STUDIU DE CAZ

MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE ÎN CAZUL UNUI TÂNĂR ANXIOS

Date de identificare:
B.A., vârsta 18 de ani; sex masculin; nivel de studii elev de colegiu

Motivele prezentării la cabinet:

B.A. se prezintă la cabinet, acuzând următoarele:
- O stare de tensiune psihică, de nelinişte, de îngrijorare, insomnie, lipsă de
concentrare.
- În mintea lui, apăruseră gânduri intruzive, pe care nu le putea controla. Era
urmărit de teama că suferinţele mamei se vor accentua şi aceasta va muri: “Cred
că mama are cancer pentru că în ultima vreme nu mai vorbeşte cu nimeni şi ne
spune că e foarte obosită“. Sunt urmărit de frica exagerată că-i fac rău când
vorbesc cu ea şi nu ştiu cum s-o ajut! Mă simt neputincios! Nu înţeleg ce se
întâmplă cu mine. Deşi B.A. îşi dă seama, într-o oarecare masură, că această
obsesie legată de moartea mamei este ireală, se plânge de persistenţa acestor
gânduri chinuitoare.
- Simptomatologia anxios - obsesivă este prezentă de aproximativ 4 luni.
- Pe parcursul anilor de colegiu a participat la concursuri școlare diverse și a
abținut rezultate foarte bune la nivel județean.

Antecedente heredo-colaterale: fără semnificaţie medicală.

Antecedente personale patologice: nesemnificative.

Istoricul tulburării prezente

La vârsta de 5 ani părinţii lui au divorţat, după o căsnicie presărată cu abuzuri, alcool şi
violenţe de tot felul. La vârsta de 9 ani a rămas în grija bunicii materne, într-un sat din judeţul
Bacău, iar mama sa a plecat să muncească în Belgia, unde este şi în prezent. Când era la
gimnaziu, adică în urmă cu cinci ani a rămas singur în apartament, bunica vizitându-l doar
pentru a-i aduce mâncare, iar el s-a retras în studiu, în încercarea de a atrage admirația părinților.
Iniţial a păstrat zilnic legătura cu mama, iar în urmă cu trei ani aceasta a devenit distantă,
relaţia cu copilul rezumându-se la bani şi cadouri. Deşi era un elev silitor la gimnaziu, intrarea
la colegiu a însemnat un stres prea mare pe care nu a avut cui să-l împărtăşească, motiv pentru
care rezultatele şcolare au scăzut vizibil, ajungând la corigenţe şi probleme comportamentale
grave în colectivul şcolar, revenindu-și în clasa a X-a cu ajutorul colegilor și a consilierului
școlar. A început să consume alcool, iar uneori marihuana, şi a intrat într-un anturaj care-i
încuraja acest comportament. Nu era viaţa pe care şi-o dorise, dar era tot ce putea avea în
condiţiile date. Când mama a aflat de problemele comportamentale şi şcolare, în loc să-l
înţeleagă şi să-i ofere suport emoţional, a început să se comporte agresiv, apoi rece cu el,
spunându-i că ea este foarte bolnavă şi nu ştie cum să-l ajute, fapt care i-a întărit ideea că e
singur pe lume şi nu se poate baza pe nimeni. Succesele la concursuri nu erau valorizate de
mamă, spunându-i că ”Dacă înveți o faci pentru tine și oricum poți mai mult dar ești leneș”.
Treptat, au apărut insomniile şi a devenit foarte îngrijorat pentru sănătatea mamei, simţindu-se
vinovat că nu-i putea fi de ajutor. Despărţirea de familie, în urma divorţului părinţilor, apoi
1
plecarea mamei la muncă în străinatate şi intrarea la liceu, abandonul emoţional, mai întâi din
partea tatălui, apoi din partea mamei, au fost factorii favorizanţi ai anxietăţii, şi ulterior ai
depresiei.
La începutul semestrului al doilea din al treilea an de colegiu, problemele de sănătate s-
au agravat, B.A. experimentând stări de nelinişte şi teamă intensă (simptome emoţionale ale
anxietăţii). Avea senzaţie de slăbiciune, de înţepături la nivelul membrelor superioare
(simptome senzoriale ale anxietăţii) şi senzaţie de sufocare (simptom respirator al anxietăţii),
precum şi insomnii care au determinat teama iraţională că va muri în somn.
A început să apară dificultăţi de memorare şi de concentrare a atenţiei (simptome
cognitive ale anxietăţii), oglindite în rezultatele slabe la disciplinele predate de profesori
autoritari. A simţit îngrijorare, descurajare şi a început să plângă, devenind tot mai abătut, mai
trist, mai retras (manifestări la nivel emoţional, cognitiv şi comportamental ale dispoziţiei
depresive), sau dimpotrivă agresiv în limbaj, ca modalitate de protecţie faţă de cei care l-ar
putea răni. Totul a culminat cu iminenţa exmatriculării, ca rezultat al absenţelor repetate de la
cursuri.
Împrejurarea în care aceste simptome s-au intensificat a fost primirea veştii că mama
este bolnavă, idee indusă de aceasta pentru ”a-l aduce pe calea cea bună, cu picioarele pe
pământ”, ideea bolii fiind infirmată ulterior de mama care nu mai fusese acasă de trei ani.

