https://www.youtube.com/watch?

v=nzEdxBxOYlg

FIȘĂ DE LUCRU
PERSONAJUL LITERAR
OBIECTIVE/CONTEXT
1. să analizăm trăsăturile unui personaj;
2. să identificăm și să interpretăm modalitățile de caracterizare;
3. să identificăm valorile personajele.

PARCURS
Zi de zi discuți cu oameni, cu prieteni, cu membrii familiei, cu colegi, profesori și
permanent îi caracterizezi: știi cine sunt/ din ce familie provin, care le e originea, vârsta
pe care o au sau starea civilă (sunt căsătoriți sau nu), ce meserie au etc.

Apoi îi privești și le vezi trăsăturile fizice, cum le este chipul, ochii, corpul, îmbrăcămintea,
apoi le analizezi vorbele, comportamentul și știi că mereu spui „da, da, a spus prietenul meu
asta, dar de fapt el a vrut să spună că…”, „da, a zis asta dar din comportamentul său am observat
că… ” – deci mereu ne uităm în spatele acțiunilor lor. Iar apoi, față de orice om simțim
dacă ne place sau nu, dacă e ca noi sau nu, dacă are aceleași valori sau nu sau ce ne
leagă de el, empatizăm sau nu cu el.
Exact același mecanism va fi și în cazul analizei unui personaj. Persoana este omul din
realitate, iar personajul este ființa din interiorul unui text ficțional.

EXEMPLU
Moș Andrei, un frate al bunicului, era singurul rămas dintre cei vechi. Părea că trăiește într-o
lume a lui, o lume apusă, pe care și-o evoca singur în tăcerea odăii bătrâne, între mobilele de sute
de ani și între portretele întunecoase ale străbunilor. 
În jurul lui, printre noi cei tineri, era o necontenită mirare. Hainele lui străvechi, lustruite și
trainice, ciubucul lung și filigenele de cafea, lungile și tăcutele meditații, plimbările singuratice în
luncile Siretului, toate, de zeci de ani aceleași, ne puneau încă în uimire. 
Eram și noi acuma, dragă Doamne, cu mustață, intraserăm în lume; cu toate acestea, o sfială
ciudată ne cuprindea în fața strămoșului. 
Ochii aprigi sub sprâncene cărunte; gura dureros aplecată în colțuri; mustățile albe, mari;
durerea veche care-l împresura ca o negură, – toate, întotdeauna, ne făceau să trecem în vârful
picioarelor pe lângă dânsul. 
La petrecerile de familie nu lua parte decât foarte rar și atunci chema, în povestirile lui, viața
altui veac. Mai cu seamă în seri de iarnă, când vânturile aduc în parcuri vuiete de valuri și țipete
omenești, glasul lui avea o întunecoasă putere de evocare. Legendele străbune […] de multe ori
ne zguduiau până în adâncuri.
  Și multă vreme n-am pătruns taina care-i acoperea trecutul. Târziu, către sfârșitul vieții lui, într-
un amurg de vară, bătrânul a povestit o întâmplare din tinerețe, și atunci am priceput totul. 
Stăteam în jurul lui, în cerdacul casei, în liniștea ce stăpânea curtea boierească. Înaintea noastră
se întindea câmpia Siretului până în asfințitul înflăcărat. Prin livada mare din coasta casei, trecea
un susur slab ca de izvor depărtat, și, de departe, din imașurile întinse, veneau murmurele
tălăngilor. 
Bătrânul vorbea cu glas încet, cu ochii duși, și noi stăteam tăcuți, ca într-o biserică.
  — Era odată… începu bătrânul; era odată, măi băieți… o zână… Ce vă spun eu e poveste ca
toate poveștile… Era o fată, frumoasă coz*. Ședea departe de locurile acestea, și e mult de-atunci!
Dar ce frumoasă era, dragii moșului!… Avea doi ochi mari, negri, ca două flori întunecoase;
sprâncene codate, sub care fulgerau ochii […]. 
Moșul se opri deodată, își trecu mâna prin păru-i alb ca neaua, își mângâie mustățile tufoase și se
lăsă pe speteaza moale a jilțului*, cu ochii duși, cu fața plină de un zâmbet foarte dulce și foarte
trist […]. 
Moșul începu iar a vorbi, pe când lumina scădea încet-încet. Amurgul se întinse. O lumină
trandafirie mai rămăsese deasupra asfințitului; pâcla fumurie umplea șesurile. 
Și moșneagul rostea o poveste nespus de tristă. Glasul lui ne pătrundea ca un fior. Seara veni;
câteva lumini albe scânteiară sus, pe boltă; gangurile vechi oftară, deșteptate de vântul serii. În
jurul bătrânului umblau umbrele trecutului. El le vedea, le urmărea și glasul lui duios povestea
durerile de altădată. 
Mihail Sadoveanu, Moșul

ETAPE
1.După prima lectură a textului notează date despre identitatea personajului
(Cine este personajul? Ce vârsta are? Ce stare civilă are? Ce origine are? Ce meserie are?)
personaj principal: Moș Andrei;
un om în vârstă;
„un frate al bunicului” naratorului.

2. Recitești textul și subliniezi modalitățile de caracterizare:

 directe: de către autor, de alte personaje, autocaracterizare; (caracterizare directă realizată
de narator: „Hainele lui străvechi, lustruite și trainice, ciubucul lung și filigenele de cafea,
lungile și tăcutele meditații, plimbările singuratice”)
 indirecte: prin fapte, prin vestimentație, prin relația cu alte personaje, prin gândurile
personajului, prin mediul în care trăiește, prin limbaj/modul cum vorbește, prin nume
etc. (caracterizarea indirectă prin fapte și vorbe: „La petrecerile de familie nu lua parte decât
foarte rar și atunci chema, în povestirile lui, viața altui veac”.)
 3.Analizezi mijloacele de caracterizare răspunzând la întrebările:
 Ce trăsături fizice/morale se accentuează?
 De unde reies aceste trăsături?
 Cum influențează această trăsătură relația lui cu lumea?
 Care sunt efectele acestei trăsături în mediul în care trăiește?
 Cum este prezentată trăsătura? Ce cuvinte se folosesc? De ce este preferat un anumit limbaj? 
„glasul lui avea o întunecoasă putere de evocare” – se observă bucuria poveștii pe care o avea
Moș Andrei prin care influența relațiile cu toate celalte personaje. El avea o nostalgie a
vremurilor apus, ajungând într-o lume pe care nu mulți oameni o mai putea reda în imagini și
cuvinte atât de puternice ca ale sale. Inversiunea utilizată accentuează misterul acestor amintiri
care devin istorii de viață și produc „mirare în jur”

4.Ce trăsături fizice sau morale impresionează la acest personaj?

un om cu o înfățișare specifică celor în etate, un om nostalgic, bun, înțelept

5.Care este valoarea după care își ghidează viața personajul? Valorile tale se apropie sau nu de
cele ale personajului? Ce importanță are această valoare în viața  personajului? Dar în viața ta?
respectul pentru trecut, simplitatea și modestia.

CONCLUZII
 citești textul cu atenție;
 identifici personajul principal;
 subliniezi pe text modalitățile de caracterizare;
 selectezi o secvență în care se observă comportamentul personajului;
 identifici trăsăturile fizice și morale;
 extragi valoarea pe care o reprezintă personajul și o raportezi la valorile tale;
 începi redactarea caracterizării, urmând reperele din cerința de examen.

DESCARCĂ FIȘA DE LUCRU AICI: PERSONAJUL