Curriculum Masterat Psihologie

SINTEZELE REZUMATIVE ALE PROGRAMELOR ANALITICE
Discipline de specializare obligatorii

Modulul: Teorii şi metode psihoterapeutice la etapa contemporană
Administrarea
Denumirea disciplinei: Abordări teoretice în psihoterapie
Autor: dr. Victoria Gonţa
Codul disciplinei: Ore contact direct: Ore lucru individual: Nr. credite:
S.01.O.001 60 120 6
Evaluare curentă: referat problematizat; studii de Evaluare finală:
caz; lucrare de control. examen în semestrul I
Obiective generale şi de referinţă

Competenţe gnoseologice: să cunoască şi să opereze cu concepţiile teoretice ale metodelor
contemporane psihoterapeutice; să posede limbajul şi terminologia specială a psihoterapiei; să determine
corelaţia dintre metodele psihoterapeutice contemporane; să analizeze şi să interpreteze posibilităţile şi
limitele metodelor psihoterapeutice contemporane, principiile, tehnologia, metoda, şi tehnicile
psihoterapeutice.
Competenţe praxiologice: să analizeze cadrul de noţiuni, modelele teoretice şi practice ale modelelor
psihoterapeutice; să aplice tehnicile şi metodele psihoterapeutice în procesul cunoaşterii de sine şi
formării competenţelor profesionale; să demonstreze capacitatea de analiză a personalităţii prin
intermediul concepţiilor psihoterapeutice.
Competenţe de cercetare: să elaboreze şi să promoveze propria poziţie în raport cu teoriile şi practica
psihoterapeutică contemporană; să conştientizeze propriile probleme şi să înveţe a soluţiona propriile
conflicte; să aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a psihoterapiilor contemporane.
Conţinutul disciplinei
Psihoterapie şi consiliere: definiţia psihoterapiei, generalităţi cu referinţă la teoriile psihoterapeutice,
tendinţe integrative în psihoterapiile contemporane.
Psihoterapia: influenţă şi schimbare- perspective teoretice asupra schimbării. Rezistenţa la schimbare –
abordări conceptuale. Depăşirea rezistenţelor- Resursele schimbării: expectanţele psihoterapeutului şi ale
clientului (pacientului).
Psihoterapiile dinamice. Teoria psihanalitică clasică (S. Freud): explicaţia „aparatului psihic”, sexualitate
şi dezvoltare psihică, fantasmare şi fantasme; pulsiunea vieţi versus pulsiunea morţii. Cura psihanalitică
freudiană. Psihanalizele non-freudiene: psihologia individuală comparată (A. Adler), mitanaliza (C.
Jung). Psihanalizele post-freudiene: analiza esenţei sociale şi culturale a individualităţii (K. Horney, A.
Cardiner, E. Fromm, S. Sullivan); psihanaliza infantilă (A. Freud, M. Klein, F. Doloto); seminarele lui J.
Lacan.
Psihoterapiile comportamentale. Abordarea behavioristă a comportamentelor anormale. Relaţia
psihoterapeut-client în psihoterapiile comportamentale. Metode psihoterapeutice comportamentale.
Psihoterapiile cognitiviste. Boala din perspectiva teoriilor psihoterapeutice cognitiviste. Teoria lui A.
Beck. Tehnici psihoterapeutice cognitiviste.
Psihoterapiile existenţial-umaniste. Fundamente filosofice. Concepte psihologice. Forme ale existenţei
umane. Comportamentul anormal din perspectiva terapiei existenţiale. Logoterapia. Terapia rogersiană
centrată pe persoană. Metode şi tehnici terapeutice.
Analiza tranzacţională- Paradigma personalităţii din perspectiva AT. AT: jocuri şi scenarii.
Psihoterapia gestaltistă: metode şi tehnici de lucru.
Psihoterapia ericksoniană: hipnoterapia şi tehnicile hipnotice în viziunea ericksoniană.
Dezvoltarea psihoterapiei în spaţiul românesc.
Bibliografie selectivă
Adler, A. Cunoaşterea omului. Bucureşti: Ed. IRI, 1996.
Bandura A. Principles of behavior modification. — New York: Holt, 1969.
Bandura A. Social learning theory. Englewood cliffs. — New York: Prentice Hall, 1977.
Beck A. T. Cognitive therapy and emotional disorders. — New York: International University Press,
1976.
Brainster, Ph. Terapia cognitivă. Iaşi: Polirom, 2004.
Brown, J. Freud and the Postfreudians. London: Penguin, 1961. © Дерябин А.А., пер. с англ, 1993.
Freud, S. Totem şi Tabu. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Didactică, 1992.
Ellis A. Raţional-emotive couple therapy. — New York, 1990.
Enăchescu, C. Tratat de psihanaliză şi psihoterapie. Iaşi: Polirom, 2003.
Freud, S. Opere. Vol.I-IV. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Didactică, 1996.
Psihoterapia experienţială. O paradigmă a autorestructurării şi dezvoltării personale. Red. I.
Mitrofan‚ Bucureşti‚ 1999.
Denumirea disciplinei: Consilierea psihologică: aspecte diferenţiale

S.01.O.002 60 120 6
caz; lucrare de control. examen în semestrul I

Competenţe gnoseologice: să cunoască istora şi doctrinele centrale din consilierea psihologică; şi să
opereze cu concepţiile teoretice ale consilierii psihologice; să determine modul de implicare a
consilierului-psiholog în rezolvarea problemelor clientului; să reproducă particularităţile esenţiale ale
diferitor metode de consiliere psihologică; să identifice conţinutul specific consilierii psihologice.
Competenţe praxiologice: să analizeze cadrul de noţiuni, modelele teoretice şi practice ale consilierii
psihologice; să aplice cunoştinţele în modelarea şedinţelor de consiliere psihologică; să demonstreze
capacitatea de analiză a procesului de consiliere psihologică.
Competenţe de cercetare: să elaboreze şi să promoveze propria poziţie în raport cu practica consilierii
psihologice; să aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a consilierii psihologice.
Istoria şi direcţii de dezvoltare ale consilierii psihologice. Etape ale dezvoltării consilierii psihologice.
Tendinţe contemporane.
Etape ale consilierii psihologice. Etapa iniţială – determinarea relaţiei consilier-client (factori ai
contactului psihologic, interviul primar, identificarea scopurilor); etapa înţelegerii şi acţiunii consultative
(realitatea psihologică în tratarea consilierului-clientului, abilităţi de consiliere, metode ale consilierii);
etapa finală (definirea finalităţii, organizarea şedinţelor finale).
Aspecte etico-profesionale ale consilierii psihologice. Definiţia eticii profesionale – eticii în consilierea
psihologică. Coduri deontologice ale consilierii psihologice. Probleme ale eticii profesionale în diverse
domenii ale consilierii psihologice. Responsabilităţi sociale şi de drept ale consilierilor psihologi.
Pregătirea profesională în domeniul consilierii psihologice.
Consilierea psihologică în condiţiile societăţii multiculturale. Particularităţi categoriale ale consilierii
psihologice.
Probleme generale în utilizarea psihodiagnosticului în consilierea psihologică. Psihodiagnosticul ca
model al aprecierii, evaluării, cercetării. Metode de evaluare în consilierea psihologică: corectitudine,
etape de aplicare, selectare a metodelor corespondente. Cercetarea în consilierea psihologică: etape,
relevanţă, metodologie şi metode, tipologie, recomandări în vederea proiectări. Testele psihologice:
istorie a aplicării, tipologie, apreciere calitativă, aplicare, evaluare a rezultatelor. Perspective şi tendinţe
de dezvoltare ale psihodiagnosticului în consilierea psihologică.
Bontilă, C. Culegere de teste psihologice. EPD: Bucureşti, 1997.
Platon, C., Semionov, S. Teste de personalitate. Chişinău, 1996.
Sandarde etice ale Asociaţiei Americane de Consiliere Psihologică / Gladding‚ S. T. Counseling a
Comprehensive Profession (trad. în rus.). Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2002.
Алешина Ю. Е. Семейное и индивидуальное психологическое консультирование. — М., 1994.
Балинтовские группы и супервизия в подготовке специалистов, работающих с людьми / Под. ред.
Э. Г. Эйдемиллера. — СПб., 1998.
Глэддинг, С. Психологическое консультирование. Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2002.
Кабанов М. М. Психосоциальная реабилитация и социальная психиатрия. — СПб., 1998.
Психотерапевтическая энциклопедия. / Под. ред. Б. Д. Карвасарского. СПБ:Питер, 2005.
Таланов, В. Л., Малкина-Пых, И. Г. Справочник практического психолога. Изд-во Эксмо., М.,
2002.
Эйдемиллер Э. Г., Юстицкис В. Психология и психотерапия семьи. — СПб., 1999.
Modulul: Serviciul psihologic în instituţia de învăţămînt

