MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE,
ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE
DEPAPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE

PUȘCAȘU DIONISIE

REGLEMENTAREA PRIN NEGOCIERI A DIFERENDELOR

DINTRE STATE
REFERAT

Autor ___________________

Conducător științific ___________________

ROTARU Veronica

Dr., lector superior

CHIȘINĂU, 2017

1
 CUPRINS

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Scopul și obiectivele.

Cuvintele cheie.

CONȚINUT

1. Definiția negocierii: noțiuni și caracterizări.

2. Strategii și tehnici de negociere pentru soluționarea diferendelor dintre

state. Etapele negocierii.

Studiu de caz:
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Este bine cunoscut faptul

că conflictul este un proces inevitabil în evoluția istorică a omenirii, caracterizat
drept neînțelegere, ciocnire de interese sau dezacord. Conflictul este întâlnit la
toate nivelurile și sferele de dezvoltare umană, de la conflict interuman, dintre
două sau mai multe persoane, până la conflicte dintre grupuri de oameni, societăți
și chiar țări. Conflictul interstatal este definit în literatura de specialitate ca
”diferend”. Dicționarul de terminologie de drept internațional definind diferendul
ca un conflict care opune două sau mai multe state sau, în general, două subiecte de
drept internațional. Aceste diferende internaționale, pe parcursul istoriei, au fost
rezolvate prin intermediul celei mai vechi tactici - războiul. Cu timpul, s-a observat
că acest tip de soluționare a dezacordurilor nu este decât o acțiune violentă care
provoacă daune materiale și morale de dimensiuni colosale. Pe lângă aceasta, s-a
constatat că războiul soluționează doar aparent diferendul și peste ceva timp acesta
crește, instigând un război mai puternic decât cel dintâi. Astfel s-au căutat alte
moduri de soluționare a diferendelor internaționale, care să provoace daune la
niveluri minim posibile. În acest context apare negocierea ca o tactică de
soluționare pașnică a diferendelor internaționale. Mai mult ca atât, negocierea nu a
venit doar ca o soluție a diferendelor izbucnite, ci aceasta are capacitatea de a
preveni izbucnirea unor eventuale diferende de pe arena internațională.
Diminuarea sau înlăturarea crizelor nu se poate face decât prin intervenţia
factorului conştient, subiectiv, prin voinţă şi acţiunea dirijată a oamenilor. Această
acţiune se realizează fie prin instituţiile politice, juridice, economice, militare etc.
existente anterior în fiecare ţară sau pe plan internaţional, fie prin relaţii,
organizaţii sau instituţii special create pentru rezolvarea unei anumite situaţii de
criză (un exemplu tipic în acest sens fiind forţele ONU pentru menţinerea păcii,
aşa-zisele „căşti albastre“ care acţionează în diverse puncte „fierbinţi“ ale lumii).

3
 În contextul problemei de prevenire a izbucnirii conflictelor apare în
literatura de specialitate conceptul de ”gestionare a crizelor”. Acest concept
presupune o abordare mai complexă a situațiilor ce pot genera conflicte și de
asemenea a modalităților de soluționare a acestora. Această acţiune presupune, în
primul rând, cunoaşterea aprofundată a cauzelor care pot genera sau generează
contradicţii şi tensiuni, a factorilor favorizanţi ori defavorizanţi ai contradicţiilor
respective. Cunoaşterea cauzelor situaţiilor de criză trebuie să cuprindă toate
formele de manifestare a acestora, analizându-se imparţial şi apreciindu-se cât mai
exact, fără prejudecăţi ori sentimente, ponderea fiecărui tip de contradicţie
(economică, politică, juridică, etnică, religioasă etc.) în cadrul situaţiei respective.

Scopul și obiectivele referatului: Scopul acestei lucrări presupune

efectuarea unei cercetări detaliate a specificului negocierilor ca mecanism de
soluționare a diferendelor internaționale.

Pentru realizarea acestui scop, mi-am propus următoarele obiective: