6 Factorul de putere

6.1 Introducere
Monitorizarea factorului de putere prezintă un interes deosebit tât pentru
producătorul de energie electrică, cât şi pentru transportator, distribuitor, furnizor şi
utilizatorul final, deoarece el influenţează caracteristicile de performanţă al tuturor
operatorilor de pe piaţa de energie electrică, costurile de furnizare a energiei
electrice, precum şi capacitatea disponibilă de transfer a echipamentelor energetice.
Din această cauză, este necesară cunoaşterea, în detaliu, a modului în care se
defineşte factorul de putere, a cauzelor care determină valori reduse ale acestuia, a
efectelor unui factor de putere redus şi a soluţiilor existente, în prezent, pentru
controlul acestuia.
Efectele economice, determinate de funcţionarea cu un factor de putere redus,
trebuie să fie luate în considerare la stabilirea tarifului energiei energiei electrice,
urmărindu-se compensarea pierderilor de energie pe care acest mod de funcţionare
le determină. Având în vedere faptul că reducerea factorului de putere este datorată
unor fenomene (cauze) locale, măsurile tehnice şi financiare adoptate pentru
creşterea acestuia se referă, în special, la nodul din sistemul electroenergetic în care
este conectat utilizatorul care produce reducerea acestuia.
Deşi consumatorul care determină acest mod de funcţionare este penalizat prin
tarif pentru pierderile de energie din sistemul electroenergetic, determinate de
transferul de energie cu factor de putere redus, reducerea caracteristicilor de
performanţă ale sistemului şi necesitatea creşterii puterii produse pentru acoperirea
acestor pierderi, cu efectele nocive corespunzătoare asupra mediului ambiant, fac
ca acest mod de consum al energiei să nu fie acceptat.
În prezent există mijloace tehnice eficiente pentru creşterea factorului de
putere până la valoarea impusă de calculele tehnico-economice. Una dintre
condiţiile cele mai importante pentru controlul factorului de putere constă în
urmărirea ca, în punctele de delimitare dintre operatorul de transport şi operatorii
de distribuţie, transferul de energie să se facă cu un factor de putere unitar.

6.2 Definiţia factorului de putere

6.2.1 Factorul de putere în circuite monofazate

Factorul de putere λ, definit ca raport între puterea activă P şi puterea aparentă

S este o mărime variabilă în timp (ca şi cele două puteri care îl definesc)
146 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

P
λ= . (6.1)
S
Evaluarea acestei relaţii, în funcţie de regimul de funcţionare, sinusoidal sau
nesinusoidal, monofazat sau trifazat, simetric sau nesimetric, conduce la
interpretări şi valori diferite, care implică efecte diferite asupra sistemului
electroenergetic şi moduri diferite de abordare a problemelor privind adoptarea
măsurilor pentru creşterea valorii factorului de putere. Existenţa unor concepte
diferite privind factorul de putere impune cunoaşterea în detaliu a modului de
definiţie, a modului de măsurare şi a algoritmului de calcul al factorului de putere.
Analiza relaţiei (6.1) arată că factorul de putere este, în general, o măsură a
utilizării incomplete a capacităţii de transfer a elementelor din sistemul electro-
energetic, având în vedere faptul că instalaţiile electrice sunt dimensionate pentru
transferul puterii aparente (curentul electric), dar consumatorul primeşte o putere
activă (putere utilă) inferioară dacă factorul de putere este redus.
În cazul cel mai simplu al unui consumator monofazat, în regim sinusoidal,
factorul de putere λ defineşte prezenţa puterii reactive Q (fig. 6.1).
u
i
p
p
u

i
P =U⋅I⋅cosϕ
S =U⋅I
0 ϕ
ωt
U
ϕ
I

Fig. 6.1 − Definirea factorului de putere în circuite monofazte,

liniare.
Din figura 6.1 rezultă că, în cazul unui circuit monofazat liniar, cu tensiunea
aplicată u şi curentul electric absorbit i, ambele de formă sinusoidală, curentul fiind
defazat faţă de tensiune, cu unghiul ϕ, factorul de putere λ este egal, ca valoare, cu
cosinusul acestui unghi (unghiul de defazare dintre fazorul de tensiune U şi cel de
curent electric I )
P
λ = = cos φ . (6.2)
S
Egalitatea (6.2) este valabilă numai într-un circuit monofazat şi numai într-un
regim pur sinusoidal. Deoarece, în prezent, în nodurile sistemului electroenergetic,
practic tensiunea şi curentul electric nu mai au o variaţie temporală sinusoidală,
interpretarea factorului de putere în funcţie de defazarea curbei curentului electric
faţă de curba tensiunii aplicate trebuie să fie evitată.
În cazul general al regimurilor nesinusoidale relaţia (6.1) are mai multe
interpretări:
Factorul de putere 147

− Ca raport între puterea activă P şi puterea aparentă totală S:

∞
∑
P h =1
U h ⋅ I h ⋅ cos φ h
(6.3)
λ= = .
S U ⋅I
în care h este rangul armonicei, Uh şi Ih − valorile efective ale componentelor
armonice de tensiune şi, respectiv, de curent electric, U şi I − valorile efective ale
curbelor de tensiune şi, respectiv, de curent electric; ϕh – unghiul de defazare dintre
curbele de tensiune şi de curent electric ale armonicelor de rang h ;
− Ca raport între puterea activă P şi puterea aparentă parţială S':
∞

P h =1
∑
U h ⋅ I h ⋅ cos φ h
(6.4)
λ' = = .
S' P2 + Q2
în care puterea reactivă Q este determinată din relaţia:
∞
Q= ∑U h ⋅ I h ⋅ sin φ h . (6.5)
h =1
− Ca raport între puterea activă P1 şi puterea aparentă S1 , corespunzătoare
armonicei fundamentale (h = 1)
P U ⋅ I ⋅ cos φ1
λ1 = 1 = 1 1 = cos φ1 . (6.6)
S1 U1 ⋅ I1
Cele trei definiţii ale factorului de putere conduc la valori diferite şi sunt
afişate separat de multe dintre echipamentele moderne de măsurare. Acestea au şi
semnificaţii diferite. Ca exemplu, în figura 6.2 este prezentată o înregistrare şi
valorile afişate, pentru cazul unui motor asincron alimentat prin intermediul unui
convertor de frecvenţă.
Analiza datelor din figura 6.2 pune în evidenţă diferenţele dintre cele trei
valori ale factorului de putere
λ = 0,69;
λ' = 0,987;
λ1 = DPF (Displacement power factor) = 1,0.

Se observă faptul că armonica fundamentală a curentului electric este, practic,

în fază cu armonica fundamentală a tensiunii (defazaj inductiv de 4 grade).
Utilizarea valorii λ = 0,69 pentru dimensionarea bateriei de condensatoare, folosită
pentru îmbunătăţirea factorului de putere, este contraindicată, deoarece conduce la
importante perturbaţii în reţeaua electrică de alimentare (produse de funcţionarea
receptorului în regim capacitiv şi de intensificarea regimului nesinusoidal, care are
ca efect reducerea factorului de putere λ). Dacă este necesar, dimensionarea bate-
riei de condensatoare se poate face numai pe baza factorului de putere λ1 = DPF.
148 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

U [V]

500 Voltage
250
10.0 12.5 15.0 17. 5
0 2.5 5.0 7.5 t [ms]
−250

−500
I [A] Current
100
50 12.5 15.0 17.5
0 2.5 5.0 7.5 10.0 t [ms]
− 50
− 100

I [A] Harmonic
15
10
5

1 3 5 7 9 11 13 15 17 19 21 23 25 27 29 31 h

Voltage Current
Frequency 49.97 RMS 231.3 21.61
Power Peak 328.1 45.46
kW 3.47 DC Offset 0.0 0.12
kVA 5.00 Crest 1.42 2.10
kVAr 0.26 THD Rms 1.34 66.60
Peak kW 14.03 THD Fund 1.34 89.28
Phase 4° lag HRMS 3.1 13.47
Total PF 0.69 K Factor 17.64
DPF 1.00
Fig. 6.2 − Curbele de tensiune şi de curent electric circuitul unui
receptor neliniar.