Istoricul personal şi social

B.A. provine dintr-o familie destrămată în urma divorţului părinţilor, care locuieşte în
Tîrgu - Ocna. El şi-a descris astfel membrii familiei: ”mama este o femeie frumoasă şi
muncitoare, iar tata este un nenorocit”.
Din perioada copilăriei, îşi aminteşte violenţele tatălui asupra mamei lui, care au
culminat cu aducerea în apartamentul familiei a unui şarpe pentru a o determina pe aceasta să
părăsească locuinţa. Mergeau la bunica maternă ori de câte ori problemele de acasă degenerau
în violenţe, rămânând la aceasta împreună cu mama, încă doi ani după divorţul părinţilor, bunica
fiind descrisă ca o femeie muncitoare dar bătrână, bolnavă şi neputincioasă.
Un an mai târziu, când problemele de sănătate ale lui B.A. s-au agravat, pe fondul
despărţirii de prietena sa şi a răcelii emoţionale din partea mamei, în mintea lui au reapărut şi
s-au înrădăcinat gândurile legate de boala mamei, interpretându-le negativ: ”eu le fac rău celor
din jur, cu comportamentul meu urât, pe care nu-l pot schimba pentru că l-am moştenit de la
tata...” Frica din ce în ce mai mare faţă de aceste gânduri a condus la creşterea frecvenţei lor de
apariţie a simptomelor. Încercând să elimine sau măcar să diminueze această frică, a început să
consume din ce în ce mai mult alcool, având probleme cu poliţia din cauza petrecerilor repetate
până noaptea târziu.

Status mental
Clienul era bine orientat spaţio-temporal.

Evaluări psihologice
➢ Probe utilizate şi valori obţinute
Pentru acest caz, am aplicat următoarele instrumente de evaluare psihologică:

1. PROFILUL DISTRESULUI AFECTIV ( PDA )

PDA scor total distres 93 – clasa V – nivel foarte ridicat de distres (>87)
PDA disfuncţional 46 – clasa V – nivel foarte ridicat de emoţii negative disfuncţionale (>43)
PDA funcţional 50 – clasa V – nivel foarte ridicat de emoţii negative funcţionale (>44)
2
 Cum v-aţi simţit în ultimele două săptămâni?
Scala de tristeţe (funcţională) – trist, mâhnit, amărât, melancolic, necăjit, supărat – scor 27
Scala de deprimare (disfuncţională) – deprimat, deznădăjduit, depresiv, îndurerat - scor 27
Scala de Îngrijorare (funcţională) – îngrijorat, neliniştit, încordat, tensionat - scor 27
Scala de anxietate (disfuncţională) – anxios, îngrozit, panicat – scor 20
Emoţii pozitive – vesel, fericit, bucuros, voios, satisfăcut, încântat, bine-dispus, jovial,
dinamic, plin de vitalitate – foarte puţin – scor 43

2. SCALA DE ANXIETATE HAMILTON (HRSA)

Scor total – 21 – Anxietate severă (+ 17)
Anxietate psihică (AP) = 13
Anxietate somatică (AS) = 6
AP + AS = 19
Subiectul prezintă scor ridicat la următorii itemi:
- dispoziţie anxioasă
- tensiune psihică
- dispoziţie depresivă
- simptome cardio-vasculare
- simptome respiratorii
-comportamentul în timpul interviului = pacient puternic anxios

3. SCALA DE DEPRESIE HAMILTON ( HRSD )

Scor total – 18 – Depresie moderată (18-24)
Subiectul prezintă scor ridicat la următorii itemi:
- dispoziţie depresivă
- autodepreciere şi sentimente de vinovăţie
- insomnie la adormire
- agitaţie psiho-motorie
- anxietate psihică

