Material bibliografic pentru uzul studenților

Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9

CAP. 7

7. COMPENSAREA FACTORULUI DE PUTERE ÎN INSTALAŢIILE

ELECTRICE INDUSTRIALE

7.1. Circulaţia de putere reactivă în sistemul electroenergetic. Factorul de putere

În orice reţea de curent alternativ care, pe lângă elementele active (rezistenţe), conţine
şi elemente reactive (inductivităţi, capacităţi), există:
a) o circulaţie de putere (energie) activă (într-un circuit trifazat simetric echilibrat, în
absenţa receptoarelor deformante, P  3UI cos  )
- datorată elementelor active de circuit (rezistenţe R)
- are loc într-un singur sens: generator  receptor
b) o circulaţie de putere reactivă (în condițiile de la pct. a, Q  3UI sin  )
- datorată elementelor reactive de circuit (inductivităţi L, capacităţi C)
- poate avea loc in ambele sensuri
Puterile activă, reactivă şi aparentă (neglijând puterea deformantă) sunt legate între ele
prin relaţia S  UI  P 2  Q 2 , relaţie ce poate fi ilustrată grafic sub forma triunghiului
puterilor.
În regim sinusoidal consumul de putere reactivă este caracterizat de factorul de putere:
P P P
cos     (1)
S 2
P Q 2 3 UI

În regim nesinusoidal, factorul de putere K ţine seama şi de puterea deformantă, dar

nu mai are aceeaşi semnificaţie ca mai sus.
Relaţia de mai sus defineşte factorul de putere instantaneu, la un anumit moment din
funcţionarea unei instalaţii, obţinut prin măsurarea simultană a puterilor activă şi reactivă sau
a puterii active, tensiunii şi curentului.
Întrucât funcţionarea instalaţiilor unui consumator este caracterizată, în general, de o
sarcină variabilă în timp, cerută de procesul tehnologic şi de programul de lucru, se defineşte
un factor de putere mediu ponderat pe o anumită perioadă de timp (de exemplu, o lună), pe
baza consumului de energie activă Wa şi de energie reactivă Wr înregistrat de contoare:
Wat
cos  m  (2)
Wat2  Wrt2
unde Wrt , Wat - energia activă respectiv reactivă consumată în intervalul de timp respectiv
(oră, zi, lună, an). Factorul de putere astfel determinat serveşte, uzual, la aprecierea instalaţiei
consumatorului şi la tarifarea energiei electrice consumate de acesta.
Factorul de putere mediu ponderat este de două feluri:
- natural, când se stabileşte pentru o instalaţie în care nu sunt conectate instalaţii
speciale de compensare ;
- general, când se determină luând în considerare instalaţiile de compensare speciale
ale consumatorului.
1
 Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9
Valoarea factorului de putere mediu ponderat general corespunzător căreia nu se
tarifează energia reactivă consumată este denumită factor de putere neutral şi este 0,92.
În proiectarea unei instalații electrice industriale, încă neexistente, se porneşte de la un
factor de putere natural, stabilit cu ajutorul puterilor cerute, în absenţa surselor specializate de
compensare a puterii reactive, numit factor de putere cerut:
P Pc
cos c  c  (3)
Sc Pc2  Q c2
Factorul de putere serveşte ca măsură a puterii reactive vehiculate în reţea, în raport cu
puterea activă cerută de consumator. În felul acesta, reducerea consumului şi circulaţiei de
putere reactivă este, în general, echivalentă cu îmbunătăţirea (creșterea) factorului de putere.

