6.

INDICATORII DE CALITATE Al ENERGIEI ELECTRICE

6.1. Scopul lucrării

Se prezintă caracteristicile fundamentale ale Conceptului de

calitate a Energiei Electrice (CEE) şi indicatorii u t i l i z a ţ i pentru
caracterizarea nivelului de calitate a energiei electrice. Astfel, se
defineşte baza analitică pentru realizarea de IVdedicate estimării
CEE.

6.2. Consideraţii teoretice

t

Calitatea energiei electrice reprezintă un concept complex de estimarea

nivelului de calitate a produsului energie electrică, exprimat printr-un sistem de
indicatori, ale căror valori determinate pentru un anumit punct al reţelei şi
pentru un anumit interval de timp, pot fi comparate cu valorile optime sau
admisibile corespunzătoare.
CEE împreună cu siguranţa în funcţionare si compatibilitatea
electromagnetică a instalaţiilor cu mediul în care funcţionează, definesc şi
determină calitatea serviciului de alimentare cu energie electrică.
Sistemul de indicatori al CEE se referă la următoarele aspecte concrete:
abateri ale frecventei;
variaţii ale valorii eficace a tensiunii;
abaterile tensiunii de la forma ideală;
abateri ale sistemelor de tensiuni şi curenţi de la simetria pe fază.

6.2.1. Indicatori ai frecvenţei

Frecventa nominală a sistemelor electroenergetice este 50 Hz în tarile

europene si în majoritatea celor asiatice, dar există şi sisteme cu frecvenţa
nominală de 60 Hz. Indicatorii de estimare a variaţiilor frecvenţei constau în
abateri şi coeficientul de variaţie a frecvenţei.
a. Abaterea frecventei reale f fată de valoarea nominală f n se calcu-
lează ca valoare absolută cu relaţia
∆f=f-fn, Hz

sau ca valoare relativă. în procente, cu relaţia

 Aprecierea valorilor unei mărimi variabile în raport cu o valoare
nominală, de referinţă, se realizează suficient de expresiv printr-o
mărime relativă, denumită în cazul frecvenţei "nivel de frecvenţă" şi
care se exprimă prin relaţia

astfel încât abaterea procentuală a frecvenţei (rel. 6.2) se mai scrie

sub forma
∆f=(ν-1)100 %, (6.4)
mărime care poate fi pozitivă sau negativă.

b. Abaterea medie, procentuala, a frecvenţei faţă de valoarea

nominală, pe intervalul de observare T0 se exprimă prin relaţia
 %

sau prin relaţia echivalentă

%
în care reprezintă nivelul mediu al frecvenţei pe intervalul de
observare:

Deoarece nivelul de frecvenţă v j este constant pe durata unei perioade Tj şi

considerând că în intervalul de observare se cuprind N T perioade, relaţia
practică de calcul a nivelului mediu al frecvenţei devine:

ceea ce evidenţiază faptul că nivelul mediu de frecventă v este

definit ca medie armonică a nivelurilor de frecventă.

c.Abaterea medie patratica a frecvenţei relative

In calculele statistice, variabilele aleatoare se caracterizează, de
obicei, prin perechea de mărimi compusă din valoarea medie şi
abaterea medie pâtraticâ fată de valoarea medie. Pentru frecvenţă,
abaterea medic pătratică a frecvenţei relative se determina cu relaţia

care este o marime adimensionala.

d. Coeficientul de variaţie a frecvenţei se determină cu relaţia

 fiind un indicator s i n t e t i c ai imprastierei statistice a datelor in
jurul valorii medii.
Valoarea limită admisa pentru abaterea fsecvenţei în
România este I∆f adm I=0,5Hz, ceea ce corespunde unui
domeniu al abaterii
procentuale maxim admise ∆f adm %=±1%.

6.2.2. Indicatori ai variaţiei valorii eficace a tensiunii

Pentru o analiză sistematică, orientată spre evidenţierea relaţiilor cauză-

efect, variaţiile valorii eficace a tensiunii se încadrează într-unul din
următoarele tipuri:
variaţii lente, constând în abateri de ± ( 1 0 . ..20)% faţă de valoarea
nominală, cu periodicităţi în intervalul 5 min...24 h;
variaţii rapide, numite si fluctuaţii, cu abateri de ±10% şi
periodicităţi în domeniul 40 ms...5 min;

- goluri de tensiune, cu amplitudini de -(90... 10)% şi durate de 10

ins...3 s;
- supratensiuni de scurtă durată, cu abateri de +-(10...80)% faţă de
tensiunea nominală şi durate de 20 ms...l min.
în timp ce variaţiile lente şi rapide au caracterul unor variaţii periodice,
golurile de tensiune si supratensiunile de scurtă durată reprezintă variaţii de
scurtă durată, neperiodice şi unilaterale. în raport cu duratele lor, variaţiile de
scurtă durată se clasifică astfel:
- instantanee, cu durate de (0,5..30) perioade fundamentale, ceea ce
corespunde la frecvenţa de 50 Hz cu intervalul 10 ms...0,6 s;
- momentane, cu durate cuprinse în intervalul 0,6...3 s;
- temporare, cu durate de 3 S...1 mm.

Fig. 6.1. Tipuri de variaţii ale valorii eficace a tensiunii:

1-variaţie lentă; 2-variaţie rapida; 3-gol de tensiune;
4-supratensiune de scurtă durată

In figura 6.1 se prezintă o înregistrare fictiva a valorii eficace, relative a

tensiunii, cu delimitarea sugestivă a celor patru tipuri de abateri.

A. Indicatori ai variaţiilor lente de tensiune

Pentru aprecierea variaţiilor lente ale tensiunii de alimentare, denumite
generic iregularitatea tensiunii, se folosesc indicatori care exprimă abaterea
tensiunii faţă de valoarea sa nominală sau faţă de valoarea medie.
a. Abaterea de tensiune reprezintă exprimarea procentuală a diferenţei
dintre valoarea eficace, reală U a tensiunii într-un punct al reţelei,
numita tensiune de serviciu şi tensiunea nominală Un a acelui punct,
prin raportare la tensiunea nominală

(6.111

Abaterea medie a tensiunii se determină, ca în cazul frecvenţei, cu

relatia
(6.12)1
în care T0 reprezintă durata de observaţie. Dacă se ţine seama de faptul ca
valoarea eficace a tensiunii U, se determină şi este constantă pentru o
perioada a fundamentalei, abaterea medie se calculează practic cu relaţia
 (6.13)

in care:

Tk este perioada cu numărul de ordine k din intervalul de observare;

N T, - numărul de perioade ale fundamentalei tensiunii pe durata
observării;
∆u%k abaterea de tensiune pe perioada T k.