6.2.2 Factorul de putere în circuite trifazate

Analiza factorului de putere în circuitele trifazate poate fi realizată individual,

pe fiecare fază. Acest mod de analiză este justificat, în special, la utilizatori, având
în vedere caracteristicile diferite de sarcină pe cele trei faze. Valorile larg utilizate
ale factorului de putere trifazat, λtrifazat , ca valoare medie pe cele trei faze, pot oferi
informaţii utile numai în cazul în care caracteristicile sarcinii pe cele trei faze sunt
identice, ipoteză, în general, suficient de bine îndeplinită în reţeaua de transport şi
în circuitele de energie electrică ale producătorilor
Ptrifazat
λ= . (6.7)
S trifazat
Valoarea puterii trifazate active rezultă ca suma algebrică a puterilor active PA,
PB şi PC transmise pe cele trei faze ale reţelei electrice:
Factorul de putere 149

Ptrifazat = PA + PB + PC . (6.8)
Definirea puterii aparente trifazate Strifazat nu este univocă, chiar în regim
sinusoidal. De exemplu, în cazul din figura 6.3 mărimile sunt sinusoidale, deci
reprezentabile fazorial, dar cele trei faze sunt încărcate diferit.
Q
QA+QB+QC

SC
QA+QB
SB
QA SA
PA PA+PB PA+PB+PC P

Fig. 6.3 − Puterea aparentă trifazată.

Pot fi definite două puteri aparente trifazate:

a) puterea aparentă trifazată algebrică SA
S A = S A + S B + SC , (6.9)
G
b) puterea aparentă trifazată geometrică S
SG = S A + S B + SC . (6.10)
G
Este evident că puterea aparentă trifazată geometrică S este mai mică decât
puterea aparentă trifazată algebrică SA, ceea ce face ca factorul de putere trifazat
algebric λAtrifazat să fie mai mic decât factorul de putere trifazat geometric λGtrifazat
(λAtrifazat < λGtrifazat).
Având în vedere faptul că factorul de putere intră în calculul facturii de
energie electrică, este necesar să se cunoască modul în care a fost determinat
acesta. În orice caz, factorul de putere trifazat, în regimuri nesimetrice, chiar în
regimuri sinusoidale, nu poate fi utilizat pentru dimensionarea bateriei de
condensatoare necesară îmbunătăţirii factorului de putere.
Dificultăţile în definirea puterii aparente trifazate, chiar în circuitele cu mărimi
pur sinusoidale, a determinat ca în unele sisteme energetice să fie utilizate definiţii
„legale” ale puterii aparente trifazate:
− puterea aparentă trifazată medie Smed
S med = 3 ⋅1,1 ⋅ U med ⋅1,1 ⋅ I med , (6.11)
în care
U A +U B +U C
U med = ;
3
I + I B + IC
I med = A ;
3
− puterea aparentă trifazată echivalentă Se
S e = 3 ⋅U e ⋅ I e , (6.12)
în care
150 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

U A2 + U B2 + U C2
Ue = ;
3
I A2 + I B2 + I C2
Ie = .
3
Analiza relaţiilor (6.9) ⋅⋅⋅ (6.12) pune în evidenţă faptul că, la o încărcare
inegală a fazelor circuitelor trifazate, chiar în condiţiile unui regim pur sinusoidal,
pot fi măsurate patru valori diferite ale factorului de putere trifazat.
În cazul regimurilor nesinusoidale, practic generalizate în sistemul electro-
energetic, pentru fiecare dintre puterile aparente trifazate SA şi SG pot fi definite trei
variante, în funcţie de modul de calcul al puterii aparente pe fiecare fază.
Trebuie remarcat faptul că factorul de putere trifazat, chiar în regimuri
nesinusoidale, are o valoare mai mică decât factorul de putere pe fază, în condiţia
încărcării identice pe cele trei faze. Într-adevăr, pentru un circuit trifazat cu
încărcare identică pe cele trei faze rezultă că:
Ptrifazat = 3 ⋅ Pfaza ;
Qtrifazat = 3 ⋅ Q faza ; , (6.13)
Dtrifazat < 3 ⋅ D faza ,
ceea ce conduce la:
S trifazat < 3 ⋅ S faza . (6.14)
În relaţiile (6.13), D este puterea deformantă (definită de C. Budeanu).
Ultima dintre condiţiile (6.13) este determinată de faptul că în expresia puterii
deformante (scrisă pentru cazul uzual în care tensiunea este puţin distorsionată)
[6.1, 6.2]
∞
⎧ ⎡ 2 ⋅ π ⎤⎫
Dtrifazat ≅ U ⋅ ∑ I h2 ⋅ ⎨⎩1 + 2 ⋅ cos⎢⎣(k + 1) ⋅ 3 ⎥⎦ ⎭
⎬, (6.15)
h =1
termenii de sub radical au valori diferite de zero numai pentru h =3⋅ p− 1, cu p = 1,
2, 3 …
În acest caz rezultă:
Ptrifazat 3 ⋅ Pfaza
λ trifazat = > , (6.16)
S trifazat 2 2 2
Ptrifazat + Qtrifazat + Dtrifazat
Numărul mare de definiţii ale factorului de putere trifazat impune ca
determinările practice, cu ajutorul aparatelor de măsurare, să se facă cu multă
precauţie şi să se cunoască, în detaliu, care dintre definiţii a fost utilizată pentru
programarea sistemului de prelucrare a datelor achiziţionate.
De menţionat că în prezent, în România [6.3], este utilizată valoarea
geometrică a puterii aparente, ceea ce, în regimuri nesimetrice, determină un factor
de putere mai ridicat, cu avantaj pentru consumator şi dezavantaj pentru furnizorul
de energie electrică. De asemenea, în multe dintre echipamentele de măsurare este
luată în consideraţie numai puterea reactivă Budeanu (relaţia 6.5) fiind neglijată
puterea deformantă din componenţa puterii aparente (a se vedea relaţia (6.4)).
Factorul de putere 151

6.2.3 Factorul de putere agregat în timp

Echipamentele de măsurare, utilizate pentru facturarea energiei electrice,

determină − în general − un factor de putere agregat în timp λw, calculat pe baza
energiilor contorizate pe un anumit interval de timp
P
Wtrifazat
λw = , (6.17)
S
Wtrifazat
în care WPtrifazat este energia activă trifazată, WStrifazat − energia aparentă trifazată.
Valoarea λw , deşi larg utilizată în aplicaţiile practice, oferă informaţii corecte
privind comportamentul energetic al consumatorului numai în cazul unui consum
constant pe intervalul de timp în care se face evaluarea factorului de putere. De
cele mai multe ori, valoarea factorului de putere, determinată din relaţia (6.17), este
un indicator utilizat în procesul de facturare, dar care nu oferă informaţii reale
privind influenţa consumului asupra reţelei electrice de alimentare. Astfel, pe
perioada de facturare (perioada de integrare a puterilor corespunzătoare relaţiei
(6.17)), pot exista intervale de timp în care factorul de putere este redus, producând
reducerea tensiunii în reţeaua electrică, şi intervale de timp în care factorul de
putere este foarte mare determinând o creştere importantă a tensiunii în reţea. În
ambele cazuri, pot să apară perturbaţii majore în reţeaua electrică, care însă nu
conduc la penalizarea consumatorului perturbator, dacă factorul de putere mediu
corespunde valorilor impuse de sistemul de tarifare.
Controlul factorului de putere, în timp real, specific sistemelor moderne de
consum a energiei electrice, asigură limitarea pierderilor în reţeaua electrică, cu
efecte benefice la nivelul producătorilor de energie electrică.

6.2.4 Factorul de putere neutral

Sistemul electroenergetic cuprinde elemente cu caracter inductiv, capacitiv şi

rezistiv. Pentru fiecare zonă din sistemul energetic poate fi calculat un factor de
putere mediu al consumului, pentru care pierderile din reţeaua electrică sunt
minime. Pe baza acestei valori optime se legiferează o valoare, numită factor de
putere neutral. Consumatorii funcţionând cu un factor de putere sub cel neutral
sunt penalizaţi prin tarif pentru pierderile suplimentare pe care le determină în
reţeaua electrică. Conform sistemului actual de tarifare [6.4], din punctul de vedere
al factorului de putere, sunt luate în calcul patru regimuri de funcţionare ale
consumatorilor:
• Regimul supracompensat (capacitiv) care se penalizează prin plata
pierderilor determinate în reţeaua electrică (puterea de pierderi egală cu 1/10 din
energia reactivă consumată în regim capacitiv);
• Regim normal de funcţionare (inductiv), în care factorul de putere are valori
egale sau mai mari de 0,92; în acest regim de funcţionare nu se iau în consideraţie,
în factura consumatorului, abaterile de la energia aparentă consumată;
• Regim subcompensat (inductiv), în care factorul de putere are valori
cuprinse între 0,92 şi 0,65; în acest regim factura include costul pierderilor determi-
152 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

nate de circulaţia puterii reactive în sistemul electroenergetic (puterea de pierderi

egală cu circa 1/10 din energia reactivă consumată);
• Regim puternic subcompensat (inductiv), în care factorul de putere are
valori sub 0,65; în acest regim factura include de trei ori costul pierderilor
determinate de circulaţia puterii reactive în sistemul electroenergetic.
Valoarea 0,92 a factorului de putere neutral a fost stabilită pe baza unor
calcule tehnico-economice la nivelul sistemului energetic naţional. În realitate,
fiecare consumator, în funcţie de schema de alimentare, poate fi caracterizat de un
factor de putere neutral propriu, la determină pierderi minime în reţeaua electrică.
Aceste calcule trebuie să fie efectuate, iar valorile respective trebuie să fie înscrise
în contractul de furnizare pentru fiecare consumator.
Ca exemplu, se consideră cazul unui oraş, în care alimentarea cu energie
electrică se face cu cabluri de medie şi înaltă tensiune. Numeroasele cabluri produc
energie reactivă capacitivă (ca exemplu, în municipiul Bucureşti sunt generaţi
practic 200 MVAr în reţeaua de medie tensiune în cablu), ceea ce determină
creşteri importante ale tensiunii în nodurile reţelei, având în vedere faptul că toţi
consumatorii au adoptat măsurile necesare funcţionării cu factor de putere ridicat
(peste 0,92). Pentru consumul energiei reactive capacitive suplimentară, generată
de cabluri, distribuitorul de energie electrică trebuie să monteze bobine, conectate
între faze şi pământ. Un calcul estimativ arată că dacă s-ar fi impus un factor de
putere neutral de circa 0,85, distribuitorul nu ar fi trebuit să investească în bobine,
iar consumatorii ar fi investit mai puţin în instalaţiile pentru îmbunătăţirea
factorului de putere.
Conceptul de factor de putere neutral este legat de minimizarea pierderilor
active din reţeaua electrică. Valoarea sa este stabilită pe baza unor calcule tehnico-
economice şi depinde de configuraţia circuitului de alimentare. Valoarea
„legalizată” actuală, egală cu 0,92 , nu conduce, în toate cazurile, la soluţii optime
locale.
Având în vedere, influenţa factorului de putere asupra nivelului de tensiune
din nodurile reţelei electrice, dispecerul zonal poate solicita utilizatorii care dispun
de echipamente de control al factorului de putere să realizeze servicii pentru sistem
(fără plata abaterilor de la valorile tarifare).

6.3 Calculul factorului de putere

Conform normativelor din România [6.4], factorul de putere λf, utilizat pentru
facturare, se calculează în punctul de delimitare, pe baza cantităţilor de energie
electrică activă şi reactivă măsurate în perioada de facturare, la care se aplică, dacă
este cazul, corecţiile datorate necoincidenţei între punctul de delimitare şi punctul
de măsurare,
WA
λf = ,
( ) ( )
(6.18)
A 2 Q 2
W +W
în care WA este energia activă înregistrată pe perioada de facturare, WQ − energia
reactivă înregistrată pe perioada de facturare.
Factorul de putere 153

Trebuie subliniat faptul că valoarea λf este o mărime de calcul, constantă

pentru o perioadă de facturare, şi nu are semnificaţia factorului de putere λ (relaţia
6.1), care defineşte o mărime variabilă pe perioada de facturare.
În relaţia (6.18), valorile măsurate WA şi WQ sunt citite la contoarele amplasate
în punctul de măsurare.
Pentru a evalua valoarea factorului de putere este necesar să se facă unele
precizări privind măsurarea puterii şi energiei reactive.
Toate contoarele utilizate, în prezent, au acelaşi algoritm pentru determinarea
energiei active (valoarea medie a puterii instantanee, integrată pe perioada de
facturare).
Noţiunea de putere reactivă este implementată în mod diferit în echipamentele
proiectate în Europa şi cele din Statele Unite.
În contoarele proiectate în Europa este implementată, în mod obişnuit, relaţia
de calcul Budeanu a puterii reactive QB pe fiecare fază
M
QB = ∑U h ⋅ I h ⋅ sin φ h , (6.19)
h =1
în care M este numărul maxim de armonice luat în considerare în calculul puterii
reactive.
În contoarele proiectate în Statele Unite este implementată, în mod obişnuit,
relaţia de calcul IEEE [6.4] a puterii reactive QC (denumită în literatura europenă
„putere complementară”)
QC = S 2 − P 2 . (6.20)
f
Determinarea factorului de putere λ pentru tarifare, pe baza citirilor la cele
două tipuri de contoare conduce la valori diferite (totdeauna mai mici) la contoarele
setate conform relaţiei de calcul IEEE.

6.4 Cauzele factorului de putere scăzut

Reducerea factorului de putere în circuitele reale este datorată, atât
consumului excesiv de putere reactivă, în sens Budeanu, cât şi regimului
nesinusoidal determinat de caracteristicile neliniare ale consumatorului.
În mod obişnuit, în reţelele electrice, curba tensiunii este practic
nedistorsionată (în special în nodurile cu curent mare de scurtcircuit). În această
ipoteză, expresia factorului de putere devine [6.1]:
∞

P h =1
∑U h ⋅ I h ⋅ cos φh
I ⋅ cos φ1
λ= = ≅ 1 =
S U ⋅I I
I ⋅ cos φ1 cos φ1 (6.21)
= 1 = .
∞ ∞
1
I12 + ∑
I h2 1+ 2 ⋅
I
∑I h2
h=2 1 h=2
154 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

În relaţia (6.21) s-a avut în vedere faptul că, în curba tensiunii, este prezentă
numai armonica fundamentală (U1 ≅ U).
Având în vedere că relaţia:
∞
∑ I h2 (6.22)
k di = h = 2 .
I1
defineşte factorul de distorsiune al curbei curentului electric, expresia (6.21) devine
cos φ1
λ= . (6.23)
2
1 + k di
Pentru a exemplifica ponderea celor doi factori asupra valorii factorului de
putere, se consideră un utilizator cu o curbă a curentului electric defazată faţă de
curba tensiunii (factorul de putere pentru armonica fundamentală egal cu 0,92) şi
distorsionată (kdi = 30%). Din relaţia (6.23) rezultă că, în acest caz, factorul de
putere al consumatorului are valoarea 0,88.

6.4.1 Consumul de putere reactivă

În instalaţiile electrice de tensiune alternativă, caracterizate, din punct de

vedere electric, printr-o schemă cu elemente active (rezistoare) şi elemente reactive
(bobine, condensatoare), în lipsa elementelor neliniare, există un transfer de putere
activă de la sursă spre receptor, în corelare cu cerinţele consumatorilor, precum şi
un transfer de putere reactivă Q. Dacă receptoarele, din instalaţia de utilizare, au un
caracter inductiv, curba curentului electric este defazată în urma curbei tensiunii
(fig. 6.4), iar receptoarele sunt considerate ca fiind consumatoare de putere reactivă
şi, în mod convenţional, puterea reactivă este considerată pozitivă (Q > 0). În cazul
în care curba curentului de sarcină este defazată înaintea curbei tensiunii,
receptoarele respective sunt considerate, în mod convenţional, ca surse de putere
reactivă, iar puterea reactivă se consideră negativă (Q < 0).
u
i u
icapacitiv
iinductiv

−ϕ ϕ ω⋅t

Fig. 6.4 − Defazarea curbei curentului

electric inductiv şi curbei curentului electric
capacitiv.

