipsa respiratiei
ale divinitatii.
Inexplicabil este insa ca, de ceva vreme Domnul nu mai vorbeste.
de MenilRefuznik - Joi, 13 Septembrie 2012, 20:12
deci : de Menil si nu du Menil , este important .

https://aleximreh.wordpress.com/2010/12/30/andrei-scrima-unecumenist-ortodox-cu-deschidere-spre-spiritualitatea-hindusa-simusulmana/
Vntul sufl unde voiete i tu auzi glasul lui, dar nu tii de unde
vine, nici ncotro se duce. Astfel este cu oricine este nscut din Duhul.
Evanghelia dup Ioan, 3, 8
S nu ne minim. Exist o spiritualitate a Celui ntunecat, foarte
asemntoare n artare cu cea a Hristosului.
Sandu Tudor

S-au mplinit, la 19 august 2012, cnd ortodocii de rit vechi celebreaz

Schimbarea la Fa, 12 ani de la plecarea lui Andrei Scrima din lumea
vzutelor. Cultivat cu grij, cu trecerea timpului, taina personalitii i a
vieii sale sporete.

Andrei Scrima a realizat, pentru civa dintre cei care s-au aflat n
preajm, ntruparea conceptului de maestru spiritual. Acesta a fost i
singurul atribut pe care i-l recunotea deschis: subtitlul unicei cri
publicate de el n limba romn n timpul vieii, o lucrare de legitimare i
de autosituare spiritual i istoric, l enun de la nceput: Maestrul
spiritual n tradiia rsritean. Maestrul spiritual nu se confund cu
duhovnicul ortodox, nici nu e caracteristic ortodoxiei. Instituia
maestrului spiritual a rmas vie astzi mai ales n budismul tibetan i n
sufism, dou formule spirituale pe care Andrei Scrima le cunotea de la
surs, prin experien direct.
Starea de ucenicie
Maestrul, cu att mai mult atunci cnd este mare maestru, se realizeaz
numai n relaia cu cellalt, cu discipolul, ntr-un mod particular, care
presupune o atenie vie i ncordat din partea amndurora: maestrul nu
transmite direct nici o nvtur, dar i pune discipolul n situaia de a
descoperi singur i a interioriza, liber, ceea ce ar trebui aezat ntr-o
tradiie. El nu cere o deschidere, orict de profund i de complex
intelectual, a tradiiei constituite ntr-o serie de propoziii fundamentale,
ci o redescoperire individual, vie, puternic emoional a unei
spiritualiti care se autositueaz ntr-o tradiie.
Starea de ucenicie la un mare maestru este una de cutare, implicnd toate
riscurile experienelor euate sau negative. n cmpul filozofiei
occidentale raionalizate, nu n acela al credinei, apropierea se poate face
cu toate formele de filozofie existenial, de Lebensphilosophie. Dar
experiena pe care maestrul i-o prilejuiete discipolului depete nivelul
raional, angajnd fiina n totalitate. nvtura nu se poate formula n
forme raionale i organizate dect incomplet, parial, deci fals. Cel care
i asum misiunea de a o transmite n forme inteligibile, dar distorsionate
n esena lor, este profesorul.
Meseria social practicat toat viaa de Andrei Scrima a fost aceea de
profesor: de teologie, de filozofie, de filozofie a religiei, de religie
comparat. Capacitatea lui de a formula n cuvnt viu, o sgeat
ndreptat spre centrul intei, o nvtur transindividual a fost
principala sa calitate.
Experien euat
Pentru civa apropiai a fost profesor, pentru alii a prilejuit tipul de
experiene care ar fi trebuit s conduc spre iluminare. Eu am fost unul
dintre acetia. Cu mine, experiena a euat. Semnul eecului este chiar

acest evocare: m folosesc de cuvinte pentru a transmite netransmisibilul

i neinteligibilul, l voi situa ntr-o istorie i ntr-o moral care desparte
binele de ru, o istorie i o moral pe care el le depise sau cel puin
sugera c le depise.
Evocarea mea se adreseaz celor care vieuiesc, ca i mine, n eec: se
folosesc de vorbe, se situeaz ntr-o istorie, accept o moral. E inutil,
cred, s mai amintesc c relaia maestru-discipol, orict de nevrednic s-ar
dovedi acesta, e unic i irepetabil. Acel Andrei Scrima despre care voi
vorbi nu a existat dect n relaia cu mine. Snt convins c toi cei ce i-au
stat n preajm are o imagine personal a maestrului. Altfel, nu ar fi fost
vrednici s-i stea n preajm.
Cel dinti lucru pe care trebuie s-l spun este c nu tiu despre cine
vorbesc. Ambiguitatea vieii, a faptelor i a zicerilor lui Andrei Scrima a
rmas pentru mine de neptruns. Nu l-am putut nelege (dei eram
oarecum dotat pentru aceste lucruri: comunicarea noastr nonverbal a
funcionat din prima pn n ultima clip a ntlnirii noastre; uneori, cred
c funcioneaz i astzi), nu-l pot explica (nu m refer, bineneles, la
hermeneutica textelor sale publice, pe care mi-o rezerv pentru o alt
ocazie, dac va mai exista o alt ocazie), dar l pot descrie.
Eti foarte aproape
La nceputul relaiei noastre, Andrei Scrima a recapitulat acele
mprejurri ale vieii sale pe care considera necesar ca eu s le aflu direct,
n forma n care dorea s le tiu. O parte dintre acestea snt nregistrate,
transcrise, dactilograma e corectat de el. Snt acele lucruri pe care i
dorea s le fac publice, despre care tia c va fi nevoie, cndva, s fie
fcute publice. Nu a admis s se publice nimic n timpul vieii. Pas
maitenant, ma chre, pas maintenat. Aprs. Nu tiu nici astzi dac a
interzis publicarea n timpul vieii pentru c mrturiile conineau fapte pe
care contemporanii si, dintre care unii mai triau, le puteau dezmini
imediat sau pentru c tia (nu era prea greu de prevzut) c va fi cndva
nevoie de propria versiune asupra unor mprejurri rmase neclare.
O alt parte din ceea ce povestea mi era destinat numai mie. El hotra
cnd s opreasc reportofonul. Pe acestea, care alctuiau imaginea despre
sine pe care el dorea el s mi-o transmit, le pstrez aa cum le-am primit,
pentru ntlnirea de dincolo. La sfrit, i-am spus ceea ce spun i acum:
mi pot explica toate deciziile tale importante, inclusiv marile rupturi, n
dou registre: unul sublim, altul abject. M-a privit n ochi i a spus: eti
foarte aproape. Am mai fost uneori foarte aproape, dar nu am fost
niciodat n.

Dup plecarea lui, am czut iremediabil n istorie. Toate descrierile ce vor

urma, orict de neobinuite, se situeaz n istorie.
Energia
Andrei Scrima era ncrcat cu o energie material de un anumit tip, pe
care, netiind cum s-o denumesc, o voi numi curent electric. n
momentele sale de concentrare sau de emoie, intensitatea curentului era
destul de mare. Interfera cu aparatura electric din apropiere. Posed
dovezi materiale: benzi care i modificau viteza de derulare cnd el
apropia sau ndeprta mna de aparat (de multe ori o fcea dinadins). O
nregistrare cu reportofonul aezat prea aproape de el era neclar, dac el
era concentrat sau emoionat. Dac ddeai mna cu el n astfel de
momente, senzaia era de necontestat: erai strbtut de un curent electric
slab.
Am avut, de multe ori, senzaia c m aflu nu n apropierea unei fiine
umane, ci a unui umanoid, un robot foarte asemntor cu omul, care
funcioneaz pe baza unui program. Un alien, uneori chiar un alienat.
Programul se putea reconfigura sau defecta. Erau schimbrile lui la fa.
Una dintre primele uimiri: recunoteam n gesturile involuntare pe care le
fcea Andrei Scrima, gesturi caracteristice, individualizante, de
neconfundat, ale unor persoane bine cunoscute mie din copilrie, care
fuseser, n tineree, prietenii lui. O anume micare a minii, o anume
modulaie a vocii, un anume rs le regseam la el; nu erau asemntoare,
erau identice. Ca i cum ar fi analizat i descompus n elemente
modaliti de comportament i le-ar fi integrat n circuite personale.
Acelai lucru i n domeniul faptelor sau ideilor: apreau ca fiind
personale ntmplri care fuseser, cu siguran, trite nainte de alii.
Cnd mi-a povestit prima revelaie, din copilrie, descriindu-mi i locul n
care se petrecuse, am nlemnit: cunoteam foarte bine textul, era
descrierea primei revelaii, fcut de Voiculescu n Confesiunea unui
scriitor i medic (1935). Cu siguran, Voiculescu i-o povestise lui
Andrei. Dar i Andrei tia sigur c eu cunosc textul, i totui l recita fr
nici o reticen, ntr-o deplin identificare cu el.
Am fost martora unor transferuri de spiritualitate, a unor schimburi (ca s
nu spun furturi) de energie de la cei mai slabi spre cel mai puternic?
Andrei Scrima fusese foarte preocupat din tineree de acest tip de practici,
care constituiser pentru Voiculescu o mare tem literar. M aflam la
limita magiei, m aflam n prezena rezultatelor unor acte magice. Dac

cineva i-ar fi druit de bunvoie o parte din energie unei astfel de fiine,
actul ar putea fi denumit a-i vinde sufletul? Cu siguran, i sensul
invers de circulaie al energiei era posibil: de la cel puternic spre cel slab.
Se fcea prin punerea minilor, prin suflu, prin luarea n posesie a
spiritului celuilalt prin inspiraie.
Schimbri de personalitate
Andrei Scrima a suferit, de-a lungul vieii, cteva schimbri de
personalitate. Ca i cum ar fi murit i ar fi renscut un altul. Nu au fost
voite de el, ci induse din exterior. La dou am fost eu nsmi martor.
Personalitatea cea nou pierdea foarte multe din caracteristicile vechii
personaliti, ca i cum s-ar fi reconfigurat pe baza unui alt soft. De
asemenea, se pierdea n destul de mare msur memoria faptelor din viaa
anterioar. Multe din minciunile ce preau sfruntate uneori, pe care le
spunea Andrei Scrima, reprezentau doar acoperirea unor goluri de
memorie prin ntmplri inventate.Tria ntr-un spaiu intermundan,
imaginal, n care adevrurile uneia dintre lumi deveneau relative. Adesea
ns mima golurile de memorie. Era imposibil de spus cnd minea din
necesitate i cnd mima necesitatea, pentru a putea transmite ceva ce, din
punctul de vedere al recipiendarului, era minciun.
Cel venit a doua oar n Romnia
n 1989, suferise o operaie pe cord deschis, executat, prin grija
binefctoarei sale Dominique du Mesnil, la Huston, Texas. Dup aceast
operaie ar fi dorit s-i petreac restul vieii n India. Fusese rechemat i
trimis n Romnia. tia c aici, unde ncepuse, se va nchide cercul.
Considera c e o ispire pentru pcatele sale. Dup aceast operaie,
viaa pe care o ducea nu mai era de tip strict monahal, ci semilaic. Tria
n afara mnstirii, ntr-un apartament nchiriat n Bucureti, dup un
program pe care i-l hotra singur. Dar cel venit a doua oar n Romnia
nu mai era acela care plecase. Cel pe care l-am cunoscut eu nu mai era
acelai cu acela pe care l cunoscuse V. Voiculescu i nici acelai cu, s
spunem, participantul la Conciliul Vatican II. Nu numai pentru c trecuse
prin experiena Indiei secrete i a sufismului, n perioada cea mai bun a
existenei sale. Dup adormirea total din timpul operaiei, pierduse ceva
esenial i o tia: pierduse unitatea interioar a fiinei.
Lucrul este cel mai uor de perceput n manifestrile sale intelectuale: e
suficient s comparm rigoarea hermeneutic a textului tiprit n limba
arab, n 1988, dup cursul din 1964-1965, n care a comentat prima parte
a Evangheliei dup Ioan(versiunea romneasc:Comentariu integral la
Evanghelia dup Ioan, Editura Humanitas, 2008), e adevrat, pe temeiul

unei strlucite exegeze biblice precedente, cu cele cteva comentarii

tiprite dup acel an, n limba romn, n primul rnd cu analiza scrisorii
lsate de printele Ivan Kulghin celor care frecventau cercul Rugului
Aprins, svrit fr tradiie bibliografic, prin fore proprii: elemente de
erudiie disparat, neorganizate n sistem i neierarhizate, forare a
suprainterpretrii, cu plcerea att de postmodern de a situa exegetul n
centrul exegezei, care i mgulea imensa vanitate, pe care ncercase toat
viaa s-o tempereze, ca pcat capital, i pe care o scpa acum adesea de
sub control.
Dup 5 ianuarie 1999
La 5 ianuarie 1999, a suferit un atac cerebral care a necesitat internarea.
Atacuri uoare mai suferise i nainte, dar le recupera fr ajutorul
medicilor. i acum se recupera repede, dup numai o sptmn de
spitalizare. Dar Andrei Scrima din ultimele 19 luni de via a fost diferit
de cel ce fusese pn atunci. Au disprut, ca i cum nu existaser
niciodat, toate mofturile (era nentrecut n a face graios mofturi), toate
vanitile i toate rsfurile, toate sfidrile, intelectuale sau
comportamentale (Ei, i! specialitatea casei). Plus araba i sanscrita,
devenite neimportante. Dar, mai ales, au disprut minciunile. n ultimele
19 luni de via, Andrei Scrima nu a mai spus nici o minciun nou, iar pe
cele vechi a ncercat, pe ct posibil, s le atenueze.
Spiritul i sufletul lui se curau de pcate, iar comportamentul se apropia
foarte mult de acela al unui clugr tradiional. Alt soft.
Ultima Schimbare la Fa s-a svrit ntre 20 iulie i 19 august 2000 i
m privete pe mine, personal. n tot timpul discipolatului meu, regula de
comportare reciproc a fost maxima severitate. Nu m-a cruat de nimic,
nu i-am cruat nimic.
Ct am fost n preajma lui Andrei Scrima, s-a ntmplat de cteva ori s
spun sau s fac lucruri care veneau, probabil, din adncurile
subcontientului, despre care nu ndrznesc s spun c mi-au fost
inspirate. Gesturi care mi-au rmas inexplicabile, atunci ca i acum. Pe
20 iulie, de Sfntul Ilie, i-am adus n dar un obiect pe care l descoperisem
cu ncntare i pe care l pstram cu grij pentru 1 decembrie, cnd
credeam i eu, ca toat lumea, c va mplini 70 de ani. (Erau 75.) Era un
obiect care putea fi interpretat ca o reprezentare a propriului sine. Nu tiu
de ce, l-am luat pur i simplu i i l-am adus, dei nu obinuiam s ne
facem daruri n afara unor rare ocazii speciale. L-a primit fr s se mire,
fr s ntrebe cu ce prilej, a fost, la rndu-i, ncntat de el (tiam c va fi).
Din acel moment, comportamentul lui fa de mine s-a schimbat, ca i

cum ar fi primit un semn. A disprut orice severitate, a fost tot numai

atenie, bucurie, tandree. M rsfa (!), descopeream cu uimire c tia
precis ce-mi place i ce nu. Nu m-am ntrebat nici o clip de ce. Dar o
spaim rodea n mine: ce mai poate urma dup? Ne-am desprit ntr-o joi
seara. Smbt dimineaa, el avea s plece. Ultimele lui cuvinte au fost:
Que Dieu vous bnit/ (nu folosea subjonctivul!)!. Ateapt un semn de la
mine.
Cu spatele la lumin, palmele lui devin luminoase
Nu voi ti niciodat s-l situez pe Andrei Scrima: un nger, un nger czut,
Mefisto, un impostor genial, un diplomat fr egal, un intrigant din
voluptate i un mincinos inimaginabil, un organizator cum Romnia nu
cred c a mai cunoscut, o combinaie aparent imposibil, dar perfect
funcional, ntre Tartuffe i Baronul de Charlus. Orice ncercare de a-l
defini n termeni cunoscui, limitativi mi se pare sortit eecului. Era toate
acestea mpreun cu multe altele, ca i fluxul misterios care le reunea,
ntr-o stare de inocen absolut.
Scena se petrece n sufrageria apartamentului su. Cum Andrei Scrima
avea o sensibilitate la lumin, instinctiv se aeza ntotdeauna cu spatele la
lumin. El se pstra astfel oarecum n umbr, n timp ce lumina cdea pe
faa interlocutorului su. n acest fel erau distribuite locurile i n casa lui.
Dup ce mi spusese ceea ce voia el s tiu despre el, l-am rugat: pune
minile pe mas. tia ce i cer, tia de ce. i-a aezat cuminte minile pe
mas, cu palmele n sus. n minutele urmtoare, privirea mea nu se va mai
desprinde de palmele lui. I-am auzit dup un timp vocea mai timid dect
credeam c poate fi vreodat: vezi, vezi, linia inimii mi lipsete cu
desvrire. Era adevrat, linia inimii lipsea cu desvrire. n schimb,
linia vieii era, de la nceput pn la sfrit, dubl. Era palma unei fiine
care tria concomitent n dou lumi sau a unui impostor absolut.
M-am auzit spunnd: nu lipsete, s-a transformat n cea de a doua linie a
vieii. Atunci s-a ntmplat: palmele lui, aflate n umbr, au nceput s
devin luminoase. Emitea lumin. Dup un timp, i-am reunit palmele,
precum ntr-o rugciune.
O alt scen se petrece tot n sufrageria lui. mi arat toate fotografiile pe
care le-a mai pstrat, de la tineree pn la btrnee. Una e splendid: l
reprezint din trei sferturi, un brbat tnr, cu o privire deschis i
curajoas, aintit dincolo de marginile acestei lumi. i spun: cu privirea
asta trebuia s cucereti lumea. Ai cucerit-o?. Nu rspunde, mi pune n

fa o fotografie n care se afl n faa Papei, cu o figur extatic. Eu:

Commediante. Strnge fotografiile.
Dup ce el n-a mai fost, s-au publicat, cred, toate fotografiile rmase.
Fotografia care l nfieaz asemenea unui Alexandru Macedon al
spiritului lipsete. Presupun c nu s-a gsit. i nu s-a gsit pentru c a
distrus-o el, aa cum, la un moment dat, a distrus mai multe documente
(dac n-a minit, bineneles). Pe cea cu Papa a pstrat-o. Cealalt (o avea
n mai multe exemplare) ddea msura eecului su : ce ar fi putut fi i ce
fusese.
V. Voiculescu, Dinu Pillat, Rugul Aprins
Dintre toate ntmplrile istorice n care a jucat un rol esenial aleg una:
relaia cu Vasile Voiculescu i cu Dinu Pillat. Nu analizez nimic, descriu.
Am rmas singura persoan n via care le-a fost apropiat att lui Dinu
Pillat, ct i lui Andrei Scrima, destul de apropiat pentru a discuta cu
amndoi, la distan de un sfert de veac unul de cellalt, despre
romanul Ateptnd ceasul de apoi. Mrturisesc pentru istorie i pentru
istoria literar. i pentru c snt ncredinat c exist destin.
Andrei Scrima tia despre nvinuirile pe care i le-au adus, mai mult sau
mai puin discret, participanii la Rugul Aprins: el a fost Iuda. Nu
singurul, dar principalul. Preul vnzrii fusese plecarea n strintate, n
condiii absolut inexplicabile, pe care el le considera miraculoase, dup ce
fusese refuzat de dou ori.
La revenirea n Romnia a evitat, pe ct posibil, s ntlneasc oamenii pe
care i cunoscuse n prima tineree. Nu a discutat deschis despre acest
subiect, din cte tiu eu, dect cu unul: cu Drago Morrescu. (Drago
Morrescu e autorul singurului portret al lui Andrei Scrima. Portretul se
mai afla, la moartea pictorului, n posesia familiei acestuia.) A negat orice
nvinuire. Puin a lipsit s nu-l pocneasc pe Drago, la propriu (cu vorba
o fcea cu oricine). Era capabil, dezvolta uneori o for de nenchipuit.
Sandu Tudor, printele spiritual al lui Andrei Scrima, V. Voiculescu, cel
care l-a iubit cel mai profund n aceast lume, Dinu Pillat, cel care, n
1956, i-a pus soarta n mna lui toi trei au murit ncredinai c el i-a
vndut.
Sandu Tudor i-a spus-o n nchisoare unui tovar de celul. Care,
turntor fiind, a raportat: prerea lui este c motivele arestrii sale s-ar
putea datora i urmtoarelor fapte: El are un ucenic al su (cum l
numete fr s-i spun numele) care este plecat la Paris. Acesta a nceput

s publice n presa francez nite articole n care vorbete i despre el.

