ABORDAREA NON-DIRECTIVA IN CONSILIERE

Abordarea non-directiva in consiliere are la baza ideile lui C. Rogers, idei care au avut
o mare influenta in domeniul consilierii si psihoterapiei. Actionind de pe o pozitie umanista,
Rogers intra in disputa cu teoriile psihanalitice si behavioriste datorita minimului interes
acordat patologiei si modului de structurare a personalitatii, el aduce ceva nou in domeniul
psihoterapiilor prin metoda care ii poarta numele sau denumita psihoterapie non-directiva
(centrata pe client), model care valorifica in cea mai mare parte resursele clientului fara a
intervenii in abisurile constiintei individului.

1 Caracteristicile relatiei client-terapeut (centrata pe client)

- metoda este centrata asupra individului si nu asupra problemei, scopul fiind indrumarea
clientului sa atinga o anume maturitate care sa-l duca la o adaptare superioara,

- este accentuat elementul trait aspectul afectiv avind prioritate 555f53f in fata aspectului
intelectiv (sfaturile nu ajuta intotdeauna la rezolvarea unei probleme),

- este importanta situatia actuala intr-o masura mai mare decit trecutul individului care nu
este foarte important pentru atingerea obiectivelor propuse.

2 Cadrul teoretic al abordarii centrate pe client

- terapia sau consilierea centrata pe client are la baza modelul personalitatii care subliniaza
rolul deosebit al dezvoltarii sau autoactualizarea individului. Obiectivul ideal al
actualizarii estedezvoltarea deplina a personalitatii si tendinta de a evolua in directia
maturizarii. Aceasta dezvoltare este rezultatul experientelor personale care apar doar in
relatie cu ceilalti. Stim ca fiecare are nevoie de o imagine de sine pozitiva in tranzactiile cu
ceilalti, iar persoana dezvolta o imagine pozitiva conditionata din exteriorul ei.

3 Atitudini specifice in abordarea non-directiva

Rogers considera ca pentru atingerea obiectivelor propuse (schimbarea) sunt necesare

6 conditii :

a) doua persoane intra intr-o relatie semnificativa pentru fiecare,

b) clientul se afla intr-o stare de incongruenta sau vulnerabilitate, adica nu corespunde

imaginii pe care o are despre sine,

c) consilierul asigura clientului o relatie congruenta si integrata,

d) consilierul acorda clientului o atentie pozitiva neconditionata si accepta experientele

sale,

e) consilierul retraieste universul interior al clientului intr-o maniera empatica,

f) clientul este disponibil sa accepte mesajul consilierului.

Relatia este inteleasa ca o alianta activa iar consilierul face efortul continuu de a o mentine.

Tehnici propuse de Rogers

- clarificarea sentimentelor,
- acceptarea neconditionata,

- reformularea mesajului clientului

4 Reformularea interventie verbala non directiva

Rolul consilierului este de a reflecta sentimentele si de a propune reformulari ale mesajelor

transmise de client. Tipul de influenta exercitat de psiholog se
numeste facilitare. Reformularea permite constientizarea treptata a ceea ce se produce, fiind
un factor stimulativ. Reformularea presupune exprimarea cu alti termeni mai concis sau mai
explicit a ceea ce spune clientul . O reformulare este eficienta atunci cind clientul este de
acord cu ea. Consilierul face din client un partener pentru ca reformularea implica si o reflexie
activa din partea consilierului.

Reformularea este de mai multe tipuri :

1) Reformulare-reflectare

Ex. P- si eram foarte ingrijorat

C-inteleg, erai foarte ingrijorat, vrei sa spui ca felul cum te trata te-a pus pe ginduri?

2) Reformulare cu inversarea raportului figura-fond

Ex. P-sunt singurul din clasa care nu face nimic bine niciodata

C-dupa parerea ta toti ceilalti se descurca mai bine decit tine ?

3) Reformularea- clarificare

Ex. C- colegul meu crede ca doar el conteaza, ca numai el are ceva de spus, monopolizeaza
toata conversatia iar eu pot sa ma retrag

P- problema ta nu sunt manierele colegului, ci faptul ca el te deranjeaza si te elimina

Intr-un interviu sau sedinta de consiliere toate formele de reformulare trebuie utilizate atunci
cind este cazul astfel incit sa se produca schimbarea propusa.

5 Abilitati necesare conducerii non-directive

Dupa Finn si Rose, avem nevoie de urmatoarele abilitati pentru asigurarea unei relatii
de ajutor :

Introducerea

- prezentarea bilaterala,

- indicarea scopurilor si obiectivelor,

- asigurarea unui climat confortabil,

- adoptarea unui mod deschis de a vorbi.

