Influente romanice

Alfabetul latin este sistemul de scriere alfabetic cel mai răspândit. A fost
conceput pentru scrierea limbii latine și inițial cuprindea numai 21 de litere, la care s-
au adăugat ulterior J, U, W, Y și Z. Literele U [- ᚢ -] şi Z [- ᛇ -] ,au fost împrumutate
de la Dacii Iliri W de la cuvântul Wa'aka (braţe cheamă cerul) sau Woke cuvânt de la
carteaginezi şi greci ,J şi Y probabil de la etrusci sau cimbrii cu origine celto-
germanică. Unele limbi au adăugat câteva litere speciale alfabetului latin prin aplicarea
de semne diacritice (sedilă (căciulă), virgulă, accente, etc.), prin ligaturi sau prin
preluarea de litere din alte alfabete.
De exemplu, alfabetul limbii române are 31 de litere incluzând și caracterele Â, Ă, Î, Ș
și Ț.
Dupa cum se vede si in titlu folosim cifre romane zi de zi prin numerotare sau
prin citirea ceasului. Și le datoram romanilor aceste cifre. Numerele romane au fost
folosite pentru a înregistra numerele în piatră, artă și monede. Cu toate acestea, aceasta
a fost cu mult timp în urmă, în aceste zile acestea sunt folosite pentru elemente de listă,
titluri de capitole, date de copyright și pentru a marca secvențe de film, cum ar fi Star
Wars Films.
Numerele romane sunt, de asemenea, folosite pe fețele de ceas și ceas. Dacă ați
văzut un ceas cu numere romane, ați fi dat seama că numărul patru este scris ca IIII in
loc de IV, acest lucru se datorează faptului că se adaugă simetrie față de ceas - deși nu
prea cred că adaugă simetrie. Numeralele sunt adesea folosite pentru a arăta timpul.
Cifrele romane le folosim si pentru numeralele ordinale adica pentru a indica
clasarea unei persoane intr-un concurs, pentru a numerota etajele unui bloc, etc.

Codul civil roman

Astfel, dreptul roman este reprezentat de acele norme de conduita recunoscute

sau sancţionate de statul roman pentru asigurarea ordinii de drept romane. Aceste
norme de conduită au cunoscut un proces amplu de perfecţionare în cadrul unei
evoluţii milenare, al cărui debut se plasează în perioada de formare a oraşului Roma şi
s-a încheiat la moartea împăratului Justinian (565 d. Hr.), ultimul împărat vorbitor de
limba latină pe malurile Bosforului.
Dreptul roman s-a perfecţionat în procesul transformării societăţii civile romane
dintr-o societate gentilică într-una politică. Astfel că, la origine acest proces se
caracterizează, atât la romani, cât şi la alte popoare ale antichităţii, prin confuzia între
diferitele categorii de norme sociale. La început, cetăţenii romani nu au perceput o
separaţie foarte clară între normele juridice, religioase şi social-morale. Însă cu timpul,
faţă de celelalte popoare, romanii au trecut peste această confuzie, dovadă că încă din
epoca veche normele de drept erau desemnate prin termenul de ,,ius”, cele religioase
prin ,,fas”, iar cele morale prin ,,honestum”.

Forma de guvernamant-Republica

Republica romană ( Roma republicană) ( 509î.Hr -27 î.Hr) (forma de stat și de

guvernământ a Romei între 509-27 î.Hr). Termenul de republica provine din termenii
res publica care inseamna treburile poporului, cu alte cuvinte implicarea poporului in
luarea deciziilor sau conducerea statului, prin cele doua institutii Senatul si Adunarea
Poporului.
Senat (Sfatul bătrânilor în Roma antică) care aplica Senatus consultus(hotărârile
Senatului)în numele poporului(Senatus Populusque Romanus/SPQR/=“Senatul şi
poporul roman”, era format din 300 de magistrati. Magistratură este corpul
magistraţilor. Funcţia sau profesiunea de magistrat era doar in timpul in care îşi
exercită funcţia un magistrat. Dintre magistrati cei mai importanți erau cei 2 consuli.
Adunarea Poporului sau Comitia din în perioada Republicii romane avea
atribuții, politice, legislative, judecătorești și religioase, alegea magistrații si se
întrunea în For(piața publică în Roma antică) sau pe Câmpul lui Marte

Zeii romani

Cu siguranţă mulţi dintre noi cunoaştem încă din copilărie numele planetelor
sistemului nostru solar. Ne este, de asemenea, relativ uşor să constatăm că multe dintre
ele poartă denumirile zeităţilor din mitologia romană. Acest aspect este oarecum greu
de înţeles, pentru că deşi civilizaţii cum ar fi sumerienii, chinezii, grecii, egiptenii erau
mult mai implicate în studierea cerului şi aveau propriile lor nume pentru corpurile
cereşti, totuşi cele care au răzbătut până la noi sunt de sorginte romană. Dar de ce se
numesc ele aşa cum se numesc? O fi având numele lor tangenţă cu caracteristicile
acestor corpuri?
Devenind stapani ai Greciei, romanii stabilesc corespondente intre zeii greci si
zeii lor, schimbandu-le numele si, uneori, functiile: Jupiter (Zeus), Iunona (Hera),
Neptun (Poseidon), Venus (Afrodita), Minerva (Atena), Mercur (Hermes), Vulcan
(Hefaistos), Ceres (Demetra), Bacchus (Dionysos), Apollo (Apollo), Marte (Ares),
Diana (Artemis), etc.

Procesul de romanizare

Oricât de mult s-a discutat despre procesul istoric numit romanizare rareori s-a
încercat o explicaţie logică, pe baza a ceea ce s-ar putea enumera drept factoriai
romanizării. Din acest motiv s-a ajuns a se crede că un anume tip de convieţuire,
căsătoriile mixte sau pur şi simplu impunerea valorilor tipice lumii romane au avut
drept rezultat apariţia poporului protoromân. Este o eroare care trebuie, totuşi,
corectată.
De la bun început trebuie spus că romanii n-au impus nimic. Romanizarea nu a
fost un ţel, o ţintă urmărită de autorităţile imperiale sau de către cele provinciale.
Într-o încercare de concluzie putem spune că romanizarea a fost un proces
istoric ireversibil şi a avut profunzimea necesară creării de noi popoare romanice pe tot
teritoriul fostului imperiu.