Felul n care l prezint este adevrat c ar nsemna pentru el, n aceste
momente, un oarecare pericol (apud George Enache, Ortodoxie i putere
politic n Romnia contemporan, 2005, p. 415).
Faptele: sosit la Paris, Andrei Scrima i acord lui Olivier Clment un
interviu, n care vorbete despre credina care supravieuiete n Romnia
comunist, refugiat n biserica subteran. Sintagma biserica
subteran este interpretat la Bucureti drept biseric subversiv,
constituind pretextul, de mult ateptat de autoriti, pentru a declana
represiunea mpotriva oamenilor bisericii. Oamenii bisericii, care tiau i
ei care erau nelegerile de comunicare alegoric pe care le aveau cu
Scrima tipul de comunicare caracteristic religioas: sub aparena unor
cuvinte dinainte stabilite, semnificaia e alta au interpretat sintagma ca
semnal convenit de autor cu autoritile pentru a raporta ndeplinirea
misiunii.
V. Voiculescu, pe patul de moarte, i-a spus fiicei sale Gabriela c l-a iertat
pe Andrei. Era prea tnr. La revenirea lui Andrei Scrima, Gabriela a
vorbit de vreo dou ori cu el la telefon, stabilind o ntlnire, pe care el a
tot amnat-o. Nu a mai apucat s-i spun c doctorul l iertase. Dinu Pillat,
ca i Sandu Tudor, nu pronuna numele lui Andrei Scrima, aa cum nu
pronuna numele diavolului. Despre Voiculescu, alturi de care se aflase
din copilrie pn la arestare i pe care l numea printele meu spiritual,
discutam destul de des, dar ntr-un mod aparent neobinuit: nu el, care
tia attea, mi povestea mie despre doctor, ci eu, care nu-l cunoscusem, i
prezentam ipoteze de interpretare a operei i scenarii biografice. Dac la
sfrit Dinu spunea: cum i-ai dat seama?, era bine. Dac tcea, m mai
gndeam. Din scenariul biografic al Sonetelor mi lipsea personajul
principal. I-am spus-o de mai multe ori, Dinu m privea i tcea. Dup
zeci de ani, cnd l-am vzut pe Andrei Scrima intrnd pe u, exact aa
cum l descrisese Voiculescu, zbucnind, am tiut din prima fraciune de
secund c el era. Iar el a tiut c tiu, nainte ca vreunul dintre noi s aib
o identitate social pentru cellalt. Probabil c m-a inut pe lng el i
pentru a m controla i a-i construi o aprare.
Ateptnd ceasul de apoi o ipotez
Ateptnd ceasul de apoi a fost romanul pe care Dinu Pillat l socotise
mult vreme cea mai bun creaie literar a sa, cea care l reprezenta nu
numai pe el nsui, ci i modul de a fi n lume al propriei sale generaii. n
epoca lungilor noastre discuii, ntre 1967 i 1975, l privea cu o detaare
rece, estetic i existenial, cu neiubire. Fusese instrumentul prin care

rul intrase brutal i masiv nu numai lumea lui Dinu, ci i n lumea celor
pe care i iubea, iar el nu s-a iertat niciodat pentru asta.
Dinu Pillat, contiin de o complexitate dostoievskian, i-a iertat pe toi
cei care i fcuser ru n via. Numai pe sine nu s-a iertat: pentru c le
fcuse s sufere pe cele trei femei pe care le iubea n mod absolut i care
l iubeau absolut mama, soia, fiica. Orice argumentare era zadarnic,
Nicu Steinhardt desfurase cndva toate argumentele logice i teologice
pe care le putuse afla mintea lui de jurist hiperinteligent i ultranvat,
tritor adnc al ortodoxiei; a sfrit prin a-i acorda iertarea duhovniceasc.
Am dat romanul cuiva care pleca din ar, avea un geamantan cu fund
dublu. Dar nu l-a dus. Mi-a spus-o mie, o tia foarte precis i Neli Pillat.
Dinu mi-a spus-o prin 1970, repetnd ntocmai faptele din primele
declaraii date Securitii, atunci cnd fusese arestat. (Toate
declaraiile apud Stelian Tnase, Anatomia mistificrii 1944-1989, ediia
a III-a, Editura Humanitas, 2009. Tot acolo, toate amintirile Corneliei
Pillat n legtur cu aceasta: tot timpul se ndoiete de realitatea pe care
ceilali i-o livreaz, dar nu formuleaz niciodat o nvinuire limpede.
Cnd, dup anul 2000, am vorbit cu ea despre perioada aceea, mi-a spus
fr ezitare: la Scrima a fost romanul.)
Faptele: ntr-o prim etap, Dinu Pillat declar n anchet c romanul
pentru care fusese arestat a fost dactilografiat numai n dou exemplare,
unul aflat la el, altul la Andrei Scrima, plecat din ar. O fcea pentru a nu
lsa s cad vreo nvinuire asupra Corneliei tefnescu, coleg de institut,
la care se gsea o copie a romanului, mpreun cu alte lucrri ale lui Dinu.
Cnd Cornelia este descoperit i arestat, confiscndu-se i copia
romanului ce se gsea la ea, Dinu i pstreaz declaraia c au existat
numai dou copii, una la el, una la Cornelia tefnescu, retractnd faptul
c i-ar fi dat una i lui Andrei Scrima i scondu-l pe acesta de sub
bnuiala c ar fi complotat, n anii 50, mpotriva regimului comunist.
ntrebat de Stelian Tnase, n anii 90, despre aceste lucruri, Andrei
Scrima declar c implicarea lui era un mod de aprare la care recursese
Dinu, prin neadevr, un mod de a nvinui pe cineva care oricum scpase
de sub jurisdicia comunist.
Dup descoperirea i publicarea romanului, varianta celor dou copii este
admis de toat lumea. (La lansare, la care a participat toat floarea
editorial humanist, de la director la rspndac, nici unul nu-l cunoscuse
pe Dinu Pillat, dar toi tiau precis cum se petrecuser lucrurile. De la
tiutori, ideea a fost preluat de propagand, apoi admis de public.)

De toat lumea, n afar de mine. I-am cunoscut pe amndoi, tiu bine,

dintre ei doi cine minea cum respira, i citesc altfel faptele: dup
confiscarea copiei aflate la Cornelia, Securitatea se vede pus n mod
uluitor n faa unei situaii care i permite s-l scoat pe Scrima de sub
orice bnuial. Anchetatorii pstreaz declaraia, fals, asupra celor dou
copii i cer o nou declaraie, care s nege c Scrima ar fi primit cea de a
doua copie. Am citit i documentele procesului Rugului Aprins: i acolo,
de cte ori e amintit numele lui Andrei Scrima, anchetatorii nu insist
niciodat, trec repede peste. Numai pentru c era cineva care le scpase?
Ipoteza mea: abia n momentul cnd i se impune, probabil sub tortur, s
revin i s dea o nou declaraie, cum c a minit spunnd c i-a
ncredinat manuscrisul lui Scrima, Dinu nelege n cine a avut ncredere,
nelege c manuscrisul lui nu va ajunge niciodat la Paris pentru c
ajunsese, din momentul plecrii lui Scrima, la Securitate. D declaraia
care i se ceruse, semn de dezndejde personal i un semn c i-a iertat
vnztorul, aa cum, la ieirea din nchisoare, l va ierta pe anchetatorul
care l torturase pentru aceast declaraie. Acest anchetator se va sinucide
la dou zile dup ce primete iertarea. Rmn ntrebrile: de ce i pentru
cine trebuia pstrat Andrei Scrima dincolo de orice bnuial? Atunci i
acum.
Amintiri personale
1997-1998. i povestesc lui Andrei Scrima o vizit fcut la Moscova, n
decembrie 1987. (Nu cunotea de visu spaiul slav.) n ziua de Crciun
(ruii erau n perioada de tranziie, cnd introduceau srbtorile dup
calendarul gregorian, dar le pstrau i pe cele tradiionale), m duc la
Zagorsk, n inima ortodoxiei slave. Catedrala imperial, pe cel puin dou
niveluri: la suprafa, un sobor de preoi n veminte de mare srbtoare
in slujba pentru cteva btrne, civa ceretori-pelerini (instituia
pelerinului s-a pstrat n spaiul rusesc) i o mulime impresionant de
tineri brbai, care ascult n poziie de drepi, i nu-i fac niciodat cruce,
iar cnd cdelnieaz preotul prin biseric fac toi stnga-mprejur i
alctuiesc un coridor uman de mare siguran pentru sfinia sa. Dedesubt:
un cor de teologi corurile ruseti de brbai, fr asemnare cnt
imnuri de slav. Biserica ruilor, i spun, se pstreaz n cript, e
subteran. La auzul cuvntului subteran, Andrei Scrima se albete la
fa, nchide ochii i ncepe a rosti, bolborosit, cu o repeziciune
incredibil, o rugciune. Se roag timp de cteva minute, i revine pe
msur ce se roag. Nu voi ti niciodat n ce limb s-a rugat. Nu era o
limb romanic, nici germanic, nici slav, nici greac, nici latin, nici
arab. O limb complet necunoscut. Nu l-am vzut niciodat pe Andrei

Scrima fcndu-i cruce. (Oare l-a vzut cineva?) Dar l-am vzut rugnduse, pentru biserica subteran, ntr-un idiom de neneles pentru mine.
Discutm despre Rugul Aprins. i imput c, logician, a falsificat cu buntiin istoria: a extins atributele perioadei 1943 1947 asupra ntregii
epoci, pn n 1958. Ei, i? La un moment dat, eu: ce ai fcut cu
romanul lui Dinu? El: nu mi l-a dat. Nu mi l-a dat! Nu mi l-a dat!!!.
Tac i l privesc lung. Trec cteva luni, poate un an. Ce ai fcut cu
romanul lui Dinu? Nu avea mare valoare! Tac i l privesc lung.
Dup ianuarie 1999. Ce ai fcut cu romanul lui Dinu? Tace i pleac
privirea. M ridic de pe scaun, m ndrept spre u, hotrt s o nchid
pentru totdeauna n urma mea. Nu ajung la u. M nfac i m aduce
aproape pe sus napoi. M intuiete de scaun i url desfigurat:
zmbete! Zmbete! Zmbete!. n cele din urm, zmbesc. Se linitete
ca prin farmec i rostete cu voce alb, stins: sunt iresponsabil. Tac.
Dup cteva minute, cu o voce normal: se va gsi.
Cele dou copii, aflate la Dinu Pillat i la Cornelia tefnescu, au fost,
dup relatrile Securitii, distruse. M ntreb: copia care s-a gsit care
este? Poate cea ncredinat lui Andrei Scrima, care, n cele din urm, a
dus-o la destinaie.

Fotografie preluata din Andr Scrima, Duhul Sfnt i unitatea Bisericii.

Jurnal de Conciliu, Editura Anastasia, 2004

Recomanda articolul prin:

Etichete: Andrei
Scrima
Comentarii utilizatori
O revelatie: ROXANA SORESCUMihnea Moroianu - Sambata, 8
Septembrie 2012, 10:39
Roxana Sorescu este o autoare pe care o credeam solid ancorata in
universul etans al ezoterismului autohton, radiind
o inepuizabila autosatisfactie sub zodia constelatiei fatidice Vasile
Lovinescu - Ren Gunon.
Cu atat mai surprins am fost, citind aceasta evocare, sa descopar, pe
langa evidenta scintilatie a stilului, si capacitatea de indoiala (adica de
gandire!)... Iar referirile, fie si tangentiale, la Voiculescu si Dinu Pillat
sunt incredibil de vii si de adevarate...

In aceste conditii, faptul ca n-am ajuns sa aflu in ce a constat si care au

fost cauzele reale ale esecului experientzei
initiatice care a legat-o de figura (imposibil de descifrat din descrierile
pur apologetice apartinand altor "ucenici" sau pretinsi prieteni) a lui
Andrei Scrima - aproape ca nici nu mai conteaza...
PS Evident ca voi incerca sa citesc cat mai multe din scrierile acestei
scriitoare ignorate de marele public fiindca, la fel ca foarte putzini
(momentan imi vine in minte doar numele lui Radu Mares) nu a cautat
si nu cauta cu nimic succesul facil si lumina inselatoare a publicitatii
efemere!
Cu adevarat, o revelatie: Roxana SorescuLavinia Barlogeanu Duminica, 9 Septembrie 2012, 11:10
nu-l pot intelege, nu-l pot explica dar fascinatia s-a pastrat si se
transmite, prin acest articol, ca un fel de mostenire sacra, pe mai
departe. Oare nu ea este cea mai importanta ? Ambiguitatea si
intensitatea sentimentului provocat de o fiinta ce depaseste prin
extensie (de la sublim la abject) zona familiarului este un element de
gratie pe care putini oameni au sansa de a-l trai. Spun sansa, deoarece
exista aici o protomaterie care lucreaza in sine si pentru sine, poate
tocmai in sensul depasirii acelui foarte aproape si al patrunderii
IN. In orice caz, personalitatea fiinta greu de numit - pe care
incercati sa o descrieti , isi pastreaza nealterata capacitatea de a fascina
datorita maiestriei cuvintului dumneavoastra. Si-apoi, ce mai conteaza
ce era EL?, un inger, un inger cazut, Mefisto, un impostor genial...,
daca mainile lui devenisera un corp cu lumina proprie? Iubesc aceasta
amintire pretioasa a dumneavoastra ca si cum ar fi a mea. Faptul ca un
conflict de natura etica va tulbura mult, nu cred ca face din experienta
intilnirii unei fiinte atit de speciale, un esec. Poate e doar o etapa a unei
relatii ce inca se construieste.
Ma gindesc ca tocmai citatul din Sandu Tudor ne propune o solutie a
calmarii conflictului etic: spiritualitatea Celui Intunecat este
asemanatoare cu aceea a Hristosului, as continua spunind, pentru ca
este chiar Umbra Lui. Maestrul dumneavoastra si-a integrat Umbra
(Nu mi l-a dat"... "Nu avea mare valoare"..., "Sint iresponsabil),
poate si datorita dumneavoastra, discipolului, caruia ii spune calm se
va gasi! Si s-a gasit (romanul lui Dinu Pillat s-a publicat,) fagaduinta
s-a implinit. In aceasta logica, esecul se reconfigureaza intr-o imensa
implinire...
ANDREI eS CRIMAPetre Grigorescu - Duminica, 9 Septembrie 2012,
18:28

NTRE ISPIRE, IERTARE, ADEVR i PEDEAPS

("calmarea conflictului etic" ?!? )
n magica magie a cacialmalelor romneti perpetuate cu nonalan de
ctre intelectualii notri de serviciu propovduitori ai legilor bunuluisim i pupturilor apsat profunde cu schepsis nu doar n piaa
endependeei, RE-Descoperim iat, cu text-demersul SALUTAR al
Roxanei Sorescu una dintre cele mai importante, Eseniale, a zice,
Primordiale probleme a societii romneti de azi ( din 1990 ncoace )
Reaezarea Adevrului, recunoaterii Valorilor i Crimelor,
Trdtorilor i Lailor, ispirea, iertarea i RE-Aezare ESENELOR
pe baze curate i sntoase . Fr de care, NIMIC nu se va putea nFptui n Romnia !
De cnd, i de ce, ETIC-ul ar trebui s fie sau s aibe un conflict ?
Credeam c lucrurile snt clare.
A ! Cei care intr n conflict cu ETIC-ul ! Asta DA ! Chiar dac
Spiritual ar putea produce Orbiri colosale, ei ar putea fi, mai mult dect
subtil, I, Fore-ale RU-lui.
ansa de-a ntlni o for spritual deosebit se poate transforma n
Dezastru dac aceasta este de partea, trimisul RU-lui, DIAVOL-ului.
Totul depinde de puterea fiecruia de a simi i discerne, unde, i de
unde, forele malefice pot OTRVI, fermectoare, Distrugnd totul.
Bucuria de a descoperi c mai exist oameni, care dei mpresurai de
aura unor personaliti remarcabile reuesc s scoat la LuminAdevrul, oferindu-ni-L i nou, cu darnic modestie, linite i pace.
mda, am petrecutnea marin - Luni, 10 Septembrie 2012, 14:32
minute bune pen' a ceti acest articol.
Pana la urma, ramane o ntrebare-n-asha? Adicatelea, da' di she trebea
pus acel semn d-al intrebarii *pan' titlu?*
Ca, iaca, m-antreb &io, asha...
Iata &parerea mea: ca daca *nu ai da scris da bine* despre X, pan
*public*, nu o face!
Nu cunosc personajul (fie el iertat &pan' veshnicele plaiuri ale
vanatorii). Io - da' mi-s doar io! , daca ashi avea o rubrica cum avetz'
Dvs. p-acilea, ashi folosi-o, sa shtitzi, pentru a chiar ridica-n slavi pa
oamenii care m-au facut *om*. Shi, sa o bine *shtitzi*: c-o *chiar fac*,
c-am o "rubricutza", p-altundeva, pan care scriu "mai numa' eu"
-ca, ailaltzi nu par a fi avut pa langa danshii inshi dintr-ashtia...