7.2. Cauzele consumului de putere reactivă [3]

Consumatorii de putere reactivă sunt receptoarele care absorb putere reactivă din reţea
pentru producerea câmpurilor electromagnetice proprii. Într-o unitate industrială aceştia sunt:
motoare asincrone, transformatoare, cuptoare cu arc, cuptoare de inducţie, lămpi cu descărcări
în gaze şi vapori metalici, echipamente electronice de putere, linii electrice aeriene
funcţionând în sarcină, maşini electrice subexcitate.
În general, în sistemul electroenergetic, motoarele asincrone consumă cca. 60 - 65%
din toată puterea reactivă disponibilă, iar transformatoarele cca. 20 - 25%.
Diferenţa dintre consumurile de putere reactivă la motoarele asincrone şi
transformatoare, la aceeaşi putere activă şi aceeaşi solicitare magnetică, provine din faptul că
puterea reactivă de magnetizare, care constituie cea mai importantă componentă a puterii
reactive, depinde de volumul circuitului magnetic la care, în cazul motoarelor asincrone, se
adaugă şi volumul întrefierului (inexistent la transformatoare). O altă componentă a puterii
reactive a motoarelor asincrone şi transformatoarelor este puterea reactivă de dispersie, care
este funcţie de sarcină.
În cazul motoarelor asincrone, puterea reactivă de magnetizare (sau puterea de mers
în gol) constituie cea mai mare parte din puterea reactivă a motorului, în funcţie de întrefierul
şi de încărcarea maşinii
Având în vedere încărcarea medie în exploatare (evaluată prin factorul de încărcare
 = P/Pn,  < 0,5), se poate aproxima puterea reactivă a unui motor asincron ca fiind
constantă şi independentă de sarcină, în timp ce puterea activă depinde de sarcina motorului.
Se menţionează, de asemenea, că puterea activă a motoarelor asincrone rămâne practic
constantă la abateri mici ale tensiunii faţă de tensiunea nominală, pe când puterea reactivă
depinde esenţial de variaţia tensiunii.
În condiţii reale de exploatare, puterea reactivă totală a transformatoarelor poate fi
evaluată la 10% din puterea nominală (8% puterea de mers în gol şi 2% puterea de dispersie).
Instalaţiile cuptoarelor electrice cu arc consumă putere reactivă prin transformatorul
de alimentare a cuptorului, autotransformatorul reglabil al cuptorului şi circuitul de alimentare
a cuptorului de la transformator; puterea reactivă a cuptorului cu arc propriu-zis este
 
neglijabilă cos  cuptor  1 . Factorul de putere al instalaţiei este, de obicei, suficient de mare
(0,8  0,9) dar consumul absolut de putere reactivă este mare, raportat la puterea cuptorului
(care poate ajunge la 40 MVA).

2
 Material bibliografic pentru uzul studenților
Un redresor trifazat comandat consumă o putere reactivă

Qr  Ir U 2 2
r0  U r (4)
unde: Ir este valoarea medie a curentului redresat; Ur - valoarea medie a tensiunii redresate;
Ur0 - tensiunea redresată ideală în gol corespunzătoare tensiunii alternative U.
3 2
Ur0  U (5)

iar factorul de putere pentru fundamentală este :
P 2 UI1 cos 1 I1 3 Ur
K   cos 1  (6)
S 3UI I  U r0
Motoarele asincrone
Consumul de putere reactivă se datoreşte factorului de putere nominal redus şi
funcţionării la sarcini diferite de cele nominale, uneori in gol.
Variaţia factorului de putere cosφ al motoarelor asincrone în funcţie de coeficientul de
P
încărcare   şi factorul de putere nominal cosφn (în figură).
Pn

1
cos
0.8

0.6 cosn=0,95
cosn=0,90
cosn=0,85
0.4
cosn=0,80
cosn=0,75
0.2
cosn=0,70

.0 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1

Fig. 1. Caracteristicile cos = f(,cosn)

- puterea reactivă de magnetizare (putere de mers in gol):

3I n  U n  cos  n  n I0 Pn I0
Q0  3  I0  U n     (7)
n I n  cos  n n I n  cos  n
- puterea reactivă de dispersie:
P I0
Q d  (Q n  Q 0 )   2   2 n ( tg n  ) (8)
n I n  cos  n

P n P
unde     - coeficientul de încărcare al maşinii
Pn  Pn
- puterea reactivă totală, la tensiunea nominală şi la o sarcină oarecare este:
P  tg Pn I0 I0
Q  [   2 ( tg n  )] (9)
 n I n  cos  n I n  cos  n
în care puterea reactivă de magnetizare Q0 are ponderea cea mai mare.