Deoarece utilizarea mărimilor relative este expresivă şi comodă, se

introduce tensiunea de serviciu relativă u, numită şi nivel de tensiune, prin
relaţia

astfel încât pentru abaterea de tensiune şi pentru abaterea medie se pot scrie,
respectiv, expresiile
AM,,. =]OO(u-l) , % ;
Ău^, = lQO(u-\) , %,

în care u, valoarea medie a nivelului de tensiune, se determină cu relaţia

H = —£M4-7; <
'o 1 =1
similară relaţiei (6.13).

b. Coeficientul de variaţie a tensiunii

împrăştierea valorilor unei variabile aleatoare în raport cu valoarea sa
medie se caracterizează prin dispersie, dată în cazul nivelului de tensiune de
relaţia

(6.18)
1 rl" -V
al = — J [u(t)-u\ dt '
'o o
pentru care se poate deduce următoarea formă echivalentă

o] = — Urli) dt -\u)
Abaterea medie pătratică a unei variabile aleatoare se defineşte ca
rădăcina pătrată din dispersia acelei variabile, astfel că pentru nivelul de
tensiune se scrie relaţia

o„ =Joî ■ (6-20)

în sfârşii, se defineşte coeficientul de variaţie a tensiunii prin relaţia

(6.21)
u

c. Gradul de iregularitate a tensiunii

Evaluarea calităţii energiei electrice din punctul de vedere al variaţiilor
lente de tensiune se poate face prin valoarea medie pătratică a abaterilor de
tensiune, dată de relaţia
 (6.22)

indicator introdus de P. Ailleret si cunoscut sub denumirea de grad de

iregularitate a tensiunii, in raport cu nivelul de tensiune, acest indicator se

determină cu expresia

Legătura dintre gradul de iregularitate şi dispersia abaterilor de tensiune"

se obţine scriind pentru ultima mărime expresia similara relaţiei (6.19):
ai, = — J7 (6.24)
(i
• dt~( Au-,,
ii
.,
astfel că, regăsind în membrul doi al egalităţii gradul de iregularitate, se deduce
relaţia

(6.25)

Dacă prin stabilirea duratei de observaţie T0 se poate ajunge la o abatere

medie neglijabilă, Auv.=0, atunci gradul de iregularitate devine, conform
relaţiei (6.25), egal cu dispersia abaterii de tensiune
zl=<- (6-26)

O variantă a indicatorului c' este reprezentată de gradul de iregula-

ritate în exprimare energetică, propus de Gaussens conform relaţiei
j/Au„Jl)J2P(l)dt
_ (6.27)
\P(t)dt
care reprezintă o ponderare a abaterilor de tensiune prin consumul de energie
electrică. Integrala de la numitorul relaţiei (6.27) reprezintă chiar energia activă
consumată în intervalul de timp T0

(6.28)

conform curbei de sarcină activă P(t), în punctul de consum considerat.

Valori limită ale indicatorilor caracteristici pentru variaţiile de lungă
durată ale tensiunii sunt precizate doar pentru abaterea de tensiune, care pentru
România sunt după cum urmează:
Aw„ j =±5% pentru instalaţii cu tensiuni peste 220 kV;

Au,„atlm =±10% pentru instalaţii cu tensiuni până la 220 kV.

în figura 6.2 sunt redate grafic abaterile limită ale tensiunilor, aşa cum
sunt reglementate în diferite ţări.

Fig. 6.2. Abaterile limită de tensiune, reglementate în

diferite ţâri: l-în România, Belgia. Italia; 2-
Grecia; 3-Portugalia [7]

B. Indicatori ai fluctuaţiilor de tensiune

Variaţiile rapide sau fluctuaţiile de tensiune reprezintă variaţii ale
valorilor eficace sau de vârf (amplitudinilor) ale undei de tensiune în limitele a
±10%, produse în domeniul de frecvenţa 0,003 . . . 25 Hz (periodicităţi 40 ms
...5 min - instantanee, momentane, temporare, de lungă durată).

Formele variaţiilor în timp ale amplitudinii undei de tensiune pot evidenţia

anumite periodicităţi, fiind în concordanţă cu caracteristicile consumatorului.
 Fig. 6.3. Forme ale fluctuaţiilor de tensiune:
a-dreptunghiulare; b-sinusoidale; c-exponenţiale;
d-neregulate, rectangulare; e-aleatoare

In figura 6.3 se prezinta cateva forme ale fluctuatiilor de tensiune, care

pot fi:
• variatii periodice de forma dreptunghiulara si amplitudini egale
provocate de comutatia unei sarcini rezistive (fig. 6.3, a);
• fluctuatii sinusoidale cu frecvente sub 25 Hz (fig. 6.3, b);
• variatii periodice de forme diferite, in principal exponentiale
produse de comutatia unor sarcini reactive (fig. 6.3, c);
• variatii neregulate in timp, de forma dreptunghiulara,
amplitudini pozitive sau negative, produse de comutatii ale
unor sarcini diferite (fig. 6.3, d);
• fluctuatii aleatoare (fig. 6.3, e), neperiodice.

a. Amplitudinea fluctuatiilor de tensiune

Fie Ut si <7;ii doua valori consecutive ale amplitudinii tensiuniij

6.4.
determinabile de exemplu dintr-o oscilograma de tipul celei prezentatc in figura •

Amplitudinea fluctuatiei de tensiune sc defineste cu relatia

(6.29)
\U.-U.
81/ =- Jill 100, %,
-J2U,,

in care U,, reprezinta valoarea eficace a lensiunii nominale, corespunzStoare.

De remarcat faptul ca, asa cum este definita, amplitudinea fluctuatiei de
tensiune este o marime pozitiva.