Shi, vpo scriu *chiar p-a dreapta*: ca *numa' cand* ai facut *gresheli*
&*numa' cand* le *interiorizezi* &numa' cand itzi torni cenusha pan'
cap (pan' *public*) incepi sa "intri" pan' randu' lumii.
Mda, e *doar parerea mea*: cum ca facem *cu totzii porcarii*; mda:
mai mari, au mai mici. Dar, sunt *porcarii* de care-ar trebui sa ne fie
rushine *pana-n mormant*.
Ar trebui sa videm, uitandune-n oglinda, *cum ne creshte ratu'!* Shi,
sa *nu* ne simtzim bine...
Numa' fain,
Nea Marin
Plonjeul retroM. Constantin - Marti, 11 Septembrie 2012, 09:03
Atunci cand aduceti in lumina trecutul, presupus sulfuros, al unui om
(totusi) ce incercati sa spunti?
Stim noi acum cu adevarat mai mult despre acel om prin cele amintite?
Punem cumva la indoiala natura cazuta a umanitatii crestine?
Un examen minimal ne tranteste rapid in fata propriile scaderi si ne
taie elanul spre metafizicile aerate.
Dincolo de pacatele omului Scrima sa nu uitam de atmosfera
intretesuta in si in jurul Rugului Aprins. Doctrina coincidentei
contrariilor ca factor explicativ al trecutului, prezentului si viitorului
atat pentru individ cat si pentru lumea din jurul sau -cu exponentul
cultural si institutional explicit numit Anton Dumitriu- a creat premisa
continuitatii unor griuri fertile asumate programatic (cum se spunea pe
vremuri) de o parte a elitei intelectuale din Romania.
Asa se face ca, prin scolile din tara, abilitatile de buna convietuire sunt
antrenate de studiul permisiv mai degraba al dilemei decat al chirurgiei
maniheiste; pana la urma, pentru cine nu este in conditia sfinteniei,
fiecare zi chiar este o noua zi. Ori intrun fel traiesti cand fiecare zi nu
este altceva decat aceeiasi si aceeiasi reiterare a gandului definitiv si
altele sunt instrumentele cu care construiesti zi de zi un drum. Chiar
daca nu stii incotro duce.
Cred, prin urmare, ca daca amintirea aduce la lumina o deceptie
personala a autoarei, atunci nu face altceva decat sa exprime o
nostalgie dupa orizonturile pure dar rarefiate pana la lipsa respiratiei
ale divinitatii.
Inexplicabil este insa ca, de ceva vreme Domnul nu mai vorbeste.
de MenilRefuznik - Joi, 13 Septembrie 2012, 20:12

deci : de Menil si nu du Menil , este important .

https://culianu.wordpress.com/2008/01/19/andre-scrima-in-dialog-cuandrei-plesu/
ANDRE SCRIMA IN DIALOG CU ANDREI PLESU
19 ianuarie 2008 by Ilie Catrinoiu in Crestinism, Pentru o
lume mai buna.
Andrei Plesu: E preferabil sa suspendam dialogul ca fiind
futil?
Andre Scrima: Nu. Ci sa-l preparam printr-un travaliu
constient, sustinut in noi si intre noi, pana cand el va
surveni de la sine. Lucrurile nu trebuie privite incremenit;
intelegerea noastra trebuie sa se mentina necontenit in
devenire. Cei care sunt, pentru moment, intr-o stare rigida,
rigorista si impenetrabila se instaleaza, de fapt, introcertitudine, nu intr-un adevar. Certitudinea e mult mai
accesibila decat adevarul pentru ca e psihologica, e
sociala, e compensatorie fata de tot soiul de frustrari: face
economie de spirit. Pentru situatiile in devenire, marele
pericol, marea poticnire e sa te opresti pe loc, sa
incremenesti. Incremenirea, din punctul de vedere al
actiunii (dar si filologic), inseamna mineralizare. Insa
mineralizarea este permisa numai eschatologic, in
Ierusalimul ceresc. Pentru ca acolo mineralizarea devine
luminoasa. Este piatra patrunsa de lumina. Piatra
pretioasa e o piatra ce devine ea insasi sursa de lumina. E
ca si cum piatra ar avea inuntrul ei princiupiul iluminarii: e
in acelasi timp stabilitate si iradiere.
Din aces punct de vedere, cubul este intr-adevar relizare,
consacrare a spatiului. Daca fac o operatie foarte simpla,
gandind sfera in perspectiva dinamica a umplerii spatiului,
voi constata ca sfera nu poate umple spatiul: se creeaza
interstitii.
Ceea ce este absolut sigur este ca lucrurile se rezolva la
varf. Dumneavoastra asteptati ca reprezentantii
autorizati ai crestinismului sa recunoasca limpede si

explicit legitimitatea si concordanta celorlalte religii cu cea

crestina. Limpede si explicit nu o vor face. Insa exista
asemenea crestini. Am intalnit in Romania, cand eram
tanar, o multime de asemenea crestini in cercul de
la Antim. Doctorul Vasile Voiculescu era un crestin din ce
in ce mai christic. Ne aflam, spuneam, in devenire cat
priveste intelegerea religiei. O asemenea interogatie sau
problematica a fost resimtita ca un dat inevitabil in
Occiden, in mediile crestine serioase. Pe un asemenea
parcurs se opereaza o cernere, o decantare, o trecere prin
filtru, ca cea evocata in Evanghelie Si a zis Domnul:
Simone, simone, iaata Satana v-a cerut ca sa ve cearna ca
pe grau (Luca 22:31). E o cernere inevitabila pentru ca
face parte din sensul acestei deveniri care e vectoriala, as
spune vectorializata fiindca are, vazuta sau nevazuta de
noi, o tinta unica. Tinta care ia cu sine si face sa treaca
esentialul, lasand in urma toate cele ce s-au desprins sau
au fost discernute, pentru a se atinge, mi se pare, un
moment (cand spun asta ma angajez numai pe mine), un
moment in care Duhul va trebui sa actioneze singur fiindca
istoria ajunge la o limita unde actiunea omului nu mai e
operanta, se impotmoleste. Sunt asemenea momente,
descifrabile in toate referintele scrierilor sacre: la un
moment dat, in masura in care timpul se agita mai violent,
materia istoriei se solidifica, se incheaga. Conflictul din
spatiul ex-iugoslav pentru a lua un exemplu foarte
concret reprezinta o regresiune in istorie, dublata de o
agitatie a timpului out of joints: timpul si-a iesit din tatani.
Iar rezultatul si continutul acestei agitatii are ca rezultat,
paradoxal, un fel de limitare, de solidificare, de neputinta.
Ma intorc, referitor la superioritatea crestinismului. Mai
poti citi oare o alta carte in afara de Scriptura Crestina?
Voi da un raspuns, nu fantasmat, ci foarte banal, pedestru,
dar discernut. In Occident, la o intalnire ca a noastra,
problemele care s-ar pune ar fi cu totul altele. Daca un
crestin adevarat (lucid, sobru, informat) i-ar exclude pe
islamici, pe hindusi, etc., ca pe niste pagani, discursul sau
ar fi net respins. Fiindca ambianta, mediul, locul, tipologia
culturala nu mai ingaduie asa ceva. Pe cand aici, lucrul se
petrece inca. De aceea spunem ca situatia este in curs, in
devenire.

Andrei Plesu: Stiti insa ca localnicul va folosi declaratia

dumneavoastra ca pe un argument in favoarea
suprematiei ortodoxiei. Cei de acolo, occidentalii, va spune
el, sunt anesteziati, decadenti, disoluti.
Andre Scrima: Sigur. Dar care este semnul superioritatii?
Acela pe care eu mi-l arog, proclamandu-ma, prin
excluziune, iar nu prin incluziune, unicul reprezentant al
crestinismului? Ce inseamna asta? Aici incepe scandalul.
In Occident, asta se stie; in parte, constiintele s-au
decantat. Refuzul celuilalt, excusivismul devine o
imposibilitate, la o inchidere in tine insuti pentru
aparare, la provincialism, aprehensiune si frica si, pana
la urma, la deformarea imaginii vii a lui Dumnezeu in tine.
Ceea ce e jalnic. Nu e mai putin adevarat ca declaratiile de
deschidere nu sunt suficiente pentru a implini aceasta
imagine a lui Dumnezeu.
Sa revenim. Spui, de pilda: crestinismul e singura religie.
De acord? Nu. Crestinismul e religia Cuvantului lui
Dumnezeu intrupat. E o religie care nu se opune. Hristos
nu se opune absolut nimanui. Altii i se opun, i se pot
opune lui Hristos. Carui Hristos? Sa ne intrebam. Carui
Hristos i se pot opune? Fiindca exista Hristos in adevarul
lui dumnezeiesc; si exista Hristos cel conceput de noi, in
felul in care il concepem noi. Pavel spune: Vai! Oare s-a
divizat Hristos?Fiecare vine cu invatatura lui. (1 Corinteni
3: 4-7). Am eu dreptul asa de usuratic sa il definesc, sa il
tin in sarmanele mele conturi, sa il posed pe Hristos pana
la a proiecta in El lucruri decurgand din maruntimea unei
vieti pe care El a venit s-o ridice, sa o deschida, nu sa o
inchida? Daca pornesti de la crestinism ca religie a
excluziunii, daca faci din superioritate un pretext pentru
excluziune, ma tem ca nu esti in Duhul lui Hristos. Or, El
spune: Sunt acolo unde voi nu m-ati cautat.
Faceam odata distinctia dintre credinta si istoricizarea ei.
Nu suntem, ma tem, suficient de atenti la acest binom. In
crestinismul Occidental si de vreun secol si jumatate
incoace cam peste tot in lumea crestina prin scoala, prin
cultura, prin mediile de informare Hristos e intr-un

anume fel atestat preponderent prin faptul istoric, prin

succesul socio-cultural al crestinismului. Ceea ce nu era,
evident, starea incepututrilor. Acum reusita istorica e data
ca un argument incontestabil pentru marea pretentie de
superioritate a crestinismului. De unde tinde sa decurga
excluderea celorlalte religii ca inferioare, deficiente din
punctul de vedere al realitatii lor. Aici, la noi, e sigur.
Brahman? Buddha? Sa fim seriosi! Nu mai pomenim de
alte mari traditii spirituale.
Andrei Plesu: Raportul s-a rasturnat pana la urma.
Andre Scrima: Intr-adevar. In trairea
spirituala profetismul nu are nimic de a face cu prevestiri,
cu prezicerea viitorului, cu ghicitura Hristos vorbeste
despre obligatia noastra de a citi semnele timpurilor
(Fatarnicilor, semnele vremii stiti sa le vedeti si spuneti
ca maine ploua, iar semnele timpurilor nu stiti sa le cititi
Luca 12: 54-56). Iar aceste semne nu sunt doare cele ce
vin din viitor, ci mai ales cele deja inscrise in istoria
noastra, in substanta timpului, si ele ne solicita fara
incetare intelegerea,discernamantul animat de credinta.
Or, unul din aceste semne nu este oare intuirea Logosului
lui Dumnezeu, asa cum decide El, in alte locuri, sub alte
forme? Aceasta traire creatoare a credintei mi se pare
ceva exaltant. Prin Hristos noi nu mai traim intre Geneza si
Inviere; noi am intrat in timpul calitativ, cel dintre
pogorarea Duhului si Parusie. Or, in acest interval, mai pot
emerge profetii, profetism. Crestinismul vechi recunostea
ca profeti nu numai pe Isaia, Ieremia, Zaharia, ci si pe
Platon, Heraclit, pe Sibile
Andrei Plesu: Dar aceasta neincetata emergenta a
Duhului s-a uitat.
Andre Scrima: S-a uitat. Mai neasteptat, mai tulburator,
as evoca exemplul islamului (cu care si despre care, din
pricini diferite, nu mai stim sa vorbim). Intrand in Ierusalim
(in 638) si cladind pe vechile temelii ale templului lui
Solomon Domnul Stancii, califul Omar a pus sa se
insemneze pe zidurile ei un verset din Coran:

Binecuvantata esti tu, Marie, caci din tine s-a nascut

feciorelnic Iisus, Mesia, duhul si cuvantul lui Dumnezeu
(Coran 3:45). Orice comentariu ar trebui sa fie de prisos.
Din pacate astazi el e mai necesar ca oricand. Hristos e
Logosul, izvorul de sens al totalitatii deschise, vazute si
nevazute. Daca nu ar fi fost Logosul, cuvantul si mintea
lui Dumnezeu intrupate, nu ne-ar fi interesat, nu ne-ar fi
retinut pentru mult timp. Or, nu ca sa se aseze in lume
osuperioritate (care n-ar fi tinut in nici un caz mult timp) a
venit El, ci ca se ne dezvaluie o centralitate a tot ce s-a
manifestat, a ceea ce se manifesta: creatie, mantuire,
reintoarcere-unire in Dumnezeu cel viu. Or, ca sa-L poti
intalni ca atare trebuie sa fii sau extrem de senin si de
inocent (in sensul rus al inocentei: ca cel ce nu refuza, nu
se impune pe sine) si atunci esti mantuit. Sau, daca te
indrepti spre Hristos ca un intrebator, ca un intelectual,
trebuie sa ai mare grija sa nu confuzi, sa nu scazi, sa nu
faci sa se coboare aceasta centralitate, sa nu o distribui pe
o peripetie, pe formele unei anecdotici istorice sau
institutionale care voaleaza Logosul.
Revin iarasi, mereu, la Antim ca la o experienta ortodoxa
traita. La sfarsitul unei conferinte de duminica, cu multa
asistenta laica, unde se vorbise si despre Djalal-od-Din
Rumi si Ramakrishna, un calugar se ridica si spune: Ma
iertati. Dumneavoastra citati un musulman, altcineva
citeaza un hindus. Dar ce este atunci aici? Si
parinteleBenedict Ghius a raspuns foarte simplu: Daca
Dumnezeu a spus ca, la sfarsitul vremurilor, isi va lua la
sine toate oile, cum pot eu sa le exclud? Cum pot respinge
pe cineva care vorbeste astfel despre El? Cum pot sa nu-l
ascult?

Insusi cuvantul Dumnezeu ca notiune tematica nu

mai e imediat evident, inocent pentru noi, fiindca foarte
simplu spus noi suntem cei care ne-am pierdut inocenta.
Ignoranta e facila, prompta si suficienta. Cunoasterea e
indelungata, rabdatoare, modesta.

http://elkorg-projects.blogspot.ro/2008/10/andre-scrima-experienaspiritual-i.html
28 octobre 2008
Andre Scrima, Experiena spiritual i limbajele
ei(breviar de idei)
I. EXPERIENA SPIRITUAL:
1. Tema experienei spirituale, ca tem a unui curs,
reprezint un vehicul de nama-transmitere a unor
informaii. Dar, dincolo de aceasta, trebuie explorate i
alte zone mai profunde ale cunoaterii, care cer un
exerciiu intelectual specific lor.
2. Este necesara interiorizarea celor ascultate, inerenta n
fond oricrei cunoateri riguroase. A cunoate nseamn
a te nate mpreun cu (fr. co-naissance).
3. Spiritualitatea face inteligibil un ansamblu de elemente,
fr ca acestea s fie reductibile la obiecte de
cunoatere.
4. Viziunea lumii este marcat de un cod genetic de
spiritualitate ce acioneaz organic nuntrul ntregii
culturi omeneti. El se poate retrage pentru o vreme, dar
rmne acea referin fr de care o lume nu ar fi
posibil. Dimensiunea spiritual a realului este n
retragere azi.
5. n aceste timpuri, trstura fundamental a condiiei
noastre omeneti este finitudinea. Retragerea lui
Dumnezeu ne oblig s adncim contiina acestei
finitudini.
6. ntr-o lume a finitudinii, cei care caut spiritualitatea,
prin definiie trectori ai frontierelor, devin nite
marginali ai centrului (deoarece ieirea din cerc se poate
face doar prin centrul su).