3
 Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9

Transformatoarele
- puterea reactivă de magnetizare:
I [%]
Q0  0  Sn (10)
100
I 0 [%] - curentul de mers in gol
- s-a aproximat că curentul de magnetizare este egal cu curentul de mers în gol
I  I 0 (are ponderea cea mai mare)

Q0 - independentă de încărcarea  a transformatorului

- depinde de tensiune
- puterea reactivă de dispersie:
u [%]
Q d   2 sc  Sn , (11)
100
- u sc [%] - tensiunea de scurtcircuit
S
-   med ; Smed  puterea medie sau medie pătratică – pe o perioadă dată de timp.
Sn
- puterea reactivă totală a transformatorului:
Sn
Q (I 0 [%]  k f   2  u sc [%]) (12)
100
În condiţii reale de exploatare, puterea reactivă totală a transformatorului poate fi
evaluată ca fiind 10% din puterea apareantă nominală (8 % puterea de mers în gol şi 2 %
puterea de dispersie).

7.3. Efectele consumului de putere reactivă (efectul scăderii factorului de putere)

a) creşterea pierderilor de putere activă ΔP în instalaţiile de producere, transport şi

distribuţie a energiei electrice
S2 S2 P2  Q2 P 2  R Q2  R
ΔP = 3I2  R   3R   R   R    Pa  Pr (13)
( 3  U) 2 U2 U2 U2 U2
unde: Pa – pierderile datorate circulaţiei de putere activă
Pr – pierderile datorate circulaţiei de putere reactivă
R – rezistenţa liniei
b) creşterea pierderilor de tensiune
PR QX R X
U   P   Q   U a  U r (14)
U U U
unde: U a – pierderea de tensiune datorată circulaţiei de putere activă
U r – pierderea de tensiune datorată circulaţiei de putere reactivă
R, X – rezistenţa, respectiv reactanţa liniei

4
 Material bibliografic pentru uzul studenților

c) necesitatea supradimensionării instalaţiilor electrice, care rezultă din faptul că toate

elementele reţelei se dimensionează pentru o putere aparentă:
P
S
cos 
d) reducerea posibilităţilor de încărcare cu putere activă a instalaţiilor
cos   cos  n  P  S  cos   Pn  Sn  cos  n

e) mărirea curentului de scurcircuit permanent datorită supraexcitării generatoarelor

care debitează pe o sarcină predominant inductivă.
f) necesitatea supradimensionării instalaţiilor electrice insoţită de mărirea cheltuielilor
de investiţii.
g) creşterea costului pentru 1 kWh.
Valoarea minimă a factorului de putere, pe care trebuie să o realizeze consumatorul,
pentru a fi scutit de plata energiei reactive consumate se numeşte factor de putere neutral. În
general cos  neutral = 0.92. Excepţie fac:
- consumatorii alimentaţi direct de la o centrală având putere reactivă disbonibilă, și în
acest caz cos neutral < 0.92.
- consumatorii de putere absorbita  20MW , situaţi în zone deficitare de putere
reactivă, pentru care se adoptă cos  neutral > 0.92.

