Terapia de

familie și cuplu
Abordarea Cognitiv-Comportamentală

Alexandrina Coșleț
Tudor Acsinte
Cezara-Lelia Istrate căs. Ungureanu
Cătălina-Iuliana Ungureanu
Ionela-Dana Ghineț
Olga Gancevici
Cuprinsul prezentării
01 02 03
Noțiuni Prezentarea Conceptualizarea
introductive generală a cazului
terapiei

04 05 06
Intervenția Psihoeducație Planuri de terapie
Terapia cognitiv comportamentală
(TCC) este o formă de psihoterapie,
orientată spre identificarea problemelor
clientului cu scopul soluționării
acestora folosind tehnici și strategii
specifice cognitiv comportamentale,
urmărind relația dintre gânduri, emoții
și comportamente.
01
Noțiuni
introductive
Evoluție

● Terapia comportamentală de familie: educație parentală -

Patterson & Forgatch, 1987;
● Terapia integrativ comportamentală de cuplu - Jacobson
& Christensen, 1996.
● Terapia de cuplu - metoda Gottman (Gotmann,1999);
● Terapia cognitiv - comportamentală de familie - Dattilio,
2005; Epstein & Baucom, 2005;
● Terapia familiilor funcționale
Elemente cheie de reținut

Se bazează pe Integrează
behaviourism concepte
sistemice

Anxietate, fobii Terapeut

și parenting directiv
Parent training
Elemente ale învățării (Patterson și Forgatch 1987)
Conformism și socializare
Copiii învață să se
conformeze la cererile
părinților.
Mediu adaptabil
Părinții învață să folosească
recompense care încurajează
comportamentul dorit la copii.
Solicitări clare
Părinții învață să formuleze
solicitări puține, scurte,
politicoase, specifice, cu
menționarea timpului de execuție
și a consecințelor.
Sarcini casnice
Părinții învăță să atribuie o
pedeapsă mai blândă la început,
înainte de a elimina privilegiile
sau de a le folosi pedepse mai
aspre.
Monitorizare și evaluare

WEEK 1
Conformism Sarcini casnice

WEEK 2
Sarcini Solicitări Recompense
casnice clare

25% 80% 45%

Prezentarea generală a terapiei.
Paşi de urmat:

1. Evaluarea iniţială: evaluare detaliată comportamentală și / sau cognitivă a

modului de funcționare inițială, inclusiv frecvența, durata și contextul
comportamentelor problematice și a gândurilor.
2. Stabilirea comportamentelor ţintă și a gândurilor pentru schimbare:
terapeuții cognitiv - comportamentali identifică comportamentele și
gândurile specifice pentru intervenție
3. Educarea: terapeuții educă clienții cu privire la gândurile lor iraționale și
tiparele disfuncționale.
4. Înloicuirea şi reînvăţarea: intervențiile sunt concepute pentru a înlocui
comportamentele și gândurile disfuncționale cu altele mai productive.
Realizarea conexiunii: relația
terapeutică/alianța terapeutică
 Educator și expert directiv
 Terapeutul joacă rolul de expert care dirijează și educă clientul și familia
despre cum să gestioneze mai bine problemele.
 Mulți terapeuți CBFT au început să utilizeze empatia și căldura pentru a crea o
conexiune cu clienții lor, distanţându-se de modelul medical clasic.
 Empatia în terapia cognitiv - comportamentală:
 Terapeuții cognitiv-comportamentali folosesc empatia pentru a crea relații,
ceea ce le permite ulterior să ajungă la intervențiile „reale”.
 Terapeuții cognitiv-comportamentali care folosesc empatia nu trebuie văzuți
ca „manipulatori”, deoarece în majoritatea cazurilor scopul este de a face
clienții să se simtă mai confortabil cu procesul, nu de a-i păcăli.
 Alianța contemporană cognitiv-comportamentală:
a) Colaborați activ cu pacientul
b) Adaptați stilul terapeutic: intervențiile, auto-dezvăluirea și
directivitatea ar trebui să fie ajustate pentru fiecare client în funcție
de personalitatea, natura problemei prezentate etc.
c) Atenuarea suferinței
d) Obțineți feedback la sfârșitul sesiunii
 Construind o alianță colaborativă şi angajantă, terapeuții pot fi
eficienți lucrând asupra posibilelor credințe disfuncționale pe care
clientul le-ar putea avea despre consiliere sau despre terapeut,
credințe care pot să interfereze cu procesul