Denumirea disciplinei: Serviciul psihologic în instituţia de învăţămînt
Autor: dr. Maria Vîrlan
S.01.O.003-005 120 240 12
caz; lucrare de control. examene în semestrul I

Competenţe gnoseologice: să poată utiliza aparatul terminologic şi modelele teoretice de explicare a
problemelor şi de proiectare a activităţilor cu elevii, cadrele didactice, părinţii; să ofere o prezentare a
tipurilor şi modelelor de consiliere psihologică a elevilor, cadrelor didactice, părinţilor; să definească
manifestările conflictului intra- şi interpersonal în cadrul şcolar şi universitar; să identifice rolul
consilierului în rezolvarea problemelor cu care se confruntă şcoala contemporană, instituţia
preuniversitară şi instituţia universitară; să posede formele de analiză a diferitor situaţii din mediul
şcolar; să cunoască conţinutul specific al programelor de acţiune de consiliere a situaţiilor specifice din
mediul şcolar şi universitar.
Competenţe praxiologice: să poată analiza tot spectrul de probleme legate de manifestările negative în
mediul şcolar; să posede şi să poată aplica modelele psihologice care deservesc conţinutul activităţii
psihologice în instituţia de învăţămînt; să utilizeze aparatul de psihodiagnostic în cercetarea copiilor şi
tinerilor din mediul şcolar şi universitar; să întocmească programe de consiliere psihologică în cadrul
instituţiei de învăţămînt.
Competenţe de cercetare: să-şi formeze o poziţie activă civică, să se orienteze spre o activitate de
promovare a atmosferei moral-psihologice favorabile în instituţia de învăţămînt; să promoveze principiile
consilierii psihologice în instituţia de învăţămînt.
Direcţii principale de activitate ale serviciului psihologic în instituţia de învăţămînt: psihodiagnoza,
psihoprofilaxia, psihocorecţia, consilierea psihologică, psihoterapia, orientarea profesională.
Activitatea cu copii şi tinerii de diverse vîrste: vîrsta preşcolară, şcolară mică, preadolescenţa şi
adolescenţa, tinereţea.
Activitatea cu părinţii şi cadrele didactice: modele de psihodiagnostic şi intervenţie psihologică,
colaborarea psihopedagogică, implicare în managementul educaţional, asistenţa psihologică a
problemelor de disciplină şi etică profesională.
Cristea, G. Pedagogie generală. EDP: Bucureşti, 2001.
Cucoş, C. Pedagogie. Polirom: Iaşi, 2004.
Ionescu, M., Chiş, V. Pedagogie. Ed. Clujeană: Cluj, 2001.
Neamţu; c. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale elevilor.
Polirom: Iaşi, 2003.
Racu, I., Vîrlan, M. Activitatea de psihocorecţie cu preadolescenţii cu comportament deviant. USM:
Chişinău, 2002.
Toca, I. Management educaţional. EDP: Bucureşti, 2002.
Modulul: Pedagogie universitară

Denumirea disciplinei: Pedagogie universitară
Autor: dr. Mihai Şleahtiţchi
S.01.O.006 30 60 3
Evaluare curentă: referat problematizat; test Evaluare finală:
docimologic; studii de caz; lucrare de control. examen în semestrul I
Denumirea disciplinei: Practică psihopedagogică
Autor: dr. Mihai Şleahtiţchi
S.01.O.007 90 3
Evaluare curentă: raport de practică, proiecte Evaluare finală:
didactice. examen în semestrul I
Competenţe gnoseologice: să opereze cu aparatul terminologic al pedagogiei şi didacticii universitare,
integrînd noţiunilor în modele de explicare teoretică, în proiectarea didactică; să ofere o explicaţie
conceptual-metodologică a problemelor pedagogiei universitare; să dezvolte şi să consolideze capacităţi
de a analiza problemele pedagogiei universitare contemporane; să reproducă tehnologii didactice
universitare moderne; să identifice conţinutul specific al managementului universitar; să-şi dezvolte
capacităţi de identificare a tendinţelor educaţiei universitare moderne.
Competenţe praxiologice: să analizeze cadrul de noţiuni, modelele teoretice şi practice ale pedagogiei
universitare; să aplice creativitatea psihopedagogică în propunerea unor acţiuni inovatoare pentru
ameliorarea practicilor de evaluare a competenţelor studentului; să aplice în predarea universitară
tehnologii educaţionale moderne; să demonstreze capacitatea de elaborare a proiectelor didactice
universitare contemporane; să deţină capacitatea de autoanaliză şi autoperfecţionare în domeniul
pedagogiei şi didacticii universitare.
Competenţe de cercetare: să elaboreze şi să promoveze propria poziţie în raport cu principiile
psihopedagogice universitare; să aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a pedagogiei şi didacticii
universitare; să-şi formeze abilităţi de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare, să împărtăşească
opinii inovatoare în raport cu educaţia universitară; să poată distinge şi analiza tendinţele prioritare de
dezvoltare a învăţămîntului universitar contemporan.
Evoluţia învăţămîntului universitar: direcţii principale. Managementul schimbărilor în învăţămîntul
universitar.
Principii educaţionale ale învăţămîntului universitar: clasicismul universitar, internaţionalizarea
procesului educaţional, regionalizarea învăţământului superior, modernizarea conţinuturilor, formelor şi
metodelor de învăţământ, asimilarea în procesul de instruire a elementului aplicativ şi informaţional
independent, structurarea modulară, europenizarea.
Promovarea principiilor generale şi înfăptuirea obiectivelor Declaraţiei de la Bologna: conceperea şi
realizarea procesului de formare profesională în baza creditelor transferabile europene; eşalonarea
procesului de formare a cadrelor în 3 cicluri: licenţă, masterat, doctorat; utilizarea formulei de distribuţie
a creditelor transferabile; aplicarea configuraţiei generale a curriculumului de formare profesională;
formularea obiectivelor de formare în termenii Descriptorilor de la Dublin; formularea criteriilor de
ordonare după priorităţi a unităţilor de curs în ansamblul curriculumului de formare profesională.
Curriculumul universitar: obiective şi conţinuturi. Actorii cîmpului universitar: cadrul didactic şi
studentul. Managementul instituţiei în învăţămîntul universitar. Proiectarea didactică în învăţămîntul
superior.
Cristea, G. Pedagogie generală. EDP: Bucureşti, 2001.
Cucoş, C. Pedagogie. Polirom: Iaşi, 2004.
Ionescu, M., Chiş, V. Pedagogie. Ed. Clujeană: Cluj, 2001.
Ionescu, M., Radu, I. Didactica modernă. Ed. Clujeană: Cluj, 2000.
Toca, I. Management educaţional. EDP: Bucureşti, 2002.
Modulul: Utilizarea tehnicilor şi metodelor psihoterapeutice umaniste în consilierea psihologică

