7.2.2.

Modulaţia sinusoidală
Principiul modulaţiei sinusoidale pure, caracterizate printr-un semnal de referinţă
triunghiular şi un semnal de comandă sinusoidal, constă în comanda elementelor T+ şi T-, de
pe aceeaşi fază, pe intervalele în care uc > ur, respectiv în care uc < ur (Fig. 7.7 a, b ,c).

Fig 7.7. Formele de undă corespunzătoare invertorului monofazat cu punct median, pentru
modulaţia sinusoidală : a) tensiunile de comandă şi referinţă ; b,
c) comenzile elementelor ; d) tensiunea pe sarcină

Se constată că tensiunea de ieşire a invertorului (fig. 7.7 d) nu este sinusoidală. Pentru a

ilustra posibilitatea modificării, prin comanda invertorului, a frecvenţei şi amplitudinii
tensiunii pe sarcină, se va considera o valoare suficient de mare a factorului de modulare în
frecvenţă, astfel încåt, într-o perioadă a tensiunii de referinţă, tensiunea de comandă să poată
fi considerată constantă (fig. 7.8). Se va calcula valoarea medie, într-o perioadă a tensiunii de
referinţă, a tensiunii pe sarcină (U0d).

(7.14)
Rezultă

(7.15)
Din asemănarea triunghiurilor ABC şi A'BC', se obţine

(7.16)
din care se deduce

(7.17)
 Fig 7.8. Explicativă la modulaţia sinusoidală

Similar, rezultă şi intervalul t2,

(7.18)
Înlocuind (7.17) şi (7.18) în (3.15), rezultă

(7.19)
Relaţia (7.19) evidenţiază faptul că, valoarea medie a tensiunii pe sarcină, pe o perioadă
a tensiunii de referinţă, este proporţională cu valoarea instantanee a tensiunii de comandă.
Pentru alimentarea sarcinii cu tensiune sinusoidală, tensiunea de comandă trebuie să fie
sinusoidală,
(7.20)
care, înlocuită în (7.19), conduce la

(7.21)
În consecinţă, frecvenţa tensiunii pe sarcină este egală cu frecvenţa tensiunii de
comandă, iar amplitudinea este proporţională cu amplitudinea tensiunii de comandă.
Aproximarea tensiunii pe sarcină cu o sinusoidă, va fi cu atåt mai bună, cu cåt perioada
tensiunii de referinţă va fi mai mică în raport cu perioada tensiunii de comandă, respectiv cu
cåt factorul de modulare în frecvenţă (mf) va fi mai mare.
Prin comanda PWM, faţă de comanda cu undă plină, se îmbunătăţeşte factorul total de
distorsiune, prin diminuarea amplitudinilor armonicilor de ordin redus şi creşterea ordinului
armonicilor de amplitudine semnificativă în raport cu fundamentala.
Dacă ma = 0, lăţimea pulsurilor din tensiunea de ieşire este aceeaşi, u 0 conţinând doar
armonici de ordin multiplu al lui mf, de amplitudini invers proporţionale cu ordinul acestora.
Odată cu creşterea lui ma, dacă mf este impar, dezvoltarea în serie Fourier a tensiunii de ieşire
va conţine doar armonici de ordin impar, dar apar următoarele efecte:
- termenul de frecvenţă fc (fundamentala) creşte;
- termenii de frecvenţă mffc, 3mffc, 5mffc... scad, dar apar alte perechi de armonici, având
frecvenţe de o parte şi de alta a frecvenţelor multiple de mffc (fig. 7.9).