7.4. Mijloace pentru evitarea consumului si circulaţiei neraţionale de putere

reactivă şi pentru îmbunătăţirea factorului de putere

7.4.1. Principii
Analiza cauzelor consumului mare şi, în general, nejustificat de putere reactivă şi a
funcţionării consumatorilor de putere reactivă arată că factorul de putere al acestora, chiar în
condiţii de funcţionare nominale, este sub valoarea factorului de putere neutral. În plus,
datorită condiţiilor reale de exploatare, apare o scădere şi mai pronunţată a factorului de
putere. Rezultă că îmbunătăţirea factorului de putere trebuie să vizeze două aspecte :
- aducerea factorului de putere al receptoarelor, în exploatare, cât mai aproape de
factorul de putere nominal ;
- creşterea factorului de putere cel puţin până la valoarea neutrală.
În consecință, metodele de îmbunătăţire a factorului de putere sunt de două tipuri:
metode naturale, respectiv metode artificiale (speciale).
Metodele naturale se bazează pe alegerea şi exploatarea corectă şi raţională a
receptoarelor și utilajelor din instalaţii şi constau, în general, în măsuri tehnico-organizatorice:
- încărcarea cât mai completă a motoarelor asincrone;
- înlocuirea motoarelor asincrone supradimensionate;
- înlocuirea transformatoarelor slab încărcate;
- folosirea unui grafic adecvat de funcţionare a transformatoarelor în paralel;
- folosirea unor scheme adecvate pentru redresoarele comandate;
- alimentarea cu tensiune redusă a motoarelor asincrone supradimensionate;
- deconectarea motoarelor şi transformatoarelor de sudură la mers în gol;

5
 Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9
- executarea de reparaţii corecte ale motoarelor;
- înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;
- folosirea optimă a capacităţii de compensare a motoarelor sincrone existente în
instalaţie.
Dacă aplicarea metodelor naturale nu este suficientă (și de regulă acestea nu conduc la
un factor de putere suficient de mare), se recurge la metodele artificiale (speciale) care se
bazează pe instalarea locală a unor surse specializate de putere reactivă, care să compenseze
cea mai mare parte a consumului de putere reactivă, evitând astfel vehicularea acesteia pe o
porţiune mai mare a reţelei. Metodele artificiale constă în:
- utilizarea condensatoarelor statice, sub forma bateriilor de condensatoare;
- utilizarea compensatoarelor sincrone, într-un număr limitat de cazuri.
O analiză utilă a celor mai importante mijloace utilizate în instalaţiile consumatorilor
în scopul îmbunătățirii naturale a factorului de putere este dată în [3].

7.4.2. Creşterea coeficientului de încărcare a motoarelor

O bună organizare a producţiei, care să asigure efectuarea de operaţii tehnologice
adecvate puterii fiecărei maşini, precum şi evitarea pauzelor inutile, netehnologice, poate
asigura o funcţionare a motoarelor asincrone cât mai aproape de regimul nominal.

7.4.3. Înlocuirea motoarelor asincrone supradimensionte

În anumite situații, în care nu s-a putut stabili cu exactitate puterea necesară
funcţionării maşinii antrenate de un anumit motor și se constată că, în orice condiţii de
exploatare, aceasta este întotdeauna cu mult sub puterea nominală a motorului electric, se
pune problema înlocuirii motorului cu unul de putere mai mică. Aceasta se poate face cu
următoarele condiții:
- înlocuirea să fie permisă de condiţiile de montaj;
- supraîncărcarea să nu fie posibilă;
Reducerea puterii este însoţită de o scădere a randamentului motorului (putând duce la
creşterea consumului de putere activă în motor) şi de scăderea pierderilor de putere pe reţeaua
de alimentare, efectul principal resimţindu-se cu precădere în instalaţiile furnizorului.
Înlocuirea se consideră rentabilă dacă rezultă o reducere a pierderilor de putere activă
în sistemul electroenergetic şi în motor, iar cheltuielile aferente înlocuirii se amortizează în 7
ani [3], pe baza economiei de energie realizată. În concluzie, se recomandă:
- înlocuirea motoarelor asincrone cu o încărcare medie sub 45% din puterea nominală;
- dacă încărcarea este de 4570%, înlocuirea se decide în urma unui studiu tehnico-
economic.

