Familia – temă literară

Exerciții:
1. Explică pe scurt în ce ar consta semnificația cugetării Cum e tatăl, așa-i și fiul.
Personalizează / concretizează această cugetare cu exemple din viața reală sau din lecturile
tale.
2. Scrie un enunț despre semnificația pe care ți-o provoacă / trezește cuvântul familie. Vei
avea în vedere și sensul de dicționar al cuvântului:
 Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, și care constă din soț, soție și
descendenții acestora;
 Totalitatea persoanelor care se trag, dintr-un strămoș comun.
3. Citeste cu atenție textul de mai jos:

„Copil singur la părinţi, am fost întotdeauna foarte răsfăţat. Mama îmi spunea adesea că sunt cu mult mai
fericit decât fusese ea în copilărie. Părinţii o obligaseră până să şi cerşească. Cum nu era în stare să facă una ca
asta, rămăsese o dată o zi întreagă plângând sub un pod, pe malul râului care trecea prin Odense. (...) Tatăl meu,
Hans Andersen, mă lăsa să fac tot ce-mi plăcea. Eu eram marea lui pasiune. Pentru mine trăia. Mai toate clipele
sale libere, şi mai ales duminicile, şi le pierdea făcându-mi jucării şi desenându-mi diferite chipuri. Deseori,
seara, ne citea din operele scriitorilor La Fontaine, Holberg şi din 1001 de nopţi. Niciodată nu l-am văzut
surâzând decât atunci când citea" (Hans Christian Andersen, Povestea vieţii mele).
a) Stabiliţi tipul de narator din textul citat, integrând lucrarea, în funcţie de acest criteriu, într-o
categorie.

b) Comentaţi atitudinea naratorului faţă de părinţi.

c) Enumeraţi trăsături ale tatălui care au devenit model pentru fiu.
d) Realizaţi o comparaţie între familia scriitorului danez şi familia cunoscută a unui scriitor român.
e) Ce reprezintă copilăria în familie pentru Andersen şi ce impact a avut e a asupra evoluţiei lui ulterioare, ca
scriitor ?

Familie în sociologie înseamnă o grupă în care membrii familiei sunt înrudiți între ei prin
legături de sânge sau prin căsătorie. Un alt aspect este importanța economică a familiei, care
este considerată celula de bază a societății umane.
Originea latină a termenului este familia care provine de la „famulus - sclav de casă”, înțelesul
cuvântului s-a schimbat în decursul timpului. In trecut familia era proprietatea bărbatului (pater
familias), ca soția, copiii, sclavii, sclavii eliberați și tot avutul, nefiind de fapt între ei relații
familiare ci era considerată o proprietate subordonată, astfel tatăl nefiind numit pater ci genitor.

Familia are mai multe funcții sociale și biologice: Funcția biologică de reproducție umană a familiei este
controversată. Ca bază biologică o familie depinde de capacitatea de reproducție (fecunditatea) soției și bărbatului.
In prezent acest punct nemai fiind concludent deoarece o familie poate adopta copii. Prin reproducție de fapt se
înțelege capacitatea de a produce urmași pentru asigurarea generației următoare. Astfel familia pregnează calitatea
de reproducție a unei societăți.

Sunt trei funcții sociale elementare a familiei:

 Funcția de socializare, ca și acea de educare, prin formarea capacității de adaptare și motivare în

conviețuirea socială.

 Funcția economică, o funcție importantă pentru multe familii, prin care se realizează asigurarea materială și
protejarea copiilor față de lipsuri și boli.

 Funcția politică, care asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, această funcție a familiei
poate duce la fetișism.

Din aceste trei funcții se poate distinge și:

 funcția religioasă a familiei, care de fapt joacă un rol în funcția de socializare a famliei, prin transmiterea la
genația următoare a tradițiilor religioase.
 funcția juridică a familiei, care este cuprinsă în constituție, și care are scopul protejării familiei în societate
(plătirea alocațiilor, întreținerii copiilor, stabilirea legilor de adoptare sau moștenire etc.)
 funcția economică a familiei este întregită de funcția de timp liber și recreere a familiei (ca sport)

Forme de familie

O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală (capul familiei fiind mama) sau mai târziu
patriarhală (capul familiei fiind tatăl).