Principalele receptoare care consumă putere reactivă sunt: motoarele

asincrone, maşinile sincrone subexcitate, transformatoarele, cuptoarele cu inducţie
electromagnetică, cuptoarele cu arc electric în regim de preparare, bobinele,
lămpile cu descărcări în gaze şi vapori metalici.
Factorul de putere 155

Elementele care produc putere reactivă sunt: maşinile sincrone supraexcitate,

condensatoarele statice, liniile electrice aeriene de înaltă tensiune sau liniile
electrice în cablu etc.
Motoarele asincrone reprezintă cel mai important consumator de putere
reactivă. Curentul de magnetizare şi puterea reactivă consumată de acestea, sunt,
procentual, mai mari decât la transformatoare. Aceasta deoarece la puteri egale,
volumul circuitului feromagnetic este mai mare în cazul motoarelor. În plus, în
cazul motoarelor asincrone, o deosebită importanţă o are existenţa întrefierului
dintre stator şi rotor.
a) Funcţionarea motoarelor asincrone cu un factor de încărcare β < 1 (unde β
este raportul dintre puterea absorbită P şi puterea nominală Pn a motorului),
datorită exploatării tehnologice necorespunzătoare, determină reducerea factorului
de putere sub valoarea nominală.
Puterea reactivă Q absorbită de motorul asincron la o sarcină oarecare P, se
determină din relaţia [6.5]:
[ ]
Q = Q0 + Qd = Qn ⋅ α + (1 − α ) ⋅ β 2 = Q0 + (Qn − Q0 ) ⋅ β 2 , (6.24)
în care α = Q0/Qn este raportul dintre puterea reactivă Q0 la funcţionarea în gol
(β = 0) şi puterea reactivă Qn absorbită la sarcină nominală (β = 1);
Qd = (1 − α ) ⋅ β 2 ⋅ Qn − puterea reactivă de dispersie.
Având în vedere definiţia factorului de putere în regim sinusoidal, la încăr-
carea simetrică a reţelei trifazate, rezultă:
P
P Pn
λ = cos φ = = =
2 2 2 2 2
P +Q ⎛ P ⎞ ⎛ Q ⎞ ⎛ Qn ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ , (6.25)
⎝ Pn ⎠ ⎝ Pn ⎠ ⎝ Qn ⎠
β
= ,
[
β + α + (1 − α ) ⋅ β
2
] ⋅ tan φ
2 2
n
în care tanφ n = Qn Pn .
Relaţia (6.25) poate fi scrisă şi sub forma [6.6]:
β
λ = cos φ = ,
[ 2 ⎛
β 2 + α + (1 − α) ⋅ β 2 ⋅ ⎜
1
⎜ cos 2 φ
] ⎞
− 1⎟
⎟
(6.26)
⎝ n ⎠
Pentru valori β < 0,5 reducerea factorului de putere sub valoarea nominală este
deosebit de accentuată. Dacă în exploatare, tensiunea de alimentare a motoarelor
asincrone creşte, rezultă o creştere a puterii reactive absorbite, cu consecinţe
nefavorabile asupra factorului de putere. Acest fapt este datorat creşterii curentului
de magnetizare la funcţionarea pe curba de magnetizare în zona saturată a acestea.
b) La transformatoare puterea reactivă absorbită este calculată cu ajutorul de
relaţiei [6.5]:
156 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

Q = Q0 + Qd =
Sn
100
( )
⋅ I 0 + k f ⋅ β 2 ⋅ u sc . (6.27)
În relaţia (6.27), Sn este puterea aparentă nominală, I0 − curentul de
funcţionare în gol (exprimat în procente din curentul nominal), kf − factorul de
formă al curbei de sarcină (definit ca raportul dintre valoarea medie pătratică şi
valoarea medie, ale curentului de sarcină, calculate pentru un anumit interval de
timp), β = S/Sn − factorul de încărcare al transformatorului, usc − tensiunea de
scurtcircuit a transformatorului (exprimată în procente).
Ca şi în cazul motoarelor asincrone, funcţionarea transformatoarelor la o
putere medie sub cea nominală determină reducerea factorului de putere.
c) La instalaţiile industriale cu cuptoare, consumul de putere reactivă este de-
terminat de prezenţa transformatoarelor sau autotransformatoarelor reglabile, pe
partea de alimentare, intercalate între reţeaua electrică şi cuptor, precum şi de
schema electrică specifică a cuptorului (cu arc electric, cu inducţie). Astfel,
cuptoarele trifazate cu arc electric, actuale, cu capacităţi tehnologice până la 400 t
şi puteri nominale până la 80 MW, determină consumuri importante de putere
reactivă.
d) Liniile electrice de distribuţie pot determina consum de putere reactivă QL
care poate fi calculat din relaţia:
QL = ω ⋅ L ⋅ I 2 . (6.28)
în care L este inductivitatea echivalentă a liniei, ω − pulsaţia tensiunii pe linie, iar
I − intensitatea curentului electric care parcurge linia.
La liniile electrice aeriene, inductivitatea este mai mare decât la liniile
electrice în cablu şi, în consecinţă, consumul de energie reactivă este mai mare.
Din relaţia (6.28) se constată că puterea reactivă creşte cu pătratul intensităţii
curentului electric care parcurge linia.
Pe de altă parte, liniile electrice generează putere reactivă QC datorită
capacităţii lor C faţă de pământ:
QC = ω ⋅ C ⋅ U 2 . (6.29)
Puterea reactivă QC este mai importantă la cabluri, acestea având capacităţi
lineice mai mari decât liniile electrice aeriene. Puterea reactivă produsă, QC , este
proporţională cu pătratul tensiunii U şi este independentă de sarcina de pe linie.
În cazul liniilor electrice, puterea reactivă rezultantă poate avea valori pozitive
sau negative în funcţie de valorile celor două componente QL şi QC , prima
dependentă de pătratul intensităţii curentului electric ce parcurge linia şi a doua
dependentă de pătratul tensiunii.
e) Motoarele sincrone funcţionând în regim supraexcitat reprezintă surse de
putere reactivă.
f) Bateriile de condensatoare, conectate în paralel la bornele consumatorului,
furnizează putere reactivă.

6.4.2 Regimuri nesinusoidale

În prezent, în cele mai multe noduri ale sistemului electroenergetic, curbele

tensiunilor şi curenţilor electrici se abat de la forma sinusoidală. Aceste curbe
Factorul de putere 157

conţin, pe lângă oscilaţia fundamentală, având frecvenţa f1 ≅ 50 Hz, o serie de

oscilaţii suprapuse cu frecvenţele f h = h ⋅ f1 (unde h = 2, 3, 4…) numite armonice
şi, uneori, oscilaţii cu frecvenţe inferioare frecvenţei f1, fracţionare, numite
subarmonice.
Regimul energetic ale cărui curbe de tensiune şi de curent electric sunt
periodice, dar cel puţin una dintre ele este nesinusoidală se numeşte regim
nesinusoidal [6] sau, conform denumirii propuse de C. Budeanu, regim deformant.
Componentele reţelei electrice pot fi surse ale regimurilor nesinusoidale, dar şi
amplificatoare ale acestora. Din acest punct de vedere sunt întâlnite:
a) Echipamente generatoare de tensiuni armonice Uh , de exemplu,
transformatoarele şi bobinele cu circuit magnetic saturat, mutatoarele în regim de
invertor etc.
b) Echipamente generatoare de curenţi armonici Ih , de exemplu, cuptoarele
cu arc electric, instalaţiile de sudare cu arc electric, bobinele cu miez din fier,
lămpile cu descărcare în gaze şi vapori metalici, descărcarea corona pe liniile
electrice, mutatoarele în regim de redresor etc.
c) Echipamente amplificatoare de regim nesinusoidal:
− condensatoarele conectate în paralel cu reţeaua electrică ;
− bobinele parcurse de curentul electric care cuprinde şi componente
armonice.
Un condensator, conectat în paralel cu reţeaua electrică şi având la borne o
tensiune de formă nesinusoidală, determină amplificarea armonicelor de curent
electric, având în vedere faptul că admitanţa Yh creşte proporţional cu rangul
armonic:
Yh = h ⋅ ω1 ⋅ C . (6.30)
în care C este capacitatea condensatorului, iar ω1 = 2 ⋅ π ⋅ f1 − pulsaţia armonicei
fundamentale.
O bobină, parcursă de curentul electric nesinusoidal i(t), determină
componente armonice şi în curba tensiunii la borne, care se suprapune peste ten-
siunea aplicată u(t), şi rezultă o amplificare a regimului nesinusoidal.
În accepţiunea actuală, valoarea factorului de putere este determinată, atât de
puterea reactivă (în sens Budeanu), cât şi de puterea deformantă. În acest sens,
trebuie precizat că, în regim nesinusoidal, factorul de putere este totdeauna mai mic
decât în regimul sinusoidal cu aceleaşi puteri active şi aparente şi este totdeauna
subunitar [6.7, 6.8]
Îmbunătăţirea factorului de putere include, într-o primă etapă, operaţii de
limitare a regimului deformant şi, într-o a doua etapă, limitarea circulaţiei de putere
reactivă.

