LUMEA IN PERIOADA INTERBELICA

MAREA UNIRE
Unirea Basarabiei cu România

În 1917, în Rusia au loc două revoluții: cea din februarie, a dus la căderea țarismului,
cea din octombrie a dus la instaurarea regimului comunist..
Aceste probleme interne ale Rusiei au permis declanșarea mișcării de emancipare a
românilor din Basarabia.
La 5- 9 noiembrie 1917, Congresul ostășesc de la Chișinău a proclamat autonomia și a
hotărât convocarea unui Sfat al Țării, ca organ reprezentativ. În Sfatul Țării erau
reprezentate toate categoriile sociale, profesionale și etnice.
Sfatul Țării a proclamat autonomia Republicii Federative Democratice Moldova.
Președinte, a fost ales, Ion Inculeț.Republica cere ajutorul României, care e trimis
abia după ce Chișinăul a fost ocupat de forțele bolșevice.
Acestea au fost gonite de armata română, în ianuarie 1918.
Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Moldovenești, la 24 ianuarie/6
februarie 1918.
La 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Țării a proclamat unirea Basarabiei cu România.

Actul Unirii votat de Sfatul Țării la Chișinău, 27 martie /9 aprilie 1918:

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică

Moldovenească( Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile
granițe cu Austri, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de anidin trupul vechii Moldove, în
puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-
și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România”.

Unirea Bucovinei cu România

Prăbușirea Austro-Ungariei a dat posibilitatea împlinirii idealului național din teritoriile

românești aflate în componența Dublei Monarhii.
La 27 octombrie 1918, patrioții români din Bucovina au convocat Adunarea
Constituantă, care a adoptat o rezoluție în care se afirma intenția de unire cu România..
Era format un Consiliu Național, condus de Iancu Flondor.
Acesta a cerut ajutorul armatei române ca să apere provincia de intențiile de cucerire
a naționaliștilor ucraineni.
Bucovina s-a alipit României la 15/28 noiembrie 1918, în urma hotărârii Consiliului
General al Bucovinei, desfășurat la Cernăuți și alcătuit din reprezentanții tuturor
locuitorilor provinciei, indiferent de etnia din care făceau parte.

Hotărârea de unire a Bucovinei cu România adoptată de Congresul General al

Bucovinei, 15/28 noiembrie 1918, la Cernăuți:
„Congresul General al Bucovinei, întrunit azi, 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală din
Cernăuți, considerând: că de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde
vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut pururea parte din Moldova..., Hotărâm:
Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei... cu Regatul României.”
 Unirea Transilvaniei cu România

Deputatul român, din Parlamentul maghiar, Alexandru Vaida Voevod, a proclamat, în

discursul ținut la 18 octombrie, voința de autodeterminare a națiunii române din
Transilvania.Căderea Imperiului Austro-Ungar a condus la dispariția aparatului
administrativ din provincie.
La 31 octombrie, a fost format un Consiliu Național Român ( alcătuit din 6 membri
ai Partidului Național și 6 membri ai Partidului Social Democrat). Acesta a preluat
conducerea în teritoriile locuite de români.
CNR a convocat Marea Adunare Națională de la Alba – Iulia, unde în prezența a
circa 100 000 de oameni, cei 1228 de delegați au decis unirea cu România la 18
noiembrie/1 decembrie 1918.

Rezoluția adoptată de Marea Adunare Națională de la Alba- Iulia, 1 decembrie 1918:

„Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească,

adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba – Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918,
decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România... În
legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat român, Marea
Adunare Națională proclamă următoarele:1. Deplină libertate națională pentru toate
popoarele conlocuitoare... 2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională
pentru toate confesiunile din Stat. 3. Votul obștesc direct, egal, secret... pentru ambele sexe,
în vârstă de 21 de ani... 4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire... 5. Reformă
agrară radicală... 6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleași drepturi și avantaje, care
sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.”

Adunarea Naţională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918)

Economia

Primul război mondial a provocat pierderi uriașe învinșilor și învingătorilor, deopotrivă.

Pagubele materiale nu au putut fi evaluate precis, însă țări precum Marea Britanie,
Franța și Italia, au cheltuit pentru război circa o treime din bogăția lor națională.
Cele mai mari pierderi le-au suferit țările pe teritoriul cărora s-au dat lupte: Franța
de nord, Belgia, Rusia, România, Serbia, Polonia etc. Chiar echipamentele industriale
care nu fuseseră nimicite trebuiau înlocuite sau renovate, deoarece erau supuse uzurii.
O problemă deosebită a constituit-o trecerea economiei de la producția de război la
producția normală din timp de pace.De aceea, în perioada 1920-1921 economiile țărilor
europene au cunoscut o criză „de reconversie”. Economia țărilor europene a cunoscut
fenomenul inflației și creșterea prețurilor. Acest fenomen a fost cauzat de:
 reducerea producției, î n special la bunuri de larg consum;
 dezechilibrarea raportului cerere- ofertă de produse pe piață.

