LUCRARE DE LABORATOR NR.

Tema: DETERMINAREA PARAMETRILOR ELEMENTELOR R, L, C ÎN

CIRCUITELE DE CURENT ALTERNATIV SINUSOIDAL MONOFAZAT
Scopul lucrării: Determinarea experimentală a parametrilor rezistorului, bobinei de
inductanţă şi a condensatorului la conectarea lor în circuitele de curent alternativ sinusoidal
monofazat.
În rezultatul efectuării lucrării studentul trebuie:
Să cunoască: tipurile rezistenţelor rezistoarelor (R), bobinele de inductanţă (L) şi capacităţile
(C) în circuitele de curent alternativ sinusoidal.
Să fie în stare: de a determina valorile rezistenţelor acestor elemente şi să construiască
diagramele fazoriale pentru fiecare element.
Să posede: deprinderi de a alcătui circuitele şi să efectueze măsurările corespunzătoare.

Obiectul de studiu şi utilajele necesare pentru realizarea lucrării:

a) rezistor R;
b) bobină de inductanţă L;
c) capacitatea C;
d) aparate de măsură (ampermetru, voltmetru, wattmetru, autotransformator de laborator).

Noţiuni teoretice de bază

Curentul alternativ sinusoidal, se schimbă după următoarea lege:
2π
i=I m sin(ωt +ϕ )=I m sin( t+ ϕ )
T (6.1)
Im–este amplituda maximală a intensităţii alternative;T–perioada curentului alternativ
Perioada curentului alternativ (f) de cele mai dese ori poate fi (50 sau 60 Hz).
Frecvenţa curentului alternativ se determină din expresia :
1
f=
T (6.2)
Frecvenţa unghiulară (ω) se determină din expresia:
2π
ω=2 πf =
T (6.3)
Argumentul funcţiei sinusoidale (ωt+φ) - se numeşte fază. Unghiul iniţial al argumentului de
fază (φ) se numeşte fază iniţială. Studierea comportării elementelor date în circuitele de curent
alternativ sinusoidal monofazat se efectuează conform circuitului prezentat pe fig.(6.1).
FU1
A W
RL
~ GC
V R C

FU
2 XL

Fig.6.1. Schema de conectare a elementelor R,L,C într-un circuit de curent alternativ

monofazat

Rezistorul în circuit electric de curent alternativ

Fie, că curentul alternativ se schimbă după legea descrisă prin expresia (1), iar faza iniţială
(φ=0):
 i=I m sin(ωt ) (6.4)
Conform legii lui Ohm, vom avea la rezistor tensiunea, care se determină din expresia:
u=iR=I m R sin(ωt ) (6.5)
Produsul dintre ImR este amplituda tensiunii maximale şi se înseamnă prin Um.
Expresia (5) capătă înfăţişarea:
u=U m sin(ωt ) (6.6)
Comparând expresiile (5) şi (6) constatăm, că argumentul fazei intensităţii şi tensiunii la
rezistor coincid, prin urmare complexul intensităţii şi tensiunilor pe rezistor coincid.
Deci la rezistorul conectat în circuitul de curent alternativ sinusoidal monofazat
intensitatea şi tensiunea coincid după fază.
Diagrama fazorială a acestor valori este prezentată pe fig.(6.2)

Fig.6.2. Diagrama fazorială a rezistorului activ.

Puterea, care se degajă în aşa sarcină este pur activă şi se determină din expresia (6.7).
Um Im
P=ui=Um Imsin 2 ωt= ( 1−cos2 ωt )
2 (6.7)
Deci puterea momentană are două componente:
Um Im
=UI
a) prima componentă este constantă şi se determină ca 2
b) a doua componentă este variabilă şi are o frecvenţă dublă faţă de intensitatea curentului în
rezistor şi tensiune la bornele ei şi se determină din expresia (6.8).
Um Im
cos 2ωt =UI cosϕ
P= 2 (6.8)
Diagrama fazorială are forma prezentată pe fig.(6.3).
Energia folosită în circuit în perioada (dt) de către rezistor se determină conform expresiei
(6.9).
W =Pdt (6.9)
 Fig. 6.3. Variaţia în timp a tensiunii - u, intensităţii-i şi a puterii active P .

Bobina de inductanţă în circuitul de curent alternativ

Practic impedanţa oricărui bobine de inductanţă (L) dispune de următoarele două
componente, partea activă (RL) şi partea inductivă (XL), care caracterizează impedanţa totală a
bobinelor de inductanţă ZL. Prin urmare în circuitul electric de curent alternativ bobina de
inductanţă se reprezintă conform fig.(6.4), iar impedanţa totală se determină conform expresiilor
(10,11).

Z L=R l + j X L (6.10)

XL
ZL =√ R2L+ X 2L = zeψ unde: ψ = arc tg R L (6.11)
XL
RL

Fig.6.4. Schema electrică de conexiune a bobinei de inductanţă.

Deoarece, practic RL<< XL la studierea bobinei de inductanţă se va precăuta doar partea

inductivă conform fig. (6.4) (pentru bobina de inductanţă ideală).
Dacă prin bobina de inductanţă (L) trece un curent alternativ (I), care se schimbă după
legea sinusoidală
i=I sin ωt
m , atunci în bobină apare o TEM de autoinducţie (e), care se
determină din expresia (12). Circuitul electric al unei bobine de inductanţă reale este prezentat pe
fig.6.7. u

Fig.6.5. Variaţia în timp a tensiunii inducţivităţii U L ideale în raport de curentul electric IL

i prin inductivitatea L
care se scurge
 Fig.6.6. Variaţia în timp a tensiunii electromotoare EL tensiunii unducţivităţii UL ideale în
raport de curentul electric IL care se
eL scurge prin inductivitatea L
RL XL
PA PW

PV

Fig.6.7. Schema electrică de conectare a bobinei de inductanță şi determinarea

parametrilor principali a ei.

di
e L=−L =−ω LI m sin ωt=ω LI m sin(ωt +90 o )
dt (6.12)
Diferenţa de potenţial la bornele bobinei fig.6.4 va fi egală cu tensiunea la barele bobinei
şi se va determina din expresia (6.13).
di
U a =ϕa −ϕ b =−e L=L
b dt (6.13)
Prin urmare, tensiunea se va determina conform expresiei (6.14) din care reiese că la bobina
de inductanţă ideală tensiunea înaintează faţă de intensitate cu un unghi de 900.
di
U ab =U L=L =ω LI m sin(ωt +90 o )=U m sin(ωt =90o )
dt (6.14)
Valoarea ωL=X L - se numeşte impedanţă inductivă, iar produsul L m
X I =U m - este
amplituda maximală a tensiunii la bornele bobinei de inductanţă.
Puterea ce se degajă în bobina de inductanţă se determină din expresia (6.15) puterea dată
se consumă pentru crearea şi menţinerea câmpului electromagnetic în jurul bobinei de
inductanţă, care se schimbă cu o frecvenţă îndoită faţă de frecvenţa intensităţii în bobina de
inductanţă .
U I
Q=ui =U m cos ωt + I m sin ωt = m m sin 2 ωt=UI sin ϕ
2 (6.15)
Analizând expresiile de mai sus, putem constata, că într-o bobină de inductanţă ideală la
care (RL=0) tensiunea înaintează faţă de intensitate cu faza iniţială (φ=90 o).
Diagrama fazorială a acestui caz ideal este prezentat pe fig.6.5.
De cele mai dese ori, practic pentru bobinele de inductanţă reale R L 0 şi XL 0, apoi pentru
aşa cazuri diagrama fazorială a circuitului electric este prezentată pe fig.6.8.
Deoarece toate bobinele de inductanţă posedă o rezistenţă activă (R L0), de aceea căderea
de tensiune la bobină de inductanţă are două componente U R şi UL, iar unghiul de deviere între iL
şi UL este mai mic de 90o cu un unghi (), atunci unghiul real de deviere la bobina reală de
o
inductanţă este ϕ=(90 −δ ) .
Puterea care se degajă în bobina de inductanţă ideală (Q L) se schimbă cu o frecvenţă dublă
faţă de intensitatea din bobina de inductanţă şi tensiunea respectivă şi cu ajutorul ei se crează şi
se menţine câmpul electromagnetic în jurul bobinei de inductanţă, puterea dată se numeşte
putere reactivă şi se măsoară în Volt Amperi reactiv (Var).
Cînd UL>0 şi IL>0 puterea QL>0, în această semiperioadă de timp puterea se acumulează
în câmpul electromagnetic al bobinei de inductanţă primită da la sursa respectivă, în
semiperioada a doua, cînd UL < 0 iar IL>0, dar intensitatea descreşte de la valoarea maximală
până la zero, energia câmpului electromagnetic al bobinei de inductanţă este cedată sursei
respective, deci în aşa mod se menţine câmpul electromagnetic al bobinei de inductanţă de aceea
QL < 0.
În semiperioadă a treia când U L < 0 iar IL< 0, puterea se acumulează şi se repetă ca prima
semiperioadă, iar semiperioada a patra când UL >0 iar IL< 0, se repetă semiperioada a doua.
Diagrama fazorială a tensiunilor şi curentului electric bobinei de inductanţă este
prezentată pe fig. 6.8
+j