7.4.4. Alimentarea cu tensiune redusă a motoarelor asincrone slab încărcate

Se știe că la scăderea tensiunii de alimentare, factorul de putere al unui motor asincron
creşte, datorită reducerii curentului de magnetizare, însă scade cuplul dezvoltat de motor (cu
pătratul raportului tensiunilor). Rezultă că un motor încărcat timp îndelungat cu sarcină
redusă poate fi, în anumite condișii, alimentat cu tensiune redusă.
Metoda constă în modificarea conexiunilor din triunghi în stea la motoarele încărcate
timp îndelungat sub 30% din sarcina normală şi care au conexiunea în triunghi la funcţionarea
normală. Dacă încărcarea redusă este permanentă iar pornirea se face în gol, se pot schimba
definitiv conexiunile la bornele motorului, acesta urmând să dezvolte un cuplu de trei ori mai
mic decât cuplul nominal. Dacă încărcarea slabă este temporară sau pornirea se face în

6
 Material bibliografic pentru uzul studenților
sarcină, alimentarea motorului se realizează prin intermediul unui comutator stea-triunghi,
astfel: pe perioada slab încărcată se utilizează conexiunea în stea, iar la încărcare mai mare
sau la pornire se trece la conexiunea în triunghi.
Sarcina începând de la care se trece la conexiunea în triunghi de determină din două
condiții: trebuie asigurată stabilitatea în funcţionare, evitând „deprinderea” motorului și, în
plus, nu trebuie să se depășească încălzirea admisibilă a înfășurărilor. Cuplul de desprindere
este aproximativ dublul cuplului nominal, însă în cazul conexiunii în stea acesta scade de 3 ori
și reprezintă cca. 2/3 din cuplul nominal al motorului. Dacă se adoptă și un coeficient de
siguranţă de 1,5, rezultă că trecerea la conexiunea în triunghi trebuie să se facă începând cu
cuplul 2/(34,5)  0,44 din cuplul nominal.
În plus, funcţionarea în conexiune stea asigură şi o ușoară creștere a randamentului,
deoarece scad pierderile în fier, care sunt dependente de tensiune.

7.4.5. Deconectarea motoarelor şi transformatoarelor de sudură la funcţionarea în gol

Având în vedere că puterea reactivă de mers în gol a motoarelor asincrone şi a
transformatoarelor are o pondere importantă, în schemele de comandă se prevăd limitatoare
de mers în gol, care să asigure deconectarea acestora ori de câte ori pauza dintre operaţiile
active efectuate depăşeşte o anumită valoare. Prin deconectare, se asigură reducerea
consumului atât de energie activă cât şi de energie reactivă.
Ţinând cont de puterea activă consumată suplimentar la pornirea motorului după
fiecare astfel de întrerupere, folosirea limitatoarelor de mers în gol este rentabilă pentru pauze
de lucru care depăşesc 10 secunde. Cu toate acestea, îmbunătăţirea factorului de putere mediu
ponderat se obţine deja la eliminarea pauzelor peste 4 secunde.

7.4.6. Înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone şi utilizarea

capacităţii de compensare a motoarelor asincrone in funcţiune
Motoarele sincrone prezintă avantajul, faţă de motoarele asincrone, că pot funcţiona cu
orice factor de putere, inductiv sau capacitiv sau egal cu 1, prin reglarea curentului de
excitaţie. Apare deci utilă, din punct de vedere al consumului de putere reactivă şi al
factorului de putere, înlocuirea, ori de câte ori este posibil, a motoarelor asincrone cu motoare
sincrone. Practic, înlocuirea se recomandă cu precădere pentru puteri peste 100 kW.
Prin capacitatea de compensare a unui motor sincron se înţelege raportul dintre
puterea reactivă furnizată în reţea, prin supraexcitare, şi puterea sa aparentă nominală.
Motoarele sincrone existente în instalaţie şi subîncărcate, funcţionând la un factor de
putere apropiat de unitate, pot fi folosite ca surse de putere reactivă, prin funcţionarea la
curentul de excitaţie nominal, utilizându-se complet capacitatea lor de compensare.
O altă cale ar constitui-o supradimensionarea motoarelor sincrone, faţă de necesităţile
de putere mecanică cerută, corespunzător unui factor de putere capacitiv, în vederea
compensării puterii reactive solicitate de alte receptoare din reţea. Soluţia este economică,
investiţia suplimentară în vederea creşterii puterii aparente fiind minimă.