Acest fapt a dus la emiterea monedei fără acoperire. Dificultățile au fost amplificate în
Germania de obligativitatea reparațiilor de război, această țară cunoscând fenomenul
hiperinflației. Fenomene asemănătoare s-au petrecut și în Ungaria, Rusia, Polonia etc.
Statele Unite și Japonia au fost marii beneficiari economici ai războiului.
 Datorită cererilor de armanent și produse industriale din partea țărilor Antantei, ele
și-au diversificat producția industrială, cucerind noi piețe pentru produsele lor. În special
SUA au ieșit din război cu o economie întărită, ele devenind marele creditor al țărilor
europene. Dolarul a luat locul lirei sterline, ca monedă a tranzacțiilor internaționale.

Refacerea economică

După 1924, economia a luat avânt. A fost o perioadă de mare progres, în care a avut loc
apogeul celei de a doua revoluții industriale, caracterizată de introducerea pe scară largă
a noi surse de energie ( petrol, electricitate) și de noi metode de organizare a muncii
( lucrul la bandă).
Fenomenul de concentrare a producției s-a accentuat; de exemplu, mari firme, cum ar
fi Ford și General Motors, au monopolizat industria de automobile în Statele Unite.În
aceste condiții, producția de bunuri a crescut spectaculos.
 

Marea criză

Marea criză, din anii 1929-1933, s-a datorat imposibilității pieței de a absorbi cantitatea
din ce în ce mai mare de bunuri materiale.
Începutul crizei l-a constituit căderea bursei din New York, din octombrie 1929.
Datorită marii prosperități a societății americane din anii 20, luaseră amploare
speculațiile bursiere. Un mare număr de speculatori cumpărau acțiuni pe credit pe care le
tranzacționau la bursa de valori. Din acest motiv, prețurile acțiunilor au crescut exagerat
de mult. Faptul ca, veniturile consumatorilor n-au crescut în același ritm cu producția, a
făcut ca performanțele firmelor să scadă. În consecință, a crescut volumul de acțiuni
oferit spre vânzare. Dintr-o dată, numărul acestora a fost atât de mare, încât prețul
acestora s-a prăbușit. Numeroase firme au dat faliment. Șomajul a luat proporții de masă.
Aproape întrega lume a fost cuprinsă de criză. Schimburile comerciale internaționale au
scăzut în mod spectaculos. Scăderea nivelului de viață, al oamenilor, datorită șomajului și
reducerilor salariale, a condus la adâncirea crizei prin scăderea cererii de produse.

Dintre țările dezvoltate, cele mai lovite, au fost Marea Britanie și Germania. În această
din urmă țară, producția industrială a scăzut aproape la jumătate. Țările din Europa
centrală și răsăriteană, între care și România, au fost mai greu lovite, comparativ cu cele
din Apus, datorită caracterului predominant agrar al economiilor lor. America Latină a
suportat consecințele unei crize foarte grave din cauza faptului că prețurile produselor
agricole și ale materiilor prime, pe care le exporta au scăzut mai mult decât cel al
produselor industriale.
Toate categoriile sociale au fost mai mult sau mai puțin afectate de criză. În special,
muncitorii, deveniți șomeri, au avut de suferit. Categoriile defavorizate își exprimau
nemulțumirea prin demonstrații și marșuri, și uneori, chiar prin acțiuni violente. Criza s-
arepercutat în toate domeniile de activitate: învățământ, sănătate, cercetare științifică,
cultură, sport .

Ieșirea din criză s-a produs datorită intervenției statului în economie ( în Statele Unite,
Suedia, Germania etc.), în contradicție cu teoriile economice ale vremii.La acest fenomen
s-a adăugat și agravarea situației internaționale și politica de înarmare a unor state.
 Astfel, țări ca Germania, Italia, Japonia au pregătit războiul de cucerire al unor
teritorii străine din Europa și Japonia. Degradarea situației internaționale la sfârșitul
anilor 30 a împins și alte state la creșterea cheltuielilor de înarmare, ceea ce a asigurat
anularea efectelor crizei.Această situație a dus la izbucnirea celui mai sângeros conflict
din istoria omenirii, cel de-al doilea război mondial.

Economia românească în perioada interbelică

Marea Unire de la 1918 a adus noi resurse pentru dezvoltarea economiei românești. În
ciuda acestui fapt, distrugerile provocate de primul război mondial au făcut ca economia
românească să aibă un nivel al producției sub cel dinainte de 1914.
Până prin 1924, s-a realizat refacerea economică a României, care în acel an a atins
nivelul antebelic al producției. Până în anul 1929, țara a cunoscut o perioadă de
dezvoltare economică.Acest proces a fost favorizat de resursele suplimentare de materii
prime și de forță de muncă aduse de noile provincii, de legislația adoptată, în special de
Partidul Național Liberal.

Legile elaborate în acea perioadă de către liberali ( a căror deviză era „Prin noi înșine”)
au favorizat inițiativa economică a oamenilor de afaceri români.
România a resimțit foarte greu criza din 1929-1933. Producția industrială s-a
diminuat în mod dramatic; numai extracția de petrol nu a fost afectată. Șomajul a lovit
un mare număr de oameni.Foarte puternic au resimțit efectele crizei gospodăriile
țărănești din cauza scăderii prețurilor produselor agricole.Datorită crizei, viața politică s-
a deteriorat și s-a înregistrat mișcări sociale în rândul minerilor, muncitorilor petroliști
și feroviari.
După ieșirea din criză ritmul de dezvoltare economică a fost intens, anul 1938
reprezentând anul de vârf al economiei românești în perioada interbelică.Întreprinderi,
precum uzinele „Malaxa” din București, „Oțelăriile Reșița” și „Întreprinderea
Aeronautică Română” ( IAR) Brașov erau compatibile cu fabricile similare din Occident.
La această dezvoltare a contribuit creșterea rolului statului în activitatea economicăprin:
luarea de măsuri protecționiste, finanțarea industriei de la bugetul statului, încurajarea
agriculturii, comenzi militare etc.
În anul 1938, pentru prima dată în istoria României, ponderea industriei,
transporturilor și construcțiilor a depășit-o pe cea a agriculturii în constituirea venitului
național.Cu toate acestea, comparativ cu țările avansate din apusul Europei, România era
un stat slab dezvoltat

Întreprinderi, precum uzinele „Malaxa” din București, „Oțelăriile Reșița” și

„Întreprinderea Aeronautică Română” ( IAR) Brașov erau compatibile cu fabricile
similare din Occident.
La această dezvoltare a contribuit creșterea rolului statului în activitatea
economicăprin: luarea de măsuri protecționiste, finanțarea industriei de la bugetul
statului, încurajarea agriculturii, comenzi militare etc.
În anul 1938, pentru prima dată în istoria României, ponderea industriei,
transporturilo și construcțiilor a depășit-o pe cea a agriculturii în constituirea venitului
național.Cu toate acestea, comparativ cu țările avansate din apusul Europei, România era
un stat slab dezvoltat.
 România în anul 1938, societatea și cultura

Anul 1938 a reprezentat anul maximei dezvoltări economice a României în perioada

interbelică; în același interval de timp, cultura română reprezentată de nume importante,
a cunoscut cea mai mare înflorire.
Majoritatea populației României locuia la sate. Reforma agrară din 1921 a avut
urmări pozitive în îmbunătățirea statutului țăranilor. Țărănimea era startificată în
funcție de suprafața de pământ stăpânită:
 chiaburii( cu proprietăți de 50-100 de ha);
 țăranii cu stare ( 10-50 ha);
 micii gospodari (3-10 ha);
 gospodarii dependenți (1-3 ha).

Condițiile de viață a marii majorități a populației de la sate continuau să fie grele:

 pentru cei mai mulți români alimentul de bază continua să fie porumbul( consumat
sub formă de mămăligă);
 condițiile de locuit, de educație și de igienă erau precare.
La orașe trăia circa 20% din populație ( burghezie, muncitori, funcționari,
intelectuali etc.). În deceniul IV al secolului trecut, populația orașelor a sporit cu 14
procente.Cea mai mare parte a orășenilor trăia la București, datorită explozivei dezvoltări
a capitalei României.
Condițiile de trai ale locuitorilor orașelor erau diferite în funcție de averea posedată.
Centrul și zonele rezidențiale aparțineau celor cu stare, cartierele mărginașe( mahalalele )
erau locuite de cei săraci. Bucureștii perioadei interbelice erau numiți ” Micul Paris”,
datorită efervescenței vieții economice, sociale și culturale și al aspectului asemănător
marilor capitale din Apus.

Cultura a cunoscut în perioada interbelică o dezvoltare excepțională.Pe lângă

condițiile favorabile oferite de societatea românească, mari merite în această privință a
avutregele Carol al II-lea, mai ales prin intermediul Fundațiilor Regale.Cele vechi au fost
revigorate ( Fundația Carol I), dar au fost înființate altele noi: Fundația Carol al II-lea
( Cluj), Fundația de Literatură și Artă Carol al II-lea etc. Editura Fundațiilor Regale a
publicat cărți de referință ale culturii românești.. Pe bună dreptate, anul 1938 a fost un an
fertil pentru cultura românească și datorită interesului manifestat de rege față de aceasta.
 
 REGIMURI TOTALITARE ȘI DEMOCRATICE INTERBELICE
CARACTERISTICI COMUNE 1. FASCISMUL 2. NAZISMUL 3. COMUNISMUL

1. Se declară ideologii stiintifice → sustin că

teoriile lor sunt un adevăr absolut
2. Unitatea perfectă între:
Popor/stat-Conducător-Partid →
Cel care se opune partidului sau/si
conducătorului devine dusman al poporului si
tradător de tară
3. Vor să creeze „omul nou” – cel educat
in spiritul ideologiei totalitare
4. Vor să modifice viitorul şi să creeze prin Fascia Svastica Secera şi ciocanul
război o Nouă Ordine Mondială Culoarea Culoarea Culoarea roşie
5. Fuhrerprinzip: Puterea absolută apartine neagră brună
Conducatorului U.R.S.S.
6. Cultul personalităţii Conducătorului ITALIA GERMANIA Secretar general
7. Monopartidism Duce Führer Vl. I. LENIN
8. Politie politică atotputernică Benito MUSSOLINI Adolf HITLER I.V. STALIN
9. Lichidarea adversarilor politici P.N.F. P. NAZIST/N.S.D.A.P. P.C.U.S.
10. Au simboluri/culori specifice Partidul Naţional Partidul National Partidul Comunist
Fascist Socialist al Uniunii Sovietice

IDEOLOGIILE TOTALITARE:
1. FASCISMUL ITALIAN - Benito Mussolini „Fascism, doctrină şi instituţii”
„…Totul se află in stat, nimic uman sau spiritual nu se află in afara statului. …..statul nu este altceva decât sinteză si
unitate a tuturor valorilor” --- Duce Benito Mussolini „Fascism, doctrină şi instituţii”
♣ Interesele statului italian sunt mai presus de orice
♣ Ducele este cel care cunoaşte şi defineşte interesele statului italian.
♣ Cultul conducătorului:”IL DUCE HA SEMPRE RAGIONE!” – Ducele are întotdeauna dreptate!
♣ „ITALIA À NOI! – Noi suntem Italia!; - Unitatea perfectă între Fascism şi Italia
♣ Noua Ordine Mondială: refacerea gloriei Imperiului Roman; Marea Mediterană trebuie să devină un lac italian – cucerirea
Greciei, Albaniei, Africii de Nord (Egiptul britanic, coloniile franceze Maroc, Tunisia, Algeria, Etiopia, insulele mediteraneene)

2. NAZISMUL GERMAN – Adolf Hitler „ Mein Kampf” – Lupta mea

„Alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizaţiilor…. Niciodată
războiul nu a ruinat naţiunile. În această lume oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat sclav”.
Fuhrer Adolf Hitler „ Mein Kampf”
♣ Poporul german – rasa de stăpâni (Herrenvolk), supraoameni (Ubermensch), arieni – rasa pură (alături de germanici)
♣ Rase sclave – latinii, slavii, asiaticii, negrii
♣ Rasele de suboameni (Üntermensch) – evreii/tiganii – lichidate (Antisemitism – ură împotriva evreilor)
♣ „EIN REICH-EIN VOLK-EIN FÜHRER!” - Un Stat, un Popor, un Conducător!
♣ Cultul conducătorului: Fuhrerul garantează ordinea si disciplina
♣ Noua Ordine Mondială – impusă prin război definită prin conceptele
„LEBENSRAUM” – Spatiul Vital (anexarea Austriei, prov. Alsacia/Lorena dar şi Poloniei)
„DEUTSCHLAND, DEUTSCHLAND, ÜBER ALLES!” – Germania, Germania, peste toti! - (cucerirea planetei)

3. COMUNISMUL SOVIETIC – KARL MARX „Capitalul”; „Manifestul Comunist”

♣ Teoretician – K. Marx, Fondator –Vladimir Lenin (comunism = marxim-leninism )
♣ Lichidarea claselor exploatatoarea si crearea unei societăţi fară clase ( doar poporul muncitor)
♣ Desfiintarea proprietăţii private – totul in proprietatea statului (nationalizare/colectivizare) + lupta impotriva religiei
♣ Economie planificată
♣ Cultul conducătorului: Conducătorul este „ Tătuca” popoarelor (părintele protector plin de grijă şi afectiune)
♣ Egalitatea deplină a membrilor poporului muncitor
♣ Noua Ordine Mondială – impusă prin război şi definită prin conceptele:
„ PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!” – comunistii din intreaga lume se subordonează total URSS
„ REVOLUTIA MONDIALĂ” – URSS sprijină preluarea puterii de către comunisti în intreaga lume – cucerirea planetei

Regimuri politice democratice

Regimuri politice democratice
1. SUA
Spre deosebire de alte ţări, SUA au ieşit consolidate din primul război mondial,
fapt datorat exportului şi comenzilor pentru front. Astfel SUA au depăşit Marea
Britanie. Viaţa politică americană era dominată de cele două partide, Republican şi
Democrat. În 1920 democraţia americnă a făcut un nou pas înainte prin acordarea
dreptului de vot femeilor. Marea criza economică, dintre anii 1929-1933, a început în
SUA. Preşedintele Franklin Delano Roosevelt a impus politica New Deal, Noul Curs,
pentru a ieşi din criza, încurajând crearea de locuri de muncă. Această politică a
deschis calea intervenţiei statului în economie. A condus ţara sa în timpul celui de-al
doilea război mondial, fiind un adversar înverşunat al nazismului, însă, pentru a zdrobi
Germania lui Hitler, a făcut grave concesii lui Stalin.

2. Franţa
Franţa, în perioada interbelică avea ca formă de guvernământ republica, având
un guvern ce răspundea în faţa Parlamentului, şi stăpânea al doilea imperiu colonial
din lume, ca mărime. În viaţa politică s-au manifestat perioade de stabilitate şi de criză.
În timpul crizei partidele de extremă dreapta se pronunţau împotriva libertăţilor
democratice şi a parlamentarismului, iar în februarie 1934 au încercat să răstoarne
prin forţa guvernul. În acest context, pe fondul vechilor tradiţii republicane partidele de
stânga au format coaliţii (ex. Frontul popular, în 1936), impunând măsuri de protecţie
socială a muncitorilor. Rezistenţa patronatului şi acţinea partidelor de dreapta au dus
la eşecul Frontului popular. Tensiunile interne au slăbit Franţa, al cărei rol de prim rang
în Europa s-a diminuat, astfel că în anii ’30, Franţa s-a aliniat, în marile probleme
internaţionale, poziţiei Marii Britanii.

3. Marea Britanie
Marea Britanie şi-a păstrat forma de guvernământ de monarhie constituţională,
iar funcţionarea parlamentului său a reprezentat un model pentru alte regimuri
democratice. Viaţa politică engleză era dominată de Partidul Conservator şi de cel
Laburist, care s-a impus în locul celui Liberal. După anul 1918, Marea Britanie a rămas
cu cel mai întins imperiu colonial din lume. În 1918 s-a acordat drept de vot femeilor
(de la vârsta de 30 de ani).

ROMANIA DUPA PRIMUL RAZBOI MONDIAL

I. Primul Razboi mondial: 1914 – 1918

II. Al Doilea Razboi Mondial: 1939 – 1945

Aliantele care au luptat în Primul Război Mondial:

Primul razboi mondial

1. ANTANTA (ALBASTRU):
PRINCIPALELE STATE COMPONENTE: Anglia, Franta si Rusia
2. PUTERILE CENTRALE (nEGRU):
PRINCIPALELE STATE COMPONENTE: Germania si Austro-ungaria
Puterile implicate în Primul Război Mondial     
• Puterile Centrale(NEGRU)     
Aliaţii (Antanta) (ALBASTRU) 

România Primul Război Mondial

Primul Razboi Mondial:

 Perioada: 1916 – 1918
 Alianța din care face parte: Antanta
 Principalele bătălii: Mărăști, Mărășești, Oituz
 Personalități:
 Regele Ferdinand I
 Regina Maria
 Consecința: constituirea României Mari →unirea Basarabiei (de la Rusia),
Bucovinei (de la Austria), Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș (de la
Ungaria) cu România
România în timpul Primului Război Mondial

România după Primul Război Mondial

România Mare
,,TRATATELE DE PACE ȘI RELAȚIILE INTERNAȚIONALE INTERBELICE”

CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS (1919-1920)

 Conferința de pace și-a deschis lucrările la 18 ianuarie 1919 în Sala Oglinzilor din
palatul Versailles. La lucrările Conferinței au participat delegații din 32 de state.
 Țările participante au fost împărțite în state cu interese generale, Marile Puteri și
state cu interese limitate sau speciale, care au participat doar la negocierea
problemelor ce le priveau direct cum a fost România. Rusia sovietică nu a fost
invitată la Conferință. Rolul Conferinței de pace era acela de a încheia tratate
separate cu fiecare stat învins.

CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS (1919-1920)

 Lucrările Conferinței de pace au fost conduse de Consiliul celor 10 format din șefii
de guvern și miniștrii de externe ai celor 5 mari puteri (S.U.A., Anglia, Franța,
Italia și Japonia).
 Deciziile importante au fost luate de Consiliul celor 4 format din: Woodrow Wilson
(S.U.A.), George Clemenceau (Franța), Lloyd George (Anglia) și Vittorio Emanuele
Orlando (Italia).
 La baza lucrărilor conferinței au stat cele 10 puncte ale președintelui american
Woodrow Wilson.

CELE 14 PUNCTE ALE LUI W. WILSON

 La 8 ianuarie 1918 președintele american W. Wilson expune în ședința Congresului

american Cele 14 puncte ce trebuiau respectate pentru încheierea păcii și care
aveau să dea configurație Europei.
 1. Renunțarea la toate tratatele internaționale secrete și la diplomația secretă.
 2. Libertatea comerțului internațional.
 3. Libertatea navigației comerciale pe timp de pace și război.
 4. Reducerea înarmărilor pe baza de garanții reciproce.
 5. Rezolvarea problemelor coloniale cu respectarea intereselor popoarelor respective.
 6. Eliberarea teritoriilor rusești și libertatea rușilor de a-și rezolva singuri problemele
interne și internaționale.
 7. Restabilirea Belgiei în granițele sale.
 8. Retrocedarea provinciilor Alsacia și Lorena, Franței.
 9. Restabilirea granițelor Italiei prin rectificare.
 10. Autonomia națiunilor din fostul Imperiu Austro-Ungar.
 11. Eliberarea teritoriilor ocupate ale României și Serbiei- Muntenegrului.
 12. Acordarea autonomiei popoarelor din Imperiul Otoman, deschiderea strâmtorilor
(Bosfor și Dardanele) pentru comerțul maritim.
 13. Acordarea independenței Poloniei.
 14. Crearea Societății Națiunilor.
TRATATELE DE PACE

 Principalele tratate de pace au fost semnate cu:

 Germania – la Versailles la 28 Iunie 1919, considerat tratatul de bază și folosit ca
model pentru celelalte tratate.
 Austria – la Saint-Germain la 10 Septembrie 1919.
 Bulgaria – la Neuilly sur Seine la 27 Noiembrie 1919.
 Ungaria – la Trianon la 4 Iunie 1920.
 Imperiul Otoman – la Sevres la 10 August 1920, singurul care nu s-a aplicat și a fost
revizuit.

 Acestea au alcătuit sistemul de la Versailles care a reglementat relațiile

internaționale în perioada interbelică, stabilind o nouă ordine internațională, unele
din prevederile lor fiind în vigoare și astăzi.

 Tratatele de pace de la Paris-Versailles din 1919-1920 schimbau harta Europei,

rolul Marilor Puteri europene era diminuat. S.U.A. nu a ratificat tratatele,
adoptând o poziție izolaționistă.
 S-a constituit Societatea Națiunilor, cu scopul de a supraveghea aplicarea și
respectarea tratatelor și de a asigura pacea. Actul de constituire a fost semnat de cei
32 de membri fondatori. S.U.A. Nu s-a numărat printre membrii Societății
Națiunilor cu sediul la Geneva, în Elveția.

TRATATUL DE PACE CU GERMANIA (28 IUNIE 1919 – VERSAILLES)

 S-a semnat în Sala Oglinzilor din Palatul Versailles la 28 Iunie 1919. Germania este
declarată unic vinovat pentru declanșarea războiului și obligată să plătească uriașe
despăgubiri de război, să renunțe la colonii și să se dezarmeze. Tratatul cuprindea
clauze militare, teritoriale și economice
 Clauze militare: Germania a fost obligată să renunțe la serviciul militar obligatoriu.
Să-și reducă armata la 100.000 de oameni. Să demilitarizeze toate teritoriile din stânga
Rinului și de asemenea 50 de km. din dreapta Rinului.

 Clauze teritoriale: Pierdea 13% din teritoriu. Pierdea Alsacia și Lorena care erau date
Franței. Franța ocupa Saar-ul drept gaj pentru plata datoriilor de război. Nu aveau
voie să realizeze Anschluss-ul, adică unirea Austriei cu Germania.
Pierdea coloniile Africa, China și Oceanul Pacific.
 Clauze economice: Din punct de vedere economic trebuia să plătească reparații de
război în valoare de 132 miliarde mărci aur.
TRATATUL DE PACE CU AUSTRIA (10 SEPTEMBRIE 1919 –SAINT GERMAIN)

 Tratatul cu Austria s-a semnat la 10 septembrie 1919 la Saint Germain. Conform

clauzelor teritoriale și politice ale tratatului se limitau principalele frontiere ale
Austriei ca stat nou format cu vecinii săi.
 Pentru a evita un eventual Anschluss, art. 88 impunea Austriei obligația să nu se
unească cu Germania, ca o reciprocitate a art. 80 din Tratatul de la Versailles.
 României i se recunoștea unirea cu Bucovina de la 15/28 noiembrie 1918. La 10
decembrie 1919, România a semnat Tratatul de pace cu Austria și Tratatul
Minorităților.

TRATATUL DE PACE CU BULGARIA (27 NOIEMBRIE 1919 – NEUILLY SUR

SEINE)

 Tratatul de pace cu Bulgaria s-a semnat la 27 noiembrie 1919 la Neuilly Sur Seine.
 Tratatul recunoștea frontiera stabilită prin Pacea de la București din 1913 prin care
România primea Cadrilaterul, iar Bulgaria ceda teritorii în favoarea Greciei și
Regatului sârbo-croato-sloven.

TRATATUL DE PACE CU UNGARIA ( 4 IUNIE 1920 – TRIANON)

 Tratatul de pace cu Ungaria s-a semnat la 4 iunie 1920 la Trianon.