Denumirea disciplinei: Tehnici şi metode psihoterapeutice rogersiene
Autor: dr. Svetlana Rusnac
S.02.O.008 40 80 4
docimologic, studii de caz; lucrare de control. examen în semestrul II
Denumirea disciplinei: Gestaltterapia: modele pentru consilierea psihologică
S.02.O.009 40 80 4
Denumirea disciplinei: Analiza tranzacţională: utilizare în consilierea psihologică
S.02.O.010 40 80 4
Competenţe gnoseologice: să opereze cu aparatul terminologic al psihologiei şi psihoterapiilor umaniste,
integrând noţiunile în modele de explicare teoretică a realităţii psihice şi utilizînd cunoştinţele în
proiectarea consilierii psihologice; să ofere o explicaţie conceptual-metodologică a problemelor
personalităţii, structurării psihicului, sănătăţii şi patologiilor în terapia centrată pe client‚ analiza
tranzacţională şi gestaltterapie; să determine modul de implicare a psihoterapiilor umaniste în activitatea
de consiliere psihologică în diverse domenii; să reproducă particularităţile esenţiale ale diferitor metode
de consiliere psihologică şi psihoterapie în conformitate cu principiile umaniste; să identifice conţinutul
specific al relaţiei terapeutice umaniste cu diverse categorii de clienţi.
Competenţe praxiologice: să analizeze cadrul de noţiuni, modele teoretice şi practice ale psihoterapiilor
umaniste din punct de vedere aplicativ; să demonstreze capacitatea de analiză a personalităţii prin
intermediul metodelor umaniste, determinând sursele problemelor, stabilind modul de selectare a metodei
de consiliere psihologică; să deţină abilitatea de autoanaliză şi autoperfecţionare; să aplice tehnicile şi
metodele psihoterapeutice umaniste în cunoaşterea de sine şi formarea competenţelor profesionale, în
consilierea psihologică.
Competenţe de cercetare: să-şi formeze abilităţi de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare, să
împărtăşească opinii umaniste, să poată accepta modele umaniste în raport cu propria personalitate; să
aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a psihoterapiilor umaniste‚ capacitatea de utilizare a acestei
metode în diverse medii şi în soluţionarea diferitor probleme; să-şi edifice o poziţie activă civică,
implicându-se în tratarea teoretică şi rezolvarea aplicată a problemelor cu referinţă la cele mai actuale
aspecte ale vieţii cotidiene din punct de vedere umanist; să întocmească un program de consiliere prin
intermediul tehnicilor psihoterapeutice umaniste.
Tehnici şi metode psihoterapeutice rogersiene.
Personalitatea în viziunea rogersiană. Particularităţile esenţiale ale terapiei centrate pe client
Psihologia umanistă: caracterizare generală. Obiective ale psihologiei umaniste. Orientări umaniste în
psihologia contemporană. Principiile de bază în explicarea dinamicii şi comportamentului personalităţii
de către Rogers: libertatea experienţială a subiectului (perceperea ambianţei, reacţia la acţiunile cîmpului
fenomenal, organizarea conduitelor), tendinţa de actualizare, noţiunea eu-lui, eul şi valorile, eul şi
comportamentele. Schimbarea personalităţii în procesul terapiei centrate pe client. Condiţiile necesare
derulării procesului terapeutic. Procesul terapeutic. Efectele influenţei psihoterapeutice asupra
personalităţii şi comportamentului. Maturitatea emoţională şi capacităţile empatice. Înţelegerea de sine,
autenticitatea sau acordul intern. Concepţia despre om.
Metode şi tehnici utilizate în terapia centrată pe client
Etapa pregătirii de relaţia psihoterapeutică. Metode utilizate în discuţia psihoterapeutică: analiza
paternelor sentimentelor clientului; congruenţa; empatia; efectul catharsis. Insight-ul psihoterapeutic:
metode de stimulare, caracteristici şi rezultate. Etapa finală a relaţiei psihoterapeutice.
Consilierea copiilor în cadrul terapiei centrate pe client
Descrierea sumară a terapiei prin joc. Rolul consilierului. Importanţa consultaţiei pentru copil. Rezultatele
consilierii copiilor în terapia centrată pe client.
Terapia centrată pe grup
Asemănări şi diferenţe dintre terapia individuală şi de grup centrată pe client. Procedura terapiei centrate
pe grup. Rolul terapeutului în grup. Rolul grupului. Rezultatele terapiei centrate pe grup.
Gestaltterapia: modele pentru consilierea psihologică.
Filosofia gestalterapiei. Reguli şi ritualuri gestalterapeutice.
Gestaltpsihologie şi gestaltterapie. F. Perls despre raportul organismului uman cu ambianţa. Homeostaza.
Concepţia holistă. Psihanaliza şi gestaltterapia. F. Perls despre valori şi raportul cu alte concepţii despre
valorile individului uman. Gestalterapia şi analiza tranzacţională.
Rolul verbalizării şi al poeziei în gestalterapie. Limbaj şi comunicare în stabilirea contactului cu
ambianţa.
Importanţa realizării contactului cu mediul şi a dezvoltării capacităţilor de recunoaştere a
experienţelor în cadrul gestaltterapiei
Situaţia realizării unui contact optimal cu ambianţa. Contactarea ambianţei şi conştiinţa umană.
Posibilităţi la hotarul contactului cu ambianţa. Contact şi echilibru.
Dezvoltarea capacităţilor de realizare a contactului şi de recunoaştere a experienţelor rezultate din
contactarea celor trei medii: ambiant‚ intern‚ intermediar. Exerciţii de recunoaştere a experienţelor
senzoriale‚ proprioceptive‚ kinestetice‚ logice‚ imaginative etc.
Cunoaşterea experienţelor afective (experienţe gestaltterapeutice)
Emoţia ca un proces continuu. Pierderea capacităţii de trăire adecvată a stărilor afective. Importanţa
cunoaşterii experienţelor afective. Diferenţieri şi unire. Exerciţii de percepere a
culorilor‚ liniilor‚ figurilor‚ muzicii‚ vocii umane‚ gusturilor‚ mirosurilor. Reamintirea şi verbalizarea
trăirilor. Vorbire şi ascultare‚ vorbire internă.
Integrarea polarităţilor
Polarităţi şi echilibru. Echilibru şi homeostază. Integrarea polarităţilor şi rezolvarea conflictelor. Conflicte
interne şi externe – depistarea căilor de rezolvare prin realizarea stării de echilibru.
Analiza viselor în gestaltterapie
F. Perls despre conţinutul şi importanţa viselor. Analiza viselor ca o formă a psihodramei. Trăirea viselor.
Exerciţii: utilizarea dialogului‚ desenarea visului‚ construirea antiviselor‚ analiza viselor în grup.
Mecanisme nevrotice. Exerciţii de depăşire a rezistenţelor nevrotice.
Mecanisme nevrotice: confluenţă‚ introiecţie‚ proiecţie‚ retroflecţie‚ deflexie‚ sublimare. Straturile
nevrotice. Exerciţii de identificare şi înlăturare a mecanismelor nevrotice.
Asumarea responsabilităţilor
Responsabilitatea de propriile trăiri‚ gânduri‚ comportamente. Responsabilitatea ca mod de înlăturare a
rezistenţelor nevrotice. Utilizarea modurilor de verbalizare a responsabilităţii.
Analiza tranzacţională: utilizare în consilierea psihologică
Modelul tridimensional al identităţii personalităţii în Analiza Tranzacţională (AT)
Istoria AT: E. Berne şi fondarea AT; dezvoltarea şi popularitatea AT‚ consolidarea internaţională.
Concepte şi idei de bază ale AT. Filozofia AT. Importanţa şi cadrul de utilizare a AT.
Modelul stadiilor eului. Diagrama structurală de prim ordin a stadiilor eului. Analiza stadiilor eului
Părinte‚ Adult şi Copil – paterne afectiv-comportamentale. Stadiile eului şi modelul structurii psihicului
al lui S. Freud: asemănări şi particularităţi distincte.
Analiza funcţională a stadiilor eului. Definirea stadiilor Copil Adaptat şi Copil Liber‚ Adult‚ Părinte
Directiv şi Părinte Educator. Modelul bernian al manifestãrilor OK şi non-OK.
Analiza Eului şi construirea de egograme. Ipoteza constanţei energiei psihice şi utilizarea metodelor de
perfecţionare a eului. Diagrama structurală de ordin secund.
Metode de diagnostic al stadiilor Eului. Patologii structurale
Tipuri de diagnostic în AT: comportamental‚ social‚ istoric‚ fenomenologic. Utilizarea diagnosticului