UL
UXL

IL
URL
Fig.6.8. Diagrama fazorială a tensiunilor şi curentului electric bobinei de inductanţă.

Capacitatea în circuitul de curent alternativ

Dacă condensatorul este inclus la o reţea unde tensiunea nu se schimbă în timp, apoi
parametrii condensatorului se determină din ecuaţiile determinate.
Sarcina la plăcile condensatorului se determină conform expresiilor (16 şi 17).
q=Cu (6.16)
şi
−q=−Cu (6.17)
Sarcinile q şi (-q) sunt constante şi curentul care trece prin condensator se determină
conform (18).
dq
i= =0
dt (6.18)
Dacă, însă, condensatorul este introdus într-un circuit unde tensiunea se schimbă după o
lege sinusoidală conform (19), apoi în acest caz, sarcinile la plăcile condensatorului se vor
schimba după aceeaşi lege sinusoidală conform (20).
u=U m sin ωt (6.19)
q=Cu=CU m sin ωt (6.20)
În aşa caz condensatorul periodic se va reîncărca. Acest fenomen este însoţit de trecerea
curentului de încărcare prin condensator care se determină din expresia (21).
dq d
i= = ( CU m sin ωt )
dt dt (6.21)
 Valoarea determinată conform (22) se numeşte impedanţă capacitivă şi va fi introdusă în
expresia (21), atunci ecuaţia (21) capătă forma expresiei (23).

( ωC1 )=X C
(6.22)
Um
i= sin ( ωt+ 90o )=I m sin( ωt + 90o )
XC (6.23)
Din expresia (23) reiese, că la capacitatea conectată în circuitul de curent alternativ
sinusoidal, intensitatea înaintează faţă de tensiune cu un unghi (=90o).
Puterea momentană, care se degajă în capacitate se cheltuiesc pentru crearea şi menţinerea
câmpului electrostatic în jurul capacităţii respective şi se determină din expresia (24).
U m Im
p=ui= sin 2 ωt=QC
2 (6.24)
Puterea dată este o putere reactivă care are unitatea de măsură Volt Amper reactiv (Var) şi
se cheltuiesc pentru crearea şi menţinerea câmpului electrostatic în capacitatea respectivă.
Ordinea de executare a lucrării
În circuitul de curent alternativ se include rezistorul activ. Datele experimentale se
introduc în tabelul 6.1.