7.4.7. Folosirea anumitor scheme pentru redresoarele comandate

Schemele de redresare clasice, cu o singură punte, sunt caracterizate printr-un factor
de putere scăzut la reglaj profund ( U r << U r 0 ). În schimb, la schemele care conţin un
transformator cu trei înfăşurări şi două punţi în serie comandate succesiv, factorul de putere
este mai bun.

7
 Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9

7.5. Utilizarea condensatoarelor

Metoda artificială principală, utilizată preponderent pentru îmbunătăţirea factorului de

putere în reţelele de joasă tensiune în care puterea reactivă nu depăşeşte 30 Mvar, se bazează
pe utilizarea condensatoarelor ca surse de putere reactivă. Acestea au multiple avantaje:
construcţie şi exploatare simple, montaj uşor, preţ de cost redus, posibilităţi de extindere sau
de fracţionare a bateriei în funcţie de locul de consum şi de puterea utilizată, consum redus de
putere activă (0,0025  0,005 kW/kvar).
O situație aparte în ceea ce privește utilizarea condensatoarelor pentru îmbunătățirea
factorului de putere se regăsește în reţelele care alimentează un număr mare de convertoare
statice cu dispozitive semiconductoare comandate, folosite în frecvent în acţionările electrice
moderne. Sarcina neliniară a convertoarelor conduce la apariţia armonicilor superioare de
rang n=kp1, unde k=1,2,3, ..., iar p - numărul de comutaţii în decursul unui perioade a
tensiunii alternative. Funcţionarea bateriilor de condensare împreună cu convertoarele de
putere duce la parcurgerea condensatoarelor de către curenţii armonicilor superioare, ceea ce
poate avea ca efect apariţia rezonanţei de curent şi de tensiune pe una din armonici şi
avarierea bateriei de condensatoare. În aceste situații, adoptarea metodei de compensare se
face în urma unei analizei regimului deformant generat de convertoare în rețea.
Condensatoarele pentru compensarea puterii reactive se realizează industrial sub
forma unor module prefabricate (de exemplu, module trifazate de 15 sau 20 kvar).

7.6. Repartizarea şi amplasarea bateriilor de condensatoare

Din punct de vedere al modului de repartizare şi de amplasare a bateriilor de

condensatoare, se deosebesc trei tipuri de compensare: individuală, pe grupe şi centralizată.
Compensarea individuală se aplică, în
primul rând, în cazul receptoarelor cu consum
mare de putere reactivă şi cu funcţionare
continuă (motoare asincrone, transformatoare,
cuptoare electrice), asigurând compensarea
puterii reactive chiar la locul de consum şi
descărcând restul reţelei de circulaţia puterii
reactive (Fig. 2, nivelul A).
La compensarea individuală a
motoarelor asincrone, bateria de condensatoare
este legată, de regulă, direct la bornele
motorului (Fig. 3), conectarea şi deconectarea
de la reţea realizându-se odată cu motorul, prin
acelaşi aparat de comutaţie. Pentru a evita
supracompensarea în cazul subîncărcării şi
autoexcitarea în cazul frânării motorului, se
compensează uzual aprox. 90% din puterea
reactivă de mers în gol, obținând un factor de
putere de cca. 0,9 la încărcarea normală şi de cca. 0,95 la încărcarea incompletă sau în gol.
Puterea reactivă Qc necesară pentru compensarea motoarelor asincrone trifazate
rezultă, în funcţie de puterea nominală Pn, din tabelul 1.