Fig. 6.4. Dcterminarea caracteristicilor fluctuatilor pe oscilograme

De precizat ca doua sau mai multe variatii de tensiune, care se intr-

o perioada de timp rclativ scurta, sub 30 ms, pof fl considerate ca fiind o
singura variatie.
 In afara determinarilor experimentale, bazate pe oscilograme sau a altor
tipuri de inregistrari grafice, uncori este necesara estimarea amplitudinii
fluctuatiilor de tensiune prin calcul, in faza de proiect. Pentru aceasta, furnizorii
de echipamente trebuie sa puna la dispozitia proiectantului sau beneficiarului
(iitilizatorului) date privind socurile de putere sau de curent, pe care le poate
produce un echipament (receptor sau utilaj) dat in punctul de consum
(alimentare) corespunzator. Pc baza socurilor de putere sau de curent, se pot
determina amplitudinile fluctuatiilor de tensiune cu relatii de tipul celor utilizate
pentru calculul caderilor de tensiune in retele.
Astfel, pentru un soc de putere reactiva ∆Qj, produs cu frecventa fj,
amplitudinea fluctuatiei de tensiune se poate exprima in functie de puterea de
scurtcircuit .Ssc din punctul de consum cu relatia
(6.30)
 Expresia analitica a socului de putere reactiva AQ, difera in functie de
tipul receptorului sau consumatorului care 1-a produs.
In practica mondiala, limitele admise ale fluctuatiilor de tensiune intr-un
nod al retelei sunt apreciate pe baza efectului de flicker pe care 11 provoaca,
respectiv a senzatiei de disconfort pe care o resimte ochiul omenesc.
in figura 6.5 se prezinta amplitudinea fluctuatiilor de tensiune, maxim
admisibile in retelele publice de JT, in functie de numarul de fluctuatii pe
unitatea de timp, iar in figura 6.6 se indicfl amplitudinile limita ale fluctuatiilor
sub forma de socuri de tensiune (variatii bruste), in raport cu frecventa acestora.

Fig. 6.S. Amplitudinile fluctuatiilor de tensiune, maxim admisibile in

retelele publice de JT,
in functie de numarul de fluctuatii pe minut: 1-dupa normele CEI;
2-pentru lampi cu incandesccnta; .'-pentru iluminat fluorescent

Fig. 6.6. Amplitudinile limită ale fluctuaţiilor sub

formă de şocuri de tensiune în raport cu
frecvenţa acestora

b. Doza de flicker
Relaţia dintre fluctuaţiile de tensiune şi disconfortul produs vederii
umane este datorată variaţiilor de flux luminos a surselor de lumină. Este
cunoscut faptul că variaţiile de flux luminos al lămpilor cu frecvenţa de repetiţie
de 100 Hz, prezente în cazul lămpilor alimentate la frecvenţa industrială, nu
produc senzaţie de jenă vederii umane. Dacă frecvenţa de repetiţie a variaţiilor
luminoase scade, ochiul devine sensibil, dar numai dacă amplitudinea acestor
variaţii depăşeşte un anumit prag.
 Fig. 6.7. Variaţia pragului de sensibilitate a vederii umane la amplitudinea şi
frecvenţa
semnalului modulator, pentru diferite forme ale modulaţiei:
1-dreptunghiulară; 2-sinusoidaIă

S-a constatat experimental că influenţa fluctuaţiilor de tensiune

asupra vederii depinde nu numai de frecvenţă şi amplitudine, dar şi
de forma semnalului modulator, conform rezultatelor determinărilor,
prezentate în figura 6.7.
După cum se poate constata, minimul pragului de sensibilitate
este pentru un semnal sinusoidal de modulare a tensiunii, având o
frecvenţă de circa 10 Hz şi o amplitudine relativa de aproximativ 0,3%.
Estimarea influenţei fluctuaţiei de tensiune se face în majoritatea
statelor dezvoltate pe principiul cumulativ, bazat pe înregistrarea
oboselii acumulate de ochi până la doza, pentru care lucrul devine
imposibil. Raţionamentul, similar cu cel utilizat la definirea fluxului
luminos al radiaţiilor cu diferite lungimi de undă, se bazează pe
echivalarea unei fluctuaţii de frecvenţă f. şi
amplitudine 5(/, (care provoacă fluctuaţii luminoase cu frecvenţa de
repetiţie 2 / ) cu o fluctuaţie având frecvenţa de referinţă de 10 Hz şi
amplitudinea procentuală, echivalentă
(Ww), =glibU,.%, (6.31)

pentru a determina o senzaţie de jenă identică; coeficienţii de

echivalare gf a
fluctuaţiilor sunt determinaţi experimental, în raport cu tipul sursei şi
frecvenţa fluctuaţiilor. în figura 6.8 se prezintă curbele de variaţie a
coeficienţilor de echivalare a fluctuaţiilor de tensiune; se constată că
lămpile cu incandescenţă atenuează mai mult fluctuaţiile decât cele
fluorescente.

Fig. 6.8. Coeficienţii g, de echivalare a fluctuaţiilor de tensiune

pentru lămpi: l-cu incandescenţă; 2-
fluorescentc

Suprapunerea efectelor unor fluctuaţii de frecvenţe diferite se

realizează cu relaţia
Doza de flicker se defineste prin relatia
(%)2min,
(6.33)
in care 70 reprezinta durata de estimare (observare) a perturbatiei. Doza dej
flicker exprima jena totala, pe care o resimte ochiul pe durata Tn.
In figura 6.9 se prezinta dependenta dozei de flicher periodic in raportcuf
durata acestuia.

Se considera variatia in timp, pe durata de observare Ta, a amplitudinii

fluctuatiilor de tensiune SU, redata Tn figura 6.10, specifica unui anumit punct
de consum. Amplitudinile fluctuatiilor de tensiune sunt pozitive, CU valori
cuprinse in intervalul [0, WM ], Hmita supenoara, WM, fiind reprezentata de
valoarea maximă înregistrată. Pentru dezvoltarea metodei statistice, este
necesara împărţirea domeniului de valori |(), 5^, | în mai multe subdomenii,
denumite în cele ce urmează clase ale amplitudinii fluctuaţiilor (CAF).

Fig. 6.10. Variaţia în timp a amplitudinii fluctuaţiilor de

tensiune şi determinarea duratelor de situare a acesteia în
clasele stabilite de amplitudine a fluctuaţiilor (C'AK)

In figura 6.10 sunt considerate 10 clase, din considerentul simplificării

prezentării, dar alegerea unui număr mai mare de clase {nt) măreşte precizia
metodei ( l a un flickermetru se utilizează minimum 64 de clase). Fie 5(/ 4_, şi
8(-'i limitele inferioară, respectiv superioară pentru clasa "A". Durata totală
Tk de situare a amplitudinii fluctuaţiilor între aceste limite, deci în clasa k, se
obţine prin însumarea intervalelor parţiale t h . redate în figura 6.10 pentru
clasa a 7-a:
fiind de remarcat faptul că, dacă SU>0 pe toată durata de observare, Tc] = Tu. Se
defineşte o durată relativă procentuală de situare a amplitudinii fluctuaţiilor
într-o anumită clasă sub forma

(6.35)

numită şi probabilitate (sau frecvenţă) de situare (permanenţa) în clasa k.