Fig. 6.10. Schema electrică principială pentru determinarea parametrilor rezistorului în

circuitul electric liniar în curent alternativ
Valorile calculate analitic se determină conform ecuaţiilor şi legilor de bază ale
electrotehnicii.

Tabelul 6.1
Valori măsurate Valori calculate
Denumirea Tipul I U P W R U P
cos
elementului circuit.
A V W Ω V W
Rezistor activ (R) ~

Bobina de inductanţă în circuitul de curent alternativ sinusoidal monofazat.

Circuitul electric precăutat se alcătuieşte conform fig.6.7 valorile determinate experimental
sunt introduse în tabelul 6.2, iar cele determinate analitic conform ecuaţiilor şi legilor de bază ale
electrotehnicii şi a proprietăţilor bobinelor de inductanţă sunt prezentate în tabelul 6.2.

Tabelul 6. 2.
 Valori măsurate Valori calculate
Denumirea Tipul
IL UL PL ZL RL XL L QL SL cosφL φL
elementului circuit.
A V W Ω Ω Ω Hn VAr VA
Bobina de in-
ductanţă (L)
~

Conform datelor experimentale şi a celor analitice se construieşte triunghiul de puteri şi

impedanţe respective a bobinei de inductanţă.
Capacitatea în circuitul de curent alternativ sinusoidal monofazat.
Determinarea parametrilor capacităţii în circuitele de curent alternativ sinusoidal monofazat
se efectuează conform circuitului prezentat pe fig.6.11.

C
PA PW

PV

Fig.6.11. Schema electrică principială pentru determinarea parametrilor capacităţii (C) în

circuitul electric liniar în curent alternativ
Datele experimentale şi cele analitice se introduc în tabelul 6.3.
Tabelul 6.3.
Valori măsurate Valori calculate
Denumirea I U PC ZC RC XC C SC PC QC cosC C
elementului
A V W Ω Ω Ω F VA W VAr
Condensator (C)

6.12 Diagramele fazoriale a vectorilor de intensitate şi tensiune, precum şi triunghiul de

putere a capacităţii.

Concluzii:
 LUCRARE DE LABORATOR NR.7
Tema: STUDIUL CIRCUITELOR RAMIFICATE ÎN CURENT ALTERNATIV
SINUSOIDAL MONOFAZAT. FENOMENELE DE REZONANŢĂ DE CURENT
ELECTRIC
Scopul lucrării: Studiul circuitelor electrice ramificate monofazate de curent alternativ şi
efectuarea experimentală a fenomenului de rezonanţă de curenţi.
În rezultatul efectuării lucrării studentul trebuie:
Să cunoască: fenomenele fizice ce pot apărea în circuitele ramificate de curent alternativ
sinusoidal monofazat;
Să fie în stare : să alcătuiască circuite electrice ramificate de curent alternativ, să
conecteze elementele corespunzătoare la sursele de curent alternativ;
Să posede: modul de efectuare a experienţelor pentru a obţine fenomenul de rezonanţă de
curenţi şi a construi diagramele fazoriale a fenomenelor ce au loc în circuitele ramificate de
curent alternativ monofazate.

Utilajele necesare pentru îndeplinirea lucrării

1. Rezistor activ (R);

2. Bobină de inductanţă (L);
3. Capacitate (C) variabilă;
4. Aparate de măsură;
5. Conductoare.
6. Alcătuirea circuitelor electrice conform fig.7.1.
7. Noţiuni teoretice de bază
Fig.7.1. Schema electrică principială de studiu al circuitelor electrice ramificate în
curent alternativ sinusoidal