 Contractul scris
Terapeuții CBFT folosesc frecvent contractele scrise care
precizează obiectivele și așteptările, fiind de ajutor în atât în
structurarea relației cât și pentru a crește motivația și dedicarea
clienților.
Conceptualizarea și evaluarea cazului
 Analiza problemei:
 Analiza problemelor se concentrează pe comportamentele, emoțiile și cognițiile
actuale.
 terapeuții CBFT ascultă (a) comportamentele, (b) emoțiile și (c) gândurile care fac
situația o problemă.
 Evaluarea funcționării inițiale: monitorizare și urmărire:
 La începutul terapiei, terapeuții CBFT efectuează o evaluare a funcționării inițiale -
oferă un punct de plecare pentru măsurarea schimbării.
 Cer clienților să înregistreze (a) frecvența, (b) durata și (c) severitatea simptomelor
comportamentale specifice
 Analiza funcțională și consolidarea reciprocă:
 Analiza funcțională identifică contextele precise, antecedentele și consecințele
comportamentului problematic
 interacțiunile familiale sunt complexe, nu se reduc la formula de bază antecedent
 comportament  consecință.
 Există o serie de întrebări pentru a facilita analiza funcțională în familii.
 Analiza funcțională din cadrul
conceptualizarii și evaluarii cazului
Când terapeutul efectuează o analiză funcțională:
• caută să identifice cum se consolidează reciproc comportamentele între
cele două părți și
• examinează modul în care aceste tipare mențin simptomul.

• Acest concept este similar cu conceptul utilizat în terapia sistemică, și

anume, de a vedea tiparele de interacțiune din familie, asemeni pașilor de
legătură într-un dans.

Exemple:
• 1. Dacă un părinte inconsecvent întărește comportamentul problematic al unui
copil (de ex. uneori există o consecință pentru faptul că, copilul îi răspunde înapoi
și uneori nu), comportamentul este cel probabil să continue (pentru că există un
program intermitent de întărire);
• 2. Depresia unei soții conduce la mai puține conflicte în căsătorie,
acest lucru creează o întărire pozitivă pentru depresie.
 Intrebări de analiză funcțională pentru cupluri
Holtzworth - Munroe și Jacobson (1991)

1. Puncte tari și abilități ale relației:

a. Care sunt punctele forte ale relației?
b. Care este capacitatea fiecărui soț de a-l întări pe celălalt?
c. Ce comportamente sunt foarte apreciate de celălalt?
d. Ce activități și interese împărtășește în prezent cuplul?
e. Ce competențe relaționale posedă fiecare?

2. Prezentarea problemelor:
a. Care sunt principalele plângeri (definite comportamental)? 4. Perspective de viitor:
b. Ce comportamente apar prea frecvent? În ce circumstanțe și cu ce
a. Amândoi caută să îmbunătățească relația sau una sau amândoi se
întăriri apar?
c. Ce comportamente apar prea rar? În ce circumstanțe și cu ce întăriri
gândesc la separare?
apar? b. S-au făcut pași spre separare sau divorț?
d. Cum s-au dezvoltat aceste probleme în timp? 5. Mediu social:
e. Există un consens cu privire la ceea ce trebuie să se schimbe? a. Care sunt alternativele la această relație și cât de atractive sunt ele?

