Tulburările alimentare la adolescenți

Mulți copii, în special în perioada adolescenței, sunt foarte preocupați de felul în care
arată corpul lor și de ceea ce simt în legătură cu acest luru.
În perioada pubertății se petrec multe schimbări fizice și psihice, la care se mai adaugă și
presiunea socială.
Din nefericire pentru un număr din ce în ce mai mare de adolescenți, dorința de a avea
un corp perfect devine o obsesie care se va transforma într-o tulburare alimentară.
În general, tulburările alimentare implică autocritica, gânduri și sentimente negative
legate de greutatea corpului și de mâncare. Deși tulburările alimentare sunt mai
frecvente în rândul fetelor, sunt afectați și baieți, din acest motiv, aproximativ 2
adolescenți din 100 se luptă cu anorexie, bulimie, hiperfagie etc. Din păcate foarte mulți
adolescenți reușesc să se ascundă de familie, luni și chiar uneori ani de zile.
Adolescenții care se confruntă cu aceste tulburări au o teamă extremă de a nu crește în
greutate și au o viziune distorsionată asupra dimensiunilor și formelor corpului, ca
urmare nu pot menține o greutate normală.

°Distingem următoarele tulburări alimentare:

1. Anorexia Nervosa – este caracterizată prin obsesia pentru scăderea în greutate și
frica exagerată de luare în greutate. Oricât de slabe ar deveni, persoanele se văd în
continuare grase și urâte, chiar și atunci când organismele lor sunt extrem de
slăbite.
Cei ce suferă de această boală își raționalizează porțiile de mâncare și fac exerciții
fizice în mod compulsiv, pentru a pierde calorii. De asemenea se observă o
predispoziție pentru amfetamine și pastile care scad apetitul, care provoacă vomă,
laxative, diuretice etc. Deseori apare voma indusă.
Aceste persoane sunt mereu preocupate de mâncare și de cantitatea de calorii
consumate.
La nivel psihologic, le este frică de maturizare, au tendințe perfecționiste și
obsesive, un nivel de stimă de sine scăzut și sunt foarte depresive.
2. Bulimia nervosa – Bulimia este legată de un ciclu de hiperfagie, urmat de simțul
pierderii controlului asupra cantității de mâncare înghițită care rezultă în
adoptarea de strategii neadecvate pentru pierderea caloriilor consumate.
Aceste strategii cuprind vomitatul indus, folosirea laxativelor, diureticelor și
pastilelor ce provoaca vomă. Exercițiile fizice în mod excesiv, restricționarea de
la mâncare și folosirea medicamentelor care scad apetitul sunt de asemenea
practicate ca metode de control al greutății.
Bulimia poate trece neobservată de către familie sau prieteni pe parcursul mai
multor ani, deoarece persoanele afectate par să mănânce normal și nu scad
neapărat mult în greutate.
La nivel psihologic, persoanele ce suferă de bulimia nervosa sunt impulsiv-
compulsive, nu mai dețin controlul asupra alimentației (care pare să corespundă
cu pierderea controlului emoțional) și au un nivel de stimă de sine scăzut.

3. Hiperfagia – Hiperfagia este caracterizată de înghițirea unor cantități mari de

mâncare mai repede decât în mod normal, de mâncatul până la apariția
sentimentului inconfortabil de saturație, de mâncatul excesiv atunci când
persoanei afectate nu îi este foame, de consumarea alimentelor în singurătate, de
apariția dezgustului față de sine, a depresiei sau a sentimentului de vinovăție în
urma supraalimentației.

