Jivanmukta

Motto: „Cerul se dezintegrează şi se transformă în pulbere,

Marele pământ se linişteşte, nimeni nu îl poate vedea.
Pe neaşteptate, copacul uscat îşi deschide singura lui floare,
Chemând o altă primăvară, dincolo de istorie.”
Ceea ce l-a învăţat Maestrul Daichi pe
samuraiul Kikushi în zăpadă.

Motto: „Apa este pură şi pătrunde în adâncurile pământului

Aşa că un peşte înotând în ea
Este ne-peşte cu adevărat.
Cerul este vast şi transparent până la marginile cosmosului
Aşa că o pasăre zburând în el
Este ne-pasăre, cu adevărat.”

Dogen – „Spiritul ZaZenului”

Motto: „A nu şti este ceva extrem de intim. Acest „Nu ştiu.” al tău
este vastitatea propriei tale naturi profunde care dă naştere împrăştierii
constelaţiilor cosmice, umbrei copacilor din curte şi propriei tale inimi
bătânde.”

Kuei Ch`in (maestru Ch`an din secolul

IX)
[ v. si Norul Necunoasterii Divine + Sf Antonie, mai jos]

Mario: „"Mario copile, sa nu confunzi niciodata eliberarea cu Mantuirea.

Yoga e un lucru mare, dar singura sansa este Hristos al vostru si...al
nostru."
Ultimile cuvinte ale lui Guru, spusele unui jivanmukta care, vorba ta, stia
ce e cu el.”

Cine poate vorbi de-adevarat despre starea de jivanmukta? Doar un

jivanmukta sau cineva care este pe un nivel echivalent sau superior!

1
Shri Ramakrishna ca si toti jivanmuktas (Ramana, Nisargadatta, Ranjit
Maharaj, Ma Ananda Mayi etc) era/erau/sunt o astfel de fiinta. Si deci stia
mai bine ce e cu el insusi.
Ca atare, e de preferat sa-i credem/avem incredere pe/in ei-jivanmuktas
confirmati (desi mai multi, Unul).

Sri Swami Shivananda [cel din M. Eliade "Nopti la Serampore"]:

A Jivanmukta is a liberated sage. He is released even while living. He lives
in the world, but he is not of the world. He always revels in the eternal
bliss of the Supreme Self. He is Ishvara (God) Himself. He is a God on
earth.

He is ever cheerful and peaceful.

He radiates peace and joy everywhere.

You will experience a deep sense of peace and harmony, great elevation
and inspiration, in his presence...

and He has the ability to clear any kind of doubt of aspirants. Doubts
vanish when one remains in His company.

Remember that he was also rotting in those days in the quagmire of

Samsara (the round of births and death), like yourself. You can also ascend
to summit if only you will.

Sri Ramakrishna:

- A existat o data o papusa din sare care a a vrut sa masoare adancimea

Oceanului. Ea a adus pentru aceasta un fir de sfoara si un plumb. S-a
indreptat spre malul apei si a contemplat nesfarsitul Ocean care se
intindea in fata sa. Pana in acel moment , ea fusese intotdeauna aceeasi
papusa de sare, care isi conservase propria sa individualitate. Dar acum,
pe masura ce facea un pas in plus, intra cu atit mai mult in apa si in
curand ea s-a contopit cu Oceanul. Toate particulele de sare care o
compuneau s-au topit in apa marii. Sarea din care ea era facuta provenea
din Ocean si iata ca ea s-a intors in Ocean pentru a se uni din nou cu El.
„Diferentierea” se topise in „nediferentiere”. Fiinta umana este ca aceasta
papusa de sare – egoul este cel care diferentiaza, individualizeaza.
Absolutul, Neconditionatul, este infinitul Ocean sarat. Papusa din sare nu
va putea reveni sa ne vorbeasca despre profunzimea marelui Ocean. La fel
este si in cazul celui care are fericirea sa-L cunoasca pe Dumnezeul
Absolut in profunzimile insondabile ale starii de nirvikalpa samadhi, care
sterge orice individualitate. Nediferentiat cum este, el nu poate iesi din
nou din adincuri pentru a explica lumii natura lui Dumnezeu Absolut si a
neconditionarii. Si daca vreodata, prin vointa Mamei sale [Divine], va fi
posibil pentru papusa de sare sa revina la stadiul de diferentiere, ea va

2
trebui sa se exprime in functie de limitele care ii vor fi impuse, in limbajul
diferentierii; ea va trebui sa se comporte ca un locuitor al lumii relative si
fenomenale. Acesta este motivul pentru care Marele Mister nu poate fi in
intregime revelat fiintelor limitate. Absolutul, Neconditionatul, nu poate fi
exprimat in functie de relativ si conditionat. Infinitul nu poate fi descris in
limbajul finitului.