3. Sex și afecțiune: b. Rețeaua lor socială susține separarea?

a. Sunt mai degrabă nemulțumiți de frecvența sau de calitatea vieții lor c. Dacă există copii, care sunt efectele actuale și care ar putea să fie efectele

sexuale? Ce comportamente sunt asociate cu nemulțumirea? divorțului?

6. Funcționarea individuală:
b. Sunt mai degrabă nemulțumiți de frecvența sau de calitatea afectivității în
cuplu? Ce comportamente sunt asociate cu această nemulţumire? a) Unul sau ambii parteneri au o tulburare semnificativă de sănătate mintală sau fizică?

c. Este mai degrabă vorba de o aventură extraconjugală? Există o istorie în b) Care este istoria relației fiecăruia și cum afectează această relație prezentă?

acest sens?
 Teoria A-B-C
A fost dezvoltată inițial de Albert Ellis (1962) pentru a analiza gândirea irațională

- A este „evenimentul activator”,

- B este „credința” despre
semnificația acestuia eveniment,
- C este „consecința” emoțională sau
comportamentală bazată pe credință.
Sarcina terapeutului este de a ajuta clientul să
identifice credința „B” pe care clientul nu o pune în
Majoritatea clienților pot vedea doar conexiunea dintre A și C ecuație.
și, astfel, raportează că A provoacă C.
Exemple:
Exemplu: • „Dacă nu mă ajută cu copiii în felul în care îmi doresc,
„Sunt deprimat pentru că soțul meu nu ajută cu copiii” sau chiar nu-i pasă de mine”
„Eu sunt furios pentru că fiul meu nu mă ascultă.”
sau
• Aceste credințe iraționale sunt identificate în etapa de • „Copiii buni respectă solicitările părinților fără a le pune
evaluare și vizate pentru schimbări în faza de la îndoială”.
intervenție.
 Scheme de familie și credințe fundamentale
Terapia cognitivă a lui Aaron Beck (1976) s-a concentrat pe identificarea și schimbarea schemelor sau credințelor
fundamentale
• Beck identifică 8 tipuri de distorsiuni cognitive commune, despre familii:

1. Inferență arbitrară: o credință bazată pe puține dovezi (de ex, presupunând că copilul dvs. încearcă să ascundă
ceva pentru că nu a răspuns imediat la telefonul mobil);

2. Abstracție selectivă: concentrarea asupra unui detaliu ignorând contextul și altele detalii evidente (de ex, să crezi
că ai eșuat ca părinte, deoarece copilul tău este slab la școală);

3. Generalizare: generalizând unul sau două incidente pentru a emite o largă judecată generală despre caracterul
esențial al cuiva (de ex, crezând asta, vei ajunge la concluzia că fiul tău nu va merge la facultate și va recurge la
droguri doar pentru că ascultă rock);

4. Maximizare și minimizare: Mergeți la extreme prin maximizarea sau minimizarea faptelor (de ex, ignorarea a
două semestre slabe ale copilului dumneavoastră înseamnă minimizare; apelul la meditații doar pe baza unui scor
scăzut la un test este maximizare);
 Scheme de familie și credințe fundamentale

• 5. Personalizare: o formă specială de influență arbitrară în care anumite evenimente externe sunt atribuite sinelui; sunt
întâlnite deosebit de frecvent în relațiile intime (de ex, soțul meu și-a pierdut interesul pentru mine pentru că nu a vrut să facă
sex aseară);

• 6. Gândire dihotomică: Gândire de tipul: totul sau nimic: întotdeauna / niciodată, succes / eșec sau bun / rău (de ex,
dacă soțul meu nu este „îndrăgostit nebunește” de mine, el chiar nu mă iubește deloc);

• 7. Etichetare necorespunzătoare: atribuirea unei trăsături de personalitate cuiva pe baza unui număr mic de incidente,
ignorând adesea excepțiile (de ex, spunând că soțul este leneș pentru că nu mă ajută imediat după ce i-am solicitat un anume
lucru)

