-In trecut procesul de comunicare se focusa pe indentificarea principiilor generale ale

comunicarii si a patternurilor de raspuns –insa aceasta abordare nu a avut success

dovedindu-se a fi prea simplista.- modelul black box.

-S-au concretizat 2 modele care au reusit sa ramana de-a lungul timpului deoarece ele
incearca sa medieze variabilele cognitive si sa gaseasca explicatii pt efectele de
comunicare.
-modelul cognitiv structural
-modelul raspunsului cognitiv

Modelul Raspunsului Cognitiv

-Studiile care incearca sa explice acest model in general urmeaza acesti pasi:

1.
-subiectul este invatat ca atunci cand este expus unui mesaj sa spuna sau sa scrie
raspunsul lui cognitiv-ganduri, reactii idei

2.
-raspunsurile cognitive ale subiectului sunt inregistrate sau preluate din scris din timpul
ascultatii sau dupa ascultatea mesajului, lucru care se poate face cu sau fara limita de
timp

3.
-raspunsurile cognitive sunt apoi categorizate de catre subiect sau experimentator dupa
anumite criteri. Aceste cristerii pot sa includa: orientare critica sau favorabila catre mesaj,
importanta gandurilor pt opinia de ansamblu, originea perceputa a gandului, sau daca
raspunsul poate fi plasat intr-o definitie presicrisa pentru o clasa de raspunsuri cognitive
(de ex pt a fi clasificat ca fiind counterarguing-contraargumentativ-raspunsul cognitiv
trebuie clar sa reflecte o pozitie impotriva mesajului, in timp ce sursa derogariiclasificarii
necesita o expresie de neincredere sau o diminuare a advertismentelor si a advertiserului-
aceste scheme cognitive de codare si definire au o mare variabilitate).

4.
-ultimul pas- a acorda scorurile dintr-o categorie fiecarui subiect- prin punctarea
numarului de raspunsuri din fiecare categorie sau printr-un index al importantei care
puncteaza fiecare categorie de raspuns cognitiv. Aceste scoruri sunt apoi folosite pentru a
operationaliza raspunsul cognitiv postulat sub teoria dupa care a fost investigat.

Arii in acre acest model a fost folosit: in domeniul studierii fricii, surse de credibilitate,
efectivitatea advertisingului,Factori distractori.
In domeniul studierii friicii, Janis si Fleshbach(1954) au sustinut ca anxietatea creata de
frica va motiva individul sa produca diferite tipuri de raspunsul interne pentru a evita
evenimente care ii pot provoca anxietate. De asemenea, ei afirmau ca idividul va incerca
sa distorsioneze perceptia, sa depuna eforturi pentru a se apara sau sa diminueze sau sa
nege amenintarea. Intr-un studiu viitor, Janis si Terwilliger (1962) au investigat direct
acest raspunsuri interne descaperind ca acei subiecti care erau supursi unor amenintari
periculoase eprimau mult mai explicit raspunsuri de respingere a mesajului decat de
acceptare a lui, studiu care vine in concordanta cu cel initial.

In domeniu credibilitatii surselor, Festinger, Maccoby(1964)si McGuire (1965) si mai

apoi Cook (1969) au sustinut ca rolul mediator al contraargumentarii vine ca explicatie
pentru impactul perceput de competenta unei surse, demonstrandu-se ca schimbarea
atitudinii si a contraargumentarii sunt afectate si coreleaza negativ cu competenta in
directia expectata.

In ceea ce priveste efectele factorilor distractori, Osterhouse si Brock (1970) aduce

dpvezi suplimentare pentru rolul mediator al contraargumentarii demonstrand ca efectul
factorilor distractori asupra schimbarii atitudinii devine nesemnificativ atunci cand
numarul contraargumentelor e folosit ca si o covarianta.

Calder, Insko si Yandell (1974) au efectuat exeprimentul intitulat procesul juriului

simulat in care un index compus din numarul gandurilor pentru condamndare din care se
scad numarul gandurilor pentru a aparare a dus la prezicerea verdicului.