Metoda statistică de evaluare a efectelor fluctuaţilor se bazează pe
reprezentarea funcţiei probabilităţii cumulative în raport cu amplitudinea
fluctuaţiilor, concretizata în figura 6.1 I în doi paşi consecutivi. Mai întâi se
determină probabilitatea cumulată ca amplitudinea fluctuaţiilor să se situeze
într-o anumită clasă "k" sau să fie depăşita limita superioară a clasei,
ceea< exprimă prin condiţia

8(/>8{/,_ ]t (6.36

astfel că probabilitatea cumulată este dată de relaţia

l-k

unde «. reprezintă numărul de clase stabilite. Se observă că este posibil ca

reprezentarea probabilităţii cumulate în raport cu clasele amplitudinii
fluctuaţilor (fig. 6.11, a) să se facă de la clase superioare spre cele inferioare.In
cel de al doilea pas al reprezentării funcţiei de probabilitate cumulată, se revine
pe axa absciselor la scara amplitudinii oscilaţiilor (fig. 6.11, b). Prin alegerea
unui număr mai mare de clase, l i n i a frântă corespunzătoare funcţiei tinde sa
devină continuă; în plus, reprezentarea poate fi mai expresivă prin utilizarea
scării logaritmice pe scara ordonatelor.
Dependenţa redată în figura 6.1 I, b este specifică pentru cuptoarele cu
arc. Se observă că amplitudinea fluctuaţiilor de tensiune, produse de cuptorul cu
arc, este atinsă sau depăşită pe durata relativă de 1% din timpul de observa cu
alte cuvinte, amplitudinea fluctuaţiilor de tensiune este în 99% din timpul de
observaţie mai mică de 0,1%. Graficele probabilităţii cumulate a amplitudinii
fluctuaţiilor de tensiune sunt specifice pentru fiecare receptor sau sarcină de
consum, putând fi deci considerate ca funcţii tip, caracteristice.

Fig. 6.11. Funcţia probabilităţii cumulate: a-în trepte, în

raport
cu clasele amplitudinii fluctuaţiilor; b-continuă, cu
revenirea
Utilizarea graficelor probabilităţii cumulate în determinarea severităţii
flikerului se face prin indicarea valorilor probabilităţilor cumulate, pentru care
se consideră amplitudinile fluctuaţilor. Prin notaţia 5/>' r se desemnează
amplitudinea fluctuaţiilor, având probabilitatea cumulativă precizată prin
indicele \ - X f l t ; astfel 5( .■', si 8O', (, reprezintă valorile amplitudinii
fluctuaţiilor, depăşite în timpul funcţionării pe duratele procentuale de 3%,
respectiv 50%.
Severitatea flickerului se calculează pentru perioade scurte de timp (10
min) sau pentru perioade mai lungi (2 ore). Pentru perioade scurte de timp,
severitatea flikerului Pt se calculează cu relaţia:
p
,, = yj{koML+ A'i^Ă + A'5L\ + ki,M^+~k,t)?,U^), (6.38)
în care mărimile marcate cu bară sunt valori medii după cum urmează:

8^ = (8L'U1 + 5 ( 7 ! + S / / , J 3;
Wt={5U.z+5U,+W,)-3: (6.39)
577^ = (S£/f, + bU, + W,o + 8L',, + 5t;i7).' 5 ;
W~t = (5f/;o + Sf/.,, + 5/..'81)) 3 .■
k n l , k, ■ A , , A l ( i şi kţ„ - coeficienţi, astfel stabiliţi încât pentru amplitudinile
admisibile ale fluctuaţiilor să rezulte I\, ~-1:

Ari! = 0.03 14; A, = 0,0525; k, = 0.0657; A-,,, = 0,28; AV) = 0,08.

Dacă ciclul de funcţionare a receptorului sau consumatorului cauzator de
flicker este mai lung. de ordinul orelor, atunci se recomandă calculul severităţii
flickerului pentru un interval lung de timp, conform relaţiei

(6.40)

in care:
/'„ sunt valori consecutive ale severităţii flickerului, înregistrate pe
durate scurte de timp (/=l,2,3,...yV);
yV - numărul de durate scurte de timp, incluse în intervalul (perioada)
lung. Un interval de două ore este considerat ca fiind suficient de
lung pentru calculul acestui indicator.
Limitele admisibile ale severităţii flickerului sunt prezentate în tabelul
6.1, în raport cu nivelul de tensiune al instalaţiilor.
labelul 6.1. Limitele admisibile ale
severităţii fliekerului
Felul instalaţiei Severitatea fliekerului
pe timp pe ti mp
scurt PM lanţ
de joasă şi medie tensiune 1 0,74
de înaltă tensiune 0,79 0,58