Noţiuni teoretice de bază

La conectarea în paralel a elementelor (C) şi (L) poate apărea fenomenul de rezonanţă de
curent electric (intensităţi, curenţi).
1
R Xc=
Fie că prima ramură conţine: C şi ωC , iar a doua ramura R L şi X L=ωL
Intensitatea în prima ramură tensiunea UL înaintează faţă de intensitatea (iL) cu un unghi
L< 900, deoarece bobina de inductanţă ( L) despune de o impedanţă activă ( RL= 0 ), iar în
capacitatea C în ramura a doua care despune de o admitanţă activă ( g C=0) din ce pricină
unghiul de deviere C<900, intensitatea (iC) înaintează faţă de tensiunea UC cu un unghi C<900.
Intensitatea în fiecare ramură se determină din expresiile:
I C =UY C =U ( gC − jbC ) (7.1)
I L =UY L=U ( g L − jb L ) (7.2)
Curentul total, conform legii I Kirchhoff:
I =I 1 + I 2 (7.3)
Introducând în expresia (3) expresiile (1) şi (2), vom căpăta:
I =U [ ( g C + g L ) + j ( b L−b C ) ]
(7.4)
unde:
RC
gC =
RC + X 2C
2
(7.5)
RL
g L=
R2L+ X 2L (7.6)
XC
bC=
RC2 + X 2C (7.7)
XL
b L=
R L + X 2L
2
(7.8)
 Deoarece şi , la determinarea fenomenului de rezonanţă de curent, aceste valori pot fi
neglijate. Fenomenul de rezonanţă de curent apare în cazul când:
|b L|=|b C| (7.9)
1
ωL ωc
=
R 2L + ( ωL )2
( )
2
1
R2C +
ωC (7.10)
Deoarece Rc=0, iar RLL, atunci expresia (10) poate căpăta forma:
ωL
=ωC
( ωL )2 (7.11)
1
f rez=
2 π √ LC (7.12)
Prin urmare, fenomenul de rezonanţă de curent, poate fi obţinut prin reglarea valorilor (f,
L, C) a circuitului studiat.
Din cele descrise reiese, că în momentul de apariţie a fenomenului de rezonanţă de curent
se îndeplineşte expresia:
I =U ( gC + g L ) (7.13)
Dacă circuitul electric ar fi fără pierderi:
1
ω0=
√ LC (7.14)
R →0 .
deoarece R L şi C
Dar, frecvenţa curentului este o valoare reală şi pozitivă, apoi ţinând cont de inegalităţile (7.15
şi 7.16) vom avea:
L L
> R2L ; > R2C
a) C C (7.15)
L L
< R2L ; < R2C
b) C C (7.16)
Dacă |bL|=|bc| atunci apare fenomenul de rezonanţă de curenţi şi frecvenţa dată devine
frecvenţă de rezonanţă care poate fi determinată din expresia (14). La studierea circuitelor
ramificate de curent alternativ , pot avea loc următoarele cazuri:
1) Când bL  bC şi L  0.

Fig.7.2. Diagrama fazorială a circuitului electric analizat pentru cazul cînd bL  bC

2) Când bL=bC.
Fig.7.3. Diagrama fazorială a circuitului electric analizat pentru cazul cînd bL = bC

3) Când bLbC, circuitul are un caracter capacitiv.

Fig.7.4. Diagrama fazorială a circuitului electric analizat pentru cazul cînd bL bC
În circuitele electrice are loc degajare de energie în dependenţă de caracterul circuitelor şi
impedanţele componente puterile circuitului dat pot fi următoarele:
Puterea activă P = U I cos φ;
Puterea reactiv inductivă, OL = U I sin φ;
Puterea reactiv capacitivă OC = U I sin φ;
Puterea momentană, totală S=UI

Ordinea de executare a lucrării

1) De alcătuit circuitul electric conform schemei date.
2) De descris aparatele electrice folosite în schemă.
3) De efectuat experienţele următoare:
a) până la fenomenul de rezonanţă de curent.
b) în momentul de rezonanţă de curent.
4) Pentru datele experimentale obţinute de determinat toate valorile de calcul.
5) Rezultatele obţinute se introduc în tabelul 7.
6) De construit diagramele fazoriale pentru cazurile studiate, ţinând cont de scara aleasă.

