Sunteți pe pagina 1din 23

IDENTIFICAREA ȘI ANALIZAREA

PRINCIPIILOR CONSILIERII
 

Cotac Daniela
Jigaranu Alina
Strainu Ionela
CUPRINS
 INTRODUCERE.......................................................................................................3
 PRINCIPIILE CONSILIERII........................................................................................6
 STUDIU DE CAZ.....................................................................................................14
-studiu de caz 1........................................................................................................14
-studiu de caz 2........................................................................................................18
 BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................22
INTRODUCERE

Consilierea ca demers realizat de psiholog/consilier, reprezintă un process specializat de: sfătuire,


susținere, orientare a persoanelor aflate în dificultate.

Wallis J.(1978) definește consilierea ca fiind un dialog în care o persoană ajută o altă persoană care are
dificultăți semnificative.

Cercetătorul Gustad. J. W. consideră consilierea ca fiind un proces de orientare – învățare, care se


desfășoară în spațiul realității create între două persoane, în care sfătuitorul cu competențe în probleme
psihologice, oferă clientului metode adecvate nevoilor acestuia, stabilindu-se în acest fel un program personal
de depășire a dificultăților.
INTRODUCERE

Inskipp F. și John H. (1984) afirmă: consilierea este o cale de a relaționa și de a răspunde unei alte
persoane, pentru ca aceasta să fie ajutată să își exploreze gândurile, emoțiile și comportamentul în
direcția câștigării unei înțelegeri de sine mai clare.

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenții, care impun o
pregătire profesională de specialitate. Conceptul de consiliere denotă o relație interumană axată pe
ajutor, realizată de o persoană specializată și o altă persoană, care solicită asistența specială.
INTRODUCERE

Consilierea, după criteriul necesităților beneficiarului, poate fi de mai multe tipuri:

Consiliere medicală Consiliere socială Consiliere religioasă

Consiliere Consiliere
psihologică psihopedagogică
PRINCIPIILE CONSILIERII

Intervenţia socio-psiho-educaţională se adresează persoanei şi grupului mic (familie, clasa de


elevi/studenţi) sau unor grupe de vârste diferite (copii, adolescenţi, tineri, adulţi, persoane de vârsta
a treia şi diverselor categorii socio-profesionale inclusiv şomeri cu scopul prevenirii, corectării şi
depăşirii unor disfuncţii ale personalităţii acestora în relaţia cu mediul lor semnificativ, pentru
creşterea adaptabilităţii, integrării şi eficienţei în activitatea profesională şi socială.

Psihoterapia, intervenţia de criză şi consilierea fiind activităţi de influenţare, transformare şi


restructurare a persoanei normale, cu tulburări psiho-patologice, sau cu dificultăţi existenţiale se
raportează la o bază comună – principiile care fundamentează aceste demersuri.
PRINCIPIILE CONSILIERII

Ne propunem să identificăm aceste principii ale intervenţiei socio-psiho-educaţionale pornind de la


cele mai generale – principiile etice în afara cărora considerăm că nu se poate instala echilibrul inter-
relaţional (Socrate, Horney, Egan) spre cele specifice consilierii psihologice, pedagogice şi educaţionale.

Cele mai importante principii etice comune activităţii de intervenţie socio-psihoeducaţională sunt
prezentate în relaţie cu principiile etice specifice activităţii de consiliere educaţională .
PRINCIPIILE CONSILIERII

Principiile consilierii în esență țin de deontologia profesională. Codul deontologic al


consilierului constituie instrumentul de bază al specialistului, care vizează, respectarea unor
anumite principii, acestea fiind:

1. Principiul respectării drepturilor și demnității oricărei persoane

 Consilierul își desfășoară activitatea, manifestând respect față de trăirile, experiențele,


cunoștințele, valorile, ideile, opiniile și opțiunile celorlalți.

 Consilierul nu va dovadă de nedreptate pe criterii de cultură, naționalitate, etnie, rasă, religie, sex.
PRINCIPIILE CONSILIERII

2. Principiul competenței profesionale

 Consilierul se va angaja numai în activitățile profesionale din domeniul în care deține cunoștințele,
aptitudinile, atitudinile, experiența și atestarea necesară.