C. Indicatori pentru goluri de tensiune

Conform celor preeizate referitor la tipurile de variatii ale valorii eficace a

tensiunii (par. 6.2.2), golurile de tensiune reprezinta scaderi importante,de -
(90... 10)%, ale valorii eficace a tensiunii pe durate scurte de timp, cuprinse
intre 10 ms...3 s. Fiind variatii aleatoare, ale caror cauze se regasesc deopotriva
la furnizori si consumatori, golurile de tensiune nu au neparat un caracter
periodic si se incadreaza in catcgoria variatiilor de scurta durata ale tensiunii.In
plus, conform diferentierii facute pentru variatiile de scurta durata (par. 6.2.2),
golurile de tensiune pot fi numai instantanee, cu durate de (0,5...30) perioade
fundamentale si momentane, cu durate cuprinse in inlervalul 0,6...3 s.
Numarul de faze afectate si valorile tensiunilor de faza pe durata
golurilor definesc tipul golului de tensiune, care poate fi:
simetric, dacă se manifestă identic pe toate fazele;
nesimetric, in caz contrar celui de mai sus; golurile monofazate:
 bifazate pot fi considerate ca goluri trifazate, evident nesimetrice.
Intre momentul apariţiei golului, considerat ca moment iniţial t, şi cel al revenirii
tensiunii în limi tele unor abateri Au% < 10%, considerat ca moment final tf. .
valoarea eficace a tensiunii prezintă o variaţie specifică, denumită
forma sau alura golului. în figura 6.12 se prezintă trei forme tipice de goluri de
tensiune, relevante pentru cauzele care le-au
determinat:
• gol de tensiune produs la pornirea unui motor, la care
revenirea
valorii eficace a tensiuni! la valoarea normală se face după o
curbă
exponenţială (fig. 6.12, a);
• gol de tensiune în cazul unui scurtcircuit monofazat,
eliminat prin
protecţia reţelei, caracterizat prin menţinerea aproximativ constantă
a
tensiunii golului. Din această cauză, astfel de goluri sunt asimilate
ca
fiind de formă dreptunghiulară (fig. 6.12, b);
• goluri de tensiune cu forme complexe, la care tensiunea
variază în
trepte (fig. 6.12, c), ca urmare a unor defecte eliminate de
protecţii
funcţionând în trepte de temporizare.

Fig. 6.12. Forme de goluri de tensiune: a l a pornirea

unui motor; b-la un scurtcircuit monofazat; c-defect
eliminat prin protecţii succesive

Indicatorii analitici ai golurilor de tensiune sunt: amplitudinea, durata şi

frecvenţa.

a. Amplitudinea golului de tensiune

Se defineşte similar cu abaterea de tensiune (rel. 6.11), reprezentând
diferenţa dintre valoarea eficace a tensiunii pe durata golului şi tensiunea
nominală, raportată la tensiunea nominală şi raportul exprimat în procente.
în funcţie de semnificaţia tensiunii pe durata golului, se definesc
următoarele amplitudini ale golurilor de tensiune:
amplitudinea golului de tensiune pe fază, exprimată în raport cu
valoarea eficace Uf, a tensiunii de serviciu pe fază, prin relaţia
în care UM reprezintă valoarea eficace a tensiunii nominale, de
fază;

amplitudinea golului de tensiune directa, definita in

raport i modulul ( ' , , , al componentei de secventa directa,
corcspunzaic
sistemului de tensiuni de faza, pe durata golului, prin expresia
u. —^ ■ 100 ,
%.
 Similar cu amplitudinea golului de tensiune directa, se pot d
amplitudini ale golurilor pentru componentele de secventa inversS si
omopola ale tensiunilor pe durata golurilor.

b. Durata golului de tensiune t^

Reprezinta diferenta dintre momentul final /; si eel initial
t: producerii golului

',=/,-/,. s. (6.43)

fiind deci o marime fizica, exprimata in unitati de timp.

c. Frecventa de aparitie /', a golurilor

Se exprima prin raportul dintre numarul N., de goluri similare pe
durata de observatie si marimea duratci de observatie T :
(6.44)
 Datorita cauzelor aleatoare ale aparitiei majoritatii golurilor de
tensiune, frecventa acestora trebuie estimata prin metode statistico-
probabilistice.

Normele pentru goluri de tensiune se refera, pe de o parte, la

limitele de irnunitate ale receptoarelor, iar pe de alta parte, la duratele
admise pentru diferitele tipuri de instalatii.
Limitele de imunitate ale receptoarelor la goluri de tensiune sunt
indicate de catre fabricantii acestora. in functie de clasa de imunitate a
receptorului respectiv:
• pentru convertoarele cu semiconductoare AuKlllll = ~-(\
5...\0)%, pentru durate de 0,5...30 perioade;
• pentru calculatoare, sisteme de comandă, control şi automatizări,
Au , n =-10%, indiferent de durată;
• pentru receptoarele cu regim de lucru intermitent, amplitudinea
limită a golurilor se exprimă în raport cu abaterea de tensiune,
admisă astfel:
AuK = -2 ■ A//,,,,,,,,,, .
dacă si
 AuK = -3-Az/„.„(/,„ , (6.46)
/ pentru durate ale golurilor /
< —, unde t, reprezintă durata de
3
conectare a receptorului cu regim de lucru intermitent.

Reglementările precizează obligaţia consumatorilor de a-şi prevedea

propriile măsuri de desensibilizare a receptoarelor şi instalaţiilor Ia goluri de
tensiune |7], Normele C.E.I. indică, cu t i t l u informativ, următoarele durate
limită ale golurilor de tensiune, cu amplitudini cuprinse între -(90... 10)% :
• o semiperioadă, pentru reţele de JT cu receptoare sensibile
(instalaţii
de clasa 1);
• I...300 semiperioade, pentru puncte de distribuţie din
zone
industriale (instalaţii în clasele 2 şi 3).

D. Indicatori ai supratensiunilor de scurtă durată

Supratensiunile de scurtă durată reprezintă creşteri ale valorii eficace a
tensiunii în domeniul ( l , l . . . l , 8 ) £ / w , pentru durate de 0,5T...lmin. Modul
de
variaţie a tensiunii pe durata producerii unei supratensiuni de scurtă durată,
produsă prin punerea la pământ a unei singure faze, este prezentat în figura
6.13; creşterea semnificativă a tensiunii se produce pe intervalul de timp dintre
momentul iniţial tt şi cel final / .

Kig. 6.13. Variaţia tensiunii pe durata

producerii unei supratensiuni de scurtă
durată

în raport cu durata lor caracteristică, supratensiunile de scurtă durată pot

fi de următoarele tipuri, redate în diagrama din figura 6.14:
instantanee, cu durate de (0,5...30)T şi abateri procentuale de
+(10.. .80)%;
momentane, cu durate de 30T...3 s, ale căror abateri procentuale se
încadrează în domeniul +(10...40)%;
temporare, cu durate în intervalul 3 s...lmin şi creşteri procentuale
ale tensiunii de +(10...20)%.
 Mg. 6.14. Domeniile supratensiunilor de scurta durata în coordonatele durată / -
tensiune de serviciu procentuală: 1-instantanee; 2-momentane; 3-
temporare.

Supratensiunile pot fi caracterizate, într-o primă fază, prin tensiunea de

serviciu relativă (rel. 6.14) sau prin nivelul de tensiune în exprimarea
procentuală

(6.47)

dar se folosesc ca indicatori abaterea procentuală

(6.48)

şi durata supratensiunii
l s = t , -/,, .v, (6.49)
mărimi care permit încadrarea supratensiunilor de scurtă durată în
planul
duratâ-tensiune (fig. 6.14).