• 8. A citi gândurile celuilalt: o distorsiune cognitivă des întâlnită în relațiile de familie și de cuplu: crezând că știi ce
gândește sau că va face celălalt, pe baza presupunerilor și generalizărilor; devine o barieră semnificativă în calea
comunicării, mai ales atunci când este legată de dezacorduri și subiecte fierbinți precum sexul, religia, banii și treburile
casnice (de ex, înainte ca soțul să spună un cuvânt, te aperi deja);
 Tipuri de cogniție de cuplu

Epstein și colegii săi (Baucom, Epstein, Sayers și Sher,

1989; Epstein, Chen și Beyder-Kamjou, 2005) au identificat cinci
tipuri majore de cogniții care influențează modul în care cum
cuplurile răspund emoțional și comportamental unul față de altul:

1. Percepții selective: concentrarea asupra anumitor

evenimente sau informații, cu excluderea altora;
2. Atribuții: inferențe despre cauzele aspectelor pozitive și
negative ale relaţiei;
3. Așteptări: predicții cu privire la probabilitatea anumitor
evenimente din relație;
4. Ipoteze / Presupuneri: convingeri sau presupuneri de
bază despre caracteristicile partenerului și / sau ale relației;
5. Standarde: Credințe despre caracteristicile pe care relația
și/sau fiecare partener "ar trebui să le aibă".
 Direcționarea schimbării:
- stabilirea obiectivelor
• Obiectivele specifice de terapie sunt identificate prin evaluarea
discutată până în acest punct.
• Obiectivele sunt enunțate în termeni comportamentali și măsurabili, de
exemplu: „să reducă argumentele pentru cel mult unul pe lună. ”
• Terapeuții își folosesc rolul autoritar pentru a identifica obiective care să
fie agreabile pentru toți (Holtzworth-Munroe și Jacobson, 1991).

- Imediat după ce se stabilesc obiective clare, terapeuții obțin un

angajament din partea cuplului sau a familiei de a urma instrucțiunile și de
a finaliza sarcinile în afara terapiei (temele), adesea cu un contract scris.
- Obținerea promisiunii clienților să realizeze sarcinile, crește foarte mult
probabilitatea că acești clienți se vor implica în procesul de terapie
(angajamentul).
 Exemple de obiective
Pentru faza mijlocie de terapie Pentru faza finală de terapie

- Reducerea tantrum-urilor prin înlocuirea întăririlor - Elaborarea unui ciclu pozitiv de consolidare
pozitive și inconsistente cu un program eficient de reciprocă pentru a reduce negativitatea și etichetarea;
consecințe consistente menite să stingă aceste
comportamente;
- Redefinirea schemelor familiale pentru a crește
toleranța la diferența dintre membri;
- Înlocuirea convingerile perfecționiste despre
performanța școlară a copilului cu așteptări mai - Redefinirea schemelor de cuplu pentru a reduce
realiste; presiunea pentru perfecțiune și pentru a crește
toleranța la slăbiciunile celuilalt;
- Reducerea generalizărilor și citirea minții între
mamă și tată în discuțiile parentale;
INTERVENTIA
Conditionarea clasica: cainii lui Pavlov

1.Starea naturala a lucrurilor :

Alimente -> Salivatie
2.Procesul de asociere a
stimulului conditionat cu
raspunsul
3.Asocierea rezultata
 Conditionarea clasica stimul-raspuns

Ivan Pavlov
-1932-
Principiul esential -> RECOMPENSAREA

COMPORTAMENT DE MODELARE
 Forme de intarire si pedeapsa

Intarire pozitiva/
Recompensa

Optiuni utilizate pentru Intarire negativa

modelarea
comportamentului dorit
Pedeapsa pozitiva

Pedeapsa negativa
 Frecventa intaririi si a pedepselor
CHEIA
cresterii sau scaderii manifestarii comportamentului