4. SCALA DE STIMĂ DE SINE (SS)=32 puncte (nivel mediu al stimei de sine)

5. CHESTIONAR CARACTEROLOGIC SCHMIESCHEK (trăsături accentuate la nivelul

personalităţii)
- Demonstrativ (<50 %) – uşor demonstrativ comportamental, autoapreciere adecvată
- Hiperexact (<25 %) – nu manifestă punctualitate sau meticulozitate exagerate
- Hiperperseverent (>75%) – sensibilitate la supărări, manifestă resentimente,
implicare emotivă de lungă durată în tot ce i se întâmplă.
- Nestăpânit (50 %) – impulsivitate sporită, control scăzut asupra imboldurilor şi
tentaţiilor
- Hipertim (>75 %) – spirit întreprinzător, activism înalt
- Distimic (50 %) – deprimare accentuată, centrarea atenţiei asupra aspectelor sumbre
ale vieţii
- Ciclotim (>50 %) – alternare a fazelor hipertimice şi distimice
- Exaltat (75 %) – trăire intensă, uneori nemotivată, a stărilor de bucurie, satisfacţie şi
alternarea frecventă a acestora cu stări de tristeţe şi disperare
- Anxios (75 %) – predispunere spre fobie, timiditate şi anxietate exagerată
- Emotiv (100 %) – sensibilitate crescută, profunzime şi fineţe a trăirilor spirituale
3
6. MATRICI PROGRESIVE RAVEN STANDARD
- a obţinut o cotă de 56, respectiv un coeficient de inteligenţă de 124 (a greşit 2
itemi), evidențiind inteligență de nivel superior
7. PROBA DE MEMORIE REY
- la reproduceri şi la recunoaşteri a obţinut calificativele foarte bune (la ambele
centil 100)
8. PROBA PRAGA pentru evaluarea atenţiei distributive
- a obţinut centilul 75 (scor brut 19), deci o atenţie distributivă de nivel bun.
9. PROBA TOULOUSE-PIERON pentru atenţia concentrată care vizează atât cantitatea, cât
şi calitatea, am utilizat, rezultatele obţinute fiind: la cantitate centil 80 (scor brut 127) şi la
calitate centil 80 (scor brut 971). Rezultă deci, o atenţie concentrată de nivel bun.
10. Pentru explorarea temperamentului am utilizat Ghidul de Identificare Temperament
Gaston - Berger, de unde a rezultat un temperament sentimental. Astfel, rezultă că este tăcut,
suportă uşor singurătatea, manifestă receptivitate faţă de nou, insă respectă cu stricteţe un
anumit regim de viaţă dacă este susținut. Îşi reprimă pornirile, vorbeşte calm, fără mimică, cu
opriri, este docil şi ascultător.
11. CHESTIONARUL DE INTERESE / VOCAȚIONAL HOLLAND
- a rezultat un scor ridicat la tipul intelectual-investigativ (36): este o persoană
orientată către sarcină, gândeşte problemele, încercând să înţeleagă. Preferă
sarcinile ambigue, fiind orientat spre abstract. Preferinţele sale se orientează
către acele activităţi care presupun investigaţii creative ale fenomenelor fizice,
biologice şi culturale. Achiziţionează competenţe matematice şi ştiinţifice,
refuzând activităţi sociale, persuasive şi repetitive stereotipe. Profesii
recomandate: fizician, matematician, cercetător ştiinţific.

Concluzii:

În urma evaluării formulez următoarele concluzii psihologice:

B. A. se prezintă la cabinet şi îşi descrie astfel situaţia:

“În ultima vreme sunt urmărit de frica exagerată că îmi voi pierde mama sau că eu voi muri în
somn. Mă simt neputincios! Nu înţeleg ce se întâmplă cu mine“. Experienţierea gândurilor
intruzive (obsesia morţii) induce distres (anxietate, vinovăţie), iar apariţia repetată a acestora
îl fac pe B.A. să se teamă intens de propriile gânduri și sp nu se mai poată concentra pe
activitățile școlare care îi aduceau atisfacții, izolându-se și de grupul de suport al prietenilor.
Cu cât încercă să nu se mai gândească la ele, cu atât mai frecvent reapar. În dorinţa de a-şi
reduce nivelul de anxietate, începe să bea, pleacă de acasă şi se plimbă prin oras, îşi sună
prietenii, ca să aibă pe cineva alături în eventualitatea că i se va face rău, dar apoi îi ignoră sau
le trimite mesaje cu caracter suicidar.
Valorile obţinute la testele aplicate în cadrul evaluării arată că B.A. are un nivel crescut de
anxietate şi depresie moderată, cel mai probabil ca efect al credinţelor centrale care l-au
determinat să interpreteze situaţiile din viaţa lui într-o manieră catastrofică. Este posibil ca
separarea de familie şi problemele specifice adolescenţei să fi precipitat şi menţinut anxietatea
şi dispoziţia depresivă.