8
 Material bibliografic pentru uzul studenților
Tab. 1 - Puterea reactivă la compensarea motoarelor
Pn, kW 4 5,5 7,5 11 15 18,5 22  30
Qc, kvar 2 2,5 3 5 6 8 10  0,35 Pn

Compensarea individuală se aplică şi corpurilor de iluminat cu lămpi cu descărcări în

în vapori metalici, capacitatea condensatoarelor fiind dată în tabelul 2, în funcţie de puterea
lămpii.
Tab. 2 - Condensatoare pentru compensarea lămpilor
P, W 20, 40 65 80 125 250 400
C, F 4,7 7,5 6,3 10 20 25

Compensarea pe grupuri de receptoare se aplică atunci când consumatorii de putere

reactivă sunt grupaţi, bateriile de condensatoare racordându-se la barele tablourilor de
distribuţie aferente grupurilor de receptoare. Puterea bateriei şi modul de funcţionare se
stabilesc în funcţie de curba puterii reactive necompensate a receptoarelor. Acest mod de
compensare limitează vehicularea puterii reactive în reţeaua din amonte de locul de montare.
Compensarea centralizată (fig. 2, nivelul B) se poate realiza prin racordarea bateriei
de condensatoare la barele tabloului general de distribuţie din postul de transformare. Bateria
se execută fracționată în trepte, cu comutare automată funcţie de puterea reactivă ce trebuie
compensată la un moment dat, corespunzător funcţionării receptoarelor alimentate. Bateria
poate fi conectată şi pe partea de medie tensiune a reţelei (fig. 2, nivelul C), cu observația că
în acest caz este compensat și consumul de putere reactivă al transformatorului din postul de
transformare, însă efectele pozitive nu se resimt la instalaţiile de joasă tensiune ale
consumatorului (puterea reactivă este vehiculată pe rețeaua de joasă tensiune).

7.7. Calculul bateriei de condensatoare

Puterea reactivă Qb a bateriei de condensatoare se determină astfel încât, la o anumită

putere activă P dată, absorbită sub un factor de putere cos1, să se obţină factorul de putere
îmbunătăţit cos2 > cos1. Din fig. 4, în care s-au neglijat pierderile în condensatoare, rezultă:

P Q b  Q1  Q 2  P tg1  tg 2  (15)


 Q2 În circuitele monofazate, capacitatea
S2
condensatoarelor bateriei se obţine din relaţia:

Q c  Q b   C U f2 , (16)
Qb Q1
S1 de unde
Qb
C . (17)
Fig. 4 U f2

În reţelele trifazate, capacitatea condensatoarelor bateriei depinde de modul de

conectare: în stea sau în triunghi (fig. 5).

9
 Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9

L1 L1
L2 L2
L3 L3
U U

I IY
C
CY

a b
Fig. 5

Puterea reactivă a condensatoarelor montate pe un braţ al stelei sau pe o latură a