Fig. 7.9. Spectrul de armonici al tensiunii uo, pentru mf = 33

Generalizând, armonicile tensiunii de ieşire sunt grupate în familii centrate pe

frecvenţele:
fi= i·mf·fc, i = 1,2,3...,
iar frecvenţele diferitelor armonici într-o familie sunt:
fj = fi ± k·fc= (i·mf ± k)fc. (7.22)
Amplitudinile armonicilor unei familii sunt simetrice în raport cu armonica de frecvenţă
centrală, iar separarea familiilor de armonici este cu atât mai clară cu cât mf este mai mare.
Întrucât spectrul de armonici conţine doar armonici de ordin impar, pentru ca (i·m f ± k)
să fie impar, i impar determină k par şi invers. De regulă, se iau în consideraţie doar
armonicile primelor două familii, amplitudinile celorlalte fiind reduse. Pentru i = 1 (prima
familie), se obţin frecvenţele mf ± 2, iar pentru mf mare, şi frecvenţele mf ± 4. Se constată că,
spre exemplu, armonica de ordin 2 mf nu există, însă au apărut cele din familia centrată pe
aceasta.
Amplitudinile armonicilor curentului prin sarcină (i0), vor rezulta în funcţie de
reactanţele sarcinii pe armonicile corespunzătoare. Factorul de modulare în frecvenţă este
limitat superior, datorită pierderilor în elementele semiconductoare, ce cresc liniar cu
frecvenţa de comutaţie (fc mf ).
Referitor la modificarea tensiunii pe sarcină, rezultă amplitudinea fundamentalei
tensiunii u0,

(7.23)
Relaţia (7.23) este valabilă, cu o aproximaţie acceptabilă, pentru valori mari ale lui m f
(mf ≥ 6), atåt timp cåt există toate intersecţiile dintre u c şi ur. Astfel, U01 variază liniar cu ma,
pentru ma  (0, ma M), unde ma M corespunde situaţiei în care se obţine prima dispariţie a unei
intersecţii. Există două situaţii în funcţie de valoarea lui mf.
- Pentru mf = 2k sau mf = 4k +1, k Ν (fig. 7.10 a), se obţine maM =1 .
- Pentru mf = 4k +3, k Ν (fig. 7.10 b), maximul tensiunii de comandă se atinge odată cu
minimul tensiunii de referinţă, rezultând că

deci

(7.24)

Fig. 7.10. Influenţa factorului de modulare în frecvenţă asupra valorii maxime a tensiunii de
comandă: a) mf = 9; b) mf = 15

Se constată că, odată cu creşterea lui mf, factorul de modulare în amplitudine tinde la 1
(spre exemplu, pentru mf =7, se obţine maM=1,101, iar pentru mf = 11, rezultă maM = 1,042).
La creşterea valorii maxime a tensiunii de comandă peste U cM, dependenţa amplitudinii
fundamentalei tensiunii pe sarcină de factorul de modulare în amplitudine nu mai este liniară,
comanda numindu-se cu supramodulare. Situaţia limită o reprezintă cazul în care, nu există
decåt o comutaţie a fiecărui element într-o perioadă, respectiv fiecare element este comandat
cåte π radiani într-o perioadă, comanda numindu-se cu undă plină.
În acest caz, pierderile în elementele semiconductoare sunt reduse, datorită numărului
redus de comutaţii, dar nu se mai poate modifica tensiunea la ieşirea invertorului.
Valoarea factorului de modulare în amplitudine, de la care rezultă comanda cu undă
plină (fig. 7.7), rezultă punând condiţia

(7.25)
Ţinând seama de (7.12) şi (7.20), se deduce:

(7.26)
 Pentru mf =7 se obţine că maup ≥ 4,5. Aceasta arată că, practic, este imposibil de obţinut
comanda cu undă plină din modulaţia sinusoidală. Aşa spre exemplu, dacă U rmax=10 V, ar fi
necesar Ucmax=45 V, ceea ce este inadmisibil.
În cazul modulaţiei sinusoidale, valoarea maximă a gradului de modulare normalizat
(manM) va fi

(7.27)
Pentru maM = 1, se obţine manM = 0,785.
La invertoarele trifazate, se obţine modulaţie sincronă şi corelare optimală pe toate
fazele, dacă mf este impar şi multiplu de trei.