Conceptualizarea cazului
4
Factori etiologici
factori declanşatori: probleme de sănătate ale membrilor familiei de apartenenţă (mama şi
bunica);
factori predispozanţi: mediul familial în care s-a dezvoltat, diferenţele de atitudini şi valori ale
acesteia şi grupul de prieteni;
• factori favorizanţi: izolarea de familie prin plecarea mamei şi abandonul tatălui,
centrarea pe ideaţia legată de boală;
• factori de menţinere: factorii declanşatori şi cei predispozanţi au precipitat şi au
menţinut starea anxiogenă şi simptomele de depresie moderată.

Evaluarea - consilierul îi cere clientului să completeze chestionare și scale care vor măsura
starea anxioasă și relația ei cu performanțele cognitive, înainte și la finalul ședințelor, pentru a
compara rezultatele.

Protocolul de consiliere - După ce i s-a explicat diagnosticul, consilierulul i-a propus un

program de consiliere, precizând obiectivele care urmează a fi atinse, durata, precum şi
tehnicile utilizate, explicând fiecare element în parte, iar clientul şi-a dat acordul.

Consiliere suportivă și cognitiv-comportamentală

Scop: Întărirea eului și a imaginii de sine, prin acceptarea trecutului traumatic și starea de
sănătate reală a mamei, dar și creșterea performanțelor școlare și utilizarea optimă a
potențialului cognitiv.

Obiectivele de consiliere:
Obiectiv principal: schimbarea perspectivei de viață și a opiniilor distorsionate și crearea de noi
ancore existențiale prin folosirea resurselor personale
Obiective secundare:
1. Ajutarea clientului să identifice problemele care-i crează stări afective negative
2. Ajutarea acestuia să conștientizeze resursele adaptative pe care le are la dispoziție pentru
a face față dificultăților
3. Învățarea unor metode de depășire a momentelor dificile în care apare anxietatea
4. Formarea deprinderilor de ajutorare (pe sine și pe alții).
5. Folosirea Poveștii de Succes, folosind reușitele sale la concursuri (mai ales concursurile
de dezbateri academice unde avea rezultate foarte bune și era foarte aqpreciat de
coechipieri dar și de arbiri).

Strategii

1. Identificarea stărilor afective și a gândurilor negative și a cauzelor acestora

2. Deprinderea clientului cu utilizarea unor metode de depășire a momentelor negative din
viață, prin folositea resurselor personale.

Intervenţia la nivel contextual şi al experiențelor de viaţă

5
Obiective:
- identificarea elementelor legate de contextul istoriei personale sau de contextul prezent care
generează anxietatea;
- dobândirea abilităţilor interpersonale necesare unei bune adaptări sociale (îmbunătăţirea
asertivităţii, abilităţilor de comunicare, sociale şi de relaţionare) și orientări școlare adecvate
abilităților înalte.

Intervenţia la nivel cognitiv şi comportamnental

Obiective:
La nivel cognitiv:
- restructurarea distorsiunilor cognitive şi a gândurilor negative care provoacă îngrijorările;
- îmbunătăţirea abilităţilor de rezolvare a problemelor;
- modificarea credinţelor auto-distructive şi rigide;
- analiza discursului interior care întăreşte / menţine îngrijorările;
- sporirea gândirii flexibile şi realiste;
- creşterea auto-acceptării și valorizarea personală;
- modificarea credinţelor care scad toleranţa la frustrare sau durere (de exemplu, de la „nu pot
să suport asta” la „nu îmi place, dar sunt dovada vie că pot suporta”).
- informarea corectă şi corectarea informaţiilor incomplete şi /sau greşite;
- dificultăţi de concentrare şi blocaj, cauzate de frica de singurătate, boală, eșec, viață în general.

La nivel comportamental:
- încetarea comportamentelor distructive şi nedorite (încetarea evitărilor inutile sau iraţionale);
- restructurarea comportamentală (începe să folosească comportamente eficiente pentru
atingerea realistă a scopurilor terapeutice şi de viaţă);
- autocontrolul comportamentelor determinate de gândurile de îngrijorare (evitarea,
autoizolarea, reacţiile exagerate la diverse situaţii de viaţă, irascibilitate, agitaţie
comportamentală).

La nivel bio- fiziologic

- gestionarea manifestărilor, nevoilor şi proceselor fiziologice-biologice-corporale prin tehnici
de identificare a manifestărilor corporale,
- îmbunătăţirea şi controlul acestora (tensiune musculară, amorțeli, senzaţia de sufocare, leşin,
ameţeală, greaţă, dureri în piept, palpitaţăţii, tahicardie, tremor);
- o alimentare corectă și mai multă mişcare în aer liber.
La nivel emoţional
- gestionarea sentimentelor neplăcute (frică, teamă, vinovăție, rușine) și sporirea trăirilor
pozitive;
- abreacția (trăirea și repovestirea experiențelor și emoțiilor trăite).

