Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
POLITICA PRETURILOR
Politica preturilor prezintă următoarele componente:
• ț rabaturile reprezintă reduceri aplicate la pretul de bază al produsului, în mai
multe variante:
• – rabaturi oferite intermediarilor pentru activitătile de distributie si vânzare se
acordă atât angrosistilor, cât si detailistilor si se calculează sub formă
procentuală din pretul de bază;
• – rabaturi pentru cantitătile cumpărate se acordă în functie de realizarea
economiilor cu manipularea, ambalarea, facturarea în vederea stimulării cererii
intermediarilor; acest tip de rabat poate fi direct sau progresiv cu cantitatea
cumpărată;
• – rabaturi pentru momentul si cuantumul achitării facturilor prin reduceri de pret
pentru achitarea facturilor în avans, în totalitate sau partial;
• – rabaturi pentru activităti promotionale acordate distribuitorilor în cazul în care
acestia suportă si ei o parte din cheltuielile aferente promovării produselor;
• ț diferentierea preturilor, în functie de pozitia geografică a clientilor, sub
următoarele forme :
• – preturi de livrare uniforme în cazul în care produsele sau serviciile sunt
vândute clientilor la acelasi pret indiferent de pozitia lor geografică, în raport cu
producătorul;
• – preturi de livrare zonale în functiei de zona geografică în care se află
cumpărătorul; cu cât zona este mai îndepărtată de producător, cu atât pretul este
mai mare;
• – politica pretului unic(mentinerea aceluiasi pret fata de clienti fideli) si a
pretului variabil (stabilit prin negociere) reprezintă alte politici ale pretului.
• Preturile de transfer -preturile practicare de societatile transnationale
OBIECTIVELE POLITICII DE PRET
1. Obiectivele legate de profit – se stabilesc şi urmăresc atunci când firma este interesată de
rezultatele financiare imediate ce se reflectă în venituri. De aceea întâlnim formulate aceste
obiective ca fiind orientate spre venituri:
• a. maximizarea profitului – presupune să obţii cel mai mare profit posibil, ca
diferenţa între încasări şi cheltuieli. Aceasta înseamnă să stabileşti un preţ cât
mai mare, dar atât de mare cât poate suporta piaţa, deci depinde de rezistenţa
consumatorilor la creşterea preţurilor(câţi clienţi pierd?). Este vorba de
elasticitatea la preţuri a cererii în această situaţie.
• Dacă, prin creşterea preţurilor rămân clienţi dispuşi să plătească suficient,
înseamnă intrarea pe o piaţă superioară, piaţa produselor scumpe cu număr mic
de clienţi dar cu venituri mari. În acest caz, este vorba de un segment redus, dar
cu putere mare de cumpărare
• În cazul în care firma vine cu o inovaţie, ea doreşte să-şi recupereze investiţia
într-o perioadă cât mai scurtă, cât se află în postura de monopol. Preţul mare se
obţine prin strategia de smântânire, ce vizează un segment care are nevoie de
produs şi-l acceptă la acest preţ.
• Un asemenea obiectiv şi-l propune şi firma aflată în pericol de a fi înghiţită.
Atunci, pentru convingerea mai ales a acţionarilor, dar şi a concurenţilor, de
puterea firmei, se adoptă măsuri de creştere rapidă a profilului, mai ales mărirea
preţului, măsură la care se renunţă după ce a trecut pericolul.
• b. obţinerea de profituri satisfăcătoare – când firma se preocupă de viitorul
ei şi doreşte să obţină profituri sigure şi relativ stabile pe o perioadă îndelungată
de timp. În acest caz se planifică un nivel al profitului, care să-i satisfacă şi pe
acţionari prin dividentele obţinute şi pe managerii, care trebuie să găsească
soluţiile în vederea obţinerii nivelului propus
• De obicei profituri unitare ridicate se obţin prin preţuri de “smântânire”
fructificând rolul ce-l are firma pe piaţă, iar profituri totale se obţin prin preţuri
de penetrare pentru a atrage piaţa de masă şi a mări volumul vânzăril
2. Obiectivele legate de vânzări – se urmăresc când: se pot obţine profituri mari prin
controlul pieţii, trebuie utilizată capacitatea de producţie existentă prin mărirea producţiei dar
cu costuri unitare scăzute şi profituri unitare mici, care contribuie la profituri totale mari.
Concret aceste obiective sunt:
• a. volumul şi valoarea vânzărilor în creştere poate aduce un influx
bănesc mare pe termen scurt, ceea ce-i poate permite firmei să-şi asigure
viitorul.
• În acest caz, firma trebuie să ţină seama că un preţ mai mic stimulează
vânzările, dar pentru multe bunuri există un nivel de saturaţie şi pe de altă parte,
preţul trebuie corelat cu calitatea. Acest obiectiv trebuie stabilit doar pe termen
scurt şi în general numai firmele mari pot aştepta o vreme să culeagă rezultatele,
şi să-şi vândă stocurile existente.
• Un asemenea obiectiv se atinge prin folosirea preţului de penetrare, ce
urmăreşte şi atingerea unui nivel al cotei de piaţă pe seama atragerii de noi
cumpărători, prin care se sacrifică interesul imediat pentru viitorul în care cota
de piaţă va spori.