4. Alte tulburări alimentare – Acestea se identifică în situația în care un pacient

prezintă simptomele caracteristice unei alte tulburări alimentare cunoscute, însă în
grade reduse ce fac imposibilă diagnosticarea cu certitudine a unei anumite
dereglări de alimentație.
În ciuda scăderii în greutate, greutatea persoanei afectate rămâne în
limitele normale, vomitatul și alimentarea excesivă nu sunt foarte frecvente, iar
individul poate mesteca și apoi scuipa mâncarea în timpul supraalimentației.
°Cuzele tulburărilor alimentare:
Toate dereglările de alimentație sunt influențate de către imaginea pe care fiecare o are
despre propriul corp. Nemulțumirea față de întregul corp sau față de anumite părți ale
acestuia poate declanșa o tulburare alimentară. Tulburarea se va menține atâta timp cât
persoana încearcă să atingă greutatea și forma fizică dorită, deseori nerealite. Persoanele
afectate sunt adesea într-o stare de negare, fie ea conștientă sau nu, refuză să recunoască
existența unei probleme. Negarea este un obstacol puternic în calea tratamentului, pentru
că ea descurajează persoana din a cere ajutor.

Specialiștii enumeră o serie de factori de risc pentru dezvoltarea tulburărilor alimentare,

printre care:
» Înfluența modelelor întâlnite în mediul online (fotomodele, vloggeri sau diverse
celebrități din muzică și film) și preocuparea generală pentru o înfățișare perfectă,
încadrarea în anumite ”standarde”.
» Percepția familiei asupra înfățișării – felul în care părinții transmit copiilor
”lentilele”prin care îți văd propriul corp. De exemplu, dacă mama este continuu
preocupată de greutatea sa și amintește adesea despre dietele pe care le ține sau mărimea
hainelor, este foarte probabil ca și copii să înceapă să fie preocupați de aceste aspecte.
» Istoricul familial – dacă există în familie persoane care au suferit de astfel de
tulburări, este foarte probabil ca ele să apară la alte generații.
» Existența unor traume – Tulburările alimentare pot fi folosite pentru a exprima emoții
ce nu pot fi verbalizate – de aceea, ese sunt des întâlnite în rândul victimelor abuzurilor
Alteori, sunt o modalitate de a exprima furie (față de părinte, îngrijitor, prieteni sau
colegi).

°Riscuri fizice ale tulburărilor alimentare:

Anorexia – Greutatea scăzută sau foarte scăzută și insuficiența de vitamine și minerale
duc la pierderea echilibrului electroliților ceea ce duce la crampe musculare, încetinirea
funcțiilor creierului și probleme cardiace, osteoporoză, anemie, caderea părului,
dezvoltarea unui strat fin de păr pe corp, probleme gastrice, stări de leșin, constipație,
reținerea fluidelor în corp, vulnerabilitate la frig și infecții, iar în cazul femeilor – oprirea
menstruației sau chiar infertilitate.
Bulimia nervosa – probleme de fertilitate, tulburări gastro-intestinale, probleme cu
dinții, oesofagita, oboseală cronică, mărirea gandelor salivare, unghii sensibile, stări de
amețeală și leșin, crampe musculare, slăbiciune generală.
Unele persoane își fac rău singure sau devin cleptomane (manie caracterizată de
impulsul de a fura, fără a urmări vreun folos material).
Hiperfagia – Simțul redus de satietate, care conduce la alimentare excesivă, la obezitate
și la probleme cardiovasculare.

°Terapia:
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia tulburărilor alimentare se bazează pe terapia cognitiv-comportamentală și este
practicată atât în timpul terapiei individuale, cât și în timpul terapiei de grup.
Baza tratamentului este reprezentată de ședințele de terapie de grup. Grupurile sunt
psiho-educative, astfel încât pacienții pot învăța despre boala lor și dobândesc o
înțelegere a afecțiunii și la nivel teoretic. În cadrul grupului, persoanele sunt ajutate să
gestioneze anumite probleme, cum ar fi un nivel redus al respectului de sine, stare care
însoțește întotdeauna dereglărle alimentare. Terapia individuală este personalizată în
funcție de nevoile pacientului și vine în completarea terapiei de grup. Un tratament de
succes determină creșterea nivelului de acceptare a propriei imagini și scăderea treptată
a comportamentelor obsesiv-compulsive.