Planul de intervenţie:

Structura unei şedinţe de consiliere implică:

1. Revederea datelor obţinute prin intermediul metodelor de autoevaluare şi
verificarea reacţiei clientului faţă de şedinţa anterioară de consiliere.
2. Stabilirea planului sau a agendei de lucru.

6
2.1. Verificarea îndeplinirii temelor pentru acasă:
- reacţii la lectura temelor de psihoterapie cognitivă;
- feedback-uri legate de monitorizarea gândurilor;
- rezultatele mini experimențelor din sfera comportamentală;
- probleme care au apărut la îndeplinirea temelor pentru acasă.

2.2. Identificarea gândurilor negative automate şi a supoziţiilor disfuncţionale şi testarea

gradului lor de veridicitate:
- reamintirea unui episod recent când subiectul s-a simţit anxios;
- întrebări cu caracter provocator adresate gândurilor negative şi aducerea de contraargumente
împotriva acestora;
- experimente în sfera comportamentală;
- identificarea distorsiunilor cognitive.

2.3. Discutarea unor probleme legate de gândurile negative, simptomele şi comportamentele

de evitare:
- efectele comportamentale de evitare asupra simptomelor;
- rolul comportamentelor de evitare care împiedică procesul de infirmare a gândurilor negative;
- influenţa evaluării pericolului asupra comportamentului;
- efectele gândurilor negative asupra stărilor emoţionale.

2.4. Trasarea unor noi sarcini pentru acasă:

- notarea unor noi sarcini pentru acasă;
- expunere cu renunţarea la comportamentele de asigurare.
- solicitarea unor feedback-uri legate de modul de îndeplinire a temelor pentru acasă.
- trasarea efectivă a noilor teme pentru acasă.
- rezumatul şedinţei de consiliere şi obţinerea unor feedback-uri de la client.

Sarcini generale: întrucât s-a dovedit a fi amator de excursii montane și drumeții, i-am sugerat
să continue să practice acest hobby ori de câte ori are prilejul și să se reîncarce astfel energetic.
Să evite certurile și situațiile stresante, pe cât posibil, deoarece uneori ”liniștea este mai
valoroasă decât adevărul” și să acorde propriei persoane mai mult timp decât a făcut-o până
acum pentru îngrijire la toate nivelurile.

Recomandări speciale: respectarea unui program de viață natural și sănătos; evitarea

substanțelor nocive și a anturajului pe care-l frecventa când le consuma, pentru a putea renunța
definitiv la acestea, terapie de susținere și terapie cognitiv comportamentală pentru prevenirea
recăderii.

Evaluarea progresului: clientul privește viața diferit, ia decizii cu mai multă ușurință, este mai
liniștit, încercând să lase trecutul în urmă ca să poată trăi viața din prezent cu tot ce-i oferă ea
și să se concentreze pe îndeplinirea sarcinilor asumate într-un mod relaxat. Relația cu mama a
început să prindă contur pozitiv, conștientizând faptul că ea însemnă „omul de sprijin”, chiar
dacă este departe și consideră că trebuie să facă totul pentru a-i mulțumi cumva, dar că viața și
alegerile sunt ale lui și este bine să le gândească bine pentru a se bucura de succesul bine meritat.
Recunoscând beneficiile consilierii va ști cum să acționeze pentru a-și induce
autorelaxarea și starea de bine, iar întrucât i-am stârnit setea de documentare, promite că va citi
tot ce ține de psihicul uman și starea de bine a acestuia.

7
Incidența anxietății la copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate

În literatura de specialitate există relativ puține cercetări referitoare la incidența

anxietăţii la copiii supradotați care au părinți plecați. De obicei, se consideră că anxietatea este
cauzată de o combinaţie de factori biologici şi socio-psihologici, și nu este corelat cu
supradotarea și anxietatea de performanță. Dintre factorii implicaţi în apariţia anxietăţii la
adolescenţi i-am analizat pe cei care ţin de relaţiile afective pe care acesta le stabileşte cu părinţii
deoarece la această vârstă se produc schimbări în sistemul de referinţă al adolescentului. Grupul
de covârstnici, şcoala şi noile interese încep să capete importanţă, însă familia rămâne o
structură esenţială, oferindu-i dragoste, îndrumare şi sprijin, și chiar dacă aparent se revoltă și
este într-un conflict continuu cu membrii familiei, el simte nevoia de afecţiune și ocrotire din
partea părinţilor, reacționând violent sau autoagresiv la neglijare sau abandon.
În luna martie a anului 2018, în România erau declarați aproximativ 100.000 de copii
cu părinții plecați la muncă în străinătate, conform datelor centralizate de Autoritatea Națională
pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. Dintre cei 18.403 de copii cu ambii părinți
plecați la muncă în străinătate, 17.142 se aflau în îngrijirea rudelor de până la gradul IV, fără
măsuri de protecție, restul fiind plasați la un asistent maternal, centre de plasament, alte familii
sau persoane. Un număr de 65.425 de copii aveau un părinte plecat la muncă în străinătate, iar
dintre aceștia 62.876 de copii erau în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecție,
iar 1.558 de copii se află în sistemul de protecție specială, cum ar fi în grija unui asistent
maternal sau la alte familii/persoane. Nu există statistici care să ne ofere informații despre copiii
rămași singuri acasă, odată cu plecarea părinților, ei fiind cei mai expuși problemelor
emoționale sau situațiilor de exploatare sexuală.
La colegiul unde îmi desfășor activitatea de 16 ani ca psiholog școlar, am lucrat adeseori
cu adolescenţi anxioși care provin din familii complete, dezorganizate, care cresc şi sunt educaţi
fie de unul din părinţi, fie, în cazul când ambii părinţi sunt plecaţi, rămân în grija altor adulţi
cum ar fi fratele sau sora, bunici, mătuşă, unchi, vecini; dar şi cu adolescenți care trăiesc în
familii monoparentale ca urmare a despărţirii părinţilor sau a decesului unuia din ei.
Am observat că din totalul de 237 de adolescenți analizați în anul școlar 2017 - 2018,
pentru toate cele 3 categorii, se înregistrează toate nivelurile de manifestare a anxietăţii.
Astfel, la adolescenţii din familii complete, care cresc şi sunt educaţi de ambii părinţi,
scorurile obţinute la gradul de manifestare a anxietăţii, sunt: 3,06 % au un nivel redus de
anxietate, 75,23 % prezintă un nivel moderat al anxietăţii, iar 21,71 % din familii complete au
un nivel ridicat de anxietate.
Examinând adolescenţii ce provin din familii dezorganizate, care cresc şi sunt educaţi
fie de unul din părinţi, fie în cazul când ambii părinţi sunt plecaţi au rămas în grija altor adulţi
cum ar fi fratele sau sora mai mare, bunici, mătuşă, unchi, vecini, avem următoarele rezultate
privind nivelul anxietăţii: 7,52 % din adolescenţi au un nivel redus de anxietate, 62,70 % au
nivel moderat de anxietate iar 29,78% au nivel ridicat de anxietate.
În familiile monoparentale în care copilul creşte şi este educat de unul din părinţi,
distribuţia de date este următoarea: 23,53 % dintre adolescenţi au un nivel redus al anxietăţii.
43,71% din adolescenţi au un nivel moderat al anxietăţii iar 32,76% din adolescenţi sunt cu un
nivel ridicat de anxietate.
Analiza comparativă a rezultatelor pentru nivelul ridicat al anxietăţii la preadolescenții
ce provin din 3 tipuri de familii mi-a permis să constat diferenţe statistic semnificative între
adolescenţii din familii complete / familii dezorganizate şi familii complete / familii
monoparentale, cu rezultate mai mari pentru adolescenţii din familii dezorganizate şi familii
monoparentale. Astfel, pot afirma că un număr mai mare de adolescenţi din familii