stadiilor eului în practică: în relaţiile interpersonale‚ în educaţie‚ în organizaţie‚ în training-ul
capacităţilor comunicative‚ în autoanaliză. Eul real şi eul executiv: diagnostic şi consiliere în vederea
armonizării. Cathexis: sens şi manifestare. Identificarea cathexis-ului. Activităţi de implicare a metodelor
de diagnostic în consilierea psihologică bazată pe AT.
Definiţie şi tipuri de patologii structurale. Patologiile structurale contaminarea‚ incluziunea şi
excluziunea. Contaminarea: forme şi manifestări. Incluziunea şi excluziunea: identificare‚ manifestări.
Raportul dintre patologiile structurale şi structura funcţională. Exerciţii de identificare şi excludere a
patologiilor structurale.
Analiza comunicării prin prisma AT
Definiţia comunicării în AT. Tranzacţiile în comunicare. Tipuri de tranzacţii: tranzacţii
complementare‚ tranzacţii încrucişate‚ tranzacţii ulterioare. Tranzacţii şi reguli ale comunicării. Tranzacţii
şi mesaje ascunse (nivelul latent al comunicării). Alegerea tranzacţiilor şi organizarea comunicării.
Mângâierile (stroke): condiţionare‚ clasificare‚ descriere‚ dinamică. Profilul stroke: descrierea
metodei‚ utilizarea în AT. Comunicare şi structurarea timpului. Modalităţi de structurare a timpului:
retragerea‚ ritualurile‚ discuţiile tematice‚ activităţile‚ jocurile‚ intimitatea.
Eric Berne despre jocuri şi jucători
Definiţia şi descrierea (particularităţi distincte) jocului în AT. Geneza şi funcţiile jocului. Intensitatea
jocului: etape‚ construcţii‚ Clasificarea jocurilor: după numărul participanţilor; în conformitate cu
conţinutul verbal‚ para- şi non-verbal; cu parametrii clinici‚ caracteristicile psihodinamice‚ trăirile
instinctive. Tezaurul jocurilor: jocuri pentru o viaţă; jocuri în cuplul familiar; jocuri în cercul de amici;
jocuri sexuale; jocuri criminale; jocuri în clinica psihoterapeutică. Jocurile pozitive şi utilizarea lor în
consilierea AT. Importanţa jocurilor. Jocuri şi jucători. Moduri de dezvoltare a autonomiei. Metode de
identificare a jocurilor în AT: stabilirea planului şi interpretarea; determinarea jocului.
Teoria scenariilor în analiza tranzacţională
Geneza şi natura scenariilor. Scenariul ca o strategie infantilă: reacţia la lumea ostilă; testarea realităţii
prin prisma emoţiilor personale; eroi şi scenarii; visele şi scenariile; lumea materială şi scenariile;
influenţa strămoşilor şi scenariile; numele‚ prenumele şi scenariile. Scenariile în viaţa adultă: reacţii ale
învingătorilor‚ învinşilor şi cu conţinut banal: stressul şi scenariile; amintirile din copilărie şi scenariile;
scenariile şi manifestările somatice. Identificarea conţinutului scenariilor: rezolvare magică; protecţie;
strategii.
Cele patru scenarii existenţiale: eu sunt OK – tu eşti OK; eu sunt OK – tu nu eşti OK; eu nu sunt OK – tu
eşti OK; eu nu sunt OK – tu nu eşti OK. Metode ale analizei tranzacţionale a scenariilor şi schimbării
poziţiilor de viaţă. Mesajele scenariului şi căile de transmitere a lor. Ordine şi decizii. Paterne ale
procesului constituirii scenariului. Mituri şi scenarii. Descoperirea şi anihilarea paternelor. Manifestarea
funcţională a contrascenariilor negative şi miniscriptele. Tipuri de driver şi 1moduri de identificare a lor.
Manifestări-driver şi scenarii. Driver-uri de bază şi secundare. Driver şi scenarii existenţiale (poziţii de
viaţă). Planul de viaţă şi identificarea matricei biografice.
Scenariul ca o condiţie a comportamentului pasiv. Tipuri de comportament pasiv: ignorare; apreciere
eronată; disfuncţii ale referinţelor de viaţă. Ignorarea şi patologiile structurii eului. Identificarea
ignorărilor şi alcătuirea matricei: domenii ignorate; moduri de ignorare; mijloace. Utilizarea matricei
ignorărilor (discounting matrix) în consilierea AT. Referinţe eronate şi stadii ale eului. Referinţe eronate
şi scenarii. Geneza‚ structura şi funcţiile referinţelor eronate. Tranzacţii eronate (redefining transaction):
evitarea şi blocarea. Simbioza în comunicare. Simbioză pozitivă şi patologică. Scenarii şi simbioză.
Schimbarea psihoterapeutică în practica AT
Consiliere şi terapie AT: particularităţi‚ contiguităţi şi deosebiri‚ aspecte structurale.
Modelul terapeutic al AT. Scopurile şi modurile de utilizare a AT. Formarea grupului psihoterapeutic şi
activitatea în cadrul lui. Strategii terapeutice ale AT: dezvoltarea motivaţiei clientului şi conştientizarea
ei; stabilirea contractului; “deconfuzia Eului Copil”; redecizia; reînvăţarea; încheierea. Contractul
psihoterapeutic: condiţii ale încheierii contractului‚ necesitatea contractului‚ eficacitatea contractului.
Perspectiva terapeutului şi a clientului. Scopurile psihoterapeutice: autonomie
(insight‚ spontaneitate‚ intimitate)‚ eliberare de conduite impuse de scenariu‚ rezolvarea problemelor.
Rolul psihoterapeutului în AT. Particularităţi ale terapiei AT. Inventarierea metodelor şi tehnicilor AT:
analiza regresiei de vârstă; analiza scrisă; analiza jocurilor; psihodrama; schimbarea egogramei; realizarea
tranzacţiilor autentice; opoziţie a stadiului eului. Şcoli psihoterapeutice AT.
Utilizarea consilierii AT în organizaţie şi întreprindere. AT în practica educaţională. AT în consilierea
familiei. AT în consilierea copilului. Relaţia consultant-client în AT.
Raportul AT cu alte tipuri de consiliere psihologică. AT şi gestaltterapia. AT şi metodele consilierii
centrate pe client. Elemente de terapie cognitivă în AT. Influenţa terapeutică AT prin utilizarea metodelor
gestaltterapeutice.
Benesch‚ H. Atlas de la psychologie. Paris, 1995.
Berne‚ E. Beyond Games and Scripts. N-Y.‚ 1977.
Berne‚ E. Games People Play. N-Y.‚ 1964.
Berne‚ E. Principles of Group Treatment. N-Y.‚ 1966.
Berne‚ E. Transactional Analysis in Psychotherapy. N-Y.‚ 1964.
Berne‚ E. What do You Say after You Say Hello? N-Y.‚ 1972.
Brems‚ C. A Comprehensive Guide to Child Psychotherapy. Allin and Bacon‚ 2002.
Corey‚ G. Theory and Practice of Group Counseling. Brooks/Cole Publishing Company. Monterey (trad.
în rus.). Изд-во «Эксмо», Москва, 2003.
Dusay‚ Y. Egograms. N-Y.‚ 1980.
Gladding‚ S. T. Counseling a Comprehensive Profession (trad. în rus.). Изд-во «Питер», Санкт-
Петербург, 2002.
Gladding‚ S. T. Counseling a Comprehensive Profession (trad. în rus.). Изд-во «Питер», Санкт-
Петербург, 2002.
Grand dictionnaire de la psychologie. Laroussse‚ Paris‚ 1997.
Harris‚ T. I'm OK‚ You're OK. N-Y.‚ 1969.
Holdevici‚ I. Psihoterapie. Bucureşti‚ 1993.
Holdevivi‚ I. Elemente de psihoterapie. Bucureşti‚ 1996.
Holdevivi‚ I.‚ Vasilescu‚ P. Psihoterapia: tratament fără medicament. Bucureşti‚ 1993.
Ionescu‚ G. Psihoterapia. Bucureşti‚ 1990.
Ionescu‚ G. Tratat de psihologie medicală şi psihoterapie. Bucureşti‚ 1995.
Ionescu‚ G. Tratat de psihologie medicală şi psihoterapie. Bucureşti‚ 1995.
James‚ M. Techniques in Transactional Analysis. Addison-Wesley‚ 1977.
Marcus‚ S. Empatia şi personalitatea. Bucureşti‚ 1997.
Nevis‚ E. C. Organizational Consalting. A Gestalt Approach. Gardiner Press‚ New York‚ London (trad.
în rusă). Изд-во Пирожкова, Санкт-Петербург, 2002.
Perls‚ F. Gestalt Therapy Verbatim. Lafayette‚ 1969.
Rudestam‚ K. E. Experiential Groups in Theory and Practice. Brooks/Cole Publishing Company.
Monterey (trad. în rus.). Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2000.
Rusnac, S. Consilierea psihologică în grup: forme şi metode. Ed. ULIM, Chişinău, 2006
Rusnac‚ S. Învingători şi învinşi sau scurt îndrumar de analiză a Eului//Studii Gender, nr.1, 2002, p.10-
11.
Rusnac‚ S. Scenarii şi destine//Studii Gender, nr.4, 2001, p.12-13.
Schiff‚ J. Et al. The Cathexis Reader: Transactional Analysis Treatment of Psychosis. N-Y.‚ 1975.
Stewart‚ I.‚ Vann‚ J. TA Today. A New Introduction to Transactional Analysis. Nottingham‚ 1987.
Modulul: Tehnici şi metode cognitive şi comportamentale în consilierea psihologică