3. Principiul integrității morale și profesionale în toate relațiile

 Consilierul va prezenta într-o manieră onestă pregătirea și calificările sale oriunde se află în relații
profesionale.

4. Principiul respectului colegial

 Consilierul va manifesta față de colegii săi : onestitate, corectitudine, loialitate și solidaritate.


PRINCIPIILE CONSILIERII

5. Principiul responsabilității profesionale și sociale sau principiul “Nu dăuna!”

 Consilierul va manifesta o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ,


familiei, grupului sau comunității față de care iși exercită rolul de consilier.

 El va acționa în așa fel încât să nu cauzeze daune sănătații, stării generale sau sociale a
beneficiarului.

6. Principiul inofensivității și caracterului adecvat al metodelor și tehnicilor psihologice aplicate

 Tehnicile aplicate trebuie să corespundă scopurilor cercetării, vârstei, studiilor, condițiilor


experimentului și să nu fie periculoase pentru sănătatea individului.

7. Principiul imparțialității

 Este inadmisibilă atitudinea preconcepută sau neobiectivă față de beneficiar.


PRINCIPIILE CONSILIERII

8. Principiul colaborării dintre consilier si beneficiar

 Consilierul va informa beneficiarul despre posibilitățile reale ale psihologiei actuale în


problema vizată.

9. Principiul acceptării necondiționate a persoanei (se referă la emoțiile beneficiarului,


dar nu la acceptarea oricărui comportament)

 Consilierul nu face judecăți de valoare sau judecăți morale referitoare la viața


beneficiarului. Nu va eticheta individual, nu va pronunța aprecieri negative.

10. Principiul confidențialității

 Consilierul se angajează să nu divulge informațiile furnizate de beneficiar altor persoane,


aducând astfel prejudicii psihologice, morale, juridice beneficiarului – păstrarea secretului
confidențial.
PRINCIPIILE CONSILIERII

11. Principiul nondirectivității

 Consilierul nu decide în locul beneficiarului

12. Principiul nonexploatării

 Consilierul nu va explota sau nu va profita de persoanele față de care manifestă un ascedent de


autoritate. Va evita hărțuirea, comportamentele de abuz față de cei cu care vine în contact în
timpul activității profesionale.

13. Principiul fundamentării și caracterului științific al rezultatelor cercetărilor

 Consilierul va formula rezultatele cercetării în termini și noțiuni, acceptate în știința psihologică.


PRINCIPIILE CONSILIERII

14. Principiul autonomiei

 Informația obținută nu va fi discutată cu persoane străine domeniului psihologiei. Consilierul nu transmite


metodele și tehnicile de lucru persoanelor necompetente. Acesta va da dovadă de obiectivitate și
corectitudine.

15. Principiul manifestării preocupării față de respectarea standardelor sau principiilor etice

 În cazul violării standard etice de către unul din colegi, consilierul este obligat să atragă cu maximă discreție
și colegialitate atenția acestui coleg asupra conduitei neadecvate, iar în cazul în care comportamentul non-etic
persistă, se va adresa organelor de resort (Comisia Metodică a Psihologilor a DGETS/minister).