- Cu cat te apropii de Fiinta Divina, cu atat mai mult se reveleaza Natura

Sa infinita, ajungand in final sa te topesti in Ea, obtinand suprema
intelepciune. Nu este suficient sa stii de existenta lui Dumnezeu. Chiar
viziunea Lui nu este punctul culminant al vietii spirituale. Trebuie sa te
apropii de El, sa intri intr-o comuniune intima cu El si sa te topesti plin de
iubire in El. Exista oameni care au auzit vorbindu-se despre Dumnezeu;
exista altii care L-au vazut, dar sunt foarte putini cei care L-au primit in ei
cu adevarat, pentru totdeauna. Multi oameni pot sa-L cheme in ei doar ca
oaspete al lor.

- Exista 3 tipuri de papusi; prima e facuta din sare, a 2-a din cirpe, iar a 3-a
din piatra. Daca aceste papusi ar fi scufundate in apa, prima s-ar dizolva si
si-ar pierde forma, a 2-a ar absorbi o mare cantitate de apa, dar si-ar
pastra forma, in timp ce a 3-a ar fi impermeabila la apa. Prima papusa
reprezinta omul care isi contopeste sinele in Sinele Universal si aflat in
toate si devine una cu El, este „Mukta purusha - eliberatul”; a 2-a
reprezinta un adevarat adorator sau Bhakta, care este plin de de fericirea
si cunoasterea Divine; iar a 3-a reprezinta un om lumesc, care nu va
absorbi nici macar un strop din adevarata cunoastere.

- Intrebare: „Este posibil pentru sufletul uman sa obtina Uniunea atat de

completa cu Dumnezeu incat sa poata spune „So Ham / Eu sunt El” si cum
putem face pentru a atinge aceasta stare?”
Raspuns al lui Ramakrishna: „Aceasta este povestea unui vechi servitor,
care devine dupa numerosi ani, ca un membru al familiei, atunci cand
stapanul casei este satisfacut de seviciile sale. Vine o zi cand i se face
semn sa se aseze in locul de onoare sau chiar pe scaunul Stapanului si li
se spune membrilor familiei Sale: „De acum inainte nu exista nici o
diferenta intre el si Mine, noi suntem Unul; va veti supune ordinelor sale la
fel ca ordinelor Mele. Altfel veti fi pedepsiti.” Si daca servitorul ezita, din
smerenie, sa ocupe acest loc, Stapanul sau il obliga sa-l accepte. Este
acelasi lucru pentru sufletele care ating starea de „So Ham”. Dupa ce L-au
servit mult timp pe Dumnezeu, El le reveleaza gloria Sa si atributele Sale
si le ridica pana la propriul Sau tron al Suveranitatii Universale.”

Sf. Nectarie de Eghina:

„In Dumnezeu sfintii devin asemenea lui Hristos, pretutindenea fiind,
atotputernici, atoatestiutori. In Dumnezeu omul insusi se arata a fi un
dumnezeu, si ia parte la toate facerile lui Dumnezeu. Omul traieste Viata
lui Dumnezeu Insusi, devine desavarsit precum Insusi Dumnezeu.”