Concluzii
 Bibliografie
1. Erhan, F. „Bazele Teoretice ale Electrotehnicii”, Chişinău, UASM, 2009, 675p.
2. Erhan, F. “Bazele Teoriei circuitelor electrice liniare”, Chişinău,2003.
3. Simion, E., Maghiar, D. “Electrotehnica”, 1992.
4. Creţu, A., Dobrea, V. “Electrotehnica şi maşini electrice”, 1998.
5. Bessonov, L. “Bazele teoretice ale electrotehnicii” M, Iurait, 2013,876p.

Întrebări pentru verificarea cunoştinţelor

1. Modul de transmitere a puterii în circuitele electrice de curent alternativ.
2. Formulaţi legile lui Ohm pentru circuitele electrice.
3. Formulaţi teoremele lui Kirchhoff pentru circuitele electrice.
4. Ce se numeşte randament al circuitului electric de curent alternativ.
5. Ce se numeşte factor de putere şi modul de determinare a lui pentru circuitele de curent
alternativ sinusoidal ?
6. Tipurile circuitelor electrice de curent alternativ sinusoidal şi diferenţa între ele.
7. Ce se numeşte caracteristică volt-amperică şi modul de construire a ei pentru elementele
circuitelor de curent alternativ sinusoidal ?
8. Prin ce parametri se caracterizează sursele şi prin ce parametri se caracterizează
consumatorii , prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc?
9. Ce se numesc pierderi de tensiune şi putere în circuitele de curent alternativ sinusoidal şi
modul de determinare analitic şi experimental ?
10. Tipurile de impedanţe în circuitele de curent alternativ sinusoidal şi modul de determinare a
lor ?
 LUCRARE DE LABORATOR NR 8
Tema: STUDIUL CIRCUITELOR NERAMIFICATE ÎN CURENT ALTERNATIV
SINUSOIDAL MONOFAZAT.FENOMENUL DE REZONANŢĂ DE TENSIUNE
Scopul lucrării: Studiul circuitelor monofazate de curent alternativ şi efectuarea practică a
fenomenului de rezonanţă de tensiune.
În rezultatul efectuării lucrării de laborator studentul trebuie:
Să cunoască: fenomenele ce pot apărea în circuitele neramificate de curent alternativ
monofazat;
Să fie în stare: să alcătuiască circuite electrice conectate la sursele de curent alternativ;
Să posede: a construi diagramele fazoriale a fenomenelor ce au loc în circuitele
monofazate de curent alternativ.

Utilajele necesare pentru îndeplinirea lucrării

1. Rezistor activ (R);
2. Bobină de inductanţă (L) variabilă;
3. Capacitate (C);
4. Aparate de măsură;
5. Conductoare.
Noţiuni teoretice de bază

Fig. 8.1. Schema electrică principială de studiu al circuitelor electrice ne ramificate în curent
alternativ sinusoidal
La conexiunea în serie a elementelor R, L, C poate apărea fenomenul de rezonanţă de
tensiune. La apariţia acestui fenomen, intensitatea în circuit trebuie să coincidă după fază cu
tensiunea de la bornele circuitului.
Acest fenomen poate avea loc numai atunci, când impedanţa totală a circuitului (Z) va
avea caracter activ.
Impedanţa totală se determină din expresia:
1
Z=R+ jωL− j
ωC (8.1)
Prin urmare, condiţiile de apariţie a fenomenului de rezonanţă sunt:
Z=R (8.2)
1
ωL=
sau ωC (8.3)
|X L|=|X C| (8.4)
Din ecuaţia (3-4) se determină frecvenţa de rezonanţă.
 1
f=
2 π √ LC (8.5)
Prin urmare, fenomenul de rezonanţă în circuitele de curent alternativ, poate fi atins prin
reglarea frecvenţei, inductanţei sau capacităţii circuitului.
În momentul apariţiei fenomenului de rezonanţă, valoarea tensiunii pe capacitate şi bobina
de inductanţă diferă de tensiunea de la bornele circuitului, fiind determinată din expresiile:
ω LU INT
U L=ω L I =
R (8.6)
Unde: Uin – este tensiunea de la bornele de intrare a circuitului.
Tensiunea la capacitate se calculă ca:
1 U U
U C = X C I= −6 R
=
ωC 10 ω CR 10−6 (8.7)
ωL
=Q
Raportul R se numeşte factorul de duritate al circuitului studiat în momentul de
rezonanţă. Acest indice ne arată de câte ori tensiunea la bornele de inductanţă UL şi la capacitatea C,
poate fi mai mare decât cea de la bornele de intrare a circuitului studiat.
UL = UC  U int
Circuitele electrice neramificate se caracterizează prin impedanţa caracteristică:

