STATUL MEDIEVAL

I. IMPERIUL BIZANTIN
 11 mai 330 - împăratul Constantin cel Mare inaugurează o nouă capitală a Imperiului Roman, pe
locul cetății greceşti Bizantion – Constantinopol.
 395 - împăratul Teodosius împarte Imperiul Roman între fiii săi:
 Honorius - Imperiul Roman de Apus
 Arcadius - Imperiul Roman de Răsărit
Ideologia imperială şi diplomaţia bizantină
 Recunoașterea creștinismului în 313 de împăratul Constantin cel Mare (Edictul de la
Milano) și acceptarea sa ca religie de stat de către împăratul Teodosie, a modificat coordonatele
ideologiei imperiale: - imperiul – emanație a puterii divine
- împăratul ( imperator) este: - alesul lui Dumnezeu pe pământ
- puterea sa este absolută ( autocrator sau basileu)
- ritualul încoronării este fastuos
- este şeful armatei şi legiuitor
- şeful Biserici
- urmașul împăraților romani
A. Perioada latină (sec. V-VII)
 Secolul V - însemnele imperiale sunt aduse la Constantinopol
 Caracterul civilizației este latin (este o perioadă de tranziție)
 Imperiul Roman de Răsărit - avea o administraţie centralizată
- era o monarhie absolută
- avea o Biserică dependentă de stat
Împăratul Iustinian (527-565)
- are loc desprinderea de instituțiile romane
- este realizată opera legislativă Corpus Juris Civilis
- reface parțial unitatea Imperiului Roman (generalii Belizarie și Narses)
- este construită biserica Sfânta Sofia
- are loc răscoala Nika
B. Perioada greacă (sec. VII - XV)
 Începe cu domnia împăratului Heraklios (610-641)
- își ia titlul de „basileu al romanilor”
- organizează imperiul în „theme”, conduse de un strateg
- țăranii primesc loturi în schimbul serviciului militar (stratioţi)
 Secolul VII - legăturile între Occident şi Orient se rup ( din cauza așezării slavilor în Balcani
şi a arabilor în Mediterana).
 Teritoriul imperiului se limitează la Asia Mică și Constantinopol (unde se vorbea limba
greacă)
 imperiul se grecizează şi se va numi Imperiul Bizantin (ortodoxia devine religie de stat)
Secolul VIII - împărații ISAURIENI ( 717-802), au reuşit să dea statului strălucirea unei civilizații
naţionale, greceşti, creștin - ortodoxe;
- este dominat de lupta dintre „iconoclaști” și „iconoduli”
Dinastia Macedoneană (867-1057) - a reprezentat apogeul civilizaţiei bizantine și este reluată
politica de expansiune teritorială (Vasile I Macedoneanul, Nikephor Phokas, Ioan Tzimiskes, Vasile
al II-lea Macedoneanul-recucerește Peninsula Balcanică și desființează Țaratul Bulgar)
Declinul imperiului
 Începând din 1025 – 1081, apar primele semne de criză.
 Dinastiile COMNENILOR (1081-1185) şi ANGELILOR (1185 - 1204) au impus un regim
de aristocrație militară care au salvat pentru moment imperiul.
 1204 -1261 este ocupat de cruciații catolici (Cruciada a IV-a)-Imperiul Latin al Răsăritului
 1261-MIHAIL al VIII-lea Paleologul-alungă pe catolici și inaugurează dinastia
PALEOLOGILOR.
 turcii otomani cuceresc rând pe rând ultimele teritorii ale Imperiului Bizantin
 29 aprilie 1453, Constantinopolul este cucerit de turci.

II. FRANȚA MEDIEVALĂ

 A. Imperiul Carolingian
1. MEROVEU / STABILIREA IN GALIA – 451
După bătălia de la Câmpiile Catalaunice din 451 împotriva Hunilor (romani, vizigoți, franci
conduşi de Meroveu) francii se stabilesc în Galia şi întemeiază Regatul Franc→ dinastia
Merovingiană
2. CLOVIS / CREŞTINAREA FRANCILOR – 496
Regele franc Clodwig (Clovis) îi creștinează pe franci
3. CAROL CEL MARE / PROCLAMAREA IMPERIULUI – (768-814)
Regele Franc Carol cel Mare cucereşte teritoriile germane şi Regatul longobard din nordul
Italiei (astăzi provincia italiană Lombardia) → este proclamat IMPĂRAT ROMAN la 25
decembrie 800 → dinastia Carolingiană
TRATATUL DE LA VERDUN - 843
 843 Tratatul de la Verdun, nepoții lui Carol cel Mare îşi împart Imperiul (acest tratat este
primul act oficial scris in limbile franceză şi germană. Francii dispar; apar in istorie
francezii)
 Ludovic Germanicul preia Germania, Carol cel Pleșuv devine rege al Franţei, Lothar
primeşte Italia si teritoriile ce separă Germania de Franţa.
 Din sec X, Germania devine Sfântul Imperiu Roman de Neam Germanic