• Imediat
• Coerent
• Intermitent
 INTERVENTII

• Incurajare si complimente

• Contractul de contingenta

• Diagrame punctuale si jetoane

• Schimb de comportament si Quid Pro Quo

 Training de comunicare si rezolvare a problemelor:

Pentru a ajuta cuplurile si familiile sa-si rezolve

problemele, terapeutii CBFT ofera si instruire in
comunicare folosind urmatoarele orientari :
 Incepeti cu pozitivul
Subiect unic
Probleme comportamentale specifice
Descrieti impactul
Asumati-va responsabilitatea
Parafrazeaza
Evitati citirea mintii
Renuntati la abuzul verbal
PSIHOEDUCAȚIA
 Psihoeducația, implică
învățarea clienților
principiile psihologice
și relaționale despre
problemele lor și
modul cel mai bun de
a le rezolva (Falloon,
1988, 1991; Patterson &
Forgatch, 1987).

 Psihoeducația se poate
face individual sau în
sesiuni de grup.
PSIHOEDUCAȚIA
 Orientat pe probleme:
 Tabloul clinic;
 Situația clientului;

 Orientată spre schimbare:

 Reducerea simptomelor problemei;
 Îmbunătățirea comunicării;
 Reducerea furiei;
 Scăderea depresiei.

 Biblioterapia:
 (a) motivante
 (b) instructive pentru problema cu
care se prezintă în terapie.

 Cinematerapie
SFATURI PENTRU REALIZAREA EFICIENTĂ A
PSIHOEDUCAȚIEI

 Practică! Exersează!
 Întrebați mai întâi.
 Păstrați-l foarte, foarte
scurt.
 Concentrați-vă asupra
unui singur punct.
 Asigurarea înțelegerii
și acceptării.
 Aplicați imediat!
 Sarcini pas cu pas.
 Urmăriți sarcinile.
CONFRUNTAREA CREDINȚELOR IRAȚIONALE
 Credințele inutile care
creează sau susțin
problema (Ellis, 1994);
 Confruntare directă;
 Confruntare indirectă;
 Factori:
 relația terapeutică;
 stilul terapeutului;
 receptivitatea clientului;
 problemele culturale și de gen ale
clientului și terapeutului;
 În sesiunea de terapie sau
în afara sesiunii;
METODA SOCRATICĂ ȘI DESCOPERIREA GHIDATĂ
 Să-și pună la îndoială
propriile convingeri;
 Să „descopere” singuri
convingerile ilogice sau
disfuncționale;
 Se pune la îndoială
validitatea credinței;

 Întrebări pentru
evaluarea validității
credințelor:
 Ce dovezi aveți pentru a vă
susține această credință? Ce
dovezi aveți pentru a
susține contrariul? Deci,
care ar putea fi o cale de
mijloc realistă?
 Ce spune persoana X (Y și
Z) despre situația ta? Cum
ar putea greși cu toții?
ÎNREGISTRAREA GÂNDURILOR
 Situația
declanșatoare.
 Gândurile
„automate” sau
negative.
 Răspuns emoțional.

 Dovezi pro.

 Dovezi contra.

 Distorsiuni
cognitive.
 Gândire alternativă.
ÎNREGISTRAREA GÂNDURILOR
 În cazul problemelor relaționale, este util să adăugați
următoarele:
 Ce am făcut eu pentru a contribui la această problemă de relaționare? (de
ex, am început în forță și l-am blamat de la început; nu accept scuzele);
 Ce pot face diferit data viitoare? (de ex, să fiu mai blândă când îmi prezint
îngrijorarea; să ascult cu mintea deschisă);
 În cazul problemelor de comportament pot fi adăugate
următoarele:
 Comportamente problemă (de ex, țipete);
 Comportamente alternative (de ex, luați o pauză, numărați până la 10,
respirați adânc);
TEME PENTRU ACASĂ

 Sarcini de comunicare;

 Jurnal;

 Activităților recreative și sociale;

TEME PENTRU ACASĂ
 Temele comparate cu directivele strategice
 descoperirea sub forma metaforei (sarcină metaforică),
 a întrerupe interacțiunea cu problema sau modelul comportamental timp
pentru a permite sistemului să dezvolte un nou tipar (directivă)
 să facă incontrolabilul controlabil (paradox).