Denumirea disciplinei: Psihoterapii comportamentale şi cognitive
Autor: Svetlana Moraru
S.02.O.011-012 120 240 12

Competenţe gnoseologice: să cunoască şi să opereze cu concepţiile teoretice ale psihoterapiilor cognitive
şi comportamentale; să ofere o explicaţie conceptual-metodologică a problemelor personalităţii, structurii
psihicului, sănătăţii şi patologiilor în psihoterapiile cognitive şi comportamentale; să determine modul de
implicare a psihoterapiilor cognitive şi comportamentale în activitatea de consiliere psihologică în diverse
domenii; să reproducă particularităţile esenţiale ale diferitor metode de consiliere psihologică şi
psihoterapiei în conformitate cu principiile cognitive şi comportamentale; să identifice conţinutul specific
al psihoterapiei cu diverse categorii de clienţi.
psihoterapeutice cognitive şi comportamentale; să aplice tehnicile şi metodele psihoterapiilor cognitive şi
comportamentale în procesul cunoaşterii de sine şi formării competenţelor profesionale; să demonstreze
capacitatea de analiză a personalităţii prin intermediul concepţiilor psihoterapiilor cognitive şi
comportamentale.
psihoterapeutică cognitivă şi comportamentală; să aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a psihoterapiilor
cognitive şi comportamentale.
Obiectul psihoterapiilor cognitive şi comportamentale. Diferenţa dintre consilierea psihologică şi
psihoterapie în carul modelelor cognitive şi comportamentale. Tipuri de psihoterapii şi raportul lor cu
modelele psihoterapeutice cognitive şi comportamentale. Condiţii şi materiale necesare pentru
psihoterapia cognitivă şi comportamentală. Principii etice şi cod deontologic în psihoterapia cognitivă şi
comportamentală. Proces şi principalele situaţii-problemă în psihoterapiile cognitive şi comportamentale.
Psihoterapiile behavioriste: aspecte teoretice şi practice (condiţionarea clasică a lui I. Pavlov, teoriile lui
Skinner, Wotson, Wolpe, Eysenck); organizarea şedinţelor psihoterapeutice, scopuri psihoterapeutice,
evaluări, tehnici de relaxare, metode.
Psihoterapia şi consilierea psihologică social-cognitivă: teoria lui A. Bandura, planificare, scopuri,
sisteme, metode şi tehnici, dificultăţi ale procesului psihoterapeutic social-cognitiv.
Teorii şi modele terapeutice cognitive (A. Beck). Modele cognitive în psihoterapie.
Teoria şi metodele psihoterapiei raţional-emotiv-comportamentale (A. Ellis).
Brainster, Ph. Terapia cognitivă. Iaşi: Polirom, 2004.
Bandura A. Principles of behavior modification. — New York: Holt, 1969.
Bandura A. Social learning theory. Englewood cliffs. — New York: Prentice Hall, 1977.
Beck A. T. Cognitive therapy and emotional disorders. — New York: International University Press,
1976.
Ellis A. Rational-emotive couple therapy. — New York, 1990.
Enăchescu, C. Tratat de psihanaliză şi psihoterapie. Iaşi: Polirom, 2003.
Wolpe J. The practice of behavior therapy. — New York: Pergamon Press, 1973.
Александров А. А. Современная психотерапия: курс лекций. СПБ:Питер, 1997.
Denumirea disciplinei: Stresul posttraumatic şi lucrul cu trauma psihică

Autor: Oxana Furtună-Şevcenco
S.02.O.013 60 120 6
caz; lucrare de control. examen în semestrul II

stresului posttraumatic; să ofere o prezentare a tipurilor şi modelelor de consiliere psihologică în cazul
stresului posttraumatic; să definească particularităţile stresului posttraumatic; să identifice rolul
consilierului în rezolvarea situaţiei de stres posttraumatic; să posede formele de analiză a stării clientului
care suportă consecinţele stresante ale traumei psihice; să cunoască conţinutul specific al programelor de
acţiune de consiliere a situaţiilor specifice de stres posttraumatic.
Competenţe praxiologice: să poată analiza tot spectrul de probleme legate de manifestările stresului
posttraumatic; să posede şi să poată aplica modelele psihologice care deservesc asistenţa psihologică a
stresului posttraumatic; să utilizeze aparatul de psihodiagnostic în cercetarea stresului posttraumatic; să
întocmească programe de consiliere psihologică în stresul posttraumatic.
promovare a atmosferei moral-psihologice favorabile, a profilaxiei traumelor psihice provocate de
calitatea relaţiilor sociale.
Noţiune şi conţinut al termenului „stres posttraumatic”. Teoriile stresului, tipurile de stres,copingul la
stres. Frustrare şi stres. Conflict intra- şi interpersonal şi stres.
Evenimente de viaţă stresogene. Tensiune stresantă. Tensiune afectivă. Emoţii bazale şi manifestarea lor
în relaţiile sociale. Comunicarea ca sursă a stresului.
Simptomatica tulburărilor post-traumatice.
Metode şi tehnici de depăşire a stresului posttraumatic: relaxarea, trainingul, metode cognitive şi
comportamentale, tehnici de desensibilizare.
Водейко Р.И., Мазо Г.Е. Как управлять собой. Психофизиологическая саморегуляция. – Минск,
1983. – 80 с.
Китаев–Смык. Психология стресса. – М., Наука, 1989, - 368 с.
Кокс Т. Стресс. Пер. с англ. – М., Медицина, 1981. 254 с.
Мишин Г.И. Три причины стресса. Неврозы, половые расстройства, алкоголизм. – Л. Лениздат,
1990, - 160 с.
Прайс Р. Ситуации риска // Психология социальных ситуаций. Хрестоматия. / Сост. и общая
редакция Н.В. Гришиной. – СПб.: Питер. 2001. С. 354-363
Психотерапевтическая энциклопедия. /Под ред. Б.Д. Карвасарского. – Издательство „Питер“, 2000.
– 752 с.
Cелье Г. Очерк об адаптационном синдроме. М., 1990. – 209 с.
Cелье Г. Стресс без дистресса/ Пер. С англ. – М.: Прогресс, 1979. - 187 с.
Хайдарлиу С.Х. Двуликий стресс. – Кишинев, Картя Молдовеняскэ, 1986, -144 с.
Психология социальных ситуаций. Хрестоматия. / Сост. и общая редакция Н.В. Гришиной. – СПб.:
Питер. 2001. С. 58-91
Эверли Дж., Розенфельд Р., Стресс. Природа и лечение, - М.: Медицина, 1986.- 215
с.
Denumirea disciplinei: Modelul experienţial în psihoterapie şi consiliere psihologică