7. Iisus a spus Eu sunt ua. Poarta, ua, presupune o

idee anterioar imaginii i funciunii ei: ideea
fundamental de nchis i deschis. Simbolismul porii
vine din vremuri imemoriale i este o constant a istoriei
umanitii.
8. Etimologic, cuvntul experien nseamn pornind de
la ncercare (ex peira). A experia comport doi
versani: cel al percepiei, interioar sau exterioar, i cel
al contiinei.
9. Experiena religioas situat n nchis, nuntrul unei
contiine care ntoarce spatele realului perceput, devine
n mod obiectiv ipocrit. Doar cnd o contiin gsete
realul ea devine o contiin vie, spiritual.
10. n om spiritul nu i poate sesiza nemijlocit prezena.
Eu nu mi sunt prezent mie nsumi dect prin altul,
indiferent c acel altul este reprezentat de experiena
fizic, de iubire sau de sentimentele unei alte fiine vii.
Experinea este ntotdeauna experien a ceva, a cuiva,
altul dect eu nsumi.
11. Exist dou dimensiuni ale termenului spirit: cel de
contiin, de minte vie i cel de suflu (pneuma
greceasc).
12. Cnd experiena e conjugat cu spiritul, omul se
angajeaz ntr-un proces viu, reluat fr ncetare, de
concentrare, de interiorizare a realului.
13. Limbajul exprim prin cuvnt gndirea: d de gndit
i d gndirea. Problematica prim a limbajului sacru,
hermeneutica sau interpretarea, este dat de polisemia
cuvintelor. (O dat a grit Dumnezeu, dou lucruri am
auzit Psalmi 61,11).
14. Polisemia suscit trei nivele de reflecie imediat:
univocitatea caracterizeaz un cuvnt al crui sens se

epuizeaz n ceea ce spune (limbajele tehnice, limbajele

diferitelor ideologii); metafora deschide limbajul de la
sensul su concret spre sensul figurat; al treilea nivel este
simbolul, funcia sa esenial fiind s permit comunicarea
ntre diferite nivele ale finei, ntre dferite grade de
realitate.
15. Simbolismul porii nu a fost inspirat de poarta fizic
prima cas n care omul a desluit o poart a fost cerul,
cu porile lui reprezentate de cele dou solstiii. Poarta
comand dou perechi de noiuni determinante: afar i
nuntru, deschis i nchis.
16. Corpul este locul originar unde se nscrie separaia
dintre afar i nuntru (exo i eso-teric). Comunicarea
corpului cu exteriorul se face n dou moduri: n raport cu
trupul, omul e dependent de exterior prin hran; al doilea
corp al omului este un corp al milei pe care l primim
prin hran (D-ne nou pinea noastr cea de toate
zilele). Locul unde are loc comunicarea este gura. Cnd
omul d ceva din interioritatea sa, locul de comunicare
este acelai, prin cuvnt.
17. Iisus s-a nscut n Betleem: casa pinii (bet lechem)
n ebraic, casa crnii (bayt lahm) n arab. n sens
exoteric Betleem era un trg, n sens ezoteric se refer la
euharistie.
18. Dac perechea nuntru afar arat funcii ale
corpului omenesc, este un dat, perechea nchis deschis
constituie o aciune n care un om se angajeaz ntr-un
act de contiin treaz. Ultima deschidere a omului este
cea spre Dumnezeu, ultima nchidere este infernul.
19. n Biblie apar trei deschideri ale Porilor Cerului: la
naterea lui Christos, la botezul Su i la moartea
Sfntului tefan.
20. Ideograma chinezeasc pentru cuvntul Wang, care
nseamn rege pontif, este format din trei linii

orizontale figurnd elementele Marei Triade Cerul,

Pmntul, Omul - i o linie vertical, cci funcia regelui
este s uneasc. Figura aceasta reprezint schema
oricrei pori de templu chinez.
21. i n tradiia cretin Papa este Pontifex fctor de
puni, cel care construiete puni ntre cele trei lumi: Cer,
Om, Pmnt. Tiara Papei este i ea alctuit din trei
coroane suprapuse.
22. n Maghreb minaretele moscheilor sunt ncununate de
trei globuri suprapuse, deasupra crora st semiluna: cele
trei lumi asupra crora domnete mreia divin.
23. Aceast similitudine n simboluri nu poate fi jocul unor
influene istorice, acest lucru ar nsemna o reducere a
simbolurilor la viziunea istoricist.
24. Aceast coresponden simbolic nu duce spre
identitate ntre tradiii i religii.
25. Este normal ca mesajul lui Dumnezeu sa lucreze la
nivelul structurilor simbolice fundamentale, cci acestea
nu sunt furite de om ci l preced ntotdeauna modelul
arhetipurilor.
26. Poarta e un simbol dinamic: ea poate fi nchis, dar se
poate deschide i devine orizont echivalent unui ndemn.
O poart deschis semnific revelaia pe cale de a se
ndeplini.
27. Sensul genealogiei, al neamului n genere, reprezint
o linie ordonat conform unei continuiti verificabile, care
nvinge discontinuitatea lansat de timp i moarte.
Genealogia perpetueaz prezena vie a originii.
28. Prin neam oamenii dobndesc nume i form: este o
form pe care omul nu a creat-o, o form pornind de la
origini. Genealogia lui Hristos livreaz i ea un nume i o
form.

29. n ceea ce privete genealogia lui Hristos ne aflm n

faa unui dublu scenariu: scenariu profetic, n Evanghelia
dup Matei, care este descendent i ia drept referin pe
strbunul ntemeietor Abraham, i scenariul mistagogic, n
Evanghelia dup Luca, unde punctul de pornite este un
nceput absolut.
30. Scenariul profetic: la naterea lui Hristos cerul se
deschide, iar ngerii le griesc pstorilor. Alturi de
mesajul ngerilor, Hristos este prezentat i ca fiind inta
cutrilor celor trei regi magi astfel ne este semnificat
c Hristos posed i calitatea regal. Prin ntruparea lui
Hristos si prin vestirea c mpria lui Dumnezeu a venit,
istoria a fost rsturnat.
31. Scenariul mistagogic: la botezul lui Hristos, cnd cerul
se deschide i se face auzit un glas care spune Acesta
este Fiul Meu, dndu-i astfel identitatea, numele i forma.
De aceast dat neamul lui Hristos nu se limiteaz, ca n
scenariul profetic, la strbun, ci opereaz un salt calitativ.
Hristos nu vine de la Abraham, nu vine de la Adam, ci vine
din tcerea i taina lui Dumnezeu.
32. Asupra lui Hristos, la Botez, se deschide cerul, iar
aceast deschidere trece n El, care devine ua. De
aceea nu exist n Evanghelii o veritabil comuniune cu
Hristos fr o nou natere din originea ultim, cea a
genealogiei mistagogice, la care Hirstos-Ua ne d acces.
33. Oamenii primesc un nume nou la botez, la angajarea
pe o cale religioas viaa monahal. Un nou nume o
nou natere.
34. n Evanghelie porile iadului apar o singur dat, cnd
Hristos i spune lui Petru: i Eu i zic ie c tu eti Petru
i pe acest piatr voi zidi Biserica Mea i porile iadului
nu o vor birui. Aceast referin la porile iadului
nseamn, pe de o parte, c deschiderea porilor cerului
este cea care ntemeiaz Biserica i, pe de alt parte, c

Hristos va cobor n moarte, n infern, i c va nvia,

zdrobind porile iadului.
35. Porile infernului constituie nchiderea irevocabil,
imposibilitatea de a iei.Contrar acestei semnificaii,
participarea la Biseric nseamn deschiderea fr limite.
36. Simon l recunoate pe Iisus n sens mistagogic,
moment n care devine Petru, capt alt nume, este
nscut a doua oar.
37. Tema inimii ine i ea de interogaia asupra fiinei
umane, rspunde ntrebrii Cine este Omul? n condiiile
n care rspunsul nama - rupa, nume i form, este
insuficient. Inima este echivalent cu noiunea esenial
de Centru ea este centrul omului.
38. Omul purttor al unui nume i al unei forme intr n
cmpul relaiilor dintre eu i tu. Inima indic un alt
pronume personal, cel mai tainic, cel mai nalt i cel mai
uitat El. Acesta este pronumele personal cel mai
impersonal, depind pe eu i tu.
39. Dac individul i atinge centrul fiinei, ptrunde n
locul inimii (porile inimii), poate comunica cu celelalte
centre n Centrul unic, poate intra i iei, iar poarta cerului
ca i porile infernului i se deschid.
40. Textele Noului Testamen referitoare la inim au
inspirat i au dat form unei tradiii spirituale. Ele ar putea
fi grupate n 3 capitole.
41. Primul se refer la sensul ascuns al inimii, ca
interioritate a omului, comunicnd cu interioritatea lui
Dumnezeu. Tema inimii ca interioritate apare la Matei: Tu
ns, cnd te rogi, intr n cmara ta i, nchiznd ua,
roag-te Tatlui care este n ascuns.
42. Cuvntul cer, n latin caelum, are ca rdcin KAL a
acoperi, a ascunde. Pentru a atinge prezena lui

Dumnezeu, ascuns n cer, trebuie s intri n lcaul

interior, s treci prin ua tainic a inimii.
43. Cci din prisosul inimii griete gura. Omul cel bun,
din comoara lui cea bun, scoate cele bune, pe cnd omul
ru, din comoara lui cea rea, scoate cele rele (Matei 12,
34-35) ntlnim aici bipolaritatea simbolurilor
fundamentale, cum o ntlnim i n cazul apei, al focului.
Dinuntrul inimii se poate porni att n sus ct i n jos
(infern infera cele de jos). O realizare spiritual care
asum totalmente lumea nu se poate concepe fr o
anumit integrare a rului.
44. Calea ascetic realizeaz aceast integrare a rului,
care nseamn o asumare pentru a-l transmuta n bine. Nu
e o interpretare moralist, o simpl respingere a rului.
45. Inima curat este inima care a depit ceea ce ar
putea fi impur, imund, nu n sens moral ci ontologic. A fi
curat nseamn a dobndi un fel de sim al justeii, al
orientrii juste, ceea ce se numete discernmnt
(importana pe care o are n Islam orientarea spre
centru). Cei care au dobndit inima curat l vd pe
Dumnezeu.
46. Om desvrit este Cel care a cobort i care a urcat
pentru ca i noi s putem atinge acea plintate a Fiinei pe
care El a artat-o. Porile Cerului ca i porile infernului se
deschid pentru omul care i-a atins centrul inima.
47. Martirajul nu este o experien a torturii, acest termen
are n greac semnificaia de martor ocular e constituit
n primul rnd de o dimensiune vizionar. Martirul devine
martir numai dup ce proclam, n extaz, ca Sfntul
tefan: Iat, vd cerurile deschise i pe Fiul Omului stnd
la dreapta lui Dumnezeu!. A doua marc a adevratului
martir este iertarea (Sfntul Stefan spune, la fel ca Iisus
pe cruce: Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta!).
Pentru cel care iart nu mai rmne dect prezena
transparent, totalmente liber, imposibil de atins de

ctre orice ar corespunde unei capturi nu mai exist iad.

+
48. Revelaia nseamn trecerea porii din aceast lume
spre lumea cealalt. Orice religie se refer la o revelaie.
49. Tipologia religiilor: religii originare (se caracterizeaz
printr-o tradiie puternic, cum este tradiia hindus),
confesiuni ale aceleiai religii (considerate mai cu seam
n context occidental: ortodoxie, catolicism,
protestantism), religii sincretice, simuacre de religii
(fenomene care i au impulsul iniial ntr-un domeniu aflat
n afara oricrei confesiuni politic, social, etc.; se
transform treptat n structuri i comportamente de tip
religios).
50. Mileniul axial (Karl Jaspers): toate marile religii i
chiar toi marii gnditori care au pus n discuie starea
anterioar a raiunii i care au deschis ci menite s
rodeasc nencetat n viitor se nscriu riguros ntre anii
600 a. Chr 600 p. Chr.: Buddha, Zarathustra, Lao Zi,
Heraclit, Socrate, Platon, Confucius i pn la Muhammad.
51. Coninutul semantic al revelaiei se leag de vl.
Bipolaritate vlul poate fi ridicat, dat la o parte, dar
poate sluji i pentru a ascunde. Faptul de a voala
reveleaz semnalul a ceea ce este ascuns lipsa vlului
antreneaz dou riscuri: nti, dac este o prezen
atotputernic, ea l poate distruge pe privitor sau, fiind
vorba de cu totul altul, putem trece pe lng el fr a-l
recunoate.
52. A revela nseamn deci a ridica vlul i a atinge
cunoaterea ultim. ns tocmai pentru a o atinge trebuie
s existe vl i acoperire cu vl.
53. Tot n mileniul axial se nscrie distincia dintre Orient i
Occident: cele dou tipuri de spirit reveleaz, fiecare, o
anumit intenie a lui Dumnezeu privitoare la destinul
lumii.

54. n tradiia neotestamentar vlul apare de mai multe

ori. Sfntul Pavel, atunci cnd i ndeamn asculttorii s
citeasc scripturile le spune s i ridice vlul care acoper
nc inima lor.
55. Un hadith spune c sunt de aptezeci de mii de ori
cte apte vluri de lumin i de ntuneric care acoper
faa lui Dumnezeu. Bipolaritate: vlul permite trecerea
revelaiei, a luminii spre noi, dar o i ascunde prin
ntuneric.
56. Vlul e asociat cu condiia nomadului, a cortului el
ine de distincia ntre dou condiii omeneti
fundamentale, a nomadului i a sedentarului.
57. n tradiia cretin, exit o rugciune n care Duhul
Sfnt e chemat s slluiasc ntr-un cort, cortul inimii
noastre. n tradiia ebraic, Tablele Revelaiei erau
pstrate n Arca Legmntului, adpostit ntr-un cort.
58. Cnd m aflu n faa celui ce reveleaz i se reveleaz,
dincolo de vl, a Celui pe care l numesc Dumnezeu,
singurul mijloc n care El ni se poate descoperi este prin
cuvnt. Acesta este esenial, absolut n comunicarea Celui
ce se reveleaz.
59. ncepnd cu mileniul axial, n orice tradiie, atunci
cnd apare un mesaj nou, subiectul i, n acelai timp
obiectul revelaiei constau n cuvntul lui Dumnezeu.
60. Cuvntul se leag de acel sistem de comunicare pe
care l numim limbaj i ale crui limite sunt limitele lumii.
ntre interlocutorii ce constituie subiectele limbajului, se
afl o a treia persoan, pe lng eu i tu: este El, cel
cruia nu m pot adresa n mod direct.
61. Eu m spun, eu i spun, eu le spun (lucrurile)
cuvntul este vehiculul prin excelen al fiinei. Tradiiile
asociaz cuvntul unei monede de pre. Cuvntul i banul

sunt astzi vehiculele fundamentale n raporturile dintre

fiine, trebuie s alegi ntre acestea (nu poi sluji i lui
Dumnezeu i lui Mamona zeul banului).
62. De aproape dou milenii lumea noastr se afl sub
stpnirea unui cuvnt determinant logosul grec. Graie
acestuia, Occidentul a dat roat lumii (n economie, n
tehnic). Dar astfel, Occidentul l reduce pe cellalt, i
absoarbe alteritatea dac cellalt vrea s aib un loc n
lume el trebuie s vorbeasc logosul Occidentului.
63. Cuvntul revelat nu are o origine depistabil, situabil
n interiorul lumii: el este originar i originant, este
Originea.
64. Funcia originant a cuvntului revelat const n
concomitena dintre spunere i facere. Subiectul
cuvntului originant este Dumnezeu.
65. Dumnezeu nu poate fi obiect al limbajului omenesc,
omul nu l poate spune pe Dumnezeu. El este cel care se
spune pe sine, se reveleaz. Cuvntul revelat are acest
relaie originant cu Cel care d cuvntul.
66. Cnd El vorbete, cuvntul su se poate rosti n trei
moduri diferite: nti, El rostete lumea (ceea ce numim
creaie nivel cosmic); n al doilea rnd, Dumnezeu mi
vorbete, ne vorbeste se constituie interlocutorul
nostru (aceast rostire nu are loc la nivel cosmic, ci la
nivel istoric este profeia); n al treilea rnd Dumnezeu
desvrete primele dou niveluri n realizarea total a
cuvntului lui Dumnezeu, mpreun cu interlocutorul Su,
omul i omenirea (experiena mistic experien
spiritual n cazul individului, sfritul lumii n cazul
omenirii nivel eschatolgic).
67. Cuvntul revelat se nscrie i se spune pe sine n
interiorul limbajului lumii, al limbajului omului. El ne preia
din locul i starea n care suntem, purtndu-ne spre ceea
ce vrem s fim.

68. Omul este cuprins n macrocosmos; dar, printr-o

micare de rsucire, microcosmosul uman cuprinde el
nsui macrocosmosul prin faptul c este singurul care i
deine sensul, care are puterea de a-l spune.
69. Nu exist nceput efectiv al deschiderii spiritului ctre
aventurile ultime fr un moment iniial al uimirii. Cel mai
sigur mijloc de a pierde facultatea de nelegere n
profunzime a adevrului este considerarea lucrurilor i a
lumii drept stabilite o dat pentru totdeauna capacitatea
de uimire risc s se estompeze. Totui, uimirea neleas
doar ca preambul al certitudinii declaneaz un traseu
limitat de cunoatere.
70. Advrata uimire se numete minunare (De nu vei fi
ca pruncii, nu vei intra n mpria cerurilor).
Capacitatea de minunare pune fiina n stare de trezie.
Minunarea nseamn s tresari n faa unitii de sens i
de fiin a realului. Ea ofer dimensiunea profunzimii
aduce la cunotiin inepuizabilul vieii. Al treilea aspect al
minunrii este gratuitatea n noi nu se manifest
necesitatea, ci libertatea, creativitatea.
71. Dorina este elementul de foc, intim prezent n fiina
uman. Ea nu trebuie confundat cu nevoia, aceasta
referindu-se la supravieuirea eului meu, mai cu seam
corporal, fiind o chestiune de necesitate. Dorina nu ine
de ordinul necesitii ci de cel al gratuitii.
72. Primul model al revelaiei este cel pe care l-am putea
numi cosmologic. El e caracteristic civilizaiilor care
abordeaz divinul la nivelul manifestrii cosmice.
Cosmosul este purttor de mesaj i de germen. n
Occident, ns, cosmosul a fost transformat n peisaj. ns
chiar n tradiia cretin exist o relaie ntre Logosul divin
i cosmos.
73. n Genez se spune i Duhul lui Dumnezeu se purta
deasupra apelor Duhul clocete apele, asemenea unei

psri. Ne aflm n prezena unei prime pogorri a

Duhului, o Cincizecime cosmic.
74. Instrumentele marilor tradiii ce in de acest prim
revelaie cosmic sunt mitul i arta sacr. La nceputul
culturii moderne, europenii au avut fa de idolul
reprezentat n arta sacr doar dispre.
75. Religiile profetice nu pot da natere unei arte cu
referin cosmic revelaia nu mai are loc aici la nivel
cosmic, ci la nivelul cuvntului profetic.
76. Al doilea model de revelaie este revelaia profetic.
Aici, locul revelaiei este n mod precis i exclusiv cuvntul
cuvntul omului cere s fie recunoscut drept purttor
direct al cuvntului lui Dumnezeu. Revelaia profetic
apare pe fundalul oracular, legat de tehnici amanice.
77. Sensul revelaiei profetice const n trecerea de la
kosmos la anthropos.
78. Dubla semnificaie a funciei profetului, desemnat att
prin cuvntulnavi el fiind cel care strig, clameaz, ct i
prin termenul profari cel ce vine naintea cuvntului,
deschide calea cuvntului.
79. Profetul se situeaz cu necesitate n istorie. El
prevestete, rostete ceva ce rmne s se verifice n
timp.
80. Profetul nu mai are nevoi, este necesarmente un om
al dorinei. Cuvntul profetic se ivete atunci cnd orice fel
de limbaj omenesc s-a epuizat n descifrarea divinului
este un cuvnt dat ca rspuns la dorin.
81. Dumnezeu se reveleaz totum sed non totaliter se
reveleaz pe Sine nsui ntreg, dar inepuizabil, nicio
revelaie nu l poate livra fr rest. Fiindc Dumnezeu este
inepuizabil, cuvntul profetului nu se stinge nicicnd.