B. Franța
1. Perioada monarhiei feudale (sec. XI-XIII) - nobilii sunt mai puternici decât regele şi nu
recunosc autoritatea regală:
- 987 marii seniori aleg ca rege al Franţei pe comitele de Paris HUGO CAPET (pune bazele dinastiei
Capetiene, Parisul devine capitala Franţei).
- 1066 Ducele Normandiei, Willhelm (supranumit Cuceritorul) debarcă în Anglia (în bătălia de la
Hastings învinge pe regele anglo-saxon Harald și devine rege al Angliei, iar urmaşii săi întemeiază
o nouă dinastie anglo-normandă – Plantagenet). Cucerirea Angliei a fost descrisă într-un document
medieval (tapițeria pictată de la Bayeux)
- Ludovic al VI-lea cel Gros și Ludovic al VII-lea - începutul centralizării politice și unificării
teritoriale.
- Filip al II-lea August (1180-1223) - reduce teritoriile Plantagenetilor din Franţa (după
înfrângerea regelui englez Ioan Fără Țară la Bouvines) și organizează instituțiile centrale și
provinciale.
2. Perioada monarhiei stărilor (sec. XIV-XV)
Regii din dinastia capeţiană impun treptat nobilimii franceze obligaţia de a respecta autoritatea
regală:
- Filip IV cel Frumos (1285-1314) - alipește Champagne, se impune în fața papei (mută sediul
papal la Avignon) și a împăratului romano-german, distruge Ordinul Templierilor
- 1328 - stingerea dinastiei Capetiene. Noua dinastie franceză de Valois începe conflictul cu
Anglia
RĂZBOIUL DE 100 ANI (1337-1453)
Victorii engleze: CRECY (1346), POITIERS (1356), AZINCOURT (1415)
Victorii franceze: ORLEANS (1429/Jeanne d`Arc), CASTILLON (1453)
- Carol al VII-lea devine rege legitim după încoronarea de la Reims
- procesul de centralizare și unificare teritorială este desăvârșit de Ludovic al XI-lea
INSTITUȚIILE STATULUI MEDIEVAL FRANCEZ
- Legile regelui le înlocuiesc treptat pe cele nobiliare (apar funcționari regali, tribunale regale). -
- Armata regală devine permanentă (mercenari + nobili angajaţi ca ofiţeri) și dispar armatele
nobiliare.
Instituții centrale: - Consiliul Regal
- Parlamentul
- Curtea de Conturi
- ADUNAREA STĂRILOR GENERALE (reprezentanții nobilimii, clerului, orășenilor)
III. IMPERIUL ROMANO-GERMAN

 Tratatul de la Verdun (843) Germania (Francia de est) și Franța (Francia de vest) se

desprind din Imperiul Carolingian
 Germania era formată din mai multe ducate: Saxonia, Suebia, Bavaria, Franconia.
 Conrad I (911-918) este ales de nobili ca rege (este considerat primul rege german).
 Secolele X-XI Germania este condusă de dinastiile saxonă (ottoniană) și franconă (saliană)-
domină aristocrația militară
Otto cel Mare (936-973), dinastia saxonă, este încoronat la Aachen ca succesor al lui Carol cel
Mare:
- restabilește autoritatea asupra ducatelor germane și a nobililor cu ajutorul bisericii
- 955 oprește expansiunea maghiară spre vest după victoria decisivă de la Lechfeld
(apărător al creștinătății)
- 962- este încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German (ulterior s-a numit
Sfântul Imperiu Roman de neam germanic).
- pe plan extern a promovat o politică activă, ceea ce a dus la crearea unui imperiu după
modelul Imperiului lui Carol cel Mare.
- Otto extinde graniţa de est spre zona Elba-Oder, cucerindu-i pe slavi, iar în vest ocupă
ducatul Burgundiei şi Lorena.
- profitând de fărâmițarea politică a Italiei şi de slăbirea papalității, Otto ocupă nordul şi
centrul Italiei.
- deşi s-a dorit de la început ca noul stat să aibă aceeaşi întindere ca vechiul Imperiu Roman,
acest lucru nu s-a putut realiza deoarece noul imperiu nu cuprinde decât Germania, nordul şi centrul
Italiei, nefiind restabilit nici vechiul Imperiu Carolingian.
 Sec. XI se declanșează conflictul dintre împăratul Henric al IV-lea și papa Grigore al VII-
lea („lupta pentru învestitură”)
 1122 - Concordatul de la Worms - impune dubla învestitură a episcopilor germani
 Secolele XII-XIII imperiul se consolidează sub domnia împăraților Frederic I Barbarossa
(1152-1190) din dinastia Hohenstaufen și Frederic al II-lea (1212-1250)
 1250 tronul rămâne vacant și începe o perioadă de anarhie feudală (1254-1273 „marele
interregn”). Germania se fărâmițează în zeci de principate laice și ecleziastice.
 1273 - preia tronul Rudolf de Habsburg, care era preocupat de întărirea autorității centrale
(dinastia de Habsburg va deține tronul imperial până în 1806).
 Carol al IV-lea (1346-1378) impune reforme constituționale (1356 prin Bula de Aur stabilea
ca împăratul să fie ales de 7 principi electori, care aveau deplină suveranitate în statele lor).
 încoronarea împăraților de către papă nu mai este obligatorie.
 Sec. XV-se constituie Dieta imperială (Reichstag) pentru limitarea puterii nobililor.
 Se organizează și adunările teritoriale - Landtag
 pe plan economic se constituie asociaţii ale orașelor germane organizate în „ligi” (Liga
hanseatică- cu caracter comercial).
 Slăbirea monarhiei germane a fost generată de:
- mărimea teritoriului (greu de controlat)
- lipsa unor granițe geografice strict delimitate
- consolidarea puterii principilor în raport cu puterea centrală
- tronul electiv
- conflictul dintre papalitate și imperiu
Historymaps.ro.