În cultura occidentală se subînțelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată și mamă care
au copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate.

Există și altă clasificare tipologică a familiei, respectiv familiile monogame (doar două persoane sunt căsătorite),
formă larg acceptată în prezent, și familiile poligame (îndeosebi un singur barbat căsătorit cu mai multe femei).

Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt considerați parteneri cu sau fără copii proprii
sau adoptați.

In decursul istoriei s-a diferențiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi împreună mai multe
generații, sau de „familie mică” cu un număr de membri de familie mai restrâns.
 FIȘĂ DE LUCRU
TEMĂ

„Visătorul Dionis se opri în dreptul acelui portret care sub lumina plină a lunii
părea viu, ochii lui erau plini de o superstițioasă nerozie, el șopti încet și cu glasul
înecat de lacrimi: „Bună sară, papa!”, umbra părea că-i surâde din cadrul ei de lemn
-el s-apropie și sărută mâinile portretului, apoi fața, gura, ochii cei de foc vânăt. Înecat
de iubire pentru o ființă ce nu mai exista, ar fi dorit ca etern să ție astă noapte cu
aerul răcoare limpezit de lumina lunii, vecinic ar fi dorit să ție dulcea, neînțeleasa, dar
atât de fericita lui nebunie. Va să zică asupra acestui chip își concentrase el amorul
lui, atâta formă avea pustiita, sărmana lui viață — un portret!... Da, era tatăl său,
când fusese în vârsta lui de acum. Mumă-sa, o femeie palidă, naltă, blondă, cu ochii
negri, îi vorbise adesea de tatăl său; de acel copil cine știe cum rătăcit în clasele
poporului de jos. Misterios, fără să spuie cuiva secretul numelui lui, el ședea în casa
preotului bătrân a cărui fiică era Maria. Ei se iubiră. În toată ziua el îi promitea că
taina sufletului său își va avea sfârșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o
așteaptă. Dar într-o zi el primi o scrisoare cu sigil negru — o deschise — o citi — o
rupse bucăți și cu ea mintea sa... o copie de pe un testament părea a fi după cât se
putea pricepe din bucățile rupte. El muri în spitalul de alienați... palid, mut până-n
ultimul moment, preocupat pare că de a ascunde un secret mare.
Fructul amorului acestor oameni fu Dionis. Văduvita sa mumă îl crescu pe el cum
putu din lucrul mâinilor ei — mâini delicate de doamnă — fața ei palidă ca ceara, ochii
ei de-o întunecată blândețe aveau numai pentru el grijă și înțelegere — pentru el -și
pentru portret. De copil încă el admira ochii cei frumoși ai portretului ce luceau ca vii
în orbitele lor. Ce frumos a fost papa! zicea el surâzând și mumă-sa, auzindu-l, își
ștergea într-ascuns lacrimile ei.”
(Sărmanul Dionis – Mihai Eminescu)
CERINȚE:
1. Menționează câte un antonim cuvintelor: plină, răcoare, limpezi și a rupe.
2. Explică rolul utilizării liniilor de pauză în secvența: lucrul mâinilor ei — mâini
delicate de doamnă — fața ei palidă ca ceara.
3. Comentează atributul „visătorul” asociat numelui eroului.
4. Menționează o temă și două motive literare identificate în text.
5. Transcrie un reper temporal și altul spatial întâlnit în fragmentul de mai sus.
6. Explică semnificația a două figuri de stil diferite din fragmentul dat.
7. Transcrie un pasaj descriptiv și menționează tipul de descriere.
8. Numește două trăsături ale genului epic identificate în textul suport.
9. Comentează în 60-100 de cuvinte secvența: „Văduvita sa mumă îl crescu pe el
cum putu din lucrul mâinilor ei — mâini delicate de doamnă — fața ei palidă ca
ceara, ochii ei de-o întunecată blândețe aveau numai pentru el grijă și înțelegere
— pentru el -și pentru portret.”