 Prevederile erau asemănătoare cu cele ale tratatului de la Saint Germain.
 Recunoștea unirea Transilvaniei, Banatului cu România. Cererile delegației ungare,
dintre care cea mai importantă: menținerea ,,regatului apostolic al Sfântului
Ștefan’’ sub o dinastie engleză au fost respinse de consiliul Suprem.
 Semnat de Franța, Marea Britanie, Italia și Japonia prin care se recunoștea Unirea
Basarabiei cu România.

TRATATUL DE PACE CU IMPERIUL OTOMAN (10 AUGUST 1920 – SEVRES)

 Tratatul de pace cu Imperiul Otoman s-a semnat la 10 august 1920 la Sevres.

 Singurul care nu s-a aplicat și a fost revizuit.
 Turcia pierdea teritoriile din Orientul Apropiat împărțite între Franța, Anglia,
rămânând în Europa doar cu Istanbulul.
 SOCIETATEA NAȚIUNILOR

 La inițiativa președintelui S.U.A. W. Wilson se constituia Societatea Națiunilor. La

28 aprilie 1919, Conferința de Pace de la Paris a adoptat Pactul Societății
Națiunilor, având ca obiective garantarea păcii și a securității, eliminarea războiului
ca mijloc de rezolvare a conflictelor între state. Societatea Națiunilor a avut sediul la
Geneva, iar organele sale principale au fost: Adunarea Generală formată din toți
membrii, Consiliul (organul executiv) și Secretariatul (condus de un Secretar
General). Hotărârile Adunării și Consilliului se iau numai pe bază de unanimitate.
România a fost membru fondator al Societății Națiunilor din 1919.În 1930 și 1931
președintele Adunării Generale a Societății Națiunilor a fost ales Nicolae Titulescu.

 Carențe ale sistemului de securitate:

 - lipsa unor mijloace practice prin care să fie impusă pacea.
 - sancțiunile impuse agresorului aveau doar un caracter moral și economic.
 - incapacitatea Societății Națiunilor de a face față agresunilor statelor revizioniste
(Japonia atacă China – 1931, Italia atacă Abisinia – 1935).
 - sistemul securității colective creat de Societatea Națiunilor s-a dovedit a fi ineficient.
 În 1946 Societatea Națiunilor este desființată.

SISTEMUL SECURITĂȚII COLECTIVE

 Societatea Națiunilor a acționat pentru formarea unui sistem al securității colective

format din alianțe bilaterale și regionale.
 Alianța cu Polonia în 1921.
 Mica Înțelegere (1921) formată din România, Cehoslovacia și Iugoslavia îndreptată
împotriva revizionismului maghiar.
 Pactul Briand-Kellog (1928) semnat între S.U.A. Și Franța prin care războiul era scos
în afara legii.
 Înțelegerea Balcanică (1934) formată din Grecia, România, Iugoslavia și Turcia.
 În concluzie sistemul securității colective s-a dovedit a fi un eșec.
STATE NAȚIONALE ȘI MULTINAȚIONALE DIN EUROPA ÎN A DOUA JUMĂTATE
A SECOLULUI AL XIX-LEA

FORMAREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN

■ Dacă în Europa occidentală, formarea statelor naționale s-a încheiat prin

centralizarea acestora încă din perioada medievală, în Europa centrală și
răsăriteană construcția națională și statală, era departe de a fi încheiată.
■ Astfel, o parte din români se aflau organizați în două state: Țara Românească și
Moldova, aflate sub suzeranitatea Imperiului otoman și protectoratul Rusiei țariste.
■ Românii din Dobrogea se aflau sub dominația Imperiului Otoman, cei din
Basarabia sub dominația Rusiei Țariste, cei din Bucovina și Transilvania.
■ După înfrângerea revoluției de la 1848/1849 din Țările Române, conducătorii
acesteia au fost nevoiți să se exileze, în țările Europei occidentale(în special în
Franța)

■ Revoluționarii români aflați în exil în țările Europei, au acționat pentru informarea

opiniei publice și a factorilor de decizie din țările respective(ziariști, scriitori,
istorici, politicieni).
■ Războiul Crimeii a contribuit la internaționalizarea problemei românilor, care
dintr-o problemă exclusivă a celor trei imperii multinaționale din această
zonă(Imperiul Otoman, Rusia și Austria), a devenit o problemă general europeană.
■ Războiul Crimeii a demonstrat încă o dată că Imperiul Otoman nu mai putea să
oprească expansiunea Rusiei țariste.
■ Soluția pentru oprirea expansiunea Rusiei țariste o reprezenta formarea unui stat
național(român) în această zonă.
■ Tratatul de pace de la Paris din 1856 a avut prevederi referitoare la români.

■ Acestea au fost: convocarea Adunărilor ad-hoc, prin care românii să decidă dacă
vor unirea.
■ A fost înlocuit protectoratul Rusiei țariste și suzeranitatea Imperiul otoman cu
protecția colectivă a celor 7 mari puteri europene(Marea Britanie, Franța, Regatul
Sardiniei, Prusia, Austria, Rusia, Imperiul Otoman).
■ În octombrie 1857, adunările ad-hoc din Moldova și Țara Românească au votat
pentru unire.
■ Convenția de la Paris(august 1858) a stabilit o unire incompletă(cu doi domni, două
parlamente, guverne și administrații).
■ Singurele elemente de unitate au fost: Curtea supremă de la Focșani și în
organizarea armatei.

■ Pe 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domn al Moldovei, iar pe 24
ianuarie 1859 ca domn al Țării Românești.
■ Între 1859-1862 s-a realizat unirea deplină administrativă și politică(o capitală, un
guvern, o adunare legislativă, o administrație.
■ Alexandru Ioan Cuza a condus statul național român între 24 ianuarie 1859 și 10/11
februarie 1866.
 ■ În întreaga domnie a dus o politică de reforme, cele mai multe înfăptuite în
colaborare cu Mihail Kogălniceanu.
■ Printre acestea: emanciparea mănăstirilor închinate și secularizarea averilor
mănăstirești, reforma electorală, reforma agrară, legea instrucțiunii publice,
reformarea justiției, reorganizarea armatei.

ROMÂNIA ÎN TIMPUL LUI CAROL I(1866-1914)

■ În urma înlăturării lui Alexandru Ioan Cuza, oamenii politici din România au
trecut la înfăptuirea ultimului punct din deciziile adunărilor ad-hoc: aducerea unui
prinț străin.
■ A fost adus un prinț de origine străină: Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
■ A fost continuată politica de reforme din timpul lui Cuza.
■ Prima Constituție internă românească-instaurată monarhia constituțională.
■ Denumirea de România pentru titlul statului național român.
■ Războiul de Independență-1877/1878.
■ România a cunoscut un proces de modernizare și dezvoltare economică în timpul lui
Carol I.

FORMAREA STATULUI NAȚIONAL GERMAN

■ În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Prusia a devenit cel mai puternic stat
german din cele 38 de state din Confederația Germanică.
■ Era cel mai bine organizat și administrat cu armata cea mai bună și mult mai
omogen etnic decât Austria, concurentul la unificarea Germaniei.
■ Realizarea Uniunii vamale(Zollverein) la sugestia Prusiei-unificarea economică.
■ Un moment ratat- Revoluția de la 1848-1849.
■ A fost utilizată forța militară a Prusiei care era un regat conservator(se baza pe
aristocrați-iunkeri).
■ Războaie provocate de Prusia după ce Otto von Bismarck a devenit cancelar(prim
ministru).

■ În 1864, Prusia împreună cu Austria au învins Danemarca și au obținut trei

ducate(Holstein, Schleswig și Luneburg), pe care le-au împărțit(două ducate–Prusia
și un ducat Austria)
■ În 1866, Prusia(+Italia) a declanșat războiul împotriva Austriei, care a fost învinsă
și exclusă din Confederația Germanică.
■ În 1867 organizată Confederația Germanică de Nord(34 state).
■ Existau 4 state germane la sud de râul Main care erau sprijinite de Franța pentru a
evita anexarea la Prusia.
■ Între 1870-1871 a avut loc războiul franco-german(prusac), Franța fiind învinsă.
■ Proclamarea Imperiului German a avut loc în 1871.
FORMAREA STATULUI NAȚIONAL ITALIAN

■ În urma Congresului de la Viena, Regatul Sardiniei a devenit cel mai important stat
italian.
■ Și în cazul Italiei, Revoluția de la 1848 a fost un moment ratat pentru unificarea
țării, la fel ca Germania.
■ Unificarea Italiei a fost realizată prin războaie și răscoale populare(Giuseppe
Garibaldi).
■ O altă metodă a fost aceea alianțelor cu state mai puternice: Franța și Germania.
■ Problema Romei a fost rezolvată în timpul războiului franco-german din 1870-1871.
■ Au rămas în afara Italiei mici teritorii revendicate de la Austro-Ungaria: Trentino,
Tirolul de Sud, Triest, teritorii din Dalmația.

STATE MULTINAȚIONALE

■ În a doua jumătate a secolului al XIX-LEA în Europa existau două imperii

multinaționale: Austro-Ungaria și Rusia.
■ Austro-Ungaria proclamată oficial în 1867, era unul din statele mari ale Europei, cu
un potențial uriaș: teritorial, demografic și foarte multe resurse ale solului și
subsolului.
■ A avut loc după 1867 o escaladare a conflictelor naționale în acest imperiu.
■ Rusia era la sfârșitul secolului al XIX-lea cel mai mare stat din lume.
■ Rusia avea resurse uriașe: teritoriale, demografice, ale solului și subsolului.
■ Era un stat multinațional cu peste 200 de naționalități.
■ Decalaj economic enorm față de statele occidentale, dublat de un sistem politic
depășit.