82. n profet, ca ntr-un om al dorinei, asceza arde nevoia

i elibereaz dorina. Tocmai acesta este sensul ascezei
a nlocui nevoia cu dorina.
83. Cronologia islamului pornete de la un eveniment
profetic hegira. Prima sur a Coranului ncepe cu
formula Bismi Allah ar-rahman ar-rahim n numele lui
Dumnezeu, cel milos i milostiv. Numele este referina cea
mai incontestabil a ceea ce este cuvntul referina
profetic.
84. Nu este prooroc cinstit n patria lui proorocul nu
poate fi acceptat n interiorul limbajului stabilit al mediului
cruia i aparine. Profetul se situeaz n acest limbaj
pentru a-l face s explodeze, pentru a-l submina, este o
apariie marginal ntr-o situaie religioas stabil.
85. Religie sacerdotal - religie profetic. Religia
sacerdotal in de ceva instituit, pare s garanteze i s
conserve nu numai ordinea ci, ntr-o anumit msur,
chiar pe Dumnezeu. Profetul se nfieaz n numele unui
alt tip de revelaie nu opus, ostil, ci alta, n sensul
noutii lui Dumnezeu, a prezenei sale vii.
86. n reflecia doctrinar cretin o asemenea apariie se
numete eveniment. Dualitatea instituie-eveniment:
pentru a fi adevrat, revelaia profetic trebuie s fie
ntotdeauna punctual, fulgurant, nu poate fi
instituionalizat.
87. Cartea constituie un complement al revelaiei
profetice. Pentru c profetul dispare ca vehicul al
cuvntului, mesajul su trebuie s fie scris, s se
transmit, s devin cuvnt viu.
88. Litera crii profetice aparine limbajului omenesc, dar
conine totodat i Duhul care l-a inspirat pe profet.
Pentru a nelege un text profetic trebuie s trecem de la
liter la spirit de aici importana hermeneuticii.

89. Pentru a adera la o religie instalat, sacerdotal, nu

este neaprat nevoie s fii animat de o dorin vie. Sunt
necesare capacitatea de a te integra ntr-o ordine,
nclinaia spre stabilitate. Adesea aici opereaz nevoia, nu
dorina. Profetul propune ns domnia dorinei.
90. Toat istoria pmnteasc a lui Hristos poate fi privit
din unghiul tensiunii ntre o religie instalat i un mesaj
profetic.
91. Chiar dac mesajul profetului are o dimnesiune
istoric, el arde totui o alt dimensiune istoric atunci
cnd vestete un eveniment pe care secolele nu l-au trit
nc.
92. ntre religia de tip cosmic i cea de tip profetic nu
exist separaie absolut: revelaia profetic nu abolete
revelaia cosmic ea asum, preia cosmosul.
93. Reprezentarea artistic nu va mai exprima revelaia
cosmic, ci revelaia profetic cuvntul devine locul
artistic prin excelen.
94. Revelaia christic se ncadreaz n modelul de
revelaie denumitavatara model constnd n coborri
succesive ale divinului n ordinea temporal pentru a
organiza ntregul curs al unei epoci sau al unei umaniti,
pn la mplinirea total a liniei ei de destin. Un ciclu
complet de revelaie a divinului cuprinde 14 coborri ale
sale n cosmos.
95. Fiecare avatara determin un ciclu alctuit din 4
vrste. Lumea rencepe printr-un efect cvsi-fatal nscris n
ordinea cosmic i, totodat, printr-o manifestare a
divinului.
96. Problema dorinei umane n acest form de revelaie:
o prim form de destin se raporteaz la dharma, la Lege
fiecare fiin i are locul ei n vasta devenire cosmic;
dorina omeneasc se ncadreaz n dharma. A doua

form de destin, cea propovduit de Buddha propune

sesizarea dorinei la rdcina sa i transpunerea ei direct
n realitatea suprem nirvana.
97. Revelaia este corelativ unei distane pe care ea o
are de strbtut, iar pe de alt parte omul are de gzduit
ceea ce strbate distana.
98. Dumnezeu este diferitul, Cel cu totul altul. Dar El se
reveleaz, strbate distana diferenei. Revelaia nltura
distana, fr a atenta la diferen. Or, revelaia christic
aduce cu ea pretenia uimitoare de a fi abolit i diferena
Iisus este efectiv om.
99. Revelaia christic propune o form radical de
revelaie. Dar aceast radicalitate nu este sinonim cu
superioritatea ei fa de revelaiile altor religii.
100. Distana de strbtut ntre Dumnezeu i om este de
natur esenial, ontologic. Iniiativa de a strbate
distana poate veni fie din partea omului, fie de la
Dumnezeu. Cnd vine din partea omului, ea decurge din
dorin. Iniiativa venit din partea lui Dumnezeu
ntemeiaz propriu-zis o revelaie.
101. Forma specific christic a revelaiei se numete
ntrupare. Dac ntruparea lui Dumnezeu a putu avea loc
realmente i integral, aceasta nseamn c omul nsui, n
structura lui cosmic, a fost capabil s l primeasc pe
Dumnezeu, pentru c l-a primit de-a lungul istoriei sale i
pretutindeni, nainte de ntruparea lui Christos.
102. Revelaiei christice i e specific nu excluziunea, ci
incluziunea celorlalte forme de revelaie.
103. Ebraicul bereshit (la nceput), primul cuvnt al
Genezei, se refer la un act cosmic, la afirmarea lui
Dumnezeu drept creator. nceputul Coranului ne pune ntrun mod extrem de puternic i de limpede n inima
Cuvntului.

103. Riguros spus, tradiia cretin nu are o Carte sacr,

de natura celor din tradiia ebraic sau islamic. Revelaia
esenial a lui Dumnezeu nu se face aici ntr-o carte.
Primordial este ntruparea ntr-o fiin, ntr-o Persoan
care se numete Iisus Christos. Christos a indicat clar
preeminena Planului divin fa de carte cnd a spus:
scripturile nu mrturisesc despre mine.
104. Nu ne putem referi la un nceput anume de
tip bereshit care deschide Scripturile. Totui, n prologul
Evangheliei dup Ioan apare o trimitere fulgurant ctre
dimensiunea ultim a revelaiei christice: La nceput era
Cuvntul i Cuvntul era la Dumnezeu. Cuvntul era pros
ton theon expresia greceasc are nelesul de
propulsare ctre o micare ce situeaz cuvntul n
Dumnezeu nsui.
105. Cuvntul lui Dumnezeu iese din El ntr-un dublu
sens: originea Cuvntului este Dumnezeu dar, n acelai
timp, iese din Dumnezeu n sensul unei distanri fa de
misterul ultim al lui Dumnezeu, care rmne inaccesibil.
106. Revelaia cretin ncepe nainte ca ea s se
manifeste n faa omului: ea ncepe printr-o dezvluire,
printr-o revelare n Dumnezeu.
107. Cuvntul este cel care se ntrupeaz nu este
ntrupat, ci se ntrupeaz pe sine. Se reveleaz el nsui n
el nsui.
108. Cuvntul s-a fcut trup trupul reprezint
organicul, tot ce poate fi mai specific omenesc. Cuvntul a
devenit el nsui, n el nsui om i asum radicalitatea
omului. Nu mai exist distan ntre forma lui Dumnezeu
i divinul pe care forma l semnific. Distana ntre
Dumnezeu i om este abolit.
109. Din perspectiva revelaiei christice, distana dintre
Dumnezeu i om se nscrie pe trei nivele, corespunztoare

celor 3 lumi:
- natura: exist ntre Dumnezeu i om o diferen de
natur, ontologic.
- pcatul: deprtarea stabilit deja de natur s-a agravat
drept rezultat al unui accident misterios, care marcheaz
omul n raport cu divinul, cu sine nsui, cu semenii i care
este o alienare a libertii umane. Prin actul christic
salvator, libertatea este restituit omului.
- moartea, privit ca un eec al creaturii, ca urmare a
alienrii libertii, dar un eec adresat ntructva i lui
Dumnezeu un eec al creaiei lui Dumnezeu. Ea este
ultima distan de nvins, distana total, infinit.
110. Dinaintea distanei ultime nu i mai rmne lui
Dumnezeu dect s intre El nsui n circuitul morii i si recucereasc creaia, s atace distana n radicalitatea
sa extrem: s intre El nsui n moarte. Ceea ce este
posibil tocmai pentru c Dumnezeu se ntrupeaz.
111. Dumnezeu i omul se afl ntotdeauna n conflict, n
proces, chiar n iubirea care i unete. Motivaia oricrei
revolte a omului mpotriva divinului st n faptul c
Dumnezeu nu ar participa la ultima radicalitate a condiiei
umane suferina i moartea. Rspunsul i-a fost dat lui
Iov abia prin moartea lui Dumnezeu, a lui Hristos. Abia
acum procesul dintre Dumnezeu i om s-a consumat.
112. Toate cele trei distane sunt strbtute de Hristos,
toate separrile sunt abolite, prin ntruparea lui pn la
moarte.
113. ntruparea, modelul christic de revelaie, trebuie
situat i modulat ca un ansamblu de date, de micri,
de acte, numit planul lui Dumnezeu. Hristos este locul
unde Dumnezeu se reveleaz ca plan n dorina Sa de a
asuma ntreaga creaie.
114. n faa ntruprii, ne putem ntreba de ce a fost
necesar o form att de radical de revelaie. O lectur,
de origine augustinian, consider c ntruparea este

pricinuit de pcatul originar. O alt lectur fundamental,

oferit de Hristos nsui, susine c ntruparea nu poate fi
condiionat de pcat. Ea este un act al dorinei, un act de
gratuitate, un act caracterizat de iubire. Hristos a venit ca
manifestarea cea mai radical a dorinei atotcuprinztoare
a lui Dumnezeu, o dorin care nvluie, poart i nal
ntregul creaiei ea este actul cel mai universal cu
putin.
115. ntruparea este orientat spre nviere: dorina lui
Dumnezeu se mplinete eschatologic, prin mplinirea
planului universal, care este nvierea.
116. Locul privilegiat al Revelaiei, care este nvierea, are
drept corespondent, n experiena cretin, credina.
Credina, n sensul ei propriu, este credina n nviere.
Credina nsi este un efect al nvierii.
117. Doar Hristos nviat este cel ce i-a asumat i a
consumat condiia uman i condiia creaiei. Timpul i
lumea s-au mplinit, au fost finalizate: nu n mod
universal, ci n locul precis care se numete Iisus Hristos.
118. Dorina lui Dumnezeu este ca omul s se uneasc cu
El, nu s devin El.
119. Trebuie s distingem ntre nvierea n trup i nvierea
cu trupul. nvierea n trup nseamn reanimare, revenire
la via. nvierea cu trupul este cea a lui Hristos, care
revalorizeaz radical i corpul, care a fost asumat de
Dumnezeu.
120. nlarea este ultima marc a planului divin al
ntruprii, fiind inseparabil de acesta. Ziua de prznuire a
nvierii ese a 40-a zi dup Pate acest numr semnific
ateptarea mplinit. Toate revelaiile lui Dumnezeu, toate
teofaniile sau evenimentele sale eseniale au loc la captul
a 40 de zile de pregtire i ateptare.
121. nlarea reprezint o rsturnare radical. De

aceast dat, la captul a 40 de zile, nu Dumnezeu se

arat omului, ci omul urc la cer n Hristos.
122. Ansamblul a tot ceea ce poart numele de Scripturi
se leag de locul esenial, care este ntruparea Cuvntului
n Iisus. Nu Hristos este subordonat unei Cri, ci invers.
123. Hristos ne este nfiat, la un moment dat, prin
referina la Melchisedec. Epistola ctre Evrei a Sfntului
Apostol Pavel este unul dintre primele locuri n care cele
dou personaje apar n relaie.
124. Personajul Melchisedec apare foarte devreme n
Tradiie, n relaie cu Abraham. El rsare ca un personaj
ivit literalmente de altundeva. Pe de alt parte, apare ntrun moment n care Abraham este nvestit cu noua lui
vocaie, cnd el pornete ntr-o adevrat aventur n
timp.
125. Melchisedec apare ca un personaj situat la originile
planului lui Dumnezeu, ale tradiiei i revelaiei
abrahamice. O dat ce i mplinete menirea ntr-un
scenariu care l nfieaz drept superior al lui Abraham,
Melchisedec dispare. El ine de o poziie transcendent
fa de istoria sfnt.
126. La cellalt capt al istoriei sfinte, n momentul
mplinirii cuvntului ei n persoana lui Iisus Christos,
Melchisedec reapare dintr-odat, ca o referin
fundamental, n Epistola ctre Evrei. Dup ce i este
menionat funcia, se spune: n privina aceasta avem
mult de vorbit i lucruri grele de tlcuit, de vreme ce v-ai
fcut greoi la auzit..
127. Prin aceast referin, revelaia christic se deschide
spre un orizont de universalitate, dincolo de limitele
tradiiei istoric definite ale poporului evreu.
128. Numele lui Melchisedec se poate citi ca fiind alctuit
din melek = rege i edek = dreptate, n sensul de

dreptate a lui Dumnezeu, armonie convergent a

pluralitilor realului. El este rege al dreptii, dar este i
rege al Salemului rege al Pcii.
129. Melchisedec i aduce lui Abraham pine i vin
prefigurare a sacrificiului christic. El era preot al lui
Dumnezeu cel Preanalt, n vreme ce lui Abraham
Dumnezeu i se revelase drept Dumnezeu Atotputernic.
130. Tradiia cretin nu cuprinde dect cteva referine la
personaje care depesc dezvoltarea istoric sau
instituional a religiei care depind, ntr-un fel, numai de
Dumnezeu. Acestea sunt Melchisedec, Ilie (nu a murit, ci a
fost rpit la cer) i Sf. Ioan Evanghelistul (Evanghelia ne
d s nelegem c, poate, nu a murit). Aceste personaje
sunt dincolo de istorie, fr tat, fr mam, fr spi
de neam, neavnd nici nceput al zilelor, nici sfrit al
vieii, cum spune Epistola ctre Evrei.
131. n timpul schimbrii la fa, Iisus este nconjurat de
Ilie i de Moise cele dou ordine, eschatologic i profetic,
sunt situate n preajma lui Hristos, cnd el i dezvluie
adevrata identitate, de dincolo de istorie.
132. Punctul n care modelul revelaiei christice i atinge
specificitatea cea mai adnc este Duhul Sfnt.
133. Exist un loc care reprezint un maximum de
prezen n procesul revelaiei. Centrul, o dat adus n
stare de revelare, are tendina expansiunii. Exist, aadar,
o dubl micare, de concentrare i de expansiune.
134. Exist o micare de contracie (Dumnezeu a creat
lumea precum marea rmurile: retrgndu-se).
Dumnezeu se concentreaz ntr-un loc unde prezena sa
este ct mai dens cu putin. n tradiia cretin, acest
loc este Iisus Hristos. Nu este un loc n spaiu sau n timp,
ci n fiina uman.
135. Locul acesta ne pune n faa unui nou nceput, a unei

noi expansiuni a lui Dumnezeu. Christos se manifest ca

antemergtor al Duhului Sfnt. ntre cei doi exist o
corelaie intim, i unete un destin comun, fr de care
revelaia lui Dumnezeu nu ar fi complet. Iat c darul
vieii personale nu este nici mcar el darul ultim, cel care
ar putea trece nemijlocit n interioritatea celuilalt.
136. Cel mai luntric n om este duhul. El este mbinarea
ntre via i contiin. Dumnezeu vrea s treac Duhul
Sfnt n interiorul fiinei umane, s nlocuiasc prin el
duhul fiinei umane.
137. n cadrul revelaiei christice, Dumnezeu este un
Dumnezeu al libertii, i deci al iubirii. Dac Duhul este
libertate, el este esenialmente libertate a lui Dumnezeu.
138. Duhul Sfnt este cel care ne deschide n Dumnezeu
ultima poart a tainei. Pentru a-l vedea pe Hristos n
revelaia Sa i n adevrul Su luntric, trebuie s intru n
comuniune cu Duhul lui. Consimmntul fa de opera
Duhului se numete credin.
139. Duhul nu mai este revelat de o alt revelaie a lui
Dumnezeu, de o alt persoan divin, ntr-un alt moment
al revelaiei: el poate fi perceput n fiina omeneasc.
140. Revelaia nu se rezum la ceea ce a transmis i a
fcut Hristos: ultimul pas al acestei revelaii e Deschiderea
Duhului. Revelaia este deplin, dar nu se epuizeaz i nu
se nchide, fiindc nu se pot pune limite Duhului lui
Dumnezeu.
141. Duhul pe care Hristos i-L d pe cruce este fgduit
ca un nou loc n care Hristos nsui va fi prezent. Aceasta
este Cincizecimea, pogorrea Duhului Sfnt, care devine
noua legtur interioar pentru ceea ce se numete
Biserica.
142. Cnd are loc Cincizecimea, primul su rezultat e
ruptura, itinerana: apostolii pleac din centru, din