 Temele în comparație cu sarcinile axate pe soluție

 împărțite în pași mici;
 dezvoltate din ideile clienților și succesele acestora din trecut;
 proiectate pentru a spori motivația și speranța, la fel de mult ca și
rezolvarea problemei.
Conceptualizarea cazului și modele de
planuri de terapie
Domenii pentru conceptualizarea cazurilor
specifice teoriei cognitiv-comportamentale
Conceptualizarea cazului și
modele de planuri de terapie
● Definirea problemei
● Evaluarea inițială
● Analiza funcțională
● Teoria A-B-C: Identificarea convingerilor iraționale
● Schemele cognitive și credințele fundamentale
● Modele de cunoaștere relațională
Analiza funcțională ● În ce mod această problemă specifică afectează
această persoană (și / sau familia) în fiecare zi?
● Ce s-ar întâmpla dacă problema ar fi redusă în
frecvență?
● Ce ar câștiga această persoană (și familia sa) dacă
problema ar fi rezolvată?
● Cine (sau ce) întărește problema cu atenție,
simpatie și sprijin?
● În ce circumstanțe este redusă intensitatea
problemei specifice?
● În ce circumstanțe problema specifică crește în
intensitate?
● Ce fac în prezent membrii familiei pentru a face față
problemei?
● Care sunt resursele și deficitele familiei ca un întreg
pentru rezolvarea problemelor?
● Ce comportamente ar trebuie să fie mai frecvente?
Sau să scadă în frecvență?
Teoria A-B-C

A B C
Antecedent Credința Consecințe
irațională
Schemele cognitive și
credințele fundamentale ● Inferența arbitrară
● Abstractizarea selectivă
● Supra-generalizarea
● Maximizarea și minimizarea
● Personalizarea
● Gândirea dihotomică
● Etichetarea necorespunzătoare
● Citirea gândurilor
Modele de cunoaștere
relațională

● Percepții selective
● Atribuții
● Așteptări
● Ipoteze
● Standarde
 Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate
★instruire/ training pentru Creșterea capacității de a face alianța terapeutică empatie
rezolvarea problemelor interpretări realiste ale vieții de
zi cu zi și de a identifica când dinamica individuală, evaluare inițială și
★înregistrarea gândurilor
gândurile sunt iraționale pentru sistemică și culturală analiză funcțională
★dialogul socratic cu sine
a reduce depresia și anxietatea 1. Faza inițială a acordul clientului scheme cognitive
și pentru a spori starea de bine terapiei individuale
nevoile clientului contract scris
Creșterea capacității de a
relaționa cu ceilalți utilizând 6. Faza de închidere a 2. Stabilirea obiectivului recomandări, resurse,
scheme relaționale realiste obiectivelor clientului din partea clientului contacte
pentru a reduce depresia și a
crește capacitatea de intimitate Reducerea convingerilor
iraționale
5. Faza de închidere
★ teoria A-B-C
a terapiei individuale ★ psihoeducație
3. Faza de lucru a
Biblioterapia (Gottman – „Cele terapiei individuale ★ înregistrarea gândurilor
7 principii care fac ca o căsătorie (teme) pentru dezvoltarea
să funcționeze”) 4. Faza de lucru cu Sarcinile terapeutice de unor convingeri mai realiste
obiectivele clienților monitorizare

plan de continuare individuală ★ reducerea convingerilor iraționale

și de menținere ulterioară a ★ reducerea utilizării schemelor negative ★ calitatea alianței terapeutice
câștigurilor terapiei ★ reducerea modelelor negative ★ progresul clientului
Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate
alianța terapeutică empatie

dinamica individuală, simptome de depresie

sistemică și culturală și de anxietate
1. Faza inițială a acordul clientului scheme cognitive
terapiei individuale
nevoile clientului contract scris

recomandări, resurse,
contacte
Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate

2. Stabilirea obiectivului
din partea clientului
Reducerea convingerilor
iraționale
★ teoria A-B-C
★ psihoeducație
★ înregistrarea gândurilor
(teme) pentru dezvoltarea
unor convingeri mai realiste
Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate

3. Faza de lucru a
terapiei individuale
Sarcinile terapeutice de
monitorizare

★ calitatea alianței terapeutice

★ progresul clientului
Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate

4. Faza de lucru cu
obiectivele clienților

★ reducerea convingerilor iraționale

★ reducerea utilizării schemelor negative
★ reducerea modelelor negative
 Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate

5. Faza de închidere
a terapiei individuale

plan de continuare individuală

și de menținere ulterioară a
câștigurilor terapiei
 Planul de terapie pentru persoanele cu depresie / anxietate
★instruire/ training pentru Creșterea capacității de a face
rezolvarea problemelor interpretări realiste ale vieții de
★înregistrarea gândurilor zi cu zi și de a identifica când
★dialogul socratic cu sine gândurile sunt iraționale pentru
a reduce depresia și anxietatea
și pentru a spori starea de bine

Creșterea capacității de a
relaționa cu ceilalți utilizând 6. Faza de închidere a
scheme relaționale realiste obiectivelor clientului
pentru a reduce depresia și a
crește capacitatea de intimitate

Biblioterapia (Gottman – „Cele

7 principii care fac ca o căsătorie
să funcționeze”)
 Plan de tratament pentru cupluri / familii în conflict
★training pentru
rezolvarea problemelor
★înregistrarea gândurilor
★dialogul socratic cu sine
Creșterea capacității
de relaționare cu
partenerul / membrii
familiei
Înregistrarea gândurilor
Biblioterapia (J. Gottman; D.
Siegel)
plan de continuare și de
menținere ulterioară a
câștigurilor terapiei
Creșterea capacității alianța terapeutică empatie
fiecărui membru de a
dinamica individuală,
face interpretări simptome individuale,
sistemică și culturală
realiste, de a identifica 1. Faza inițială a analiza funcțională
gândurile iraționale terapiei cu cuplul / acordul clientului
familia scheme cognitive
nevoile clientului
contract scris
6. Faza de închidere a
obiectivelor clientului 2. Stabilirea obiectivului recomandări, resurse,
din partea clientului contacte
Reducerea tiparelor negative
5. Faza de închidere a care se întăresc reciproc și care
declanșează stările negative în
terapiei de familie / cuplu
vederea reducerii conflictului
★ psihoeducație
4. Faza de lucru cu 3. Faza de lucru a terapiei
★ acordurile quid pro quo
obiectivele clienților de familie / cuplu ★ așteptările nerealiste
★ reducerea așteptărilor nerealiste
★ creșterea acceptării
★ creșterea capacității de a comunica respectuos și eficient ★ calitatea alianței terapeutice
★ creșterea capacității de rezolvare eficientă a problemelor ★ progresul clientului
Plan de tratament pentru cupluri / familii în conflict

1. Faza inițială a
terapiei cu cuplul /
familia

6. Faza de închidere a
obiectivelor clientului 2. Stabilirea obiectivului
din partea clientului

5. Faza de închidere a
terapiei de familie / cuplu

4. Faza de lucru cu 3. Faza de lucru a terapiei

obiectivele clienților de familie / cuplu
Mulțumim pentru atenție!