6.5 Efecte ale factorului de putere redus

Funcţionarea cu factor de putere redus are efecte negative asupra întregului
sistem de producere, distribuţie şi utilizare a energiei electrice.
a) Creşterea pierderilor de putere activă în conductoarele instalaţiilor
electrice. Curentul electric absorbit de receptoare, la o putere activă P constantă,
158 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

creşte odată cu scăderea factorului de putere λ. În conductoarele unei linii electrice

trifazate, în regim ecilibrat, pierderile de putere ΔP se determină din relaţia [6.9,
6.10]:
R R ⋅ P2
ΔP = 3 ⋅ R ⋅ I 2 = ⋅S2 = , (6.31)
U2 U 2 ⋅ λ2
sau
ΔP =
U
R
2
( )
⋅ P 2 + Q 2 + D 2 = ΔPa + ΔPr + ΔPd , (6.32)

în care R este rezistenţa electrică a conductoarelor liniei, S − puterea aparentă

absorbită, Q − puterea reactivă care circulă pe linie, D − puterea deformantă pe
linie.
Din relaţia (6.31), rezultă că, la o aceeaşi putere activă P transmisă recepto-
rului, pierderile de putere cresc invers proporţional cu pătratul factorului de
putere λ. De exemplu, o instalaţie electrică de utilizare care funcţionează la o
putere activă constantă P, dar cu un factor de putere λ = 0,7 are pierderi de putere
activă de aproximativ două ori mai mari decât în cazul în care ar funcţiona la un
factor de putere λ = 1.
Din expresia (6.32) rezultă că valoarea minimă ΔPmin a pierderilor de putere
activă corespunde cazului în care pe linie nu circulă putere reactivă (Q = 0) şi
deformantă (D = 0):
R
ΔPmin = ⋅ P 2 = ΔPa . (6.33)
2
U
b) Supradimensionarea instalaţiilor electrice (necesitatea unor investiţii supli-
mentare) rezultă din faptul că instalaţiile electrice se dimensionează pentru puterea
aparentă normată Sn = Pn/λn cu atât mai mare cu cât factorul de putere normat λn
este mai redus, dacă puterea activă normată necesară Pn este stabilită.
În cazul circuitelor de tensiune alternativă având factor de putere redus, din
cauza inductivităţii echivalente mai mari, constantele de timp ale proceselor
tranzitorii electrice, sunt mai mari şi deci curenţii de scurtcircuit ating valoarea
permanentă după un timp mai mare. Ca urmare, dimensionarea aparatelor electrice
şi, în special, curentul de rupere al întreruptoarelor, trebuie făcute corespunzător
pentru durate mai mari, ceea ce implică investiţii suplimentare.
c) Reducerea încărcării instalaţiilor existente. Dacă valoarea factorului de
putere λ este mai mică decât a factorului de putere neutral pentru care au fost pro-
iectate instalaţiile electrice respective, se reduce posibilitatea de încărcare faţă de
puterea activă nominală a instalaţiilor existente:
P = S n ⋅ λ P < Pn = S n ⋅ λ Pn . (6.34)
în care Sn este puterea aparentă normată pentru care a fost dimensionată instalaţia.
d) Modificarea căderilor de tensiune. În cazul unui factor de putere inductiv,
în regim sinusoidal, are loc reducerea tensiunii pe barele de alimentare (fig. 6.5 a)),
iar în cazul unui factor de putere capacitiv are loc creşterea tensiunii în instalaţie
(fig. 6.9 b)). În regim sinusoidal, pentru un factor de putere inductiv, căderea de
tensiune longitudinală ΔU ≅ U1 − U2 este dată de relaţia:
Factorul de putere 159

R ⋅ P + X ⋅Q
ΔU = R ⋅ I ⋅ cos φ + X ⋅ I ⋅ sin φ = = ΔU a + ΔU r . (6.35)
U
în care U1 este tensiunea pe fază la bornele sursei de alimentare, U2 − tensiunea pe
fază la barele de alimentare, R şi X − rezistenţa electrică şi, respectiv, reactanţa li-
niei care leagă sursa de receptor, P şi Q − puterea activă şi, respectiv, reactivă
transportată pe o fază a liniei electrice, iar ΔUa şi ΔUr − căderile de tensiune deter-
minate de circulaţia de putere activă şi, respectiv, reactivă.
U1 R; X U2

U1
U1 jX⋅I
φ
jX⋅I I
U2 φ U2
φ R⋅I
R⋅I
I a) b)
Fig. 6.5 − Diagrama fazorială a tensiunilor pe o linie electrică de
transport.

Din relaţia (6.35) rezultă că pentru Q = 0, adică în lipsa unei circulaţii de

putere reactivă, se obţine:
ΔU = ΔU min = ΔU a . (6.36)
Dacă factorul de putere este capacitiv, efectul este, de asemenea, nefavorabil,
deoarece pentru valori ale acestuia sub 0,8 ⋅⋅⋅ 0,9 tensiunea la bornele receptoarelor
poate ajunge mult mai mare decât tensiunea de la sursă. Această situaţie,
dezavantajoasă în exploatare, măreşte domeniul de variaţie al tensiunii la bornele
receptoarelor. Pentru sarcini capacitive este posibil ca, într-un caz particular, să
rezulte:
ΔU = ΔU min = ΔU a , (6.37)
adică transportul energiei electrice să se realizeze fără cădere de tensiune. Dacă
Q > R ⋅ P X , căderea de tensiune devine negativă, iar U2 > U1.

6.6 Mijloace pentru îmbunătăţirea factorului de putere

Deciziile privind îmbunătăţirea factorului de putere implică cunoaşterea
consumului de putere reactivă al consumatorului analizat şi forma curbei curentului
electric absorbit de acesta.
În prezent, există două soluţii, principial diferite, pentru a aborda problema
îmbunătăţirii factorului de putere:
a) analiza separată a celor doi factori: puterea reactivă şi regimul
nesinusoidal. În acest caz, se realizează, iniţial, limitarea distorsiunii curbei de
curent electric prin montarea de filtre şi, apoi, se asigură compensarea puterii
reactive.
160 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

b) analiza simultană a celor doi factori. Se consideră curba defazată şi

deformată a curentului electric ca o abatere, în domeniul timp, faţă de curba unui
curent electric, de aceeaşi valoare efectivă, de formă sinusoidală şi în fază cu
tensiunea aplicată.
În primul caz, limitarea distorsiunii curbei de curent electric se realizează cu
ajutorul filtrelor pasive de armonice. Problemele legate de alegerea şi
dimensionarea filtrelor pasive sunt analizate în cadrul capitolului 7.
În cel de al doilea caz, îmbunătăţirea factorului de putere se realizează cu
ajutorul filtrelor active, care sunt analizate în cadrul capitolului 7.
Problemele privind limitarea consumului de putere reactivă din reţeaua
electrică, pentru îmbunătăţirea factorului de putere, pot fi analizate numai după
filtrarea armonicelor, în prezenţa unei tensiuni sinusoidale la barele de alimentare a
consumatorului.

6.6.1 Măsuri tehnico-organizatorice de limitarea a consumului

de putere reactivă

Aceste măsuri se referă la alegerea şi exploatarea adecvată a echipamentelor

consumatorului electrice precum şi la alegerea configuraţiei şi structurii reţelei
electrice de distribuţie [6.5, 6.6].
a) Înlocuirea transformatoarelor slab încărcate având în vedere că acestea
funcţionează cu valori reduse ale factorului de putere (fig. 6.6). Din figura 6.6 se
observă faptul că transformatoarele slab încărcate (β = S/Sn < 0,5 cu S − puterea
aparentă a transformatorului, Sn − puterea sa normată) determină reducerea sub-
stanţială a factorului de putere λ1 = cosϕ1 din primar în raport cu factorul de
putere λ2 = cosϕ2 din secundarul acestuia. Se recomandă înlocuirea transformatoa-
relor care lucrează în mod constant sub 50% din puterea lor nominală.
b) Înlocuirea motoarelor asincrone sau mărirea factorului de încărcare.
Puterea reactivă absorbită de motoarele asincrone poate fi calculată din relaţia
(6.24), în cazul regimurilor sinusoidale.
Având în vedere faptul că termenul Q0 reprezintă în medie 0,7⋅Qn, pentru
cazul unui factor de încărcare β = 0,5 se obţine:
Qβ =0,5 = 0,7 ⋅ Qn + (Qn − 0,7 ⋅ Qn ) ⋅ (0,5)2 = 0,775 ⋅ Qn . (6.38)
Se observă faptul că necesarul de putere reactivă nu se reduce în aceeaşi
măsură cu încărcarea maşinii. Astfel, deşi factorul de încărcare β s-a redus la
jumătate, valoarea necesarului de putere reactivă rămâne ridicată
c) Reducerea fluxului magnetic al motoarelor asincrone în regim de sarcină
redusă se obţine prin scăderea tensiunii aplicată motorului. Ca urmare, are loc re-
ducerea curentului de magnetizare şi, deci, creşterea factorului de putere. În figura
6.7, pentru diferite valori ale factorului de încărcare β (β1 > β2 > β3), este indicată
valoarea factorului de putere în funcţie de tensiunea aplicată. Se constată faptul că,
la valori reduse ale factorului de încărcare β (de exemplu β3) se obţin valori
ridicate ale factorului de putere pentru valori reduse ale tensiunii de alimentare. Pe
de altă parte, rezultă o scădere a momentului cuplului motor, aproximativ propor-
Factorul de putere 161