Ierusalim. Noua condiie a experienei spirituale trit n

Duh face s nu mai existe cetate stabil, sedentar. Chiar
Hristos nviat, aadar prezent n Duhul Sfnt, nu mai este
legat de o cetate, e strin n Ierusalim. Revelaia irumpe
ntr-o deschidere fr margini.
143. Dac la nceput Hristos spunea Eu sunt ua acum el
spune Eu sunt calea.
144. Logosul are un corespondent intim n Duhul lui
Dumnezeu, n aa msur nct Hristos se nfieaz ca
antemergtor al Duhului. Cuvntul lui Hristos nu cade,
aadar, n determinismul obiectiv al unui cuvnt grit,
rostit o dat pentru totdeauna.
145. Hristos nu vrea s domneasc n istorie i deasupra
istoriei: mpria mea nu e din lumea aceasta. Dup ce
trece de bariera istoriei, care e moartea, Iisus e definit
prin dimensiunea stranietii el e Strinul.
146. Pentru strin, oricine altcineva este strin, dar el l
percepe drept seamn.
147. Un cuvnt pur istoric devine proprietatea celor care l
manipuleaz sau ajunge s i-i aproprieze el pe cei care l
rostesc. La limit, el devine cuvnt idelogic. Cuvntul
purtat de Duh, itinerant, cere o nencetat expropriere de
sine.
148. Ar fi fals ca din caracterul itinerant al cuvntului s
deducem c el este relativ. Prin caracterul lui, strin fa
de tot ceea ce stpnit de istorie, cuvntul este cel care
relativizeaz tot ceea ce are aparena adevrului, tot ceea
ce e simulacru al adevrului. Pentru ca adevrul s se
afirme, se cuvine s existe eretici, cum spunea Sf. Pavel.
149. Importana hermeneuticii: Litera ucide, iar Duhul
face viu (II Corinteni 3, 6).
150. Dup Cincizecime nici mcar Ierusalimul nu mai

constituie o referin imuabil. Este motivul pentru care

cretinismul rsritean nu a neles niciodat cruciadele:
Hristos nu mai este de cutat la Ierusalim.
151. Exist dou modaliti de fiin i, deci, de
experien spiritual: fiina nomad i cea sedentar. Dar
ar fi eronat s privim aceast deosebire drept
incompatibilitate.
152. n contextul revelaiei, instituia este ceea ce
Dumnezeu pune ca semn sau ca form revelate i
manifestate limpede, iar evenimentul este ceea ce ine de
imprevizibilul lui Dumnezeu, de libertatea Lui.
153. Ceea ce tradiia apusean numete sacramente, iar
tradiia rsritean taine, este, n ansamblul su,
satornicit de Hristos. Ele sunt parte a cuvntului su,
revelat n timpul vieii pmnteti. Ele in de condiia
itinerant a fiinei.
154. Referina originar pentru sedentarism i nomadism
este cuplul Cain-Abel. Tipul uman acceptat de divin, a
crui jertf a fost recunoscut este nomadul, Abel.
155. Cain i-a ucis fratele i a fost, apoi, primul om care a
ntemeiat o cetate. Cetatea este legat de un fratricid
(Romulus i Remus). Se trece, astfel, de la un
sedentarism agricol la unul citadin. Oraul marcheaz
prima form a ceea ce va deveni statul.
156. Folosii-v de lume ca i cum nu v-ai folosi de ea,
spunea Sf. Pavel aceasta este exact condiia
itinerantului: se folosete de lume fr a se lsa legat,
asimilat de ea.
157. Pustiul este locul prin excelen care nu admite dect
itinerana. Din pustiu nu poi iei dect spre sedentarism
sau spre Dumnezeu.
158. Sub Constantin cel Mare, cretinismul a devenit

religie de stat, s-a sedentarizat. Ca reacie la acest lucru a

aprut micarea monastic, de luare a cii deertului.
159. Cain i ucide fratele pentru c fumul jertfei sale
luase direcia just: urca la cer. Acest sens desemneaz
drapta intenie, sensul pe care itinerantul l urmeaz n
nalt.
160. Itinerantul este cel care se afl ntr-o corelaie
existenial cu spaiul i care minimalizeaz categoria
timp. Locuina itinerantului este cortul, de unde
importana acestuia n anumite episoade spirituale. Corpul
nsui este numit, din aceast perspectiv, cort.
161. Artele nomade in mai mult de artizanat, ele sunt
arte figurative: urmresc s nscrie n produciile lor
energetica fiinei, nu materia ei. Prin modul de prezentare
ele se afl mereu n micare, sunt n relaie cu spaiul. Tot
nomazilor le datorm importana poeticii i a anumitor
ritmuri.
162. Numai nomadul poate avea sensul practicrii totale a
ospitalitii, care nseamn mai multe dect simpla
gzduire a cuiva nseamn a da loc celuilalt, a-l primi pe
cellalt. n practica itinerant, cel care primete este la
rndul lui primit de oaspetele su, are loc o comuniune
total. Nu exist strin pentru un strin.
163. Ospitalitatea cuprinde o valoare teofanic, n sensul
de dezvluire, n ntlnire, a prezenei divine.
164. Sedentarul se situeaz n spaiu i nu l prsete. El
recunoate din spaiu doar proprietatea sa. El este fixat n
spaiu, dar se mic n timp domeniul propriu lui.
Sedentarul este cel care a inventat istoria.
165. Sedentarul pune n pericol adevrul: fie l abordeaz
pe linia relativismului, fie ncearc s l sedentarizeze, s l
instituionalizeze.

166. Este inevitabil ca societile sedentare s tind spre

cucerirea unui spaiu ct mai larg, pe care s l
sedentarizeze.
167. Un alt domeniu specific pentru sedentar este cel al
schimbului. Valoarea devine abstract, este ncarnat ntrun semn: moneda. Itinerantul nu cunoate aceast
valoare a monedei, el lucreaz cu obiecte simbolice.
Tensiunea ce apare n Evanghelii, ntre Dumnezeu i
Mamona.
168. Timpul se accelereaz pn cnd se spune n
Apocalips timp nu va mai fi. Atunci Abel i va lua
revana fa de Cain.
169. Experiena spiritual este un fapt: un fapt istoric, al
tuturor timpurilor, i un fapt de cultur, care se regsete
sub forme diferite n toate civilizaiile. Ea ine de un
anumit sistem de valori.
170. Experiena spiritual poate constitui obiect de studiu
deoarece: este manifestarea unui aspect fundamental
pentru condiia uman, reprezint materie cultural este
creatoare de valori i a aborda experiena spiritual
nseamn a interoga o alt realitate dect cea curent.
171. Traseul experienei spirituale este marcat de locuri i
semne care constituie tot attea relee puternice pentru
revelaia lui Dumnezeu.
172. Exist un spaiu comun de sens islamic i cretin
privind itinerana lui Dumnezeu i a omului, destinele lor
mpletite.
173. Punctul nostru de plecare n aventura spiritual are
ca referin prim i ultim cuvntul revelat. Acest cuvnt
se nscrie n limbajul omenesc.
174. Funcia limbajului este o funcie de comunicare, de
relaie, de schimb. Dar el nu este locul ultim de

emergen a sensului exprimat i transmis locul ultim

este cuvntul. Pentru ca un lucru s fie, el trebuie s aib
loc n cuvnt.
175. Omul nu le vorbete obiectelor, ci le vorbete pe ele.
Dac ns obiectul este un om, atunci i vorbete, exist
comunicare. Cnd exist comunicare, exist dorin: dar
nu e numai dorin de comunicare, e dorin de
comuniune.
176. Nu l pot spune pe Dumnezeu aa cum spun
obiectele: dac o fac, nu mai e vorba de Dumnezeu, ci de
un idol. De asemenea, omul nu i poate vorbi lui
Dumnezeu, nu i se poate adresa primul, pentru a primi
rspunsul Lui. El vorbete omului, i astfel l constituie.
177. Scriptura este primul loc al itineranei lumii i a
fiinei, puse n micare de revelaie. Trecerea de la cuvnt
la scriptur constituie primul loc i primul semn pentru cei
aflai pe cale.
178. Ideea de carte presupune: existena unui autor,
existena unui suport material, niruirea ordonat a
scriiturii i existena virtual a unui cititor.
179. Prima carte ce trebuie descifrat este Cosmosul
nsui Cartea lumii. Dar n aceast liber mundi, autorul
nu i-a spus ultimul cuvnt: cnd l va spune, va fi un
cuvnt revelat, i va trebui o alt carte care s l cuprind.
Dar nici acest carte nu va conine cuvntul ultim al lui
Dumnezeu, pentru c i ea e destinat s fie absorbit
eschatologic de prezena lui Dumnezeu.
180. Cartea cuprinde, ntr-un spaiu foarte limitat, o
totalitate care scap dincolo de el, se revars. O carte are
caracterul unui microcosmos.
181. Ca valoare inteligibil, cartea lumii este nfurat n
cartea sacr. Aceast carte, care cuprinde cuvntul
revelat, nu ine de cosmos: ea se pogoar. Noiunea de

Coran nu ncepe cu redactarea lui material: Coranul

preexist lumii, el st lng Dumnezeu. n cretinism nu
se pogoar o carte ci se pogoar nsui Cuvntul lui
Dumnezeu.
182. Cartea constituie un loc de ntlnire, ceea ce
justific expresia popoarele Crii, folosit de Islam.
183. Cuvntul e fcut pentru a ptrunde, pentru a rni (n
arab, a rni i cuvnt au aceeai rdcin: KLM).
Pentru a da via, cuvntul trebuie s ating inima.
184. Rana pricinuit de cuvnt se afl n continuitate cu
tema sabiei. Funcia esenial a sabiei nu este s taie, ci
s discearn ceea ce este adevrat de ceea ce este fals.
185. A treia noiune subiacent este aceea de rzboi.
186. Cartea, ca obiect, simbolizeaz realitatea nsi a
crii, o semnific nemijlocit. Dar cartea nu vorbete
oricui, ci numai celui fixat de o iniiere care i cere s
nvee s o citeasc.
187. Este de menionat o situaie paradoxal a popoarelor
crii n raport cu distincia carte nchis carte deschis.
Citind acelai text, diferite ramuri ale cretinismului nu
primeau acelai mesaj. Comuniunea era sfrmat prin
deschiderea crii.
188. n tradiiile abrahamice Cartea preced revelaiei. n
cretinism, situaia este aparte: revelaia const n
ntruparea verbului nsui, Hristos nu a scris nimic.
189. Deschiderea crii este nesfrit, doarece cartea nu
cuprinde ultimul cuvnt, care este cuvntul Judecii.
Rolul scripturii e de a se deschide nesfrit, i numai odat
cu deschiderea de sine a omului.
190. Orice carte este, nainte de toate, o structur
textual. Cartea este un text, ceva analog unei esturi

(lat. textus). Acest simbolism al esturii apare

pretutindeni n legtur cu textul.
191. Orice carte sacr are, asemenea unei esturi, o fa
i un spate. Pentru a nelege cartea, trebuie s trec de pe
o parte a ei pe alta, de la aspectul evident la aspectul
ascuns.
192. De ndat ce omul intr n lectura cercettoare a
Crii, el intr n devenirea textului: un act de lectur este
un act care angajeaz libertatea omului.
193. Elementul constitutiv al textului este litera. Litera are
un caracter semnificant, este un semn mai nainte de a fi
un sunet. Dar ea este, n acelai timp, un element al unei
combinatorici.
194. Litera este un semn trasat, o urm. Simbolistica
urmei apare adesea n Scripturi: ni se vorbete de un loc
pe unde o prezen a trecut, lsndu-i acolo urma.
195. Combinatorica literelor n textele sacre se situeaz
ntre doi poli: diferen i unitate.
196. A citi litera nseamn a cunoate de sus, nu de la
un nivel orizontal imediat.Litera este un fel de cifru
calitativ, nu cantitativ.
197. Putem considera litera, cifrul ei drept cmp al
cunoaterii obiectuale a crii la nivelul tramei sale intime.
198. E de notat c marii revelatori ai cuvntului n
semnele literei sunt oameni fr tiina literelor
(Muhammad, profeii Vechiului Testament, etc). Sunt
semne puse pentru a ne arta c trecerea, comunicarea
cuvntului prim nu este apanajul crturarului. Pentru ca
litera s poat aprea din mesajul profetului, trebuie ca
acesta s nu fie atins de cultur.
199. De la nceputul timpului, strbtnd prin profei, prin

cuvntul lui Dumnezeu fcut om, litera este purttoare a

Duhului. Dac nu o nelegem aa, ea ucide.
200. Avem de urmrit, lund urma literei, urzeala crii
pentru a-i descoperi dinamica intern, locul n care litera
ne poate semnifica ceva: acest loc este Duhul. Literatraseu se dezvluie ca o tensiune de sens ntre ceea ce
apare i ceea ce este ascuns. Litera trebuie s conduc
dincolo de sine, dar fr ca ea s fie abolit.
201. Pentru ca textul s devin transparent, s conduc
dincolo de el nsui, i omul trebuie s devin transparent
n efortul su hermeneutic.
202. Credina nu este dat o dat pentru totdeauna: ea
este depire, itineran. Aceast depire n credin este
naterea din nou, fr de care omul nu poate intra n
spiritul literei.
203. Scopul interpretrii Crii: a nelege n adevr
pentru a fi n adevr.
204. Exist dou moduri de a defini sensul: l putem defini
ca preaplin de fiin deoarece nu omul este cel care l
creeaz sau l putem defini ca orientare de urmat, ca
traseu. Ambele definiii se pot aplica noiunii de carte
revelat.
205. Cartea revelat se pune n faa cercettorului ca o
eviden i ca o enigm: eviden ca structur obiectual,
enigm prin necesitatea cutrii sensurilor. Enigma este
un semn care m solicit s intru n descoperirea sensului
su. Odat neleas, enigma se transmut n simbol i
devine transparen.
206. Primul fundament al exegezei este actul originar
nsui, cel prin care Scriptura se constituie. El d deodat
Scriptura i sensul ei.
207. Orice liter tinde s pun n scris un sunet; iar

sunetul nu e posibil dect drept rezultat al aciunii suflului,

a Duhului.
208. Litera crii revelate, fr deschidere ctre sensul ei
spiritual e pricin de moarte.
209. Prima distincie riguroas de luat n seam este cea
ntre aspectul exterior, exoteric i cel interior, ezoteric al
Crii. Aspectul exterior se adreseaz percepiei, aspectul
interior se adreseaz interioritii omeneti.
210. n Evul Mediu latin se deosebeau patru sensuri ale
Bibliei. Patru deoarece cele dou sensuri, exterior i
interior, se aplic att macrocosmosului ct i
microcosmosului. Sensul material i sensul alegoric pentru
Univers, sensul tropolgic i sensul anagogic pentru fiina
uman. Iar sensul cel mai luntric, al Evangheliei venice,
este sfritul, desvrirea tuturor.
II. COMENTARII ASUPRA UNOR PIESE DE ART
SACR:
211. Arta sacr ni se nfieaz astzi ca un ansamblu de
forme de expresie plastic, asociat unei societi
delimitate, fiind inspirat, animat sau chiar comandat de
ea. n aceast calitate, ea tinde s se distaneze de
celelalte forme de art, chiar s li se opun.
212. La origine, sacrul nu este separaie ci, dimpotriv,
ceea ce unete totul, ceea ce nu terge diferenele ci le
poart spre mplinirea lor. Din aceast perspectiv arta
sacr este pur i simplu arta care exprim participarea la
sensul ultim. De aceea, este greu s vorbim despre o art
profan, de vreme ce sacrul nu respinge nimic, ci poart
totul.
213. Cu toate acestea, putem vorbi desre o istorie a
sacrului i a artei sacre, datorit faptului c, n anumite
epoci, sacrul a fst preluat de ctre o comunitate

instituionalizat. E istoria unei ngustri i a confuziilor ce

decurg din ea. n aceste momente, arta sacr aservit
instituiei decade.
214. n domeniul artei sacre, arta e asociat unei tiine,
transmis de la meter la ucenic. Ea nu ofer un
spectacol, ci transmite mai degrab un cifru.
215. Nu e suficient alegerea unei teme, a unei figuri
pioase sau sfinte pentru a obine arta sacr.
216. Cnd tradiia vie a sacrului este obnubilat acolo
unde ar trebui s fie la ea acas, percepia lui i va afla
locul la persoane vii, singulare.
217. Liturghia are un sens cosmic, ea deschide venicia
nsi. Pentru a participa la ea cretinul ia parte la
liturghia pmnteasc, vizibil, centrat pe taina
euharistiei. Biserica bizantin este, nainte de toate, un
receptacul al euharistiei.
218. Biserica bizantin este reprezentat nc o dat ca
model redus, chiar pe masa propriului altar, model numit
chivot, vas unde se pstreaz sfnta mprtanie.
Cldirea i are centrul n propria ei imagine. La fel,
ctitorul unei biserici bizantine este nfiat ca avnd n
mn acelai chivot imagine a bisericii.
219. Adevratul altar al bisericii nu e constituit din piatra
n sine, ci din moatele martirilor care au fost aezate n
ea: adevratul templu al lui Dumnezeu pe pmnt este
nsui omul viu.
220. n arhitectura bizantin sacrul implic un spiu
interior: el e constituit de ntreaga reprezentare
iconografic, articulat pe pereii sanctuarului. E ca i cum
ntregul edificiu ar fi conceput drept extensie a acestui
spaiu interior.
221. Am putea defini arhitectura nsi ca pe o frontier

transparent ntre spaiul exterior al realitii noastre

cotidiene i spaiul iconic, menit s deschid simbolic
lumea ctre cealalt realitate. Nu icoana este cuprins n
spaiu, ci ntreg spaiul material este acela care intr n
spaiul iconic.
222. Obiectul de art religioas, dincolo de eventuala lui
frumusee i preiozitate, are o alt funcie: un asemenea
obiect se propune ca mediator al unui proces de
cunoatere trit.
223. Tradiia cretin a sfri prin a adopta dou forme ale
crucii: crucea greac, cu brae egale i crucea latin, cu
braul inferior alungit. Crucea greac se distaneaz de
reprezentarea lui Hristos rstignit este esenialmente
semnul Fiului Omului, cu semnificaie cosmic i
eschatlogic.
224. Fixat pe imensa dram a patimilor lui Hristos,
semnificaia cosmic, metafizic a crucii s-a ters
ntructva. Or, insondabila enigm a crucii const n
ntlnirea dintre referina ei universal i dorina precis a
lui Hristos de a i-o asuma.
225. Dac geniul grec rmne asociat speculaiei
intelectuale, viguros transpus n teologie, n vreme ce
Romei i se atribuie organizarea juridic a instituiei
ecleziale, articularea liturgic rmne legat de prima
comunitate de limb i sensibilitate siriace.
226. Foarte de timpuriu Biserica Rsritean i-a asociat pe
Sfinii Apostoli Petru i Pavel n aceeai srbtoare: cei doi
i mpart, primul ca figur a instituirii istorice, de ctre
Hristos, a colegiului apostolilor, cellalt ca simbol al suflrii
libere a Duhului dup nlarea Domnului, ntiul loc n
soborul apostolilor.
227. Dintre cele trei persoane ale Sfintei Treimi, Duhul
este cea mai tainic, reprezentarea sa sub form de
porumbel sporind aceast tain.