3
“Eu [Domnul] am zis: “Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt”. Dar
voi ca niste oameni muriti…” (Psalmul 81/6)

Sf. Varsanufie (prãznuit pe 29/28 februarie) despre care se spune în

„Vieþile Sfinþilor”: „Ajungând sã dobândeascã curãtia inimii si desãvârsita
nepãtimire, s-a asezat într-o chilie retrasã, fãrã sã primeascã pe cineva
timp de peste cincizeci de ani. Grãia despre el însusi ca si cum ar fi vorbit
despre altcineva: "Fiul lui Dumnezeu îmi este martor, Stiu de un om aici în
mãnãstire, care poate rãmâne fãrã nici un fel de hranã sau bãuturã, si fãrã
hranã pânã la venirea Domnului. Nu-i lipseste nimic din toate acestea,
pentru cã hrana lui, bãutura lui, haina lui, vesmântul lui, sunt Duhul
Sfânt". Uneori totusi îsi îngãduia mãrturia rãpirilor si extazurilor lui,
spunând, de pildã, cã el cunostea un om care suise pânã la al saptelea
cer, sau scriind: "Grãiesc înaintea Lui si nu mint, cãci stiu pe un rob al lui
Dumnezeu între oamenii de acum, în aceastã vreme si în acest loc
binecuvântat, care poate scula morþi întru numele Stãpânului nostru Iisus
Hristos, si poate alunga demoni si vindeca boli de nevindecat, care poate
opri si rãzboaie, poate închide si deschide cerul ca Ilie. Cãci totdeauna are
Domnul slugi adevãrate, pe care nu le mai numeste slugi, ci fii (Gal.
4,7).Si, precum a lucrat prin primii Sãi ucenici, asa poate lucra si prin cei
de acum". El descoperi atunci, tainic, cã era unul din acei "trei bãrbaþi
desãvârsiti înaintea lui Dumnezeu care au întrecut mãsura omeneascã si
au primit puterea sã lege si sã dezlege. Ei stau drepti, neclintiti mijlocitori,
ca sã nu nimiceascã dintr-o datã lumea, ci, prin rugãciunile lor, sã o certe
cu milostivire.” Nu se cunoaste cum si când Sfântul Varsanufie si-a sfârsit
petrecerea sa pãmânteascã.

„…Petru a vãzut venind dupã el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela

care la Cinã s-a rezemat de pieptul Lui… / Pe acesta deci, vãzându-l, Petru
a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? / Zis-a Iisus lui:
Dacã voiesc ca acesta sã rãmânã pânã voi veni, ce ai tu? Tu urmeazã
Mie. / De aceea a iesit cuvântul acesta intre frati, cã ucenicul acela nu va
muri….” (Ioan 21:21-23)

Din spusele lor:

„Cunoaşte-te pe tine însuţi!” – Grecia antică.

„Cine sunt eu?” Maieutica spirituală a lui Socrate, Ramana
Maharishi, Poonja, Nisargadatta Maharaj, Ranjit Maharaj etc – a tuturor
înţelepţilor autentici (jivanmuktas = eliberaţi în viaţă, fiinţe care s-au topit
în Dumnezeire, maximul la care poate ajunge un om înainte de Mântuire).

4
 „Acela în Care se află toate fiinţele şi Care Se află în toate fiinţele,
Care este dăruitorul graţiei tuturor, Sufletul Suprem al universului, fiinţa
fără de limită – Acela sunt eu.” – Amritabindu Upanishad
„Cine sunt eu? Aceasta este metoda de urmat.” - Ramana Maharishi
„Acela Care pătrunde totul, pe Care nimic nu-L transcende şi Care,
ca şi spaţiul universal din jurul nostru, umple complet toate lucrurile din
interior şi din afară, acel non-dual Brahman Suprem – Acela eşti tu.” –
Sankaracharya
„Totul începe din zero. Mergi aşadar dincolo de zero. Maestrul te
învaţă cum să faci asta. Tu nu poţi şti. Cum ai putea şti? Tu însuţi eşti
zero. Cunoaşterea este zero şi „eu sunt” este de asemenea zero. Toate
încep şi se sfârşesc în zero… Tu ai uitat de tine însuţi şi de aceea Maestrul
îţi spune toate lucrurile astea. De fapt, tu şi Maestrul sunteţi unul. Când
nimic nu există, ce mai rămâne? Doar tu însuţi rămâi. Uită egoul, uită
„eul” şi niciodată nu vei mai simţi tristeţe. Totul este realitatea, nimic
altceva. Este numită „starea fără stare” sau, „realitatea fără gândire”.” –
Ranjit Maharaj
“După disoluţia universului, când nici un alt vestigiu al creaţiei nu va
mai fi aparent, ceea ce va rămâne va fi starea mea perfectă. În decursul
creării şi disoluţiei eu rămân neatins. Starea mea nu a simţit niciodată
crearea şi disoluţia universului. Eu sunt principiul care supravieţuieşte
tuturor creaţiilor, tuturor distrugerilor. Aceasta este starea mea, şi a
voastră de asemenea, dar voi nu o realizaţi deoarece vă agăţaţi de propria
existenţă. Realizarea acestui lucru este posibilă doar atunci când cineva
este ajutat de o credinţă de neclintit.
Eu nu sunt o persoană în sensul pe care îl dai tu cuvântului, cu toate
că pentru tine pot părea o persoană. Eu sunt acel ocean infinit de
conştiinţă în care se întâmplă totul. Eu sunt de asemenea dincolo de
întreaga existenţă şi cunoaştere, beatitudinea pură a existenţei. Nu există
nimic de care să mă simt separat, prin urmare eu sunt totul. Eu nu sunt
nici un lucru, eu nu sunt nimic.
Aceeaşi putere care face focul să ardă şi apa să curgă, care face
seminţele să încolţească şi copacii să crească, mă face pe mine să rapund

