ATACUL DE PANICA CU AGORAFOBIE

Caracteristicile atacului de panică :

- atacuri de panică inopinate (nesemnalizate), clienta nu asociază debutul cu un declanşator situaţional intern
sau extern, atacul este perceput ca survenind spontan ”din senin”, ( mai ales cele nocturne);
- atacuri de panică circumscrise situaţional, declanşatorii situaţionali includ semnale externe (a avut un atac
de panică în ascensor oprit între etaje) şi interni (cogniţii catastrofice referitoare la consecinţele palpitaţiilor
cardiace). Clienta descrie unele atacuri de panică care survin aproape invariabil la expunerea sau la anticiparea
expunerii la un semnal sau declanşator situaţional (la şedinţe, la facultate, când trebuie să vorbească în public, după
un conflict cu soţul sau când acesta nu-i vorbeşte );
- atacuri de panică predispuse situaţional, clienta spune că uneori atacurile nu sunt asociate invariabil cu
semnale şi nu survin necesarmente imediat după expunere.
S-a prezentat de mai multe ori la serviciul de urgenţă însă bilanţul somatic sa dovedit a fi negativ. Aceste crize se
reproduc în locurile publice aglomerate, la servici, la şedinţe, la facultate, uneori înainte de colocvii sau în timpul
orei, în magazinele aglomerate, biserică, uneori în cursul nopţii după un conflict în familie (situaţie stresantă) şi
uneori criza apare fără un factor declanşator identificat de către clientă.
Dacă la începutul manifestării tulburării clienta nu acuza şi simptome de agorafobie, accentuarea frecvenţei şi a
severităţii atacurilor de panică îi provoacă teama de a se confrunta cu o asemenea problemă în anumite situaţii şi de
a deveni din acestă cauză ridicolă. Atacurile de panică au devenit cvasisistematice atunci când pacienta se afla într-
un mare magazin în mulţime, la şedinţele de lucru sau când are program cu publicul şi în birou este foarte multă
lume. Nu mai are curaj să se plimbe, să facă cumpărături, să mergă la biserică, mănăstiri, nici să călătorească cu
mijloacele de transport în comun atunci când este singură. Nu mai suportă să rămană singură, chiar şi în locuinţa sa,
de teamă să apară o problemă medicală gravă sau să nu poată să cheme pe cineva în ajutor. De asemenea clienta este
foarte deranjată de faptul că la servici este consolată, şi de faptul că prietenele şi colegii aduc mereu în discuţie
compotamentul soţului (clienta afirmă că a mers la servici de mai multe ori cu echimoze la nivel facial).
Biografie ( istoricul personal şi social) - clienta face parte dintr-o familie cu cinci copii, ea fiind al patrulea copil al
familiei.
Atunci când pacienta avea cinci ani tatăl său a plecat să lucreze la mină şi nu s-a mai întors. Clenta a suferit după
tatăl său, aceasta fiind foarte apropiată de el, iar cu mama sa nu avea o relaţie foarte apropiată. Îşi aminteşte că
mama sa o jicnea adesea, o lovea fară motiv real, era nemulţumită de aspectul fizic al acesteia, iar uneori o pedepsea
spunându-i că nu a fost cuminte, ducând-o când la bunicii de pe tată, când la bunicii de pe mamă.
Perioada şcolară nu a prezentat particularităţi deosebite. Ea a urmat studii secundare generale şi apoi liceul. După
terminarea liceului şi-a găsit imediat servici în domeniu. Lucrează pe funcţia de secretar la primărie, ofiţer de stare
civilă.
La 21 de ani s-a căsătorit la îndemnul mamei sale, pe considerentul că băiatul are avere. Căsătoria s-a dovedit a fi un
eşec, chiar o traumă. Noaptea nunţii a fost traumatizantă. După căteva zile a primit şi prima palmă de la soţ. După
cinci săptămani s-a mutat cu bagajul la mama ei deoarece nu mai suporta abuzurile sexuale şi violenţa fizică,
verbală, emoțională din partea soţului. Mama acesteia nu a aceptat ideea despărţirii încercând sa o convingă să se
gândească la împăcare. După plecarea de acasă a clientei, soţul ei a spus lucruri neadevarate despre ea care au
determinat-o să i-a decizia finală - divorţul. Prima căsătorie a durat cinci săptămâni. După doi ani se căsătoreşte tot
la insitenţele mamei. Actualul soţ este un fost coleg de clasă, nu a mai fost căsătorit. Nici această căsătorie nu este
reuşită, acesta fiind gelos, violent verbal şi fizic. Clienta a afirmat că a lovit-o de foarte multe ori, chiar şi în prezenţa
copiilor.
Relaţiile dintre membrii familiei sunt încordate, între soţi fiind un conflict deschis ; se stresează reciproc învinuindu-
se că relaţia nu merge bine; nu ştiu să comunice: mesajele nu sunt clare, se relatează o problema şi se divaghează la
alta, sunt preponderent acuzatoare. Este foarte deranjată de faptul că au aflat colegii de servici şi prietenii că relaţia
cu soţul nu este una bună.
Are doi copii o fată S. L., 21 de ani, şi un băiat S.R., 14 ani. Copii au fost adesea victime ale agresiunii soţului
clientei. În urmă cu 8 ani soţul acesteia a plecat la muncă în străinătate, în Italia. Atunci a început să se simtă cu
adevărat liberă la gândul că soţul este departe şi atât ea cât şi copiii nu mai au de cine să se teamă. A fost o mamă
devotată, grijulie şi atentă la nevoile copiilor.