8
dezorganizate şi adolescenţi din familii monoparentale prezintă un nivel ridicat al anxietăţii faţă
de semenii lor din familii complete.
Rezultatele indică prezenţa anxietăţii pe ansamblul eșantionului de adolescenți din
familii dezorganizate, ei afirmând că se simt singuri, încordaţi şi îngrijoraţi în absenţa părinţilor.
Din răspunsurile acestora observăm că se simt nemulţumiţi, iritaţi, indispuși, tensionaţi şi
neliniştiţi, ca rezultat al migraţiei părinţilor. În ceea ce priveşte nivelul ridicat de anxietate este
că el caracterizează aproximativ 30,00 % din adolescenţii din familii dezorganizate, menţionând
că se simt alarmaţi, încordaţi, îngrijoraţi, neliniştiţi, neglijaţi, nefericiţi, anxioşi şi trăiesc un
disconfort psihologic ca o consecinţă a separării de părinţi.
Datele prezentate confirmă existenţa unei corelaţii semnificative între componenţa
familiei şi frecvenţa anxietăţii: cei din familii dezorganizate manifestă frecvent anxietate de
separare. Elementul esenţial al anxietăţii de separare la adolescenţii din familii dezorganizate îl
constituie lipsa ataşamentului, absenţa comunicării şi a interacţiunii cu părinţii.
Pentru analiza specificului anxietăţii la adolescenţii din familiile dezorganizate, i-am
comparat pe cei cu tatăl plecat, cu mama plecată şi cu ambii părinţi plecaţi, din punctul de
vedere al nivelului de intensitate a anxietăţii, iar rezultatele arată faptul că nivelului moderat al
anxietăţii nu depinde de părintele plecat, ci este o consecinţă negativă a schimbării situaţiei
sociale a copiilor rămaşi singuri, ca urmare a migraţiei părinţilor. În urma analizei comparative
a anxietății la adolescenţii din familii dezorganizate, se observă o anxietate ridicată în cazul
copiilor cu ambii părinţi plecaţi şi al celor cu mama plecată. O explicaţiear fi că plecarea ambilor
părinţi sau a mamei şi rămânerea copilului în grija tatălui sau a altor rude are efecte nefaste
asupra dezvoltării afectivităţii şi a personalităţii adolescentului. Aceştia trăiesc sentimente de
abandon, trădare, nedreptate, respingere, umilire, se simt singuri, neglijaţi, simt nevoia de
comunicare şi de dragoste din partea celor din jur.
Tuturor adolescenţilor din familii dezorganizate le este caracteristică cea mai mare
frecvenţă a anxietăţii ridicate în perioada imediat următoare plecării părinţilor. Problemele de
natură emoțională cu care se confruntă adolescentul sunt: sensibilitatea, îngrijorarea, neliniștea,
suspiciunea şi anxietatea, justificate de lipsa dragostei şi a suportului părintesc, precum şi a
contactului şi a comunicării cu părinţii. Treptat însă adolescenții din familii dezorganizate se
adaptează la situaţia nou creată şi are loc o descreştere a ponderii anxietăţii, iar uneori apare
inversiunea afectivă.
Cu toate că familia dezorganizată şi familia monoparentală pot fi factor determinant al
anxietăţii ridicate în adolescenţă, şi în familii complete a fost identificat un număr mare de
adolescenţi cu anxietate ridicată, ceea ce arată că apariţia anxietăţii nu depinde întotdeauna de
componenta structurală a familiei.
În familia în care creşte adolescentul anxios predomină emoţiile negative, neînţelegerile,
concurenţa, antipatia, lipsa de respect, încordarea, neacceptarea, neliniștea şi insecuritatea,
adolescentul fiind lipsit de încredere, dragoste, căldură şi suport din partea părinților. Dacă nu
se simte înconjurat cu iubire, nu reuşeşte să găsească în el forța de a depăși şi de a-şi controla
temerile şi anxietatea.
În concluzie, anxietatea este contagioasă: adolescentul o resimte pe cea a părinţilor şi o
trimite ca pe un ecou către ceilalți. O adolescenţă trăită alături de o mamă / tată îngrijorat/ă îl
predispune să se comporte la fel. Astfel de părinţi le transmit copiilor imaginea unei lumi
periculoase, plină de capcane, în care adolescentul nu se poate dezvolta liber în funcţie de
nevoile sale. El reacţionează la neliniştea părinţilor printr-o nelinişte mai mare, pentru că nu
ştie cum să o exprime şi nu înţelege ce se întâmplă, nu este în măsură să aprecieze realitatea
pericolelor, este dezarmat, incapabil să se detaşeze de ceea ce trăieşte şi are puţine mijloace
adaptative pentru a se apăra de neliniştea părinţilor.