Cristici aduse modelului

- Wright si Ward (1974)- sublineaza trasaturile pozitive al acestui model:
1. –folosirea raspunsului cognitiv nu duce la prejudicii legate de raspunsurile
posibile, permitandu-i in acelasi timp subiectului sa emita o gama larga de
raspunsuri si nu doar o simpla schimbare de atitudine
2. –metodologie RC permite sutierea reactiilor obiective in timpul expunerii la
mesaje, permitandu=le astfel cercetatorilor sa studieze mai bine procesul de
comunicare
3. RC permite studiul efectelor comunicarii atat la nivel indiviul cat si la nivele
agretate

-Limitari alea modelului

 1. –sunt cerute caracteristici ale procesului de colectare de date lucru care poate
produce in mod articifial raspunsuri cognitive si astfel sa elimine procesarea la
niveluri scazute
2. efecrul potential al diferentelor in modul si la timpul in care sunt obtinute
raspunsurile (in timpul sau dupa receptare mesajului, in mod verbal sau scris, etc)
3. larga variatie a schemelor de codare a raspunsurilor reflecta diferente conceptuale
cu privire la raspunsu cognitiv.

PDF 1

Studii Recente.

-s-a pornit de la asumptia ca doar mesajele arumentate, cumparativ cu cele care ofera
incicii sau se bazeaza pe cercetati, pot duce la o schimbare de atitudine atunci cand
este vorba de o problema care implica subiectul in mod personal.-s-a luat in
condierare lungimea si complexitatea mesajului

(Petty, R. E., Cacioppo, J. T., & Goldman, R. (1981). Personal involvement as a predictor
of argument-based persuasion. Journal of Personality and Social Psychology, 41, 847–
855).

-s-a demonstrat ca subiectii au tendinta de a se lasa convinsi de o sursa experta decat

de o sursa inexperta, atunci cand implicarea persoanala este la un nivel mai ridicat
decat la un nivel mai scazut.
-s-a aratat ca lungimea, complexitatea si pozitionarea inofrmatiei in propozitie si nu
continutul acestei determina impactul su persuasiv.

( Petty, R. E., & Cacioppo, J. T. (1986). The elaboration likelihood model of persuasion.
In L. Berkowitz (Ed.), Advances in experimental social psychology (Vol. 19, pp. 123–
205). San Diego, CA: Academic ).

Irving L. Janis and Seymour Feshbach, "Personality Differences Associated with

Responsiveness to Fear Arousing Communications, Journal of Personality, 23 (1954),
154-166.
Irving L. Janis and Robert F. Terwilliger, "An Experimental Study of Psychological
Resistances to Fear Arousing Communications," Journal of Abnormal and Social
Psychology, 65 (1962), 403-410.

Leon Festinger and Nathan Maccoby, "On Resistance to Persuasive Communication,"

Journal of Abnormal and Social Psychology, 68 (1964), 359-367.

William J. McGuire, "Inducing Resistance to Persuasions," in L. Berkowitz (ed.),

Advances in Experimental Social Psychology, (New York: Wiley, 1964).

Thomas D. Cook, "Competence, Counterarguing, and Attitude Change," Journal of

Personality, 37 (1969), 342-358.

Robert A. Osterhouse and Timothy C. Brock, "Distraction Increases Yielding to

Propaganda by Inhibiting Counter-arguing," Journal of Personality and Social
Psychology, 15 (1970), 344-358.

Chester A. Insko, William Turnbull, and Ben Yandell, "Facilitative and Inhibiting Effects
of Distraction on Attitude Change," Sociometry, 37 (1974), 508-528.

Scott Ward, "A Discussion of Wright's Paper on Direct Monitoring," in G.D. Hughes and
M.L. Ray (ads.), Buyer/Consumer Information Processing (Chapel Hill: University of
North Carolina Press, 1974), 249-255.

Peter L. Wright, "On The Direct Monitoring of Cognitive Response to Advertising," in

G.D. Hughes and M.L. Ray (ads.), Buyer/Consumer Information Processing (Chapel Hill:
University of North Carolina Press, 1974), 220-248.

Peter L. Wright, "The Cognitive Processes Mediating Acceptance of Advertising,"

Journal of Marketing Research, 10 (February, 1973), 53-62.