228. n ntreaga mistic iudeo-cretin porumbelul este n

mod fundamental un simbol al puritii, al simplitii i al
speranei. Dar dac numeroi artiti au reprezentat Duhul
ca pe o pasre din specia porumbelului, aproape toi i-au
atribuit un zbor cu totul aparte, specific unei psri de
prad.
III. COMENTARIU ASUPRA UNOR NARAIUNI
TRADIIONALE:
229. n economia de ansamblu a legendelor consacrate lui
tefan cel Mare, ntemeierea Putnei marcheaz un fel de
culminaie, mplinirea unui destin i a unei opere
excepionale.
230. Tema sihastrului: un btrn, nu att din punct de
vedere cronologic, ct spiritual, cel care mistuie lumea
de aici i triete la marginea celeilalte, la care are acces
prin rugciune i meditaie contemplativ.
231. Cifrul btrneii extreme mai btrn dect oricine
din lume: nu desemneaz o stare cronologic ci ilustreaz
i semnific originea, metatemporalitatea.
232. tefan cel Mare ndeplinete funcia unui katriya:
rzboinic consacrat, potrivit imemorialei tradiii indoeuropene, purtat de surprinztoarea coeren a viziunii
populare romneti.
233. n memoria poporului romn, voievodul moldovean e
socotit a fi asociat btlia i nlarea de sanctuare:
mbinarea, pn la conjuncie, a celor dou funcii majore
brahman i katriya.
234. Locurile monastice, cuplate cu momentul ntemeierii
lor, pot corespunde unei tendine de respingere a asaltului
unor fore distructive, haotice o funcie eschatologic.

235. tefan este, n universul romnesc, ultimul erou

arhaic el nchide spia, liniajul arhaic al eroului sacral.
236. Putna, aleas ca loc de ngropare constituie incinta
de perpetuitate, de prezen netemporal a domnitorului.
Este un katriya realizat, un erou care nu dispare prin
moarte.
Publicat de Ioana la 7:42 PM
Etichete: Scrima Andrei
4 commentaires:
jagadguru a dit
Ce commentaire a t supprim par l'auteur.
2:45 PM

jagadguru a dit
In sfirsit constat dupa ceva vreme si altceva pe acest
blog decit un fel de activism mascat:
un breviar de idei la o carte maginifica: Experienaa
spirituala si limbajele ei.
Recomand Comentariul lui Scrima la Evanghelia dupa
Ioan si filmul Gospel of John (cel cu Christopher
Plummer).
Filmul este pe site-ul ftp. Si multe altele ce greu le
veti gasi.
ftp://86.122.93.206
2:51 PM

jagadguru a dit

139. Duhul nu mai este revelat de o alt revelaie a

lui Dumnezeu, de o alt persoan divin, ntr-un alt
moment al revelaiei: el poate fi perceput n fiina
omeneasc.
Vezi c aici ai uitat s faci aluzie la stramutarea
templului exterior pina atunci, in interiorul lui Iisus
rastignit, si dupa inaltare accesibil omului direct
prin intoarcere catre el insusi, sa legi cu ideea ca prin
Revelatia numita Iisus Hristos, Duhul lui Dumnezeu
nu mai are nevoie de nici un intermediar, adica de
alte manifestari divine.
Acesta este un aspect fundamental impreuna cu
ideea de deschidere catre infinitatea revelatiei
Duhului lui Dumnezeu. Hristos facut ,,loc al lui
Dumnezeu in care Acesta si-a ,,concentrat intreaga
Prezenta.
PS:
Nu ma mai astept sa publici ce scriu. Deja m-am
obisnuit. Fiecare cu ale sale daca asa vrei.
11:00 PM

Ioana a dit
@Jagadguru: Da, e posibil sa fi uitat sa fac referire la
multe lucruri importante. Dintr-o carte atat de densa
e aproape imposibil sa scoti un breviar de idei fara sa
iti para rau dupa ceea ce ai lasat deoparte.
3:58 PM
Enregistrer un commentaire

http://www.lapunkt.ro/2015/04/18/10-zece-punkte-andrei-scrima/

.Andre Scrima: Insusi cuvantul Dumnezeu ca notiune

tematica nu mai e imediat evident, inocent pentru noi, fiindca
foarte simplu spus noi suntem cei care ne-am pierdut inocenta.
Ignoranta e facila, prompta si suficienta. Cunoasterea e
indelungata, rabdatoare, modesta.
2.humanitas.ro: ANDR (ANDREI) SCRIMA (1925-2000)
urmeaz cursurile Facultii de Litere i Filozofie a Universitii
din Bucureti (1943-1948), apoi descoper grupul de reflecie
spiritual Rugul Aprins de pe lng mnstirea Antim, iar n 1949
se nscrie la Teologie. n 1956 primete o burs la Institutul
Ecumenic din Geneva i ncepe un lung periplu: Frana, Muntele
Athos, India, Orientul Apropiat. n 1991 se ntoarce n Romnia i
se altur Colegiului Noua Europ i Grupului de studiu al
secolului al XVII-lea.
3.Crile lui Andrei Scrima au fost publicate de editura Humanitas.
Aici, lista lor i detalii despre fiecare dintre aceste titluri:
http://www.humanitas.ro/humanitas/seria-de-autor-andrescrima
4.Andre Scrima despre Timpul rugului aprins: Ca orizont
concret, Antimul era n fond un aezmnt monastic: ceilali,
laicii venii mai trziu, se regseau n cuprinsul i n ritmul su,
unde erau cotidian i foarte firesc primii. Totul n normalitatea
tradiiei unanime a Rsritului, care nu ridic ngrdiri ntre
mireni i monahi atunci cnd, pornii ntru aceeai cutare, se
descoper la aceeai distan de Infinitul viu. Excepia situaiei
de la Antim consta, poate, n calitatea acelei experiene, vdind un
soi de armonie prestabilit ntre latura sa monastic i latura laicintelectual.
Andrei Pleu despre Timpul rugului aprins: Sub semnul
rugciunii minii, Timpul rugului aprins pune n dialog
spiritualitatea rsritean i cea apusean, tradiia i
modernitatea. Texte despre isihasm i relaia maestru-discipol
conduc la evocarea grupului de la Antim, marcat de figurile lui
Sandu Tudor i Vasile Voiculescu: o experien spiritual
singular n spaiul romnesc, puin cunoscut pn astzi, dar
cu ecouri mereu prezente.
Cosmopolit i totui romn, clugr i totui om de lume, ortodox,
dar cu o anumit arom iezuit, Andr Scrima recit ndelung din
Djalal ed-din Rmi i din Rilke, din Emily Dickinson i Ion Barbu,
din Upaniade i din Evanghelie.
5.A fost, ntre 1963 i 1965, reprezentantul personal al Patriarhului
ecumenic Athenagoras I al Constantinopolului pe lng Vatican. A
pregtit ntlnirea istoric din 1964 de la Ierusalim dintre

Patriarhului ecumenic Athenagoras I al Constantinopolului i Papa

Paul al VI-lea.
6.Andrei Pleu despre una dintre crile lui Andrei Scrima:
7.Andrei Scrima: Comunismul este esentialmente harazit
crestinismului; chiar fara sa ne-o marturiseasca explicit, chiar daca
se preface ca dispretiuieste crestinismul si ca este interesat de alte
lucruri, mai serioase si mai insemnate (progresul social, nivelul
economic, lupta de clasa etc.), tinta lui adanca si statornica este
lumea valorilor crestine, pe care le maimutareste, pe care le ataca
pentru a le arata carentele, pentru a le sluji fara sa vrea,
amintindu-ne de ele si reinsufletindu-le.
8.A stat peste dou decenii Liban la vrf, n mediul academic i
teologic. Exist i un documentar, difuzat de ctre Televiziunea
Public, intitulat Andrei Scrima n Liban.
9.Horia Roman Patapievici: Argumentul soliditatii discursului
practicat de Parintele Scrima tine de ntelegerea stilului ca metoda
as zice -, metoda existentiala de a ajunge la urmele lasate de
fiinta n ceea ce el nsusi a numit cuvintele fundamentale care neau fost daruite. Cnd construia un discurs, Parintele Scrima nu
aplica retete de interpretare sociologice, filozofice, ideologice,
fenomenologice, teologice ori mai stiu eu de care: el opera un
deschis, o bresa de lumina n opacitatea lumii, construind,
pornind de la drumul ascuns n text, o alta lume, n care sa ne
putem nvecina cu divinul prin locuirea cuvintelor fundamentale
si prin etapele atinse n propria noastra devenire existentiala.
Pentru el, discursul trebuia sa-si contina metoda, altfel spus calea
de a patrunde n spatiul care sa-l faca deschis originii sale
originante.
Vorbind, Parintele Scrima nu te fixa ntr-un sens: te petrecea prin
toate sensurile, pentru a te pune pe cale mpreuna cu calea nsasi,
pe care te invita s-o iei la spinare. Din acest motiv, aparent,
discursul Parintelui Scrima nu te ducea la o concluzie: cu el, a
termina o discutie nsemna a forta atingerea unei stari interioare,
pentru care spatiul prblemei discutate trebuia sa fi devenit deja o
existenta reala. Avea nevoie, pentru aceasta, de a putea vorbi
simultan n mai multe registre istoric, sociologic, teologic,
filozofic, estetic etc. De aici senzatia de asociativitate arborescenta,
de logica imprevizibila, de eruditie deconcertanta, de
scurtcircuitare a planurilor si de amestecare a lor. Pentru ca
amestecarea planurilor sa nu fie dect aparenta, trebuia ca tu
nsuti sa fi intrat n spatiul unde tot acest discurs nu era dect un
drum va amintiti? methodos: naintare pe cale si mpreuna cu ea
-, un drum pe care Parintele Scrima pasea dezinvolt, naintnd spre

un orizont bine definit din acel spatiu, foarte precis vizibil n acela,
dar invizibil cui ramnea dincoace de el. A termina o discutie nu
nsemna, ca n logica, sa tragi o concluzie. Cnd se ncheia, daca
era izbutit, discursul Parintelui Scrima nu te lasa undeva, ci te lasa
chiar pe drum tinea de pedagogia lui esentiala sa nu te duca
niciodata pna la capat, ci sa te lase n lucrare, sa te lase locuitor al
spatiului n care si-a desfasurat discursul, n spatiul care face ca
problema discutata sa aiba o existenta reala.
Pna la urma, stilul deconcertant al discursului Parintelui Scrima
te soma la vigilenta si, cnd se ncheia, te trezeai ca ai dobndit nu
o solutie limitata la un singur caz, ci o metoda, valabila n oricare
din etapele devenirii tale spirituale, pe mai departe.
10.Andre Scrima: Lucrurile nu trebuie privite incremenit;
intelegerea noastra trebuie sa se mentina necontenit in devenire.
Cei care sunt, pentru moment, intr-o stare rigida, rigorista si
impenetrabila se instaleaza, de fapt, intr-o certitudine, nu intr-un
adevar. Certitudinea e mult mai accesibila decat adevarul pentru ca
e psihologica, e sociala, e compensatorie fata de tot soiul de
frustrari: face economie de spirit. Pentru situatiile in devenire,
marele pericol, marea poticnire e sa te opresti pe loc, sa
incremenesti. Incremenirea, din punctul de vedere al actiunii (dar
si filologic), inseamna mineralizare. Insa mineralizarea este
permisa numai eschatologic, in Ierusalimul ceresc. Pentru ca acolo
mineralizarea devine luminoasa. Este piatra patrunsa de lumina.
Piatra pretioasa e o piatra ce devine ea insasi sursa de lumina. E ca
si cum piatra ar avea inuntrul ei princiupiul iluminarii: e in acelasi
timp stabilitate si iradiere.
Mai putei citi:
10 (zece) punkte: Hannah Arendt
10 punkte: Leszek Koakowski
10 (zece) punkte: Papa Ioan Paul al II-lea
10 (zece) punkte: Monseniorul Vladimir Ghika
Timpul ruglui aprins
Maestrul spiritual in traditia rasariteana
Rugaciune. Isihasm. Monahism
Rugaciune. Isihasm. Monahism

Andre Scrima
Editura Humanitas
Rugaciune. Isihasm. Monahism (C4)
An aparitie: 2012
240 pagini
20x13
255 grame
ISBN: 9789735035990
Stoc limitat
PRET: 32 RON
Pentru a adauga acest produs la favorite este nevoi
va autentificati

Pune n cos

(
Prezentare:

Sub semnul rugciunii minii, Timpul rugu

aprins pune n dialog spiritualitatea rsritean
cea apusean, tradiia i modernitatea. Texte d
isihasm i relaia maestru-discipol conduc la
evocarea grupului de la Antim, marcat de fig
lui Sandu Tudor i Vasile Voiculescu: o experie
spiritual singular n spaiul romnesc, puin
cunoscut pn astzi, dar cu ecouri mereu
prezente.
Cosmopolit i totui romn, clugr i totui om
lume, ortodox, dar cu o anumit arom iezuit
Andr Scrima recit ndelung din Djalal ed-din
Rmi i din Rilke, din Emily Dickinson i Ion
Barbu, din Upaniade i din Evanghelie. (And
Plesu)
http://www.secretelefemeilor.ro/oameni-care-dispar-si-apar.html
Cum apar si dispar calugarii
Ce povesteste parintele Cleopa
Parintele Cleopa, staretul unei mari manastiri din Sihastria,
unde se practica o asceza riguroasa, a cunoscut, in urma

cu mai putin de 40 de ani, mai multi ermiti care traiau in

padure si care aveau capacitatea de a aparea si disparea
dintr-un loc fara ca cineva sa-i fi vazut vreodata sosind sau
plecand. Isihastii iubesc netarmurit pe toata lumea.
Rodul acestei rugaciuni neintrerupte este o dragoste
netarmurita pentru toti oamenii. Deseori, spune Ioan
din Moldova, ma scol seara ca sa spun rugaciunea catre
Iisus si sint captivat, atras in afara mea. Nu stiu unde. In
corp sau in afara lui? Nu stiu, Dumnezeu stie.Intr-o zi,
corpul lui a disparut fara ca nimeni sa stie nici unde si nici
cum.
Teodul de la Agapia se intilnea cu Episcopul Ioan
Asemenea relatari se mai pot auzi si azi. Astfel cea al lui
Teodul, staretul Manastirii Agapia, mort in 1981, care a
povestit intilnirile sale ciudate cu Episcopul Ioan, un ermit
foarte
avansat
spiritual
si
care
avea
multe
puteri miraculoase. Era un isihast de mare renume, care
traia in Muntii Carpati. Cand se deplasa la intimplare pe
carari, era totdeauna insotit de un discipol care mergea in
spatele lui ca sa se poata ruga fara sa fie tulburat; avea
capul gol, parul alb ii cadea in plete, avea barba alba, fata
foarte luminoasa, purta haine vechi si mergea cu un
baston in mina.
Intr-o zi, cand Teodul l-a intilnit pe carare, ermitul i-a
povestit parcursul sau spiritual. In 1915 (pe cand era deja
episcop si diplomat in teologie), a vrut sa intre intr-o
manastire ca simplu calugar cu sarcina de a pazi vitele.
Dar staretul l-a anuntat ca decisese sa-l hirotoniseasca (el
fiind deja hirotonisit), drept pentru care a preferat sa fuga
si sa se retraga in padure. Ermitul care aparea si disparea
instantaneuErmitul i-a cerut apoi lui Teodul sa-i aduca
hirtie si cerneala, dupa care a disparut brusc, fara ca
interlocutorul sau sa-si poata da seama in ce directie a
luat-o. Teodul a pornit deci spre manastire ca sa-i procure
ce-i ceruse ermitul, apoi, dupa citva timp, s-a intors pe
carare ca sa i le duca. Ajuns in aceeasi poiana, ermitul i-a
aparut pe neasteptate fara sa-si poata da seama de unde
venea. Fata lui radia. Si, din nou, a facut dovada
capacitatii sale de clarvaz
ator sfatuindu-l pe Teodul sa nu se duca intr-o manastire
unde nu se afla persoana pe care dorea s-o vada. Cu ce
am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?Dupa

cinci ani, Teodul a auzit o poveste ciudata. Un frate de la

manastire isi vazuse oile si ciinii turmei sale adunindu-se
intr-un mod neobisnuit, si a vazut in mijlocul lor un calugar
batrin care zicea: Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma
arati oamenilor? Era de obicei invizibil? In orice caz, i-a
cerut acelui calugar sa nu spuna nimanui despre intilnirea
cu el. Promisiune tinuta doar o saptamina...
Calugarul a povestit totul preotului la spovedanie, care a
pus sa fie cautat peste tot ermitul, fara succes. Ermitul era
din nou invizibil. Relatari ale unor miracole identice gasim
si la ortodocsii greci sau rusi. Numai stigmatele nu
figureaza in rindul miracolelor la ortodocsi. In rest, postul,
luminiscenta si levitatia sint frecvent citate. Invizibilitate,
hipertermie si luminiscentaLa daoisti, faptul de a deveni
invizibil e legat de faptul de a lua foc si de a deveni
luminos. Cu alte cuvinte, cele trei miracole - invizibilitate,
hipertermie si luminiscenta - sint provocate de aceeasi
sursa.
Adeptul daoist, scrie Isabelle Robinet, va putea, dupa
dorinta, sa apara si apoi sa dispara; va putea sa se
cufunde in apa fara sa se ude; sa nu fie ars de foc;
animalele salbatice nu-l vor ataca si nimeni nu-i va putea
face vreun rau; va comanda vintului si ploii, va parcurge
mii de leghe intr-o clipa si, bineinteles, va putea sa
zboare.Printre toate puterile daoistului, aceea de a deveni
invizibil capata forme diverse. Se poate pur si simplu topi
in multime, poate sa treaca neobservat sau, ca un
cameleon, sa se identifice cu copacii cand se afla in
padure etc. Sfantul e una cu Cerul si Pamintul.
Metamorfoza pentru gasirea adevaratei forme
Pao pou Tseu explica: Corpul omului este in mod natural
vizibil, dar exista metode pentru a-l face invizibil. Aceste
metode fac apel la o notiune foarte importanta in daoism:
cea a metamorfozelor, pentru regasirea adevaratei forme.
Forma pe care trebuie sa inveti s-o decelezi dincolo de
aparente. Si cand adeptul reuseste sa se faca suflu sau aer
sau lumina, stie sa se faca si evanescent si sa dispara.
72 de lumini in sapte ani
Capacitatea de a deveni invizibil, continua Isabelle
Robinet, este in mod constant asociata cu aceea de a
aparea dupa dorinta, de a-si stinge lumina, de a da drumul
la haturi. Metoda pentru a iesi din fiinta si de a intra in

nefiinta, a te elibera de corp si a scapa de el

transformindu-te in lumina lichida a lui Chen tcheou King
confera putere celui care o practica timp de sapte ani de
a-si transforma corpul in 72 de lumini, a disparea si a
aparea, a fi vizibil sau ascuns.
Intre bilocatie, dedublare, aparitie
Bilocatia mi se pare, dintre toate miracolele, cea mai
ambigua si poate cea mai putin atestata. In majoritatea
cazurilor, dovezile nu mi se par suficiente ca sa afirm ca a
existat, in realitate, dedublarea. Ipoteza unei aparitii este
mai probabila. Ce-i aceea o aparitie daca nu manifestarea
la distanta a unei persoane alteia? Nu este o viziune,
pentru ca viziunea isi are sursa in creierul celui care vede,
in timp ce aparitia isi are sursa in exterior. Totusi, nu pare
de neconceput ca o parte din corpul uman, partea sa
energetica, sa se poata materializa si manifesta departe
de sursa, invelisul corporal. Ceea ce ar declansa aceasta
dedublare - unde cele doua parti vizibile nu ar fi de
aceeasi natura (una fiind carne, cealalta energie) - ar
putea sa fie o legatura telepatica puternica intre cel care
se dedubleaza si cel care il vede. Cel care vede, martorul,
ar lua atunci aceasta manifestare, pe care o putem numi
aparitie, drept realitate.Dar daca admitem ca unele fiinte
exceptionale au dobindit puterea de a se manifesta la
departare dupa dorinta, atunci miracolul exista indiferent
care e natura partii dedublate.In schimb, invizibilitatea nu
poate avea explicatie, poate doar in miopia martorului...
Cum apar si dispar calugarii (2)
Ce este bilocatia
A te afla in acelasi timp in doua locuri se numeste
bilocatie. E posibilitatea de a te transporta instantaneu
intr-un loc desi in acelasi timp esti vazut in altul. Dar mai
inseamna si nuantat sa te afli intr-un loc in mod
inexplicabil ca urmare a unei deplasari materialmente
imposibila.In relatarile din secolul al XVII-lea si secolul al
XVIII-lea se foloseste cuvintul translatie. Ar mai fi termenul
de invizibilitate. A nu te mai afla acolo unde tocmai ai fost
vazut constituie si asta ceva inexplicabil.In unele biografii,
mai ales referitor la sufisti, gasim cuvintul ubicuitate, care
este capacitatea de a te afla peste tot in acelasi timp
(multilocatie).

