Ce este abuzul fizic?

Abuzul fizic constă în atingeri sau contacte fizice dureroase ne-

accidentale, inclusiv în intimidarea fizică îndreptată asupra copilului și este
reprezentat de acele traume fizice rezultate din înțeparea, pălmuirea, lovirea,
mușcarea, scuturarea, îmbrâncirea, aruncarea, sufocarea, arderea, încătușarea
sau sechestrarea, cauzate din partea persoanei abuzatoare, indiferent dacă
aceasta a intenționat să rănească copilul saunu.

Abuzul fizic constituie pentru profesioniștii implicați în diferite forme de

asistență a copiilor, principalul criteriu de apreciere a îngrijirii acordate
copilului, sănătatea fizică fiind un standard central al calității vieții
copilului. Unii experți fac diferența între rănile dovedite a fi intenționate și
rănile asupra cărora există doar suspiciunea de abuz, considerând ca fiind abuz
doar rănile produse deliberat. Este greu de evaluat gradul de intenție, de multe
ori acesta fiind neclar chiar părinților.

Whitman face diferențierea între disciplinare și abuz: În disciplinarea

copilului măsurile luate de adult sunt relaționate în mod logic cu
comportamentul indisciplinat al copilului, fără judecarea acestuia și prin
pedepsirea doar a greșelii curente. În abuzul copilului măsurile sunt lipsite de
logică, nu există o legătură între faptă și pedeapsă, Comportamentul copilului
este judecat și etichetat: „ești un prost, ești o rușine” etc. Pedeapsa se dă în
funcție de greșelile din trecut și alte greșeli care se acumulează. Părintele violent
nu mai inspiră copilului siguranță și dragoste, ci devine un inamic pe care cel
mic trebuie să-l accepte.

Bătaia nu instaurează disciplina, ci haosul în comportamentul copilului,

devalorizând, în același timp, rolul de părinte. Trebuie să subliniem că ceea ce
începe ca o pedeapsă disciplinară minoră poate sfârși ca abuz, între pedeapsă și
abuz existând o graniță foarte subțire, părintele căutând noi metode de corecție
din ce în ce mai dure, când cele vechi nu își mai fac efectul. Unele pedepse pot
afecta sănătatea și integritatea corporală a minorului chiar de la o singură
aplicare (înfometarea, arsurile, curentul electric, etc.), pe când altele pot lua
forme extreme, ajungând până la uciderea propriului copil (infanticid). Aceste
acțiuni au devenit, însă, extrem de rare și sunt comise, mai ales, de persoane
caracterizate de tendințe patologice.
 Factori cauzali

1. Factori caracteristici adultul abuzator:

 Factori biologici:
 abuzul de substanțe nocive;
 probleme mentale ale părintelui, care își poate neglija neintenționat
copilul;
 Factori psiho-emoționali:
 controlul scăzut al impulsurilor;
 a avut un model parental abuziv;
 este lipsit de empatie relațională. Nu se arată preocupat de starea
copilului, de rănile și evoluția lor;
 are un stil educativ conflictual, uneori este foarte indulgent cu
copilul, alteori pedepsește aspru orice mică greșeală.
 are un atașament redus față de copil, vorbește cu neplăcere despre
cel mic, în mod constant, pune accent doar pe greșelile pe care le
face copilul, nu și pe calitățile acestuia;
 Factori socio-economici:
 părinte singur sau adolescent;
 are mai mulți copii mici cu vârste apropiate;
2. Factori caracteristici copilului abuzat:
 copilul născut prematur poate avea probleme de dezvoltare persistente
care impun îngrijire specială și urmărirea atentă a evoluției sale;
 dizabilitate fizică (orbirea, paralizia, etc.) sau alte afecțiuni severe
(autism);
 gradul de inteligență scăzut;
 întârzierea dezvoltării (care poate fi și factor cauzal dar și efect al
abuzului);
 copil adulterin;
 greu de disciplinat;
Copilul poate să funcționeze în familie ca un fel de „țap
ispășitor”, părinții și frații descărcându-și frustrările pe copil, unii fiind respinși
în mod extrem, încă de la început.
 Forme ale abuzului fizic

Unii copii abuzați nu recunosc abuzul, iar cei care o fac sunt prea speriați
sau prea rușinați ca să ceară ajutor, alții au renunțat să-l mai caute. Dacă
suspectăm un caz de abuz fizic, trebuie să știm că există câteva indicii care ne
pot afirma sau infirma suspiciunile. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt:

1. Contuziile, provocate de loviri, tăieri și trântiri ale copilului. Toți copiii

au vânătăi și zgârieturi dobândite la joacă. Rănile devin însă dubioase
dacă:
 sunt simetrice;
 sunt localizate pe suprafețe diferite, în regiuni ale corpului protejate:
partea interioară a picioarelor și brațelor, organele genitale și fesele.
 istoricul leziunii nu se potrivește cu tipul actual al leziunii, cu aspectul,
localizarea și durata de timp scursă de la producerea ei;
2. Otrăvirea prin obligarea unui copil să ia un drog, un condiment sau
pastile, sub formă de pedeapsă
3. Arsuri:
 Arsuri uscate de contact, cauzate de obiecte fierbinţi de obicei metalice
şi electrice
 Arsura de ţigară – aplicată în special pe tălpi, palme și fese. lasă o urmă
circulară şi un gen de coadă, dacă ţigara a fost frecată de piele.
 Arsuri datorate fricţiunii (când copilul este târât pe podea).
 Arsuri prin afundare: aluat presat pe fese sau pe organele genitale;
 Arsuri radiante. Arsura este, de obicei, întinsă şi afectează aspectul unui
antebraţ, al piciorului sau al întregului corp. Pielea este înroşită şi
băşicată.
 Arsuri cauzate de fire electrice – sunt mici dar adânci, cu puncte de
intrare şi ieşire
4. Sindromul Munchaussen prin transfer. Părintele, prezentându-se foarte
îngrijorat și protector, raportează boli inventate ale copilului, prin
fabricarea semnelor, simulate sau provocate (mutilări, otrăviri, etc.) sau
a simptomelor.
Măsuri de prevenire și combatere a abuzului fizic
asupra copiilor

Cunoașterea Drepturilor Copilului este metoda de bază pentru prevenirea

oricăror forme de abuz a căror victimă este copilul. În prevenirea formelor de
abuz fizic și a agravării lor este necesară implicarea activă a Organelor de
Poliție, a medicilor și a serviciilor publice de asistență socială. Oricine, chiar și
copilul, poate sesiza autoritățile, instituţiile abilitate în ocrotirea copilului., sau
poate suna la Telefonul Copilului.

În unele cazuri de abuzuri este necesară intervenţia instituţiilor abilitate în

ocrotirea copilului. Persoanele din domeniul medical au datoria profesională să
evalueze posibilitatea unui abuz sau a unei neglijări. Pe lângă semnele evidente
ale unui abuz fizic sau ale unei neglijări, profesioniștii pot deveni suspicioși
atunci când:

– nu a existat un martor în momentul rănirii

– părinții sau persoanele de îngrijire au amânat consultul medical și solicitarea

de ajutor medical, fără să aibă o explicație credibilă sau adecvată

O modalitate de scoatere a copilului din mediul violent este plasamentul

familial. Plasamentul constă in încredinţarea unui copil, unei persoane sau
familii, alta decât părinţii biologici, cu sau fără consimţământul acestora.Familia
primitoare îşi asumă responsabilităţile pentru creşterea si educarea copilului.