Asteptarea
- este un comportament non-verbal cu rolul de a atrage atentia si interesul clientului,

- nevoia de pauze intre interventiile consilierului pentru a da posibilitatea clientului sa-si

formuleze raspunsurile,

- consilierul foloseste procedee non-verbale, mentine contactul vizual si are o voce clara,

- consilierul incurajeaza clientul sa vorbeasca.

Intrebarile

- se folosesc in principiu intrebari deschise,

- se pune o singura intrebare o data (nu doua deodata),

- intrebarile vor fi clare si concise,

- se foloseste vocabularul clientului.

Urmarirea verbala

- vizeaza raspunsurile consilierului la intrebarile clientului,

- consilierul raspunde prin parafrazari,

- se introduce un nou subiect in discutie,

- se cere clientului sa continue discutia.

Cautarea concretetei

- se cer informatii mai detaliate, specifice,

- consilierul cauta informatii detaliate,

- consilierul aduce discutia abstracta la un nivel mai concret, relevant,

Rationament neevaluativ

- raspunsurile date de consilier nu sunt evaluative (nu emite judecati de valoare),

- consilierul raspunde la verbalizarile clientului prin afirmatii sau intrebari cu scopul de a

explora sensul comportamentelor sau evenimentelor traite de client,

- consilierul foloseste confruntarea pentru a indica discrepantele dintre perceptiile clientului si

ale sale,

Reflectarea sentimentelor

- semnifica abilitatea consilierului de a fi sensibil si a transpune in cuvinte experienta

subiectiva a clientului,
- consilierul reflecta sentimentele pe care clientul inca nu le-a identificat,

- consilierul reflecta intensitatea sentimentelor clientului,

consilierul identifica stimuli din mediu ce provoaca sentimentele.

Implicarea

- subliniaza cit timp vorbesc partenerii de discutie,

- clinetul vorbeste majoritatea timpului si nu consilierul.

Alte tehnici utilizate in consilierea sau psihoterapia nondirectiva sunt : tehnici de ascultare,
de reflectare, de reformulare, de deschidere.

a) Ascultarea activa (sustinere nonverbala),

b) Reflectarea (repetitia ecou, pe un alt ton pentru schimbarea perspectivei asupra

evenimentului),

c) Amplificarea (pentru a scoate in evidenta un aspect pozitiv al situatiei),

d) Reformularea

Alte conditii ale dialogului consilier/ consiliat

Locul evaluarii in subiect consilierul nu judeca ceea ce spune subiectul, nu evalueaza, nu-si
impune punctele de vedere, nu sugereaza solutii, ci doar asculta, accepta neconditionat si
clarifica.

Comunicarea aici si acum chiar daca se discuta fapte trecute se are in vedere focalizarea
comunicarii in prezent, adica situatia este adusa in prezent.

Efectele metodei asupra personalitatii

Schimbarile observabile de personalitate si comportament a clientului sunt relativ permanente

si se prezinta astfel :

1 clientul evolueaza spre un stadiu de acord intern, devenind mai deschis si mai putin
defensiv,

2 perceptiile sale sunt mai realiste, mai diferentiale si mai obiective,

3 devine din ce in ce mai capabil sa-si rezolve problemele,

4 functionarea psihica se amelioreaza, scade vulnerabilitatea,

5 acordul dintre Sine si Sinele Ideal creste datorita schimbarilor,

6 creste consideratia fata de Sine,

7 are loc o maturizare si o adaptare sociala mai bune,

Rogers recomanda sa nu se diagnosticheze sau sa se categorizeze clientul, iar sedintele de

consiliere sau terapie sa decurga astfel :
+ in prima sedinta clientul este intrebat non directiv care este scopul venirii sale, dupa care
aplica tehnicile de baza, iar consilierul ii va explica scopurile si tehnicile urmarite pentru a
favoriza schimbarea,

+ de la a treia sedinta tehnicile vor fi adecvate in functie de afirmatiile clientului, iar acesta va
deveni mai activ si mai pozitiv in cadrul sedintelor.

Abordarea non directiva poate fi aplicata cu succes si la grupuri (grupul de

intilnire). Schimbarea terapeutica se poate produce si in cadrul unui grup la fel de eficient ca
si in cazurile individuale. Aceste grupuri au rolul de a imbunatatii relatiile interpersonale din
grup si o mai buna cunoastere de sine.

Grupul ar trebui centrat pe membrii asa cum terapia este centrata pe client. Cunostintele
membrilor grupului pot ajuta la recunoasterea propriilor probleme ca pas important catre
schimbare.

Aplicarea pe grup este folosita pentru rezolvarea diferitelor probleme, inclusiv abuzul
de substante nocive.