Legatura cu misiunea spiritualaSe pare ca a fi peste tot in

acelasi timp nu are nici o legatura cu misticii care nu se
deplaseaza pentru placerea lor, ci pentru o misiune
spirituala. Misticul se simte abilitat la o iesire psihica intrun scop spiritual determinat. In timp ce o parte din el
ramine inerta intr-un loc, alta e activa in alta parte.E vorba
cu adevarat de dedublare sau e doar o viziune perceputa
de martori.
Avind in vedere ca azi se studiaza cu atentie iesirile din
corp, o comparatie cu dedublarea care se opereaza in
bilocatie va permite sa se sublinieze apropierile si
divergentele. Cazurile cele mai probante, cele in care
marturiile sint cit se poate de solide se refera la mistici, al
caror extaz te duce cu gindul la o stare de moarte
aparenta, fie ca sint doar in extaz, fie ca sint intr-adevar
pe patul de moarte.
O zi din... moartea unei mari mistice
Agncs din Langeac se afla intr-o zi in extaz si a ramas ca
moarta timp de 24 de ore. In aceasta perioada i-ar fi
aparut domnului Olier, la Paris, in timp ce corpul ei
ramasese foarte vizibil la Langeac. Cazul este interesant,
mai intii pentru ca Agncs era o mare mistica marcata de
miracol (hipertermie, parfumuri, abstinenta absoluta fata
de mincare, nealterarea cadavrului), apoi pentru ca
detinem despre aceasta bilocatie documente remarcabile.
Domnul Olier era un om care se bucura in vremea sa de o
mare reputatie intelectuala si spirituala. Cand a vazut-o pe
Agncs la Paris, a crezut cit se poate de natural ca are o
viziune. Si ca sa se convinga de realitatea acestei vizite, sa dus dupa citeva zile la Langeac. Avem deci relatarea
unui om pentru care translatia (bilocatia) maicii Agncs
cerea dovezi. Iata relatarea: Domnul Olier s-a prezentat la
vorbitor.
Maica Agncs a venit sa-i deschida si, cu voalul lasat pe
fata, a inceput sa-i vorbeasca. Olier, vrind sa stie daca ii
aparuse, a rugat-o sa-si ridice voalul, ceea ce ea a si
facut.Maicuta, te-am vazut in alta parte!Maicuta, i-a zis el,
te-am vazut in alta parte! Ai dreptate, m-ai vazut, a
raspuns ea, de doua ori la Paris, unde ti-am aparut in
refugiul tau de la Saint-Lazare, pentru ca am primit ordin
de la Fecioara sa ma rog pentru convertirea ta. Aceasta
bilocatie a fost foarte discutata in cadrul sfantei

congregatii insarcinata cu dezbaterea in vederea

canonizarii sfantei, dar in cele din urma a fost
demonstrata ca fiind indubitabila (chiar daca s-a admis o
parte de infrumusetare).
In cazul procesului de canonizare a lui Agncs din Langeac
s-au cules 80 de depozitii care sustin acest lucru. Sa
retinem aceasta mentiune: parea moarta. Alfonso care a
fost la Roma stind nemiscat intr-un fotoliuAlfonso din
Ligouri a spus ca s-a dus la Roma sa-l vada pe patul de
moarte pe papa Clement al XIV-lea in timp ce se afla la
palatul episcopal cu vicarul general. Era intr-o zi de 21
septembrie. Alfonso, care intra frecvent in extaz, statea
nemiscat in fotoliu, fara sa miste sau sa vorbeasca. A stat
asa toata ziua si toata noaptea, fara sa dea vreun semn de
viata. A doua zi, cand si-a revenit, a pronuntat aceste
cuvinte: Ai crezut ca dorm, dar nu, am fost la capatiiul
papei, care tocmai a murit. Or, peste citeva zile s-a aflat
ca papa murise intr-adevar in ziua de 22 septembrie, chiar
la acea ora. Vorbele lui Alfonso din Ligouri nu au fost luate
in serios nici de sora Agatha, aflata linga el, care a
marturisit ca ii venise sa rida, nici de procuratorul
Credintei - avocatul diavolului la procesul sau de
canonizare, pentru care acest extaz era doar un somn, iar
aceasta bilocatie, un vis. De aceea a argumentat la
proces: aceasta imobilitate prelungita nu dovedeste deloc
o stare extatica, ci pur si simplu o mare slabiciune fizica...
Acest somn era provocat de o stare morbida... Cit priveste
cuvintele pronuntate in momentul trezirii, ele exprimau
visarile unui bolnav. El cunostea perfect starea pontifului
roman... Nu este deci de mirare ca in timpul acelor doua
zile de letargie a visat ca asista la ultimele momente ale
lui Clement al XIV-lea si ca la trezire a luat visul drept
realitate. Aceasta trezire si anuntarea mortii papei chiar la
ora la care Clement al XIV-lea isi dadea sufletul este doar o
coincidenta fortuita....Biserica nu a pus la indoiala
fenomenulSe constata inca o data prudenta spiritului critic
al membrilor Bisericii oficiale in procese inainte de a
admite miracolele. Totusi, in toate biografiile lui Aflonso
din Ligouri, aceasta bilocatie este mentionata fara a fi
pusa la indoiala.
Dar pentru ca nimeni dintre cei care vegheau la capatiiul
papei nu l-a vazut pe mistic, situatia mi se pare indoielnica

si i-am zis mai curind asistare spirituala.Antonio din

Padova mai... calatorea si elIntr-o zi, pe cand Antonio din
Padova predica in Biserica Saint-Pierre-du-Queyroix, din
Limoges (alte versiuni mentioneaza Montpellier sau
Toulouse), si-a amintit brusc, la inceputul predicii, ca era
asteptat sa cinte aleluia in capela manastirii. Si-a pus
atunci gluga, s-a inclinat ca pentru a dormi pe pupitru si a
ramas multa vreme in aceasta atitudine. Credinciosii,
crezind ca nu se simte bine sau ca era in extaz, au
asteptat. Dupa ce a cintat aleluia, si-a revenit, si-a
descoperit capul si a continuat predica in catedrala.
Credinciosii din aceasta biserica, precum si membrii
manastirii au declarat ca l-au vazut si unii, si altii la
aceeasi ora. Dar primii precizeaza: in extaz.
Extazul care te pune pe drumuri
Cazul numitei Giovanna Maria Bonomo (din Bassano,
Italia) este interesant pentru ca relateaza ea insasi
detaliile calatoriilor sale. In timpul extazurilor era
transportata in locuri departate, adresindu-se si dind
sfaturi unor persoane care simteau aceasta nevoie si care
au confirmat ca au vazut-o si auzit-o in timp ce
calugaritele din congregatia ei afirma ca nu-si parasise
chilia. Martorii locurilor unde se deplasa au dat descrieri
precise ale fetei sale, ale taliei, ale felului ei de a vorbi. Ea
insa spune in notele ei ca nu stie sigur cand i se pare ca
vorbeste unei persoane departate, daca aceasta o aude
sau nu o aude. In una din scrisorile adresate unei doamne
nobile din Venetia, Giovanna Maria descrie cu precizie
manastirea benedictina San Pietro, felul in care era
cladirea, amenajarea interioara, dar ea nu intrase
niciodata acolo. Face aluzie la trei vizite pe care le-ar fi
facut acestei doamne, desi nu fusese niciodata acolo
corporal. Aceste elemente sint mentionate in procesul sau
dovada ca Biserica le-a considerat destul de fondate pe
marturii de netagaduit.
Multe persoane spun ca ar fi vazut-o in marile sanctuare
europene si in Palestina (preotul locului atesta acest
lucru), desi nu se misca din manastirea ei din Italia. Chiar
ea scrie in notele ei: Am fost uneori cu spiritul la Milano
sau la Roma... Dupa cum dorea Domnul sa ma duca. Dar
acest spirit era pur si simplu perceput ca un corp de catre
martori. Putem regreta ca in toate aceste cazuri lipsesc

dovezi tangibile, obiecte care ar fi fost oferite sau lasate,

scrisori sau efecte personale, adica elemente concrete
care sa acrediteze marturiile.Bilocatia se produce in
diferite stariSe pare ca bilocatia poate sa aiba loc in
diferite stari: In starea aparent normala, in starea de
extaz, in starea de moarte aparenta.
Dar trebuie sa marturisim ca, in relatari, descrierea exacta
a acestor stari diferite este destul de imprecisa. Nu trebuie
sa uitam ca biografia unui mistic nu este destinata sa
foloseasca unei anchete stiintifice...Bilocatia ar putea avea
o legatura cu ceea ce se numeste azi NDE-uri (Near Death
Experiences, experiente de moarte iminenta), adica
experienta de a fi mort si de a reveni la viata. Evident, in
secolele trecute nu se facea aceasta comparatie. Jrme
Ribet, in secolul al XIX-lea, istoriseste doua intimplari care
azi ar fi fost studiate de specialistii in moarte iminenta, in
frunte cu Raymond Moody. Aceste relatari folosesc
bineinteles un vocabular mistric, dar regasim aceleasi
expresii ca cele folosite de cei care au scapat din moarte.
El in extaz, iar sufletul in viziteSaint Furcy, primul abate de
la Manastirea Lagny, a murit intr-un extaz si, in timp ce
corpul sau era fara viata, sufletul... patrundea in locuintele
ceresti; apoi a trebuit sa revina la corpul sau muritor si sasi continue incercarea pe pamint. Alta data, moartea a
survenit in timp ce se ruga, din cauza unei maladii
misterioase. Sufletul, dupa ce a parcurs rind pe rind cerul,
infernul si purgatoriul, a revenit in corp, care nu mai era
decit un cadavru.Episcopul care n-a vrut sa se intoarca pe
pamintSaint Sauve, Episcop de Amiens, pe cand era doar
un calugar, a avut in timpul unei maladii grave o viziune in
care sufletul s-a desprins de corp si a patruns in corpurile
ceresti. Calugarii, vazindu-l mort, au vrut sa-l ingroape.
Dar pe cand urmau sa inceapa funeraliile, sfantul a revenit
la viata si a fost auzit tinguindu-se de durerea impusa de
aspra necesitate de a trebui sa se reintoarca in aceasta
lume de mizerie dupa ce savurase bucuriile eterne.
A povestit ce splendori vazusera ochii lui in locuintele
ceresti, slava, lumina, pacea, incintarea preafericitilor
coplesiti de prezenta si dragostea lui Dumnezeu. Dar vai!
a exclamat el. Aceasta bucurie abia incepuse cand s-a
auzit o voce divina si m-a condamnat sa parasesc acel loc
de lumina si viata, ca sa ma intorc in aceasta lume de

intuneric si moarte. Aceasta relatare se potriveste perfect

cu cea a revenitilor din moarte.
Ce spun marturiile
Toate marturiile strinse de specialistii in NDE-uri relateaza
acelasi gen de senzatii: impresia ca constiinta de a exista
si corpul se despart; vizitarea unui peisaj minunat;
intilnirea cu o lumina, impresia unei iubiri infinite;
dificultatea de a reveni in propriul corp etc. Bilocatia,
astfel descrisa, nu ar fi oare decit o iesire din corp
inmomentul mortii? Pentru cazurile de bilocatie in care
misticul a fost considerat in stare de moarte aparenta, se
pare ca aceasta apropiere bilocatie-NDE e justificata.
Hubert Larcher noteaza in aceasta privinta: E vorba de o
dedublare a aceluiasi personaj care, in timp ce se afla in
stare de moarte aparenta aici, apare in alta parte, si
uneori la mare distanta, unei persoane sau mai multor
persoane, apoi, revenind la viata, este in stare sa descrie
ce se petrecea acolo unde a aparut, chiar daca nu stia
nimic despre acel loc.
Aceasta stare de moarte aparenta se manifesta uneori
printr-o sincopa sau o coma, chiar in momentul in care
dublura se manifesta vazului, auzului, mirosului, pipaitului
martorului aflat la distanta, caruia ii prezice uneori un
eveniment care va avea loc chiar in acea zi sau mai
tirziu.Moarte aparenta si extracorporalizareIn cazurile in
care nu e vorba nici de moarte aparenta si nici de moarte
iminenta, cele in care misticul este intr-o stare aparent
apropiata de extaz, este oare justificat sa facem o
apropiere intre bilocatie si calatoriile extracorporale, asa
cum au fost ele descrise de Robert Monro si Jeanne
Guesn? Am trecut de mai multe ori prin experienta
parasirii corpului, spune Jeanne. M-am simtit existind in
afara lui, raminind foarte aproape, vazindu-l sau,
dimpotriva, mergind foarte departe si revenind in el, fara
intreruperea constiintei. Caci Jeanne insista asupra acestei
notiuni de constiinta de a fi.
In aceasta stare, experimentezi o noua stare de a fi, o
noua dimensiune a constiintei. Si pentru ca invelisul
corporal nu este indispensabil certitudinii de a exista, viata
de dupa moarte pare deci posibila. Or, recitind relatarea
lui Jeanne, atentia este retinuta de citeva detalii. Mai intii,
dedublarea voluntara nu se practica oricum, e nevoie de

un ritual: te lungesi, te relaxezi, respiri lent, fond sonor (la

Monro), deci tehnici care sa duca la o stare de constiinta
astfel incit creierul sa emita in acel moment unde lente.
Putem apropia aceasta stare de cea in care misticii au
experiente de bilocatie (stare de extaz, ne spun
textele).Diferenta dintre bilocatie si extracorporalizareDar,
pe de alta parte, vad o diferenta mare intre bilocatie si
starea extracorporala. Jeanne, dedublata, nu reuseste sa
se faca auzita de persoanele pe care le intilneste.
De exemplu, in 1940, s-a dedublat ca sa comunice cu sotul
ei prizonier in Germania, forma ei dedublata a reusit sa
vada foarte bine fata sotului ei si chiar sa-l atinga. Dar el
nu a vazut-o. Jeanne citeaza si cazul uneia dintre
prietenele sale, dedublata ca sa mearga sa-si regaseasca
tatal: Mi-am vazut tatal vorbind cu vehementa, dar nu lam auzit. Am incercat zadarnic sa ma manifest
imbratisindu-l. Degeaba, nu-mi simtea prezenta... Acest
punct mi se pare esential caci difera total de relatarile de
bilocatie. Toti martorii spun ca au atins si l-au auzit pe
misticul dedublat, ca au dialogat cu el. Comunicarea s-a
stabilit cu adevarat in timp ce in cazul calatoriilor
extracorpoale pare imposibila. In ceea ce priveste ce se
dedubleaza, actualmente se fac cercetari cu subiecti psi
care ar fi capabili sa se deplaseze fara corp intr-o camera
vecina sau departata si sa-i descrie in mod precis
amenajarea (fara nici o legatura telepatica cu
experimentatorii care nici ei nu stiu nimic despre aceste
incaperi).
Realitatea dublurii energetice
Realitatea acestei dubluri energetice este din ce in ce mai
probabila in urma cercetarilor mai ales asupra
electromagnetismului. Caci se stie ca orice corp viu emite
o radiatie energetica sau se postuleaza ca aceasta radiatie
poate sa aiba o anumita autonomie fata de suportul ei
emitator, corpul material. Cand Ingo Swann, de exemplu,
face o descriere detaliata a tabloului agatat pe peretele
unei camere incuiate pe care nu a vazut-o niciodata, iar
aceste rezultate depasesc sansele statistice ale
hazardului, sintem indreptatiti sa credem ca a facut o
excursie psihica. Dar cum nimeni nu se afla in camera
respectiva, nimeni nu poate sa marturiseasca ca forma lui
psihica a fost vizibila, materializata.

Si in aceasta privinta mi se pare ca calatoria

extracorporala se deosebeste de bilocatie. In cazul
bilocatiei, forma care calatoreste este perceputa ca o
realitate, martorii atesta acest lucru. Cele mai multe
relatari ale unor calatorii extracorporale ne parvin de la cel
care a intreprins aceasta calatorie (voluntar sau nu) si
care, dupa aceea, ne povesteste ce a simtit: m-am simtit
viu, mi-am vazut corpul inert ca un cadavru, am parcurs
cutare distanta, am intilnit cutare persoana etc. Dar
totalitatea relatarilor de bilocatie ne vin nu de la cel in
cauza, ci de la martorii care l-au vazut.Invizibilitatea - una
din cele opt siddhiA deveni invizibil este una dintre cele
opt siddhi (puteri supranaturale) mentionate de cei care
practica ca asceti si cu asiduitate yoga: Prakimyama. La
sufisti, ubicuitatea este mentionata de zece exemple
precise care figureaza in vietile sfantilor, a dervisilor. Dar
cele mai multe marturii le-am putut aduna de la ortodocsii
romani.
Eliszar