5
la întrebările tale. În mine nu există nimic personal, cu tote că limbajul şi
stilul ar putea să pară personale. O persoană este un tipar prestabilit de
dorinţe şi gânduri şi de acţiunile care decurg din ele; în cazul meu nu
există un astfel de tipar. Nu există nimic pe care să-l doresc sau de care
să mă tem – cum ar putea să existe vreun tipar?
Î: Cu siguranţă, tu vei muri.
M: Viaţa va scăpa, corpul va muri, dar asta nu mă va afecta câtuşi
de puţin. Dincolo de spaţiu şi de timp sunt eu, fără cauză, fără a cauza şi
cu toate acestea eu sunt chiar matricea existenţei.” – Nisargadatta
Maharaj

„Într-un spital, fiecare pacient devine centrul unei activităţi de vis

complexe şi variate. Când sunteţi infectaţi de virusul „eu-sunt-corpul”, un
întreg univers apare brusc în existenţă. Dar când v-aţi săturat de el, nutriţi
cu grijă nişte idei fanteziste despre eliberare şi urmaţi căi de acţiune
complet inutile. Vă concentraţi, meditaţi, vă torturaţi mintea şi corpul,
faceţi tot felul de lucruri inutile, dar scăpaţi esenţialul care este eliminarea
persoanei. Puteţi sări peste toată pregătirea şi să porniţi direct în căutarea
ultimă – înăuntru. Dintre toate căile Yogăi, aceasta este cea mai simplă şi
cea mai scurtă. Realul este simplu, deschis, clar şi blând, frumos şi voios.
El este complet liber de contradicţii. El este mereu nou, mereu proaspăt,
perpetuu creator. Fiinţă şi nefiinţă, viaţă şi moarte, toate distincţiile se
contopesc în el. Cel care percepe şi ceea ce este perceput sunt
conceptuale, faptul perceperii este real. Absolutul este locul de naştere a
perceperii. El face percepţia posibilă. Însă prea multă analiză nu te
conduce nicăieri. Există în tine nucleul fiinţei care este dincolo de analiză,
dincolo de minte. Tu îl poţi cunoaşte numai în acţiune. Exprimă-l în viaţa
ta de toate zilele şi lumina lui va deveni mereu mai strălucitoare. Funcţia
legitimă a minţii este de a-ţi spune ceea ce nu este ea. Dar dacă vrei o
cunoaştere pozitivă, tu trebuie să treci dincolo de minte. Singurul lucru de
valoare din tot universul este Puterea Iubirii.” – Nisargadatta Maharaj

Sf Antonie cel Mare (17 ianuarie):

6
„Zis-a avva Antonie : parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai
se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi
iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem
a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele
de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand :
Doctore, vindeca-te mai intai pe tine.

Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?

Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te
caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

Au mers odata niste batrani la avva Antonie si era avva Iosif cu dansii. Si
vrand batranul ( Antonie ) sa-i cerceteze pe ei, a pus inainte un cuvant din
Scriptura si a inceput de la cei mai mici a intreba care este cuvantul
acesta si fiecare zicea dupa puterea sa. Iar batranul zicea fiecaruia : inca
n-ai aflat. Mai pe urma de toti a zis catre avva Iosif : tu cum zici ca este
cuvantul acesta ? Raspuns-a : Nu stiu. Deci a zis avva Antonie : cu
adevarat a aflat calea, caci a zis nu stiu. [ v. si Norul Necunoasterii Divine]

Oarecari frati s-au dus de la Schit la avva Antonie si intrand intr-o corabie
sa mearga la el, au aflat pe un batran care si el voia sa mearga acolo, dar
nu-l cunosteau fratii. Si sezand acela in corabie, graiau cuvinte de ale
parintilor si din Scripturi si iarasi pentru lucrul mainilor lor. Iar batranul
tacea. Si venind ei la vad, s-a aflat ca si batranul merge la avva Antonie. Si
dupa ce au venit la avva, le-a zis lor ( Antonie ) : buna tovarasie ati avut
pe batranul acesta. A zis si batranului : buni frati ai aflat cu tine, avvo. Zis-
a batranul : buni sunt, cu adevarat, dar ograda ( curtea ) lor n-are usa si
cel ce voieste, intra in grajd si dezleaga asinul. Iar acestea zicea,
insemnand, ca cele ce vin la gura, acelea graiesc.

S-au dus oarecari frati la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua
cuvant, cum sa ne mantuim ? Zis-a lor batranul : ati auzit Scriptura ? Bine
va este voua. Iar ei au zis : voim sa auzim si de la tine, parinte. Si a zis lor
batranul : zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste fata cea dreapta a
obrazului, intoarce-i lui si pe cealalta. Zis-au lui : nu putem face aceasta.
Zis-a lor batranul : de nu puteti intoarce si pe cealalta, macar pe aceea
una s-o suferiti. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a batranul : daca
nici aceasta nu puteti, nu dati in locul aceluia ce ati luat. Si au zis ei : nici
aceasta nu putem. Deci, zis-a batranul, ucenicului sau : fa-le putina
fiertura caci sunt neputinciosi. Daca aceasta nu puteti si aceea nu voiti, ce
sa va fac voua ? De rugaciuni este trebuinta.”

Avatar! - de citit cu atentie, fara prejudecati, lasand de-o parte ceea ce cred
eu ca stiu!!!

7
 Nota: Intrebat la o conferinta despre Krishna ca avatar, incarnare Divina, Mario a raspuns
sibilinic: „Da, scripturile indiene spun asa.”

În religia indiană, avatarul este o manifestare trupească (încarnare) a unei

fiinţe divine în formă de om sau animal. De obicei, o zeitate (deva), care
există la un nivel mai înalt de realitate, alege să se manifeste trupeşte
(avatar) în nivelul inferior de realitate al oamenilor pentru scopuri specifice.

În unele concepţii religioase avatarul desemnează reîncarnarea succesivă

a unei fiinţe.

An Anglicized form of the Sanskrit, avatara, "descent", from the root tr,
"pass" (cf. Latin in-trare), and the preposition ava, "down".

The word is used, in a technical sense, in the Hindu re!igion to denote the
descent upon earth of a portion of the essence of a god, which then
assumes some coarser material form, be it animal, monster, or man. Such
descents are ascribed in the mythology of Hinduism to various gods, but
those ascribed to Vishnu are by far the most important. They are believed
to have taken place at different ages of the world, and to have consisted of
different proportions of the essence of the god Vishnu. Their number is
variously stated, ranging from ten to twenty-eight, finally becoming
indefinitely numerous. Any remarkable man is liable to be regarded as a
more or less perfect avatar of Vishnu, and the consequence one of the
worst features of Hinduism - has been the offering of divine homage to
men, especially the founders of religious sects and their successors.

In Hinduism, an avatar or avatara, is the incarnation (bodily manifestation)

of an Immortal Being, or of the Ultimate Supreme Being. It derives from the
Sanskrit word 'avatara' which means "descent" and usually implies a
deliberate descent into mortal realms for special purposes. The term is
used primarily in Hinduism, for incarnations of Vishnu the Preserver, whom
many Hindus worship as God. The Dasavatara (see below) are ten
particular "great" incarnations of Vishnu.