UL UC
ρ= = =QR
I I (8.8)
La studierea circuitelor neramificate de curent alternativ pot avea loc următoarele cazuri:
1) când Xc>XL şi Uc >UL, C<0 – în aşa caz circuitul electric poartă un caracter capacitiv.
Diagrama fazorială şi triunghiul de impedanţe în aşa caz este prezentat în fig.(8.2).

Fig.8.2. Diagrama fazorială şi triunghiul de impedanţe pentru cazul, cînd Xc>XL

2) Dacă XL=XC sau UL=UC – în aşa caz are loc fenomenul de rezonanţă de tensiune.
Curentul şi tensiunea la bornele circuitului coincid după fază (=0). Diagrama fazorială are
forma prezentată pe fig.(8.3).
 Fig.8.3. Diagrama fazorială şi triunghiul de impedanţe pentru cazul, cînd Xc=XL

3) Dacă XL>XC, UL>UC şi L>0. Diagrama fazorială şi triunghiul de impedanţe în aşa caz
este prezentat în fig.8.4.

Fig.8.4. Diagrama fazorială şi triunghiul de impedanţe pentru cazul, cînd XL>XC,

Puterile care se degajă în aşa circuit sunt P,Q şi S. În momentul de rezonanţă se

îndeplinesc relaţiile : QL = QC ; iar S =P

Fig.8.5.Diagrama fazorială şi triunghiul de impedanţe pentru cazul, cînd circuitul electric în

curent alternativ sinusoidal dispune de rezistorul R şi inductivitatea L.
 Când în circuit nu se atinge fenomenul de rezonanţă, puterile degajate se calculă conform
expresiilor:

S= UI; P= S cos ; Q = S sin 

Fig.8.6.Diagrama fazorială şi triunghiul de puteri pentru cazul, cînd circuitul electric în

curent alternativ sinusoidal dispune de rezistorul R şi inductivitatea L.

Ordinea de executare a lucrării

1) Se alcătuieşte circuitul electric studiat.

2) Se descriu aparatele electrice folosite
3) Reglând valoarea inductanţei se atinge fenomenul de rezonanţă şi fenomenele studiate,
când XC>XL şi XL>XC.
Valorile căpătate se introduc în tabela de calcul. Se îndeplinesc diagramele fazoriale şi
triunghiurile de rezistenţe pentru fiecare caz în parte.
Remarcă: Deoarece, practic RL<<XL la studierea bobinei de inductanţă se va precăuta doar
partea inductivă conform fig.8.5.

Concluzii

Bibliografie
1. Erhan,F. “Bazele Teoretice ale Electrotehnicii”,Chişinău,UASM,2009,675p.
2. Erhan, F. „Îndrumări metodice pentru efectuarea lucrărilor de laborator la BTE”, UASM,
2003.
3. Creţu, A. “Electrotehnică şi maşini electrice”/ Creţu, A., Dobrea, V., Cociu, R. – Chişinău,
Editura Cuant, 1998,359 p.
4. Alexandrov, A.A.“Electriceskie maşinâ i micromaşinâ”/ Alexandrov, A.– M. Kolos,1983–
257p.
5. Simion,A., Maghiar, Gh. “ Electrotehnica” Tupcim, 1992, 357p.