6.2.3. Indicatori pentru impulsuri de tensiune

Dacă în paragraful precedent s-au clasificat şi caracterizat variaţiile

valorii eficace a tensiunii, în continuare ar trebui extinsă analiza asupra
variaţiilor posibile pe durata perioadei sau chiar a semiperioadei fundamentale,
deci asupra abaterilor valorilor instantanee ale tensiunii de la cele
corespunzătoare formei ideale, sinusoidale. Două tipuri de abateri de acest fel
pot fi întâlnite în practică:
• impulsurile de tensiune
Sunt creşteri importante ale valorilor instantanee, absolute, cu
evoluţii specifice în timp, având însă caracterul de abateri
neperiodice de la forma ideală.
• distorsiunea formei de undă, cu caracter periodic
Deoarece analiza distorsiunilor se aplică nu numai la tensiuni ci şi
la curenţi şi a faptului că implicaţiile regimului nesinusoidal sunt
extinse şi profunde în cadrul instalaţiilor electrice, aceste tipuri de
abateri de la forma ideală a mărimilor periodice se prezintă
separat, în cadrul paragrafului referitor la regimul deformant (par.
6.2.4).
Referitor la impulsurile de tensiune, acestea reprezintă creşteri bruşte şi
neperiodice ale valorilor instantanee ale tensiunii, până la valori de câteva ori
mai mari decât tensiunea nominală, pentru intervale de timp foarte scurte, de
ordinul a câtorva microsecunde până la zeci de milisecunde. Forma undei de
tensiune este puternic distorsionată pe durata unei părţi din perioada fundamen-
tală sau chiar pe parcursul câtorva perioade.
 În figura 6.15 se prezintă forma de undă a tensiunii pe durata
unei singure alternanţe, când a apărut un impuls de tensiune, caracterizat
în primul rând prin indicatorii amplitudine şi durată.
 tn i
Kij>. 6.15. Forma de unda a unei alternanţe de tensiune cu impuls de
tensiune

a. Amplitudinea impulsului de tensiune &Um/l se defineşte

prin
diferenţa dintre valoarea maximă '<„,,, a impulsului de
tensiune şi
valoarea instantanee UJIUI a tensiunii cu frecvenţa
industrială,
corespunzătoare momentului i n i ţ i a l al impulsului:
W m i > = l J m i i - uJ t u ). k l ' . (6.50)

b. Dura/a impulsului /,„,,, reprezintă intervalul de timp între

momentul
'0 al apariţiei impulsului de tensiune şi momentul tr al
restabilirii valorii instantanee a tensiunii (fig. 6.15):
tmi/i =tr -/„ , (0..V. (6.51)

Pentru evoluţia impulsului de tensiune se consideră utilă şi

durata impulsului de tensiune la 50% din amplitudinea maximă.
De asemenea, caracterizarea cât mai completă a solicitării
exercitate asupra instalaţiilor şi echipamentelor de către impulsurile
de tensiune ar necesita cunoaşterea unor parametri suplimentari ca:
viteza maximă de creştere a tensiunii, durata creşterii până la valoarea
maximă, timpul de amortizare a procesului tranzitoriu, frecvenţa de
apariţie ş.a. Prevederea unor indicatori suplimentari pentru impulsurile
de tensiune şi mai ales stabilirea unor limite admisibile pentru
indicatorii impulsurilor de tensiune sunt limitate din cauza

posibilităţilor furnizorilor de echipamente şi de energie în asigurarea

încadrării lor în domeniile de valori admise.
Există totuşi următoarele recomandări privind amplitudinile limită ale
impulsurilor de tensiune:
• 5(7 < 5(7,, (cu o probabilitate de 95%), pentru impulsuri cu
durata
de 0,2 ms;
• §(7„1V, S 3£7„, pentru impulsuri cu durata de 2 ms.

6.2.4. Indicatori ai regimului deformant

în curent alternativ, forma ideală pentru undele de tensiune sau de curent

este cea sinusoidală, iar în curent continuu ideal este ca tensiunea să fie perfect
constantă. Cauzele distorsiunilor pot fi într-o anumită măsură regăsite la
producătorul sau furnizorul de energie electrică, dar cel mai adesea acestea se
află la consumatori, mai ales la aceia care deţin receptoare şi elemente
neliniare. Principial, distorsiunile undelor de curent şi tensiune s-ar încadra în
categoria abaterilor de la forma ideală, împreună cu impulsurile de tensiune,
dar în timp ce distorsiunile au caracter periodic, impulsurile sunt de obicei
neperiodice.
Abaterile de la forma ideală pot fi caracterizate în baza analizei
armonice, prin punerea în evidenţă a oscilaţiilor armonice cu perioade
submultipli întregi ai perioadei fundamentale, evidenţiată ca perioadă a undei
reale.
Analiza armonică a undelor reale de tensiune sau curent, obţinute pe
cale experimentală, prin oscilografiere sau înregistrare, presupune
identificarea perioadei fundamentale Tşi împărţirea acesteia în 2p părţi egale,
deci/? părţi pe o semiperioadă, asa cum se prezintă în figura 6.16.

Fig. 6.16. Divizarea perioadei unei unde

periodice nesinusoidale în vederea anali/ei
armonice

Desigur, numărul de diviziuni este limitat inferior de ordinul maxim al

armonicilor care se impun a fi identificate: dacă se caută până la p armonici,
atunci divizarea trebuie să fie în minimum 2p părţi. Limitarea superioară
a numărului de diviziuni este datorată posibilităţilor de "citire" a valorilor
funcţiei analizate.
Dacă se notează cu y(t) unda de tensiune sau de curent supusă analizei
armonice, se cunosc expresiile coeficienţilor Fourier sub forma:
 Iri -Mir 1 1
P7?\ P ' (6.52)
B,, =— f F t -cosNk— , N > \ ,
P 7~l P
iar componenta continuă se calculează cu relaţia
 (6.53)

in care:
Yk, k = I...2p, reprezintă ordonatele consecutive ale undei analizate,
conform diviziunilor practicate;
N - ordinul armonicilor, fiind deja subliniat faptul că N < p .