Unlike Christianity, and Shaivism, Vaishnavism believes that God takes a

special (including human) form whenever there is a decline of
righteousness (dharma) and rise of evil. Lord Krishna, an avatar of Vishnu,
according to Vaishnavism that is espoused by Ramanuja and Madhva, and
God in Gaudiya Vaishnavism, said in the Gita: 'For the protection of the
good, for destruction of evil, and for the establishment of righteousness, I
come into being from age to age.' (Bhagavad Gita, Chapter 4, verse 8.) In
any event, all Hindus believe that there is no difference between worship of
Vishnu and His avatars as it all leads to Him.The word has also been used

8
by extension by non-Hindus to refer to the incarnations of God in other
religions, notably Christianity, for example Jesus.

The avatars are intermediaries between the Supreme Being represented as

either Saguna Brahman or Nirguna Brahman and mere mortals.

This doctrine has had a great impact on Hindu religious life, for to many it
means that God has manifested Himself in a form that could be appreciated
even by the least sophisticated. Rama and Krishna have remained
prominent as beloved and adored manifestations of the Divine for
thousands of years among Hindus. The Upanishadic concept of the
underlying unity of Brahman is revered by many to be the pinnacle of Hindu
thought, and the concept of the avatars has purveyed this concept to the
ordinary Hindu as an expression of the manifestation of the Hindu's highest
single divinity as an aid to humanity in difficult times. The Hindu cycle of
creation and destruction contains the essence of the idea of "avatars" and
indeed relies on a final avatar of Vishnu, that of Kalki, as the final
destructive force at the end of the world.

Aside from Rama and Krishna there are many other human or animal forms
which appeared on earth or elsewhere in the universe. Scriptures do not
describe any appearance as an avatar by Brahma or Shiva (they are
themselves listed as guna avatars) of nirguna Brahman, but emanations of
Vishnu have appeared a number of times. Some Hindus, based on the
Ramayana, aver that Shiva incarnated once as the monkey-god Hanuman.
Hanuman is more well-known as the son of Vayu, the deva of wind or his
emanation. (Hanuman lived in a jungle in Treta Yuga and is called vanara,
which means people having characteristics of monkey, and was one of the
greatest devotees of Vishnu).

http://www.youtube.com/watch?v=01Eu5itGVws

http://en.wikipedia.org/wiki/Avatar

http://translate.google.ro/translate?
hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/Avatar&sa=X&oi=translate&resn
um=3&ct=result&prev=/search%3Fq%3DAvatar%26start%3D10%26hl
%3Dro%26sa%3DN

9
http://fr.wikipedia.org/wiki/Avatar_%28hindouisme%29

http://fr.wikipedia.org/wiki/M%C3%A8re_Meera

http://www.britannica.com/EBchecked/topic-art/45474/1888/Vishnu-with-
his-10-avatars-Fish-Tortoise-Boar-Man-Lion#

De citit neaparat capitolul despre "Avatari" din "Invataturile marelui yoghin

Ramakrishna" (in lb rom), din care iata citeva extrase in engl:

45. As a large and powerful steamer moves swiftly over the waters, towing
rafts and barges in its wake, so when a Saviour descends, He easily carries
thousands across the ocean of Mâyâ (illusion).

46. When the flood comes, it overflows rivers and streams, and makes one
watery surface of all adjacent lands. But the rain-water flows away through
fixed channels. When the Saviour becomes incarnate, all are saved through
His grace. The Siddhas (perfect ones) only save themselves with much
pain and penance.

47. When a mighty raft of wood floats down a stream, it can carry a hundred
men, and still it does not sink. A reed floating down may sink with the
weight of even a crow. So when a Saviour becomes incarnate, innumerable
are the men who find salvation by taking refuge under Him. The Siddha
only saves himself with much toil and trouble.

48. The locomotive engine reaches the destination itself, and also draws
and takes with it a long train of loaded wagons. So likewise act the
Saviours. They carry multitudes of men, heavily laden with the cares and
sorrows of the world, to the feet of the Almighty.

10
48. When Bhagavân Srî Râmakandra came to this world, seven sages only
could recognise Him to be the God incarnate. So when God descends into
this world, few only can recognise His Divine nature.