Autor: dr. Tatiana Baciu
S.03.O.014 100 260 12
docimologic, studii de caz; lucrare de control. examen în semestrul III

Competenţe gnoseologice: să cunoască şi să opereze cu concepţiile teoretice ale psihoterapiilor
experienţiale; să ofere o explicaţie conceptual-metodologică a problemelor personalităţii, structurii
psihicului, sănătăţii şi patologiilor în psihoterapiile experienţiale; să determine modul de implicare a
psihoterapiilor experienţiale în activitatea de consiliere psihologică în diverse domenii; să reproducă
particularităţile esenţiale ale diferitor metode de consiliere şi psihoterapie experienţială; să identifice
conţinutul specific al psihoterapiei experienţiale cu diverse categorii de clienţi.
psihoterapeutice experienţiale; să aplice tehnicile şi metodele psihoterapiilor experienţiale în procesul
cunoaşterii de sine şi formării competenţelor profesionale; să demonstreze capacitatea de analiză a
personalităţii prin intermediul concepţiilor psihoterapiilor experienţiale.
psihoterapeutică experienţială; să aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a psihoterapiilor experienţiale.
Psihoterapiile sugestive. Definiţie, clasificare, modele. Autosugestia şi antrenarea autogenă. Meditaţia
autogenă (Shultz). Reacţia autogenă (Lute). Metodele hipnotice ale lui M. Erikson.
Artterapia. Conţinutul şi direcţiile esenţiale în artterapia contemporană (Anastasi А., Foley I. P., Klein
M., Klumbies G.). Metodele de bază. Utilizarea pentru diverse categorii de pacienţi.
Psihoterapiile corporale. Modele şi metode contemporane în psihoterapiile corporale (Lowen A., Reich
W., Alexander F.).
Alexander F., French M., Pollock G. Psychosomatic specificity. Experimental study and results. —
Chicago, 1968.
Reich W. The Function of the orgasm. Sex-economic problems of biological energy. — New York, 1964.
Reich W. Character analysis. — New York: Noonday Press, 1949.
Лоуэн А. Биоэнергетика. СПБ:Питер, 1998
2002.
Телесно-ориентированная психотерапия. Хрестоматия / Автор сост. Л. С. Сергеева, СПб., 2000.
Denumirea disciplinei: Tehnici de psihodramă şi teatrul social

Autor: dr. Tatiana Baciu
S.03.O.015 100 260 12
docimologic, studii de caz; lucrare de control. examen în semestrul III

Competenţe gnoseologice: să cunoască şi să opereze cu concepţiile teoretice ale psihodramei; să ofere o
explicaţie conceptual-metodologică a problemelor personalităţii, structurii psihicului, sănătăţii şi
patologiilor în psihodramă; să determine modul de implicare a psihodramei şi teatrului social în
activitatea de consiliere psihologică în diverse domenii; să reproducă particularităţile esenţiale ale
psihodramei şi teatrului social; să identifice conţinutul specific al psihodramei şi utilizarea metodelor în
consilierea cu diverse categorii de clienţi.
Competenţe praxiologice: să analizeze cadrul de noţiuni, modelele teoretice şi practice ale psihodramei;
să aplice tehnicile şi metodele psihodramei în procesul cunoaşterii de sine şi formării competenţelor
profesionale.
Competenţe de cercetare: să elaboreze şi să promoveze propria poziţie în raport cu psihodrama; să
aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a psihodramei şi teatrului social.
Jacob Levy Moreno şi sociometria. Tehnicile sociometrice (testul sociometric, testul configuraţiei sociale,
psihodrama) şi teoria microsociologică. Psihodrama: definiţie a metodei, utilizare, specific. Psihodrama
terapeutica: utilizare în domeniul clinic ca terapie preventivă, suportivă şi în situaţii de criză. Utilizarea
ca: tehnică terapeutică independentă, în grup sau individuală (monodrama), tehnica potenţatoare sau mod
de lucru într-o abordare terapeutică eclectică. Aplicabilitatea concepţiei si metodelor psihodramatice în
domeniul educaţiei (copii, tineri, adulţi) şi în domenii specifice asistenţei sociale. Psihodrama
organizaţională. Concepte şi noţiuni din psihodramă: atomul social, protagonistul, dublul, eul auxiliar,
inversiunea de rol, psihodramatistul. Sesiunea de psihodramă. Metode în psihodramă: scaunul auxilliar,
solilocviul, oglinda. Teatrul de psihodramă sau teatrul social: utilizare, constituire, împărţirea rolurilor,
spaţiu, ritualuri.
Alexander F., French M., Pollock G. Psychosomatic specificity. Experimental study and results. —
Chicago, 1968.
Reich W. The Function of the orgasm. Sex-economic problems of biological energy. — New York, 1964.
Reich W. Character analysis. — New York: Noonday Press, 1949.
Лоуэн А. Биоэнергетика. СПБ:Питер, 1998
2002.
Телесно-ориентированная психотерапия. Хрестоматия / Автор сост. Л. С. Сергеева, СПб., 2000.
Modulul: Cercetarea ştiinţifică în psihologie
Denumirea disciplinei: Cercetarea ştiinţifică în psihologie

Autor: dr. Nicolae Sali
S.03.O.016 50 130 6
docimologic; studii de caz; lucrare de control. examen în semestrul III

Competenţe gnoseologice: să opereze cu principiile şi metodele de cercetare ştiinţifică; să identifice şi să
compare metodele cunoscute pentru identificarea tangenţelor şi diferenţelor; să explice esenţa proiectării
cercetării experimentale.
Competenţe praxiologice: să-şi formeze abilităţi de aplicare a metodelor de cercetare în psihologie; să
aplice cunoştinţele în modelarea cercetării; să demonstreze capacitatea de analiză a rezultatelor cercetării
ştiinţifice; să proiecteze designul experimental.
Competenţe de cercetare: să elaboreze şi să promoveze propria poziţie în raport cu principiile de
organizare a activităţii de cercetare în psihologie; să formeze o atitudine pozitivă faţă de performanţa de
cercetare; să-şi formeze competenţe de proiectare şi aplicare a proiectului de cercetare, de întocmire a
raportului de cercetare.
Generarea şi formularea problemei cercetării. Metode şi designuri experimentale. Tipuri de designuri
experimentale: multigrup, monogrup, complex. Structura raportului de cercetare. Modele formale de
culegere a datelor în psihologie. Interferenţa: scopul ştiinţific de colectare a datelor. Cauzalitatea şi
inferenţa cauzală.
Organizarea colecţiei de date. Calcularea indicilor statistici de start. Statistica inferenţială. Corelaţii
statistice a datelor. Analiza de varianţă.
Utilizarea soft-urilor speciale în prelucrarea statistică a datelor în psihologie: Excel, SPSS.
Aplicarea tehnologiilor informaţionale în sistematizarea şi prezentarea grafică a informaţiei, a rezultatelor
cercetării.
Clocotici, V., Stan, A. Statistică aplicată în psihologie Ed. Polirom, Iaşi, 2000
Gherghnel, N. Cum să scriem un articol ştiinţific. EDP: Bucureşti, 1996.
Havîrneanu, C. Metodologia cercetării în ştiinţele sociale. Polirom: Iaşi, 2000.
Luduşan, N., Voiculescu, F. Măsurarea şi analiza statistică în ştiinţele educaţiei. Ed. Imago, Sibiu, 1997
Mărginean, I. Proiectarea cercetării sociologice. Polirom: Iaşi, 2004.
Iluţ, P. Abordarea calitativă a socioumanului. Polirom: Iaşi, 1997.
Radu, I. Şi al. Metodologia psihologică şi analiza statistică a datelor. Sincron: Cluj, 1996.
Denumirea disciplinei: Consilierea psihologică a cuplului şi familiei