ţională cu pătratul tensiunii. Această metodă se poate aplica motoarelor al căror

regim de lucru cuprinde perioade relativ lungi de funcţionare la sarcină redusă, în
general sub 30% din sarcina nominală.
λ1
λ2 = 0,9 λ1 λ/ λn β3 β2 β1
0,9
1,0
0,8 0,8 0,9
0,7 0,7 0,8
0,7
0,6 λ2 0,6
0,5
0,2 0,4 0,6 0,8 β = S/Sn 0,6 0,8 1,0 U/Un
Fig. 6.6 − Variaţia factorului de putere λ1 la Fig. 6.7 − Influenţa reducerii ten-
intrarea în transformator în funcţie de gradul de siunii de alimentare a motoarelor
încărcare β pentru diferite valori ale factorului de asincrone şi a gradului de încărcare
putere λ2 al sarcinii. β asupra factorului de putere λ.

Soluţia practică corespunde trecerii motoarelor având conexiunea statorică

normală în triunghi (Δ), la funcţionarea cu conexiunea stea (Υ). Prin această
modificare a conexiunilor, tensiunea aplicată fiecărei faze a înfăşurării primare se
reduce în raportul 1/ 3 iar momentul cuplului la arbore se micşorează de 3 ori. De
remarcat că la funcţionarea motorului cu tensiune redusă se măreşte şi randa-
mentul, ca urmare a reducerii pierderilor în fier.
d) Reducerea duratelor de funcţionare în gol prin deconectarea automată de la
sursa de alimentare a motoarelor asincrone şi transformatoarelor în perioada de
repaus netehnologic a maşinilor de lucru, dacă aceasta depăşeşte, de exemplu, 30 s.
Prin acest procedeu se elimină, pe de o parte, pierderile de putere activă
corespunzătoare regimului de funcţionare în gol al echipamentelor electrice, iar, pe
de altă parte, se înlătură consumul relativ ridicat de putere reactivă, care, la
funcţionarea în gol, reprezintă 70 ⋅⋅⋅ 80% din puterea reactivă consumată la sarcină
nominală.
e) Execuţia corectă a reparaţiilor motoarelor asincrone şi transformatoarelor
prin respectarea numărului de spire şi a dimensiunilor întrefierului.
f) Înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone şi utilizarea
capacităţii de compensare a motoarelor sincrone. Motoarele sincrone sunt utilizate
la acţionările de putere mare, peste 100 kW, la care nu este necesară modificarea
vitezei de rotaţie (compresoare, malaxoare, ventilatoare etc.). Motoarele sincrone
de execuţie normală pot fi supraexcitate la sarcina nominală astfel ca funcţionarea
lor să corespundă unui factor de putere capacitiv λ = 0,8. Motoarele asincrone
compensate individual cu condensatoare derivaţie pot fi înlocuite numai pe baza
unei justificări tehnico-economice [6.6].

6.6.2 Mijloace specializate pentru îmbunătăţirea factorului

de putere

În scopul creşterii factorului de putere până la valoarea neutrală, după ce au

fost epuizate toate măsurile tehnico-organizatorice, se iau în considerare mijloacele
specializate. În categoria mijloacelor specializate sunt cuprinse compensatoarele
162 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

sincrone şi bateriile de condensatoare. Criteriul după care se stabilesc mărimea,

tipul, amplasarea surselor de putere reactivă şi programul de funcţionare a acestora,
este obţinerea unui optim tehnico-economic [6.11].
Compensatoarele sincrone sunt maşini sincrone care funcţionează fără cuplu
mecanic la arbore, în regim supraexcitat, producând numai energie reactivă. Este
posibilă modificarea continuă a puterii reactive prin reglarea valorii curentului de
excitaţie. Se realizează compensatoare sincrone cu puteri nominale de la 200 kVAr
la tensiunea de 0,4 kV; 10 MVAr la tensiunea de 6 kV şi ajungând până la puteri de
60 MVAr în reţele de înaltă tensiune. În prezent, compensatoarele sincrone sunt
puţin utilizate, funcţiile lor fiind preluate de sistemele statice SVC (Stativ VAr
Compensator) de control automat al puterii reactive.
Bateriile de condensatoare se pot realiza într-o gamă largă de puteri (până la
zeci de MVAr) şi de variante constructive, fiind posibilă definirea lor în funcţie de:
tensiunea de racordare (baterii de joasă sau de medie tensiune), modul de
conectarea la reţeaua electrică (baterii comutabile manual sau automat, baterii
fixe), condiţiile de instalare (baterii de interior şi baterii de exterior).
Bateriile de condensatoare utilizate în reţeaua de 50 Hz au o serie de avantaje
în raport cu compensatoarele sincrone: sunt instalaţii statice, au gabarit redus,
pierderi de putere activă circa 0,003 kW/kVAr (aproximativ de 10 ori mai mici
decât compensatoarele sincrone), pot fi instalate în cadrul unor montaje simple, nu
necesită întreţinere şi supraveghere specială, costul specific este de 3 ⋅⋅⋅ 5 ori mai
mic decât la compensatoarele sincrone (în lei/kVAr).
La utilizarea bateriilor de condensatoare apar şi unele dezavantaje: puterea re-
activă poate fi modificată numai în trepte, apar supratensiuni la conectare şi
deconectare, puterea reactivă disponibilă a bateriei de condensatoare depinde de
pătratul tensiunii, nu pot fi utilizate în reţele electrice poluate armonic.

a) Amplasarea bateriilor de condensatoare

Amplasarea bateriei se face astfel încât să se realizeze unui anumit tip de
compensare: individuală, pe grupe de receptoare, centralizată şi mixtă (fig. 6.8) .
c) 20 kV MT d)
Cv
T
Cv
0,4 kV JT

Cf
Cv
~ ~ ~
a) b)
Fig. 6.8 − Amplasarea bateriilor de condensatoare.

• Compensarea individuală este specifică receptoarelor cu funcţionare conti-

nuă (fig. 6.8 a)), asigurându-se compensarea puterii reactive chiar la locul de con-
sum, descărcând astfel reţeaua electrică de alimentare de circulaţia neraţională a
Factorul de putere 163

puterii reactive. Compensarea individuală este utilizată, de exemplu, la lămpile cu

descărcare electrică în vapori metalici.
• Compensarea pe grupe de receptoare (fig. 6.8 b)) se foloseşte atunci când re-
ceptoarele de putere reactivă sunt grupate, montarea bateriei de condensatoare se
face la barele tablourilor de distribuţie aparţinând grupelor respective de receptoa-
re. Puterea bateriei de condensatoare are în vedere factorul de nesimultaneitate în
funcţionare al receptoarelor din grupa respectivă. În mod obişnuit, instalaţia de
compensare cuprinde mai multe secţii pentru a asigura posibilitatea de reglare a
bateriei de condensatoare.
• Compensarea centralizată, realizată pe partea de joasă tensiune (fig. 6.8 c)),
permite ca linia de transport de medie tensiune şi postul de transformare PT să nu
fie încărcate cu puterea reactivă necesară receptoarelor conectate pe partea de JT.
Compensarea centralizată pe partea de medie tensiune a postului de transformare
(fig. 6.8 d)) are dezavantajul faţă de cazul anterior că transformatoarele din postul
de transformare sunt încărcate cu puterea reactivă necesară receptoarelor conectate
la barele de joasă tensiune.
La compensarea centralizată este necesară reglarea automată a bateriei de con-
densatoare, aceasta fiind compusă dintr-un număr corespunzător de trepte pentru a
evita supra- sau sub-compensarea în diversele etape ale procesului tehnologic
realizat de receptoarele în funcţiune.
• Compensarea mixtă foloseşte toate procedeele prezentate anterior pentru
compensarea puterii reactive. Soluţia se aplică în etape sau, atunci când intervin
anumite condiţii specifice consumatorului respectiv.