Dezvoltarea Fourier a undei y(t) se prezintă mai întâi sub forma:

y(t) - Y n + ^ ( A N sin Nuit + B w cos N(Ot) (6.54)

sau prin expresia mai condensată

y(i) = Y t , + ^ Y N sin(N(i>t - (p, v ; , (6.55)

în care amplitudinea şi faza unei armonici se determină, respectiv, cu relaţiile

YN=^Al+B]. ; (6.56)

(p, v = arctgf-D N / A N ) , (6.57)

2n iar ut--— este pulsaţia corespunzătoare
fundamentalei.
Numărul de diviziuni (2p) este important nu numai pentru ordinul maxim al
armonicii care se poate determina, dar şi pentru precizia de redare a fiecărei
armonici şi a undei rezultante y. Dacă numărul de diviziuni este prea mic, apar
erori mai ales în privinţa fazelor armonicilor. Pentru o analiză armonică
acceptabilă, se recomandă eşantionarea undelor de tensiune sau curent pe o
durată de 80 ms, deci pe patru perioade, cu un număr minim de diviziuni
2p=64 pe o perioadă.
O analiză armonică relevantă şi rapidă se poate obţine în următoarele
condiţii:
prin corecţia fazelor <pv , date de relaţia (6.57), cu mărimea

(6.58)

corecţia fiind de forma

(pv =cpv -A(p,N . (6.59)

în care <p\ se consideră faza corectă, care se va introduce în relaţia

(6.55), în locul fazei tp.v, afectată de eroarea de calcul cu relaţiile
(6.52), care aproximează relaţiile integrale;
prin însumarea armonicilor calculate şi compararea undei rezultate
cu cea analizată;

prin oprirea calculului în momentul în care abaterea medie pătratică

dintre valorile celor două unde, menţionate anterior, este minima.
 Fig. 6.17. Formele de undă corespunzătoare funcţiei
reale,
analizate YA şi celei reconstituite Y, prin prin
dezvoltarea Fourier
Efectul corecţiei de fază, propusă prin relaţiile (6.58) şi (6.59), poate fi
apreciat examinând reprezentările din figura 6.17, în care unda reconstituită
prin dezvoltarea Fourier apare decalată în urma undei reale, analizate.
Stabilirea indicatorilor caracteristici pentru abaterile undelor de la forma
ideală, sinusoidală se bazează fie pe valorile admisibile ale armonicilor de
curent sau tensiune, fie pe parametrii sintetici ai distorsiunii. Există şi tendinţa
de a include mărimi caracteristice pentru consecinţele regimului deformant
asupra instalaţiilor de telecomunicaţii, deci de compatibilitate electromagnetică,
în cadrul indicatorilor de regim deformant. Dacă unii indicatori pot fi
determinaţi atât pentru tensiuni cât şi pentru curenţi, există şi indicatori care au
sens numai pentru unda de tensiune.

a. Nivelul armonicii de ordinul N

Se defineşte ca raportul, exprimat în procente, dintre valoarea eficace
Î(V a armonicii şi valoarea eficace }' a undei

(6.60)

în care YcV se obţine împărţind cu V2 amplitudinea }' v, calculată cu relaţia

(6.56), iar valoarea eficace K, a undei analizate se poate calcula din şirul de 2p
valori cu relaţia

(6.61)

sau folosind rezultatul unei analize Fourier complete

(6.62)

Uneori, în relaţia (6.60), în locul valorii eficace a undei Y se foloseşte

valoarea eficace a fundamentalei )',,.

b. Reziduul deformant
Se defineşte prin expresia
 (6.63)

putând fi calculat mai uşor cu relaţia

Y,kf=JyJ-ni;+ r,;). (6.64)

având în vedere că cele trei valori implicate sunt deja determinate.

Fâră a fi considerat întotdeauna. în mod direct, un indicator al regimului
nesinusoidal, reziduul deformant este utilizat pentru determinarea distorsiunii
unei unde periodice, nesinusoidale. Fiind normat pentru anumite tipuri de
echipamente, este firesc să fie considerai totuşi ca un indicator distinct.

c. Factorul de distorsiune (thc Total Harmomc Distortion - TIID)

al unei unde nesinusoidalc
liste definii prin raportul, exprimat în procente, dintre reziduul
deformant si valoarea eficace a fundamentalei

(6.65)

în literatura de specialitate, în locul valorii eficace a fundamentalei se foloseşte

uneori valoarea nominală, mai ales dacă mărimea Y desemnează o tensiune.
In privinţa curenţilor, s-a constatat că la valori mici ale acestora, factorul
de distorsiune (THD) poate fi mare. deşi situaţia nu reprezintă o solicitare
semnificativă a instalaţiei. Pentru ca distorsiunea să fie interpretabilă, s-a
considerat J 5 | oportună raportarea reziduului deformant al curentului la
curentul cerut, corespunzător duratei convenţionale de 15 sau 30 min,
oblinându-se factorul notat cu TDD, (Toial Demand Distorsion):

(6.66)

Regimul deformant reprezintă actualmente aspectul de CEE pentru care

se face cea mai largă detaliere a valorilor limită a indicatorilor în reglementări
şi standarde. Sunt precizate li mit e pentru factorii de distorsiune şi pentru nivelul
armonicilor, atât pentru tensiuni cât si pentru curenţi | 15,16). în tabelul 6.2 sunt
indicate valorile limită al e factorului de distorsiune pentru armonicile de
tensiune, iar în tabelul 6.3 - pentru armonicile de curent, conform [7|.
Normele interne limitează factorul de distorsiune al curbelor de tensiune
astfel:
• 8„ < 8% , pentru reţele de joasă şi medie tensiune;
• 8„ < 3% , pentru reţele de înaltă tensiune.

Tabelul 6.2. Factorii de distorsiune limită pentru unde de tensiune

Tensiunea în Factor de Factor de
punctul de racord distorsiune distorsiune total,
al sarcinii individual, % %
perturbatoare,
<69 kV 3,0 \0
69 ... 130 1.5 2,5
> 130 1.0 1,5

Tabelul 6.3. Nivelurile limită pentru armonicile de curent şi factorii de

distorsiune limită pentru curenţi (raportare la valoarea eficace a
fundamentalei)
Factorul
Nivelurile ale armonicilor de
" ' distorsiun
N< 1 1 1 17 ■■■• 2 2.3--N- 35 35-N limita, %
■ 20 4.0 2,0 i.5 0.6 0.1 5
20.. 5 0 7,0 "i.5 2,5 1.0 0,5 8
50...100 10 4.5 4,0 1.5 0,7 12
100... 1000 12 5,5 2.0 1,0 15
 > 1000 15 7,0 6.0 2.5 1.4 20

Isc - curentul de scurtcircuit maxim în punctul de racord;

Ic - curentul cerut de sarcina perturbatoare în punctul comun de racord;

Armonicile pare sunt limitate hi 0,25 din nivelurile limită admise pentru
armonicile impare.