S.03.A.017 30 60 3
caz; lucrare de control. examen în semestrul III

problemelor cuplului şi familiei; să cunoască particularităţile psihologice ale cuplului şi familiei; să
definească manifestările conflictului în cuplu şi familie; să identifice rolul consilierului în rezolvarea
problemelor cu care se confruntă cuplul şi familia; să posede formele de analiză a diferitor situaţii din
cuplu şi familie; să cunoască conţinutul specific al programelor de acţiune de consiliere a situaţiilor
specifice din cuplu şi familie.
cuplu şi familie; să posede şi să poată aplica modelele psihologice care deservesc conţinutul activităţii
psihologice în cuplu şi familie; să utilizeze aparatul de psihodiagnostic în cercetarea cuplului şi familiei;
să întocmească programe de consiliere a cuplului şi familiei pentru cazuri concrete.
promovare a atmosferei moral-psihologice favorabile în cuplu şi familie; să promoveze principiile
consilierii psihologice a cuplului şi familiei.
Definiţia şi conţinutul noţiunii de consiliere psihologică a familiei. Probleme psihologice ale cuplului şi
familiei. Popularitatea serviciilor de consiliere psihologică a cuplului şi familiei. Direcţii psihoterapeutice
în consilierea psihologică a cuplului şi familiei: psihodinamică (Мягер В. К., Мишина Т. М., 1976;
Костерева В. Я., 1979; Трегубов И. Б., 1987; Бабин С. М., 1996; Ackermann N. W., Franklin P. F.,
1985), sistemică şi strategică системное и стратегическое (Эйдемиллер Э. Г., 1990, 1994; Чаева С. И.,
1992; Haley J., 1976; Minuchin S., Fishman H. С., 1981; Palazzoli М. S. et al., 1981; Burnham G., 1991),
eclectică (Эйдемиллер Э. Г., 1980; Захаров А. И., 1982).
Tipuri de consiliere psihologică şi etape ale rezolvării problemelor cuplului şi familiei în şedinţe.
Diagnosticul problemei cuplului şi familiei. Analiza şi rezolvarea situaţiei de conflict în cuplu şi familie.
Etapele reconstructivă şi de susţinere.
Metode, utilizate în consilierea cuplului şi familiei. Calităţi ale consultantului în probleme de cuplu şi
familie.
Perspectivele consilierii psihologice a cuplului şi familiei în Republica Moldova.
Бендлер Р., Гриндер Дж., Сатир В. Семейная терапия. — СПб., 1993.
Кратохвил С. Психотерапия семейно-сексуальных дисгармоний. — М., 1991.
Леви Д. А. Семейная психотерапия. История, теория, практика. — СПб., 1993.
Минухин С., Фишман Ч. Техники семейной терапии. — М., 1998.
Ричардсон Р. Семейная психотерапия. — М., 1992.
Саймон Р. Один к одному. Беседы с создателем семейной терапии. — М., 1996.
Denumirea disciplinei: Modelul integrativ în consilierea psihologică a familiei

S.03.A.019 30 60 3

problemelor cuplului şi familiei; să cunoască particularităţile psihologice ale cuplului şi familiei; să
definească manifestările conflictului în cuplu şi familie; să identifice rolul consilierului în rezolvarea
problemelor cu care se confruntă cuplul şi familia; să posede formele de analiză a diferitor situaţii din
cuplu şi familie; să cunoască conţinutul specific al programelor de acţiune de consiliere a situaţiilor
specifice din cuplu şi familie.
cuplu şi familie; să posede şi să poată aplica modelele psihologice care deservesc conţinutul activităţii
psihologice în cuplu şi familie; să utilizeze aparatul de psihodiagnostic în cercetarea cuplului şi familiei;
să întocmească programe de consiliere integrativă a cuplului şi familiei pentru cazuri concrete.
promovare a atmosferei moral-psihologice favorabile în cuplu şi familie; să promoveze principiile
consilierii psihologice a cuplului şi familiei.
Definiţia şi conţinutul noţiunii de consiliere psihologică a familiei. Probleme psihologice ale cuplului şi
familiei. Popularitatea serviciilor de consiliere psihologică a cuplului şi familiei. Direcţii psihoterapeutice
în consilierea psihologică a cuplului şi familiei: psihodinamică (Мягер В. К., Мишина Т. М., 1976;
Костерева В. Я., 1979; Трегубов И. Б., 1987; Бабин С. М., 1996; Ackermann N. W., Franklin P. F.,
1985), sistemică şi strategică системное и стратегическое (Эйдемиллер Э. Г., 1990, 1994; Чаева С. И.,
1992; Haley J., 1976; Minuchin S., Fishman H. С., 1981; Palazzoli М. S. et al., 1981; Burnham G., 1991),
eclectică (Эйдемиллер Э. Г., 1980; Захаров А. И., 1982).
Conţinutul modelului psihoterapeutic integrativ. Perspectivele dezvoltării modelului intergrativ şi
oportunitatea utilizării lui în consilierea psihologică a cuplului şi familiei. Specialişti, implicaţi din
perspectivă integrativă, în consilierea cuplului şi familiei. Exemple de modele integrative, utilizate în
consilierea psihologică a cuplului şi familiei (Murray M. Е., Mahoney M. J., sinteza psihologică, PNL,
orientarea spre persoană, Petzold H. etc.)
Tipuri de consiliere psihologică şi etape ale rezolvării problemelor cuplului şi familiei în şedinţe.
Diagnosticul problemei cuplului şi familiei. Analiza şi rezolvarea situaţiei de conflict în cuplu şi familie.
Etapele reconstructivă şi de susţinere.
Metode, utilizate în consilierea cuplului şi familiei. Calităţi ale consultantului în probleme de cuplu şi
familie.
Perspectivele consilierii psihologice a cuplului şi familiei în Republica Moldova.
Бендлер Р., Гриндер Дж., Сатир В. Семейная терапия. — СПб., 1993.
Кратохвил С. Психотерапия семейно-сексуальных дисгармоний. — М., 1991.
Леви Д. А. Семейная психотерапия. История, теория, практика. — СПб., 1993.
Минухин С., Фишман Ч. Техники семейной терапии. — М., 1998.
Ричардсон Р. Семейная психотерапия. — М., 1992.
Саймон Р. Один к одному. Беседы с создателем семейной терапии. — М., 1996.
Denumirea disciplinei: Consilierea psihologică în grup