triunghiului este:
Qb
Qc  (18)
3
În cazul conexiunii în triunghi (fig. 5, a), rezultă :
U I
Qc  U I   C U 2
3
de unde :
Qc Qb
C   . (19)
U 2 3 U 2
Pentru conexiunea în stea (fig. 5 b) :
U U U U2
Qc  IY     CY ,
3 3 3X c 3
3Q c Qb
CY   . (20)
2
U U2
Rezultă că, la aceeaşi putere reactivă, conexiunea în triunghi necesită capacităţi de trei
ori mai mici decât conexiunea în stea, dar solicitarea dielectrică a acestora este de 3 ori mai
mare. În instalaţiile de joasă tensiune, unde solicitarea dielectrică nu reprezintă o problemă
majoră, se utilizează practic numai conexiunea în triunghi.
Problema descărcării bateriei de condensatoare
Întrucât la deconectarea de la reţea, la trecerea naturală a curentului prin valoarea zero,
condensatoarele rămân încărcate la valoarea de vârf a tensiunii reţelei, prezentând pericol de
șoc electric, se prevăd rezistenţe de descărcare Rd montate în paralel cu condensatoarele C,
care asigură, după deconectare, scăderea tensiunii la bornele condensatoarelor la o valoare
admisibilă Ua, într-un timp scurt td (fig. 6).
Valoarea rezistenţei Rd se obţine din ecuaţia procesului tranzitoriu de descărcare:
  t
u c  U e R dC
Punând condiţia ca la t = td să se asigure uc = Ua, rezultă:

10
 Material bibliografic pentru uzul studenților
C
u td td U2
Rd   . (21)
i u
uC Û Û
C ln Q c ln
i Rd Ua Ua
C
Normativele impun td = 60 s, Ua = 40 V.
u U Consumul de putere activă în
rezistenţele de descărcare (PR = U2/Rd) este
i uc neglijabil, astfel că acestea se menţin, de
ua
regulă, conectate permanent în paralel cu
bateria. În reţelele trifazate, se recomandă
0 t
td
montarea rezistenţelor de descărcare în
Momentul triunghi, în vederea asigurării descărcării
deconectarii
condensatoarelor şi la întreruperea unei
Fig. 6 rezistenţe.
La compensarea individuală a
motoarelor şi transformatoarelor, problema descărcării condensatoarelor se rezolvă de la sine,
în sensul că acestea se descarcă pe înfăşurări.
Normativule în vigoare recomandă soluţia compensării individuale în special pentru
receptoarele cu un consum mare de energie reactivă şi cu funcţionare continuă. Îmbunătăţirea
individuală a factorului de putere se cere a fi aplicată şi în cazul instalaţiilor de iluminat cu
lămpi cu descărcări, la nivelul fiecărui corp de iluminat.
Figura 6 ilustrează posibilitățile de compensare individuală într-o rețea de joasă
tensiune

CIL
M
3 Tr
M
 CIL

G
1
CIL
M M
 
a) b) c) d)
Fig. 7. Schema monofilară a unei instalaţii de distribuţie în care se aplică compensarea individuală:
a) - motoare asincrone; b) - cuptor de inducţie alimentat prin grup convertizor; c) - cuptor de inducţie
alimentat prin transformator; d) - instalaţie de iluminat cu tuburi fluorescente

11
 Instalaţii electrice industriale și rezidențiale – cursul nr. 9
Compensarea individuală a factorului de putere prezintă o serie de avantaje, ceea ce
evidenţiază importanţa aplicării acesteia, cel puţin în combinaţie cu compensarea centralizată:
- nu necesită afectarea unor spaţii şi construcţii speciale;
- nu necesită aparataj de protecţie costisitor;
- descărcarea condensatoarelor se realizează direct prin înfăşurările receptorului
respectiv, astfel încât nu este necesară montarea unor dispozitive speciale de descărcare;
- reduce puterea reactivă a bateriei de condensatoare instalată centralizat;
- contribuie la reducerea pierderilor active prin tronsoanele reţelei de distribuţie în
joasă tensiune;
- oferă posibilitatea dimensionării protecţiei pentru valori inferioare, reprezentând în
acest fel o resursă de reducere a solicitării conductelor în caz de avarie;
- puterea reactivă instalată la receptoare individuale se reglează automat, deconectarea
sau conectarea condensatorului făcându-se simultan cu a receptorului;
- nu necesită întreţinere deosebită.
Dezavantajele ce trebuiesc luate în considerare la aplicarea acestei soluţii sunt:
- nu se compensează puterea reactivă a altor receptoare;
- prezintă un număr mic de ore de utilizare.

12