16. Principiul formării și dezvăluirii profesionale

 Consilierul depune permanent un efort de menținere și dezvoltare proprie profesională prin informare
permanentă, participare la programe de formare profesională de specialitate, consultări cu specialist din
domeniu.
Studiu de caz
1. Alexandra are 41 de ani, soțul ei, Anatol – 43 de ani. Acestia au impreuna doi copii: fiica Natalia de 16 ani, fiul
Dumitru de 7 ani. Anatol pleacă sistematic în Rusia , unde este angajat pe perioade a câte 6 luni. Alexandra îngrijește
copiii și face menajul, nefiind angajată în câmpul muncii. A venit la consilier cu o problemă ce ține de comunicarea
deficientă cu fiica sa.
Ea consideră că fiica Natalia are nevoie de consiliere, deoarece a devenit retrasă, vorbește puțin cu mama. Am
invitat-o pe Natalia la o convorbire, în urma căreia s-a constatat că fata se dezvoltă conform normelor psihofizice
corespunzătoare vârstei. Este o persoană inteligentă, modestă și, ca orice adolescent, este în căutare de sine. Este pasionată
de cultura orientală și în prezent studiază limba coreeană. Își iubește mult familia, dar îl evidențiază în mod deosebit pe
tata, afecțiunea căruia îi lipsește în perioada când el pleacă în Rusia. La următoarea ședință Alexandra a recunoscut că în
urmă cu câteva luni a avut o altercație cu soțul ei , iar fiica i-a auzit certându-se.
Studiu de caz
Furioasă, soția i-a spus soțului că poate să plece din familie și nimeni nu-i va simți lipsa. Fata consideră că plecările tatei sunt din
vina mamei, iar copiii au de suferit enorm. De atunci relația Alexandrei cu fiica a devenit deficientă. Cu toate că soții s-au împăcat, fiica
nu poate uita incidentul. Din convorbirea cu Alexandra s-a constatat că ea parcurge criza vârstei de mijloc, cu următoarele manifestări:
 extenuare,
 căsnicia este considerată o prinsoare,
 imaginea de sine are cote reduse.
Este necesar să menționăm că soțul Anatol a depășit apogeul crizei vârstei de mijloc și acum are o atitudine mai calmă față de
evenimentele vieții. Alexandra a avut o convorbire cu soțul despre perioada pe care o parcurge și i-a solicitat ajutor și suport afectiv. I s-a
recomandat să citească volumul „Psihologia vârstelor”(Crețu,2009), din care a selectat informația despre particularitățile de vârstă ale
copiilor și strategiile de depășire a crizelor dezvoltării. Astfel, Alexandra a conștientizat faptul că ceea ce i-a părut comportament
defectuos este doar manifestarea crizei de vârstă la adolescenți. A reușit să restabilească relația cu fiica sa. La una din ședințe a fost
invitat și Anatol.
Relația dintre partenerii conjugali s-a îmbunătățit și ambii au recunoscut că fiica lor are nevoie de suportul mamei și al tatei, în
special. S-a decis ca tatăl și fiica să petreacă mai mult timp împreună, să practice acivități în comun. Crizele sunt inevitabile în fiecare
familie, ele fiind un indiciu al dezvoltării.
Studiu de caz
Înțelepciunea celor care vor să păstreze mariajul constă în soluționarea constructivă a conflictelor, creând noi
perspective pentru familie. Familia lui Anatol și a Alexandrei a depășit momentele de criză, deoarece ambii au dat
dovadă de înțelepciune și răbdare. Cel mai mare beneficiu din urma acestei crize a fost creșterea eficienței de sine, fapt
care i-a ajutat să amelioreze relația cu fiica și să-i ofere suportul necesar fiului în adaptarea la școală. Alexandra a reușit
să transforme criza într-un avantaj. Ea a studiat la cursurile de cosmetolog și a inițiat propria afacere. Astfel i-a
demonstrat soțului că este eficientă și merită respect.
În rezumat, consilierera familiei este o componentă importantă în formarea eficienței personale a tuturor membrilor
familiei, în special a adulților. Modificarea tiparelor cognitive, formarea comportamentului adaptativ și eliminarea
stereotipurilor moștenite de tradiție duce la sporirea autoeficienței și creșterea calității vieții. Familia, cel mai important
proiect al vieții, este un poligon bun pentru experimentarea eficienței personale, a autocunoașterii și autoactualizării.
Consilierul familial interacționează cu fiecare membru al familiei, stabilește o relație de încredere și identifică structura