9
 De asemenea, adolescenţii educaţi într-o familie armonioasă, în care părinţii sunt un
exemplu durabil de afecţiune şi bucurie de viaţă, manifestă un nivel redus de anxietate deoarece
cresc cu încredere şi respect de sine. Părinţii care se stimează şi au încredere în sine sunt apţi
să transmită aceste calităţi copiilor. Cu cât se va simţi mai iubit şi mai acceptat aşa cum este, cu
atât va avea mai multă încredere în sine, în timp ce adolescenţii cu un nivel ridicat de anxietate
cresc într-o atmosferă de frică, aversiune sau de restricţii permanente care duc la inhibare.
Carenţele familiale se reflectă în psihicul şi în comportamentul adolescentului generând
sentimente de respingere, stări de nelinişte, aşteptare încordată şi anxietate.
Un element caracteristic adolescenţei este schimbarea sistemului de referinţă. Dacă
pentru perioada precedentă de dezvoltare părinţii reprezentau centrul de referinţă în stabilirea
comportamentului propriu, familia oferindu-i primele modele de înţelegere a lumii, norme şi
reguli de conduită morală, pentru adolescent situaţia se modifică, iar valorile de referinţă sunt
oferite de grupul de covârstnici. Trebuinţa de apartenenţă la grupul de covârstnici, nevoia de
relaţionare şi dobândirea unui statut în interiorul grupului de semeni devine din ce în ce mai
pregnantă.
Anxietatea poate fi condiţionată nu doar de contextul familial şi de viaţa socială, ci şi de
particularitățile personalităţii care se află în proces de formare. Unul din cele mai importante
progrese în personalitatea adolescentului este dezvoltarea conştiinţei de sine ca nucleu al
personalităţii, adolescenţii caracterizându-se prin necesitatea de a se cunoaşte pe sine ca
personalitate integră, ce se deosebeşte semnificativ de a majorității. Această necesitate îi face
să se concentreze asupra lumii interioare proprii, începând descoperirea Eului, considerat drept
una din cele mai importante realizări ale adolescenţei.
Generalizând rezultatele descrise putem concluziona că anxietatea este caracteristică
atât adolescenţilor din familii complete cât şi celor din familii dezorganizate şi din familii
monoparentale. Incidența mai mare a anxietăţii crescute este specifică adolescenţilor din familii
dezorganizate şi celor din familii monoparentale, cei din familiile dezorganizate caracterizându-
se prin anxietate de separare, ca o consecinţă a absenţei părinţilor, a insuficienţei comunicării
şi interacţiunii dintre părinţi şi copii. De asemenea, nivelul anxietății este foarte mare la
începutul perioadei de plecare a părinților, urmând să scadă ușor după o perioadă de adaptare
la noua situație. Același lucru se întâmplă și cu copiii ai căror părinți hotărăsc să revină în țară,
după o perioadă îndelungată de absență, timp în care copiii și-au creat o nouă viață din care
părinții nu mai fac parte decât ca finanțatori ai micilor bucurii care pot fi obținute cu bani. Din
păcate, deseori ruptura dintre copii și părinți este definitivă, aceștia manifestându-și furia prin
agresivitate directă sau autoagresivitate pentru a le capta cumva atenția asupra lor.

BIBLIOGRAFIE

1. American Psychiatric Association, Manual de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor

Mentale (DSM-IV-TR), Editura Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România, Bucureşti,
2003
2. Banea Silvia, Morărașu Violanda Cristina, Ghid de resurse practice pentru activitatea
de cconsiliere, Editura Performantica, Iaşi, 2009.
10
3. Drugaș Ioana, 100 e idei despre și pentru adolescenți, Editura Primus, Oradea, 2012.
4. Durkheim Émile, Despre sinucidere, traducere de Mihaela Calcan, Institutul
European, Iaşi, 2007.
5. Feraru Daniela Petronela, Costurile sociale ale migraţiei externe din România, Editura
Lumen, Iaşi, 2007.
6. Gavin Andrews, Creamer Mark, Crino Rocco, Hunt Caroline, Lampe Lisa, Page
Andrew, Psihoterapia tulburărilor anxioase, Editura Polirom, Iaşi, 2003.
7. Lăzărescu Mircea, Nireştean Aurel, Tulburările de personalitate, Editura Polirom, Iaşi,
2007
8. Neamţu Cristina, Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de
comportament ale elevilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003.
9. Neamţu George (coordonator), Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Bucureşti,
2003.
10. Sandu Dumitru (coordonator), Locuirea temporară în străinătate. Migraţia
economică a românilor, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Bucureşti, 2006.
11. Stănciulescu Elisabeta, Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
12. Stănescu Maria – Liliana, Instruirea diferențiată a elevilor supradotați, Editura Polirom,
Iaşi, 2002.
13. Stoica Ionel, Tentaţia migraţiei. Necesitate şi oportunitate într-o lume globalizată,
Editura Militară, Bucureşti, 2011.
14. Şchiopu Ursula, Verza Emil, Psihologia vârstelor, Ediţia a III-a revizuită, Editura
Diactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
15. Vernon Ann, Ce, Cum, Când în terpia copilului și adolescentului. Editura RTS, Cluj
Napoca, 2014.
16. Vlăsceanu Lazăr, Sociologie şi modernitate. Tranziţii spre modernitatea reflexivă,
Editura Polirom, Iaşi, 2007.
17. Voinea Maria, Sociologia familiei, Editura Universităţii din Bucureşti, 1993

11