b) Dimensionarea bateriei de condensatoare

Determinarea puterii reactive necesare QC a bateriei de condensatoare impune
să se cunoască puterea activă P absorbită de receptor, valoarea naturală (neîmbună-
tăţită) a factorului de putere inductiv λ1 = cosϕ1 şi valoarea factorului de putere
impus (neutral), după îmbunătăţire (λ2 = cosϕ2 > λ1 = cosϕ1).
Dacă se consideră mărimile de fază din diagrama puterilor (fig. 6.9), se
obţine:
QC = P ⋅ tan φ1 − (P + ΔPC ) ⋅ tan φ 2 = Q1 − Q2 . (6.39)

S1 Qc Q1
ΔPc
φ1 S2
φ2 Q2
P = const.
Fig. 6.9 − Diagrama puterilor.

În unele cazuri, în special în reţelele de frecvenţă industrială, pierderea de

putere ΔPC în dielectricul condensatoarelor este neglijabilă faţă de puterea P şi,
deci, relaţia (6.39) devine:
QC = P ⋅ (tanφ1 − tanφ 2 ) . (6.40)
164 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

Condensatoarele trifazate utilizate pentru îmbunătăţirea factorului de putere se

pot monta în conexiune stea sau triunghi (fig. 6.10). Capacitatea pe fază a bateriei
de condensatoare rezultă din relaţiile:
QC
CY = 2
;
(
ω ⋅ U 3 ⎜⎜ )
2⎛ U ⎞
⎟⎟
(6.41)
⎝ 3⎠
QC
CΔ = .
ω ⋅U 2
În relaţiile (6.41), QC este puterea reactivă pe fază, care trebuie generată de
bateria de condensatoare, iar U − tensiunea între faze.

Uf Receptor Uf Receptor Uf Receptor

C
C C
a)

b) c)
Fig. 6.10 − Scheme de conexiuni ale condensatoarelor pentru compensarea
puterii reactive:
a) monofazată; b) trifazată în Y; c) trifazată în Δ.
Din relaţiile (6.41) se observă faptul că CY = 3⋅CΔ, de unde rezultă că pentru a
compensa aceeaşi putere reactivă, montajul în stea necesită o baterie de
condensatoare cu capacitatea de trei ori mai mare decât în cazul montajului în
triunghi. Montajul în stea este avantajos în cazul reţelelor de medie tensiune,
deoarece tensiunea nominală a condensatoarelor este mai redusă. În instalaţiile de
joasă tensiune unde solicitarea dielectrică nu este critică se utilizează numai
conexiunea în triunghi.
Dacă se neglijează pierderile active ΔPC, atunci pentru evaluarea puterii QC a
bateriei de condensatoare poate fi utilizată nomograma („cercul λ“) indicată în
figura 6.11. Aceasta realizează legătura dintre puterea activă P, puterea reactivă Q,
puterea aparentă S şi factorul de putere λ.
În cazul în care se cunosc două dintre cele patru mărimi, cu ajutorul
nomogramei din figura 6.11 [6.5] pot fi determinate celelalte două mărimi. De
exemplu, în figura 6.11 este analizat cazul unui receptor monofazat inductiv,
caracterizat prin P = 5 kW şi λ = 0,6 şi urmează a se determina puterea bateriei de
condensatoare pentru a asigura funcţionarea receptorului la λ = 0,95. Se trasează
razele pentru λ = 0,6 şi λ = 0,95. Intersecţia acestora cu verticala trasată la
P = 5 kW determină punctele A şi B. Segmentul AB, la scara ordonatei, reprezintă
puterea necesară a bateriei QC = Q1 − Q2 =6,8 − 1,6 = 5,2 kVAr. De asemenea, se
pot citi puterile aparente S1 şi S2 corespunzătoare celor două situaţii, identificate
prin segmentele OA şi OB. Rezultă S1 = 6,7 kVA şi, respectiv, S2 = 4,2 kVA .
Factorul de putere 165

6.6.3 Controlul automat al factorului de putere

a) Utilizarea bateriilor de condensatoare

Consumul de putere reactivă Q al unor categorii de receptoare nu este constant
în timp, acesta modificându-se lent sau rapid, uneori în limite relativ mari, în func-
ţie de necesităţile procesului tehnologic. Folosirea unor baterii de condensatoare
fără reglaj poate determina, în exploatarea instalaţiilor cu astfel de receptoare, regi-
muri de supra sau subcompensare. În astfel de situaţii, bateria de condensatoare
trebuie realizată cu mai multe secţii, fiecare secţie fiind prevăzută cu echipamente
de comutaţie comandate automat, după anumite criterii, de exemplu, în funcţie de
tensiunea de pe bare, de curentul de sarcină, de sensul schimbului de putere re-
activă cu sistemul energetic sau în raport cu timpul de funcţionare la diverse
sarcini.
Q
[kVAr] 0,1 0,2
9 0,3
0,4
0,5
8
0,6
7
A 0,7
6
0,8
5
4 0,9

3 0,95
2
B
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 P [kW]
0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 λ
Fig. 6.11 − Nomogramă pentru determinarea puterii reactive
necesară pentru îmbunătăţirea factorului de putere.

În figura 6.12 este prezentată schema de funcţionare a unei instalaţii de com-

pensare automată, cu patru trepte de putere egală, destinată unui receptor cu un
factor de putere natural egal cu 0,6. Pentru o sarcină redusă, receptorul va funcţiona
cu un factor de putere egal cu cel natural. Dacă încărcarea receptorului creşte,
puterea reactivă absorbită devine egală cu valoarea de consemn Q1 şi este conectată
prima treaptă a bateriei. În primul moment, factorul de putere devine uşor capacitiv
şi, pe măsura creşterii sarcinii receptorului, puterea reactivă absorbită din reţea
creşte astfel că, la un moment dat (în exemplul prezentat în figura 6.16, factorul de
putere devine în acest moment practic 0,85) are loc conectarea celei de a doua
trepte a bateriei. La creşterea sarcinii are loc, succesiv, şi conectarea celorlalte două
trepte. La puterea maximă se obţine un factor de putere egal cu 0,95. Puterea
reactivă absorbită din reţeaua electrică este dată de curba cu linie plină. La scăderea
sarcinii receptorului, deconectarea celor patru trepte se face la valoarea de
consemn Q2 iar puterea reactivă absorbită din reţeaua electrică este indicată de
curba cu linie punctată.
166 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

Reglarea bateriei de condensatoare în funcţie de timp este recomandată în în-

treprinderile în care structura proceselor tehnologice realizate se repetă zilnic, fiind
posibil a prestabili momentul conectării sau deconectării diferitelor secţii. Scheme-
le de acest tip folosesc ceasuri electrice cu program de conectare-deconectare pe
durata a 24 ore.
Q

λ = 0,6

λ = 0,85

λ = 0,95

Q1

Q2
Fig. 6.12 − Funcţionarea unei instalaţii de compen-
sare cu baterii de condensatoare în trepte.