ierarhică. Definirea problemei este urmată de perspectivele fiecărui membru al familiei asupra problemei. În timpul
interacțiunii cu membrii familiei consilierul observă patternurile de relaționare în familie, subsistemele/coalițiile.
Studiu de caz
Terapeutul/consilierul acționează într-un mod non-directiv: nu oferă soluții, judecăți de valoare care ar
pune clientul în ipostaza de lipsă de putere personală. Beneficiarul are șansa să descopere el însuși ce se
petrece cu el, ce urmează să facă. Astfel, descoperirea și explorarea propriilor resurse contribuie la
creșterea eficienței personale, iar sprijinul consilierului familial facilitează traversarea acestui proces.
Studiu de caz
2. X. are 17 ani, este elev în clasa a X-a, este un băiat inteligent, sociabil, provine dintr-o familie
înstărită, relațiile părinte-copil fiind unele armonioase. Elevul a început să consume droguri, împreună cu
un prieten de cartier (care este şi coleg de clasă), să absenteze nemotivat de la școală, nu se concentrează la
ore, este trist. Părinții nu cunosc toate absențele lui, dar au observat în comportamentul fiului lor unele
schimbări, este nervos, nu mai are așa multă răbdare, nu mai acordă așa multă atenție studiului individual,
alteori pare trist, de cateva ori au lipsit bani din casă. Tocmai de aceea îi sugerează că poate o discuţie cu
psihologul şcolar l-ar putea ajuta.
Elevul, simţindu-se constrâns de situaţie, merge la psihologul şcolii, însă datorită faptului că nu dorea
să fie văzut de colegii lui, acesta încetează să mai meargă la consiliere. Psihologul şcolar îl diagnostichează
cu tulburare afectivă bipolară. După o perioadă, însă elevul conștientizând că are o problemă se hotărăște
să stea de vorbă cu un psiholog clinician, la un cabinet particular. Mai mult decât atât îi cere acestuia să-l
consilieze, dar fără ca părinții să afle de problema cu care se confruntă, dependenţa de droguri.
Studiu de caz
 Întrebări:
 Consideraţi că psihologul clinician, de la cabinetul privat, ar putea să-i ofere servicii de consiliere, în
situaţia în care X. este un client minor?
 Care sunt principiile de care trebuie să ţină cont, în această situaţie, psihologul clinician?
 Consideraţi că psihologul clinician ar trebui să respecte dreptul tânărului la confidenţialitate sau pe
cel al părinţilor de a afla că fiul lor este consumator de stupefiante?
Studiu de caz
 Identificarea valorilor definitorii: în calitate de psiholog clinician, trebuie ca X. să fie privit ca pe un
beneficiar și să îi fie respectate drepturile și anume:
- dreptul la respectarea demnităţii umane;
- dreptul beneficiarului la propria imagine;
- dreptul la politețe și considerație;
- dreptul la noninterferență;
- dreptul la confidenţialitate.
Din punct de vedere deontologic, psihologul clinician are obligaţia de a respecta dreptul lui X. la
confidenţialitate, dar ținând cont că acesta este minor oferirea diferitelor servicii nu poate avea loc fără
acordul părinților.
Studiu de caz
 În concluzie, moral este ca în această situaţie, psihologul să ceară permisiunea parintilor, pentru că
acest lucru constituie o regulă, o normă ce este implementată tuturor psihologilor, ea trebuie să fie
respectată de toţi practicanţii în acest domeniu, devenind astfel o lege universală.
 Iar în situaţia în care, ar avea acest acord, în scris, psihologul clinician, ar trebui obligatoriu să
respecte dreptul beneficiarului la confidenţialitate.

Confidențialitatea este un ingredient fundamental al încrederii – o calitate a relației terapeutice – și


ține atât de aspecte etice cât și de cele deontologice, normative, profesionale. Aspectele deontologice sunt
girate de setul de reguli și norme profesionale care descriu responsabilitatea profesională și limitele
acesteia în specializarea respectivă.
BIBLIOGRAFIE
 Micleușeanu Z., Cuznețov L., Bazele Consilierii, Ghid metodologic, Chișinau, 2005, pag. 8-10, pag.
42-44
 Gavrilovici Ovidiu, Introducerea in consilierea psihologica, pag. 17-18.
 http://socioumane.ro/blog/ionelcioara/files/2012/10/STUDII-DE-CAZ-MPC-15-ian-2013.pdf
 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/90-95_15.pdf?fbclid=IwAR1BX1R18bX--
gG442bvCZnHY-jZGnS1AZyeiRk7Vd1XpF5fvdbx4iL5IDs
VĂ MULTUMIM!