În ultimul an de liceu fiica acesteia şi-a întrerupt studiile mutându-se de la gazdă la un băiat, iar doamna V. când a
aflat avut un şoc. A trebuit să suporte reproşurile soţului, că nu a ştiut să-şi educe fiica. După 4 ani de muncă în
Italia revine în ţară pentru a rezolva problemele cu fiica sa. Aceasta era plecată de acasă şi clienta trebuia să dea
explicaţii. A fost o perioadă foarte grea, care a marcat-o foarte mult, o descrie ca fiind foarte tensionată
(estemonentul în care îşi aninteşte că s-au accentuat atacurile de panică). După mult efort reuşeşete să-şi convingă
fiica să-şi reia studiile şi la rugăminţile acesteia îşi termină liceul.
După finalizarea liceului fiicei sale soţul pleacă înapoi la muncă în Italia, deoarece relaţia cu familia era una
conflictuală, tensionată. Doamna V. a hotărat ca la întoarcerea acestuia să divorţeze pentru că prezenţa soţului o
tulbura foarte mult.
Într-un exces de furie îi spune telefonic acestuia intenţiile pe care le are. Spre surprinderea clientei la revenirea în
ţară, după un an, acesta are un comportament total schimbat, îi vorbeşte frumos, şi încercă sa-i îndeplinească toate
dorinţele. Singurul lucru asupra căruia nu s-a schimbat este gelozia. Îi reproşează că la servici ar avea pe cineva,
lucru care nu este adevărat (relatează clienta).
Istoric medical ( date privind starea de sănătate fizică şi mentală a clientei):
A. sănătatea fizică : din punct de vedere fizic pacienta este sănătoasă
B. sănătatea psihică (statusul mintal): clienta este uşor depresivă, şi-a pierdut interesul pentru întâmplările şi
oamenii din jur şi resimte o epuizare psihică, este bine orientată spaţio- temporal.
Diagnostic DSM- IV
Axa I (tulburări clinice) : Tulburare de panică cu agorafobie (F40.01) şi tulburare de anxietate generalizată;
depresie subclinică – pacienta prezintă unele simptome de depresie, fără însă a fi îndeplinite toate criteriile pentru
nici una dintre tulburările depresive.
Axa II (tulburări de personalitate): nimic semnificativ clinic (tulburare de personalitate, fără reterd mintal).Pacienta
prezintă unele caracteristici de personalitate dependentă. Totuşi, în urma unei analize atente, comportamentele
dependente au reieşit că sunt legate de tulburările de anxietate, iar celelalte caracteristici ale personalităţii nu
îndeplineau toate criteriile pentru un diagnostic separat de tulburare de personalitate de tip dependent.
Axa III (boli somatice sau alte condiţii medicale): Fără afecţiune medicală generală
Axa IV (stresori psihosociali): suport social inadecvat, copleşită de împrejurările vieţii (de exemplu, probleme la
domiciliu, condiţii de muncă solicitante, solicitări academice).
Axa V (indicele global de funcţionare - GAF) GAF 60 (curent)
Date privind educaţia clientei:
S.V. a urmat 12 clase şi acum este la facultate în anul al treilea (drept şi administraţie publică), pe care o face pentru
completarea studiilor, aprofundarea cunoştinţelor şi mărire de salar.
Prezentarea problemelor emoţionale ale subiectului:
Doamna V. şi-a piedut interesul pentru tot ce o înconjoară. Ea crede că nimeni nu o iubeşte.
4.3. Evaluarea - Terapeutul îi cere pacientei să completeze chestionare şi scale care vor măsura starea sa anxioasă
înainte de terapie şi la sfârşitul terapiei (chestionare: inventarul de anxietate al lui Beck, scala Hamilton cu 17
itemi,fişa HAS- G, anxietate generalizată, fişa HASS P atacul de panică, chestionar pentru evaluarea fricii, scala
impactului evenimentelor, scala atitudinii disfuncţionale), pentru a măsura rezultatele.
4.4. Protocolul terapeutic După ce i s-a explicat diagnosticul, terapeutul îi propune un contract terapeutic
precizând obiectivele care urmează a fi atinse, durata tratamentului, precum şi tehnicile utilizate. Aceasta îi explică
fiecare element în parte şi pacienta îşi dă acordul.
Obiectivele terapeutice:
- să înveţe să-şi controleze atacurile de panică şi să diminueze impactul acestora
- să poată rămâne singură acasă
- să-şi poată continua lucrul
- să poată face cumpărături singură, într-un mare magazin, la ore de vârf
- să poată călători cu mijloacele de transport în comun, singură la ore de vârf
- să iasă din casă pentru a se relaxa împreună cu familia
- să stopeze tratamentul medicamentos
- îmbunătăţirea comunicării în familie pentru a optimiza relaţia de cuplu
- aducerea la lumină a mesajelor acoperite, pentru a elimina simptomul
- îmbunătăţirea dinamicii familiale pentru obtinerea unui mediu familial - funcţional
- înlesnirea interacţiunii dintre membrii familiei pentru crearea unui climat confortabil fiecarui membru
Intervenţia la nivelul contextual şi al experienţelor de viaţă
Obiective:
- identificarea elementelor legate de contextul istoriei personale sau de contextul prezent care generează atacul de
panică;
- dobândirea abilităţilor interpersonale necesare unei bune adaptări sociale (îmbunătăţirea asertivităţii, abilităţilor de
comunicare, sociale şi de relaţionare).
Intervenţia la nivel cognitiv şi comportamnental