Alegerea numărului şi a valorii treptelor unei baterii de condensatoare trebuie

sa aibă în vedere faptul că eficienţa reglajului creşte cu numărul de trepte, fiind
posibilă urmărirea cât mai fidelă a curbei de sarcină a puterii reactive, dar
fracţionarea excesivă a bateriei devine la un moment dat neeconomică deoarece
necesită utilizarea unei scheme complexe de comutaţie. În cazurile practice, la
bateriile de condensatoare până la 1000 V se utilizează un număr de 4 ⋅⋅⋅ 12 trepte,
iar la cele cu tensiunea nominală peste 1000 V, de obicei până la trei trepte [6.5].
Soluţia privind utilizarea contactoarelor electromecanice pentru comutarea
secţiilor bateriei de condensatoare poate fi aplicată în cazul unor variaţii relativ
lente ale puterii reactive.
Operaţiile de comutare în circuitele cu condensatoare determină condiţiile
pentru apariţia de supratensiuni în reţeaua electrică, dar şi posibilitatea apariţiei
unor curenţi electrici de amplitudine deosebit de mare care pot solicita într-un mod
periculos aparatul de comutaţie.
În mod obişnuit, bateriile de condensatoare sunt compuse din mai multe secţii
şi astfel apare posibilitatea conectării şi deconectării acestora, pentru a se asigure
compensarea adaptivă a puterii reactive.
La conectarea primei trepte, vârful de curent electric poate atinge o valoare de
30 ori mai mare decât curentul nominal al condensatorului, pe o durată de 1 ⋅⋅⋅ 2
milisecunde, iar frecvenţa de oscilaţie poate fi cuprinsă între 1 şi 15 kHz [6.12].
Factorul de putere 167

La conectarea următoarelor trepte ale bateriei de condensatoare vârful de

curent electric poate atinge o valoare de 160 ori curentul nominal al conden-
satoarelor.
Alegerea corespunzătoare a comutatorului care asigură deconectarea secţiilor
bateriei de condensatoare poate evita apariţia de importante supratensiuni în
procesele de deconectare.
În general, comutatoarele obişnuite, utilizate în circuitele de putere, nu sunt
adecvate operaţiilor de comutare a secţiilor bateriilor de condensatoare. În funcţie
de tipul circuitului sunt utilizate comutatoare simple, cu capabilitatea de a rezista
unor vârfuri mari de curent electric, sau comutatoare cu rezistor de preinserţie
pentru limitarea vârfurilor de curent electric.

b) Utilizarea de echipamente statice

La utilizarea bateriilor de condensatoare pentru controlul în timp real al
puterii reactive apare necesitatea unui timp de răspuns foarte redus şi un număr
mare de comutări, la intervale reduse de timp. Utilizarea întreruptoarelor statice
este, în prezent, larg întâlnită în soluţiile moderne de sisteme de control al puterii
reactive. În figura 6.13 sunt indicate două tipuri de sisteme statice SVC (Static VAr
Compensator) de control [6.9]. În primul caz (fig. 6.13 a)), secţiile bateriei de
condensatoare sunt conectate treptat, în funcţie de puterea reactivă necesară.
Conectarea şi deconectarea se face cu ajutorul întreruptoarelor statice. În al doilea
caz (fig. 6.13 b)), se asigură un reglaj continuu al puterii reactive prin conectarea
treptelor bateriei de condensatoare (TSC) pentru reglajul brut şi reglarea puterii
reactive inductive, pentru reglajul fin, prin controlul unghiului de intrare în
conducţie a elementelor semiconductoare din circuitul TCR.
Up ; δ Us ; 0 Up ; δ Us ; 0
~ ~

TSC TSC TCR TSC

a) b)

TCR (Thyristor Controlled reactor);

TSC (Thyristor Switched capacitor).
Fig. 6.13 − Compensarea puterii reactive utilizând sisteme statice
(SVC) de control.
Reducerea timpului de răspuns, precum şi reducerea solicitărilor întreruptoa-
relor statice, poate necesita existenţa a două unităţi identice de condensatoare, cu o
unitate aflată permanent încărcată la valoarea maximă a tensiunii de polaritatea
pozitivă, iar a doua unitate încărcată la valoarea maximă a tensiunii negative (fig.
6.14) [6.13].
Informaţiile privind consumul de putere reactivă şi tensiunea la barele de
alimentare a consumatorului sunt transmise la blocul de calcul BC prin intermediul
transformatoarelor de măsurare de tensiune TT şi de curent electric TC. În urma
168 Eficienţa şi calitatea energiei electrice

calculelor efectuate, dacă este necesar, la primul maxim al tensiunii (pozitiv sau
negativ), blocul de calcul transmite comanda de conectare la întreruptoarele statice
I1+ (dacă maximul pozitiv este cel mai apropiat) sau la întreruptorul static I1− (dacă
maximul negativ este cel mai apropiat). Se asigură astfel un timp de răspuns de cel
mult 10 ms. Cele două secţii „gemene” sunt încărcate până la valoarea maximă a
tensiunii prin intermediul diodelor D şi a rezistoarelor de limitare Rp . Blocul de
comandă BC asigură conectarea întreruptoarelor statice corespunzătoare la
momentul maxim al tensiunii, astfel încât curentul electric în momentul conectării
este nul. Bobinele L conectate în serie cu secţiile de condensatoare au rolul de a
limita curenţii la conectare, în cazul unor mici abateri de la conectarea în momentul
maximului de tensiune.
0,4 kV; 50 Hz

I1+
TC TT I1−

L L
BC
Rp D

Utilizator C+ Rp D C−

Fig. 6.14 − Conectarea condensatoarelor cu ajutorul unui

întreruptor static.

6.7 Aspecte tehnico-economice

Eficienţa economică a compensării puterii reactive se analizează prin metoda
cheltuielilor anuale actualizate, comparându-se varianta fără compensare (cores-
punzătoare factorului de putere natural) cu alte variante de compensare a factorului
de putere. Calculele efectuate, pentru fiecare punct din reţeaua electrică, permit sta-
bilirea valorii optime a factorului de putere corespunzătoare factorului de putere
neutral [6.14].

6.8 Concluzii
Controlul factorului de putere în instalaţiile de utilizare prezintă un interes
deosebit având în vedere efectele negative ale funcţionării cu un factor de putere
redus.
Analiza datelor privind factorul de putere trebuie să aibă în vedere existenţa
unui mare număr de definiţii privind această mărime. Pentru o utilizarea corectă a
informaţiilor oferite de echipamentele actuale pentru măsurarea factorului de
putere este necesară cunoaşterea exactă a algoritmului de calcul al acestuia.
Utilizarea valorilor factorului de putere pentru dimensionarea bateriilor de
condensatoare se poate face numai după limitarea regimului nesinusoidal la barele
de alimentare ale consumatorilor.
Factorul de putere 169

Factorul de putere neutral este determinat din calcule tehnico-economice de

minimizare a pierderilor de energie activă şi este o mărime locală ce depinde de
poziţia consumatorului în reţeaua electrică.
În prezent există soluţii tehnice eficiente pentru îmbunătăţirea factorului de
putere la valoarea dorită. Înainte de adoptarea deciziilor privind utilizarea soluţiilor
tehnice este necesară analiza unor soluţii tehnico-organizatorice, de cele mai multe
ori mai simple şi mai puţin costisitoare faţă de soluţiile tehnice.

Bibliografie

[6.1] Arie A.ş.a., Poluarea cu armonici a sistemelor electroenergetice funcţionând în regim

permanent simetric, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1994.
[6.2] Mocanu C., Teoria circuitelor electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
[6.3] *** Codul de măsurare a energiei electrice, ANRE, 2002.
[6.4] *** Instrucţiuni de tarifare a energiei electrice la consumatorii captivi, aplicate la SC
ELECTRICA SA, 2006
[6.5] Golovanov V., Şora I., Electrotermie şi Electrotehnologii. Vol. I Electrotemie, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977.
[6.6] Albert Hermina, Florea I., Alimentarea cu energie electrică a întreprinderilor industriale,
Editura tehnică, Bucureşti, 1987.
[6.7] Zobaa A. F., Comparing Power Factor and Displacement Power Factor Corrections Based on
IEEE Std. 18-2002, ICHQP 2004, hpq004.
6.8] Balci M. E., Hocaogl M.H., Comparison of power definitions for reactive power compensation in
nonsinusoidal conditions, ICHQP 2004, hqp110.
[6.9] Eremia M., Electric power systems. Electric networks, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2006.
[6.10] Albert Hermina, Mihăilescu Anca, Pierderi de putere şi energie în reţele electrice, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1997.
[6.11] Ferrandis F., Amantegui J., Pazos F. J., Power factor correction within industrial sites:
experiences regarding, CIRED Barcelona 2003, R2_35.
[6.12] Koch D., Control equipment for MV capacitor banks, Caiet Schneider, n° 142
[6.13] Golovanov Carmen, Albu Mihaela, Probleme moderne de măsurare în electroenergetică,
Editura tehnică, Bucureşti, 2001.
[6.14] Wang J., Yang R.G., Wen F.S., On the Procurement and Pricing of ReactivePower Service in
the Electricity Market Environment, PESGM 2004 − 001158