• b. cota de piaţă – în creştere este dependentă de cerere şi ea se poate
urmări pe produs sau linie de produse. Preţul este un important instrument prin
care se realizează creşterea, reducerea sau chiar renunţarea la cota de piaţă
deţinută, în funcţie de situaţia pieţii şi estimările ce se pot fac
3. Obiectivele legate de concurenţă – vizează fixarea preţurilor în raport cu concurenţii dacă
firma doreşte să subziste alături de aceştia, sau dacă se află în poziţia de leader de preţ poate
să influenţeze tendinţa preţurilor, întrucât cumpărătorii sunt sensibili la preţ. Preţul este de
obicei folosit de firme puternice în lupta pentru câştigarea clienţilor concurenţilor sau a celor
noi, ca barieră împotriva intrării de noi concurenţi pe piaţă, sau ca instrument de uzură în
războiul cu un concurent mai defavorabil. Specialiştii apreciază că “în mod frecvent spaţiul
de manevră al preţurilor este mai mic decât cel aşteptat deoarece piaţa poate crea un bun
echilibru dinamic, care tolerează doar variaţii reduse ale preţurilor, după care declanşează
reacţii de auto-corectare în rândul concurenţei”
4. Obiectivele de statusquo – se urmăresc când se doreşte menţinerea situaţiei, deci
stabilitatea firmei sau continuarea mediului de afaceri favorabil şi aceasta presupune alinierea
la concurenţă. Aceasta asigură un climat relativ liniştit în care firma se preocupă să evite
micşorarea vânzărilor, profiturilor, competiţiei şi a impactului guvernamental
5. Obiectivele legate de consumator – care ţin seama de sensibilitatea faţă de preţ a
clientului. Există două categorii extreme de consumatori: cei foarte sensibili care vor schimba
produsul şi cei loaiali, ataşaţi de un produs care tolerează majorări de preţuri. De aceea este
foarte importantă cunoaşterea compoziţiei pieţii de consum, a segmentelor de consumatori şi
a mărimii grupurilor semnificative.
6. Obiectivele comerciale – au devenit importante în ultimele decenii întrucât cele mai
multe produse se valorifică prin intermediari, prin comercianţi. În unele cazuri detailistul
fixează preţul final, preluând astfel rolul producătorului care trebuie să negocieze marjele
convenabile distribuitorului. Dacă detailistul nu-şi realizează obiectivele poate duce la
eliminarea poducătorului. În alte cazuri producătorul are influenţă puternică asupra preţului
final, chiar îl poate impune, desigur asigurându-i detailistului un rabat convenabil.
7. Obiective de formare a unei imagini a produsului şi a firmei pe piaţă. În general preţul
ridicat se asociază în mintea cumpărătorului cu calitate, originalitate, unicitate a produsului,
ceea ce-i permite crearea şi păstrarea unei anumite imagini a firmei. Există însă posibilitatea
formării unei imagini favorabile şi în cazul practicării unor preţuri mici, care poate reflecta
situaţia bună, stabilă, prosperă a firmei.
8. Obiectivele de supravieţuire – se urmăresc de către firmele cu mare capacitate, care nu se
pot adapta rapid schimbării cerinţelor consumatorilor sau accentuării concurenţei. Pentru a
subzista, soluţia este ca pe termen scurt să reducă preţul pentru a vinde o cantitate mai mare,
dar pragul de rentabilitate este la nivelul egalităţii între încasări şi cheltuieli. Aceasta
presupune reducerea costurilor sau mărirea preţului de vânzare de către concurenţi.
9. Obiective sociale – trebuie avute în vedere, întrucât în ultimele decenii statul intervine
în viaţa economică şi pentru reglementarea unor situaţii pe piaţă. Astfel, dacă pe unele pieţe
concurenţa este limitată de dimensiunile firmei, aceasta este împotriva intereselor publice şi
atunci intervine statuL- PC, deoarece preţul anumitor bunuri şi servicii trebuie menţinut la un
nivel suficient de mic pentru a fi accesibil. Se remarcă, în acest sens atitudinea organizaţiilor
non-profit în stabilirea preţurilor.
În alte situaţii, se stabilesc taxe şi impozite mari (accizele la băuturi, tutun, etc.) ce aduc
venituri la buget şi în acelaşi timp, logic ar fi să descurajeze consumul lor. Prin lege, în toate
ţările, firmele au obligaţia să stabilească preţuri într-un mod responsabil social.
10. Obiectivele interne ale organizaţiei pot impune pe termen scurt modificări ale preţului.
Astfel, se va reduce preţul pentru promovarea produsului pe piaţă, plasarea unei mărci etc.
Sau se poate ridica preţul pentru a acoperi pierderile din reducerea vânzărilor, pentru
asigurarea finanţării unor activităţi paralele, a unei noi investiţii.
A COMUNICAREA EXTERNA
Formele principale prin care se concretizează comunicarea sunt:
• publicitatea - prin mass media sau prin propriile materiale publicitare,relatiile publice;
• promovarea activitatilor;
• sponsorizările - finanţarea activităţilor culturale sau sportive;
• mecenatul - ajutor financiar sau logistic acordat artiştilor, organizaţiilor umanitare sau
non-profit;
• articole care prezintă organizaţia în publicaţii de specialitate;
• organizarea de standuri* la târguri şi forumuri,conferinte
• organizarea de zile ale porţilor deschise;
• acţiuni de consiliere şi ajutoare a altor instituţii similare (dar care în mod real nu sunt
concurenţiale) prin detaşarea temporară de personal.
• 1. Video-conferinţele
• 2. Televiziunea interactivă
• 3. Telefonia mobilă
• 4. Internetul
• 5. Bloguri
• 6. Reţele sociale
• 7 Relatii publice
• 8. participari la targuri si expozitii-ziua nationala,