50. On the tree of Sat-kit-ânanda there are innumerable Râmas, Krishnas,

Christs, &c.; one or two of them come down into this world now and then,
and produce mighty changes and revolutions.

51. The Avatâra or Saviour is the messenger of God. He is like the Viceroy
of a mighty monarch. As when

there is some disturbance in a far-off province the king sends his viceroy to
quell it; so whenever there is any waning of religion in any part of the world,
God sends His Avatâra there.

52. It is one and the same Avatâra that, having plunged into the ocean of
life, rises up in one place and is known as Krishna, and diving again rises in
another place and is known as Christ.

53. In some seasons water can be obtained from the great depths of the
wells only and with great difficulty, but when the country is flooded in the
rainy season, water is obtained with ease everywhere. So ordinarily, God is
reached with great pains through prayers and penances, but when the flood
of Incarnation descends, God is seen anywhere and everywhere.

54. A Siddha-purusha (perfect one) is like an archaeologist who removes

the dust and lays open an old well which was covered up during ages of
disuse by rank growth. The Avatâra, on the other hand, is like a great
engineer who sinks a new well in a place where there was no water before.
Great men can give salvation to those only who have the waters of piety
and goodness hidden in themselves, but the Saviour saves him too whose
heart is devoid of all love, and dry as a desert.

55. Think not that Râma, Sitâ, Srî Krishna, Râdhâ, Arguna, &c., were not
historical personages, but mere allegories, or that the Scriptures have an
inner and esoteric meaning only. Nay, they were human beings of flesh and
blood just as you are, but because they were Divinities, their lives can be
interpreted both historically and spiritually.

56. None knoweth the immensity of the sacrifice which the Godhead
maketh when it becomes incarnate or becomes flesh.

57. The Saviours are to Brahman as the waves are to the ocean.

216. There are two sorts of men. The Guru said to one of his disciples,
'What I impart to thee, my dear, is invaluable; keep it to thyself,' and the

11
disciple kept it all to himself. But when the Guru imparted that knowledge to
another of his disciples, the latter, knowing its inestimable worth, and not
liking to enjoy it all alone, stood upon a high place and began to declare the
good tidings to all the people. The Avatâras are of the latter class, while the
Siddhas are of the former.

http://www.sacred-texts.com/gno/gar/gar41.htm

VISHNU.

Vishnu occupies the second place in the triad of the Hindus, and is the
personification of the preserving principle. To protect the world in various
epochs of danger, Vishnu descended to the earth in different incarnations,
or bodily forms, which descents are called Avatars. They are very
numerous, but ten are more particularly specified. The first Avatar was as
Matsya, the Fish, under which form Vishnu preserved Manu, the ancestor of
the human race, during a universal deluge. The second Avatar was in the
form of a Tortoise, which form he assumed to support the earth when the
gods were churning the sea for the beverage of immortality, Amrita.

We may omit the other Avatars, which were of the same general character,
that is, interpositions to protect the right or to punish wrong-doers, and
come to the ninth, which is the most celebrated of the Avatars of Vishnu, in
which he appeared in the human form of Krishna, an invincible warrior, who
by his exploits relieved the earth from the tyrants who oppressed it.

Buddha is by the followers of the Brahminical religion regarded as a

delusive incarnation of Vishnu, assumed by him in order to induce the

12
Asuras, opponents of the gods, to abandon the sacred ordinances of the
Vedas, by which means they lost their strength and supremacy.

Kalki is the name of the tenth Avatar, in which Vishnu will appear at the end
of the present age of the world to destroy all vice and wickedness, and to
restore mankind to virtue and purity.

"When Buddha Avatar descended from the region of souls, and entered the
body of Mahamaya, the wife of Soontala Danna, Raja of Kailas, her womb
suddenly assumed the appearance of clear transparent crystal in which
Buddha appeared, beautiful as a flower, kneeling, and reclining on his
hands. When born he had on his head two feet, and on his hands the marks
of wheels. Brahma attending at the birth received the infant in a golden
vessel, and delivered him unto Indra."