S.03.A.021 30 60 3

Competenţe gnoseologice: să opereze cu aparatul terminologic, intergrînd noţiunile în modele de
explicare teoretică a realităţii psihice şi utilizînd cunoştinţele în proiectarea consilierii psihologice şi
psihoterapiei în grup; să ofere o prezentare a tipurilor şi modelelor de consiliere psihologică şi
psihoterapie în grup; să determine rolul şi modelele de comportament ale moderatorului grupului
psihologic; să reproducă etapele consilierii psihologice şi psihoterapiei în grup şi particularităţile lor; să
identifice conţinutul specific al relaţiei cu diverse categorii de clienţi în cadrul grupului psihologic.
Competenţe praxiologice: să demonstreze posedarea aparatului de noţiuni şi a cadrului de modele
teoretice şi practice care deservesc consilierea psihologică şi psihoterapia în grup; să-şi formeze abilităţi
de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare; să demonstreze abilităţi de aplicare a tehnicilor şi
metodelor psihoterapeutice în consilierea psihologică ţi psihoterapia în grup; să aplice metode potrivite
fiecărei etape şi meniri psihoterapeutice, în conformitate cu conţinutul programului.
Competenţe de cercetare: să-şi formeze abilităţi de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare; să
aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a modelelor consilierii psihologice ţi psihoterapiei în
grup‚ capacitatea de utilizare a lor în diverse medii şi în soluţionarea diferitor probleme; să întocmească
un program a unei şedinţe psihoterapeutice în grup.
Introducere în problematica consilierii psihologice în grup. Grupul psihoterapeutic: definiţie‚ istoric al
teoriilor‚ popularitate. Tipuri de grupuri psihoterapeutice: de orientare şi instruire psihologică; de
rezolvare a problemelor în contextul relaţiilor interpersonale; de dezvoltare personală. Grupuri
tradiţionale: T-group‚ grup de întîlnire‚ grup-maraton‚ psihodramă‚ grup de autoinstruire. Alte tipuri de
consiliere în grup: grupul de rezolvare a problemelor social-psihologice. Specific ale grupurilor închis-
deschis‚ omogen-heterogen. Particularităţi ale consilierii în grup a copiilor‚ a adolescenţilor‚ a
studenţilor‚ a persoanelor în vîrstă.
Personalitatea‚ rolul şi funcţiile psihologului consilier în grupul psihoterapeutic. Profilul de personalitate
al consilierului. Componente ale profesiogramei psihoterapeutului/consilierului eficient. Funcţiile
psihoterapeutului/consilierului în grup. Dificultăţi ale psihologului debutant. Dezvoltarea capacităţilor de
ascultare activă‚ comprehensiune‚ urmărire a paternelor afective ale membrilor
grupului‚ empatie‚ facilitare‚ congruenţă‚ apreciere. Standarde profesionale de a pregătire a
psihoterapeutului/consilierului pentru moderarea grupului.
Scopurile consilierii psihologice/psihoterapiei în grup. Etapele consilierii psihologice/psihoterapiei în
grup. Teoriile psihoterapeutice despre consilierea/psihoterapia în grup. Consilierea psihologică în grup şi
psihoterapiile de grup în societatea multiculturală.
Psihoterapia experienţială. O paradigmă a autorestructurării şi dezvoltării personale.
Берн, Э. Групповая психотерапия. М., 2000.
Кори, Д. Теория и практика группового консультирования. Изд-во «Эксмо», Москва, 2003.
Рудестам, К. Групповая психотерапия. Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2000.
Фопель, К. В. Психологические группы. Рабочие материалы для ведущего. Изд-во “Генезис”,
Москва, 2001.
Denumirea disciplinei: Trainingul psihosocial

S.03.A.023 30 60 3
Competenţe gnoseologice: să opereze cu aparatul terminologic, intergrînd noţiunile în modele de
explicare teoretică a realităţii psihice şi utilizînd cunoştinţele în proiectarea trainingului; să ofere o
prezentare a tipurilor şi modelelor trainingului; să trainingului şi particularităţile lor; să identifice
conţinutul specific al relaţiei cu diverse categorii de clienţi în cadrul grupului psihologic.
Competenţe praxiologice: să demonstreze posedarea aparatului de noţiuni şi a cadrului de modele
teoretice şi practice care deservesc trainingul; să-şi formeze abilităţi de autoanaliză şi orientare spre
autoperfecţionare; să demonstreze abilităţi de aplicare a tehnicilor şi metodelor în training; să aplice
metode potrivite fiecărei etape şi meniri de schimbare şi formare, în conformitate cu conţinutul
programului.
Competenţe de cercetare: să-şi formeze abilităţi de autoanaliză şi orientare spre autoperfecţionare; să
aprecieze valoarea teoretico-aplicativă a modelelor trainingul‚ capacitatea de utilizare a lor în diverse
medii şi în soluţionarea diferitor probleme; să întocmească un program a unei şedinţe de training.
Cercetarea grupului restrâns şi a dinamicii proceselor grupale. Relaţiile interpersonale şi comunicarea în
grup. Structurarea grupurilor mici. Leadership-ul şi exercitarea puterii în grup. Activitatea în grup şi
formarea de echipe. Competiţia în grup. Fenomenul polarităţii în grup. Conflictul intragrupal:
apariţie‚ manifestare‚ modalităţi de rezolvare. Împărţirea rolurilor în grupuri cu orientare diferită şi
funcţia lor. Activitatea de animare în grupul centrat pe sarcină. Organizarea grupului spre activităţi
productive.
Introducere în problematica training. Trainingul psihosocial: definiţie‚ istoric al teoriilor‚ popularitate.
Tipuri de traininguri: de orientare şi instruire psihologică; de rezolvare a problemelor în contextul
relaţiilor interpersonale; de dezvoltare personală. Grupuri tradiţionale: T-group‚ grup de întîlnire‚ grup-
maraton‚ psihodramă‚ grup de autoinstruire. Specific ale grupurilor închis-deschis‚ omogen-heterogen.
Personalitatea‚ rolul şi funcţiile psihologului moderator în training. Profilul de personalitate al
moderatorului. Componente ale profesiogramei moderatorului eficient. Funcţiile moderatorului în grupul-
training. Dificultăţi ale psihologului debutant. Dezvoltarea capacităţilor de ascultare
activă‚ comprehensiune‚ urmărire a paternelor afective ale membrilor
grupului‚ empatie‚ facilitare‚ congruenţă‚ apreciere. Standarde profesionale de a pregătire a
moderatorului.
Scopurile trainingului psihosocial. Etapele trainingului. Metode şi tehnici, utilizate în training.
De Visscher, P.‚ Neculau, A. (coord.) Dinamica grupurilor. Polirom‚ Iaşi‚ 2001.
Doise, W., Deschamp, J.-C., Mugny, G. Psihologie socială experimentală. Iaşi, 1996.
Moscovici, S. (coord.). Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Polirom‚ Iaşi‚ 1998.
Myers, D. G. Social Psychology. N.-Y., (trad. în rusă în 2000).
Кори, Д. Теория и практика группового консультирования. Изд-во «Эксмо», Москва, 2003.
Перспективы социальной психологии. ЭКСМО, М., 2001.
Рудестам, К. Групповая психотерапия. Изд-во «Питер», Санкт-Петербург, 2000.
Фопель, К. В. Психологические группы. Рабочие материалы для ведущего. Изд-во “Генезис”,
Москва, 2001.

Curriculum Masterat Psihologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curriculum Masterat Psihologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SINTEZELE REZUMATIVE ALE PROGRAMELOR ANALITICE

Discipline de specializare obligatorii

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Consilierea psihologică: aspecte diferenţiale

Obiective generale şi de referinţă

Modulul: Serviciul psihologic în instituţia de învăţămînt

Obiective generale şi de referinţă

Modulul: Pedagogie universitară

Modulul: Utilizarea tehnicilor şi metodelor psihoterapeutice umaniste în consilierea psihologică

Modulul: Tehnici şi metode cognitive şi comportamentale în consilierea psihologică

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Stresul posttraumatic şi lucrul cu trauma psihică

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Modelul experienţial în psihoterapie şi consiliere psihologică

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Tehnici de psihodramă şi teatrul social

Obiective generale şi de referinţă

Modulul: Cercetarea ştiinţifică în psihologie

Denumirea disciplinei: Cercetarea ştiinţifică în psihologie

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Consilierea psihologică a cuplului şi familiei

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Modelul integrativ în consilierea psihologică a familiei

Obiective generale şi de referinţă

Competenţe gnoseologice: să poată utiliza aparatul terminologic şi modelele teoretice de explicare a

Denumirea disciplinei: Consilierea psihologică în grup

Obiective generale şi de referinţă

Denumirea disciplinei: Trainingul psihosocial

S-ar putea să vă placă și