The famous Inscription of Buddha-Gaya, Bengal, dated the year 1005 of the
era of Vikramaditya (B.C. 57) contains this remarkable passage:
"Amaradiva [son of Sandracottus] having heard this voice caused an image
of the Supreme Spirit, Buddha, to be made; and he worshipped it,
according to the law, with perfumes, incense, and the like, and he thus
admired [magnified] the Name of that Supreme Being, an Incarnation of a
portion of Vishnu. Reverence be unto thee in the form of Buddha; reverence
be unto thee, Lord of the Earth! Reverence be unto thee an Incarnation of
the Deity, and the Eternal One; Reverence be unto thee O God, in the form
of the God of Mercy, the Dispeller of pain and trouble, the Lord of all things,
the

Deity who overcomes the sins of the Kali yug (Iron Age), the Guardian of
the universe, the emblem of Mercy towards all them that sue thee--OM, the
Possessor of all things in vital form, Thou art Brahma, Vishnu, and Mahesa
(Siva); Thou art the Lord of the universe; Thou art the proper form of all
things, * moveable and immoveable, the Possessor of the whole. And thus I
adore thee. Reverence be unto thee the Bestower of Salvation; Reverence
be unto thee the Destroyer of the Evil Spirit, Kesi; † O Damadara shew me
favour! Thou art he who resteth upon the face of the Milky Ocean, and who
lieth upon the serpent Sesha. Thou art Trivikrama, who at three strides
encompasseth the earth; I adore thee, who art celebrated by a thousand
names, and under various forms, in the shape of Buddha, the God of
Mercy; be propitious, O thou Most High! Having thus worshipped the

13
Guardian of mankind, he became like one of the just. He joyfully caused a
holy temple to be built of a wonderful construction, and therein were set up
the Divine Feet of Vishnu, for ever Purifier of the sins of mankind; the
images of the Pandus, and the Descents of Vishnu (Avatars); and in like
manner of Brahma and the rest of the divinities." (Hind. Panth. p. 223.)

http://members.tripod.com/~srinivasp/mythology/avatars.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Avatar#Avatars_of_Vishnu

http://en.wikipedia.org/wiki/Vishnu

http://en.wikipedia.org/wiki/Vishnu#Avatars

http://en.wikipedia.org/wiki/Vishnu_Sahasranama

http://www.panchangam.com/dasha.htm

http://www.cosmicharmony.com/Av/AVmain.htm

http://www.appiusforum.com/avatar.html

Melchisedec ca Avatar

14
http://www.crestinortodox.ro/Melchisedec_in_comentariul_Sfantului_Maxim_Mart
urisitorul-53-20255.html

http://www.crestinortodox.ro/Aaron_si_Melchisedec___Cele_doua_preotii-254-
21797.html

Si in crestinism exista o aluzie stranie la existenta unei incarnari Divine (Avatar) pe

Pamant, inainte de venirea lui Iisus – Care era/este Acelasi Dumnezeu (Hristos
dinainte de veci, din Crez) Ce Se incarneaza sub chipuri/forme/masti diferite.

http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%20nr.15/RANDUIALA
%20MELCHISEDEC.pdf

Epistola catre Evrei a Sf Ap Pavel 7 (1-28):

Capitolul 7
1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt,
care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a
binecuvântat,
2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai întâi: rege al
dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii,
3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici
sfârşit al vieţii, ci, asemănat [„asemenea”, in unele traduceri] fiind Fiului lui
Dumnezeu, el rămâne preot pururea.
4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuială
din prada de război.
5. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după lege, ca să ia
zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că şi aceştia au ieşit din coapsele
lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială de la Avraam
şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat.
7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare.
8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit
că este viu.
9. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială,
10. Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec.
11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat
poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după
rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron?
12. Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii.
13. Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de
unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu
privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic.

15
15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea
lui Melchisedec,
16. El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi
nepieritoare,
17. Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
18. Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi nefolosul ei;
19. Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale o nădejde mai bună,
prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au făcut preoţi fără
de jurământ,
21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul şi nu Se va
căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să
dăinuiască.
24. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare
(veşnică).
25. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se apropie prin El de
Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată,
osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
27. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru păcatele lor,
apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată pentru totdeauna,
aducându-Se jertfă pe Sine însuşi.
28. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când cuvântul
jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în veacul veacului.

Nota: Intrebat la o conferinta despre Krishna ca avatar, incarnare Divina,

Mario a raspuns sibilinic: „Da, scripturile indiene spun asa.”

16