6.2.5. Indicatori ai regimului nesimetric

Un sistem polifazat de tensiuni sau curenţi poate avea caracteristici

diferite pe faze în ceea ce priveşte valorile eficace sau fazele mărimilor
periodice, sinusoidale, componente ale sistemelor respective. In consecinţă,
pentru un sistem nesimetric de mărimi alternative, sinusoidale \}\, K,,}', j se
poate determina setul de componente simetrice, format din mărimile de
secvenţă directă Yd , inversă F şi omopolară Yh :

(6.67)

în care a = e ' este operatorul de rotaţie, iar sistemul trifazat de fazori

rj.'l2'_' poate fi relativ la tensiuni sau curenţi.
Regimurile nesimetrice se consideră permanente, dacă sunt datoraţi
sarcinilor sau liniilor nesimetrice şi temporare, dacă sunt rezultatul unor
defect* sau sarcini nesimetrice, rapid variabile, cum sunt echipamentele cu arc
electric (transformatoare de sudare, cuptoare cu arc electric ş.a.).
Determinarea fazorială a sistemelor de tensiuni şi curenţi necesită
aparatură de măsură mai complexă si stocarea simultană a datelor, ceea ce face ca
aparatele de măsură clasice să iîe excluse din discuţie. Se pot folosi
echipamente de caracterizare a CEE de tip "Powermeter" sau sisteme de
achiziţie de date, conectate la calculaior. în figura 6.18, se prezintă schema
electrică de conectare a trnducloarelor de tensiune şi curent, cu efect Hali,
pentru achiziţionarea sistemelor de tensiuni de fază si de curenţi de linie.

1'ig. 6. IX. Conectarea traduclnarelor cu efect IIull, de tensiune şi curent,

pentru achiziţia tensiunilor de fază, respectiv a curenţilor de linie:
(il-traductoare de tensiune; (12-traductoarc de curent.

Din şirul de valori Y(kAt). pe care placa de achiziţie îl furnizează

calculatorului pentru o anumită mărime, trebuie mai întâi să se determine
perioada reală, din care apoi rezultă frecvenţa reală, iar în continuare se
identifică amplitudinea şi faza fundamentalei pentru fiecare mărime
achiziţionată, folosind o analiză Fourier, restrânsă la acest obiectiv. In figura
6.19 se prezintă mărimile caracteristice achiziţiei de date pe un canal şi
mărimea periodică, sinusoidală, corespunzătoare.

Fig. 6.19. Mărime periodică, eşantionată pentru achiziţia de date

 Dacă [K'K-K^I Şi
V i / ' / . ' ^ J sunt cele două sis-
teme de mărimi achiziţionate, al
tensiunilor de fază, respectiv al
curenţilor de linie, sistemul ten-
siunilor de linie poate fi deter-
minat prin calcul. în figura 6.20
se prezintă "steaua" tensiunilor
de fază, triunghiul tensiunilor
de linie si sistemul de fazori al
curenţilor de linie.
Unghiurile #,„■• £™. 8*„
dintre fazorii tensiunilor de
fază, precizate prin literele de la l''ig. 6.20. Sistemele tensiunilor de la/ă şi de
indici, se determină cu relaţiile: linie şi a curenţilor de linie, în
reprezentare tazorială
«;„ =2n + (p„ - (p, ;
S,„ =<P,.-<P„ :
guii = cpu -(pi(,
în care <p,,, .<P,. .9» sunt fazele tensiunilor de fază. Sistemul tensiunilor de
linie
poate fi acum complet determinat. Modulele fazorilor reprezentând
tensiunile de l i n i e se calculează cu relaţiile:
V m . = (V; + V; -2VV\ ■ cos g m .)"' ;
/ i / i ,,-• - , , ' , , \°" (6.69)
V m - [V; + V- -2V V V K cosg vv ) . '

reprez. ntând amplitudini sau valori eficace, după semnificaţiile respective ale
tensiunilor de fază V„.VrA\, ■ Fazele din planul complex al tensiunilor de linie
rezultă sub forma:

(6.70)

Cele trei sisteme de mărimi trifazate fiind fazotial complet determinate,

se poate trece la analiza regimului nesimetric. Caracterizarea nesimetriei unui
sistem polifazat se realizează prin indicatori calculaţi ca rapoarte dintre
componentele de succesiune inversă sau omopolară. pe de o parte, şi
componenta de succesiune directă sau valoarea nominală corespunzătoare, pe
de altă parte.

a. Componentele simetrice
Se calculează riguros pe baza relaţiilor (6.67), care pot fi dezvoltate prin
explicitarea operatorilor a si a'' si orientate spre calculul modulelor
componentelor simetrice. Astfel, componenta de succesiune directă Y, se
obţine în complex sub forma:

(6.71)

din care se deduce modulul )', al acesteia

(0.72)

Similar se deduce relaţia potrivită calculului iterativ pentru componenta

de secvenţă inversă

(6.73)
precum si pentru componenta omopolară
(6.74)
b Coeficientul de disimetrie
Este definit prin raportul procentual dintre componenta de succesiune inversă Y: şi cea de succesiune directă Y,i,
dat de relaţia

(6.75)

c Coeficientul de asimetrie
Se defineşte prin raportul dintre componenta omopolară şi cea de succesiune directă, raport exprimat în
procente:

(6.76)

d. Coeficientul de succesiune inversă

Se determină prin raportarea valorii eficace a componentei de succesiune inversă la valoarea nominală, care
pentru tensiuni conduce la expresia în procente

(6.77) în care:
U - reprezintă valoarea eficace a tensiunii de succesiune inversă,
pentru frecvenţa fundamentală a sistemului trifazat de tensiuni
U - tensiunea nominală, corespunzătoare sistemului de tensiuni,
pentru care s-a determinat U..

e. Coeficientul de succesiune omopolarâ

Se obţine prin raportarea valorii eficace a componentei omopolare la valoarea nominală, conform relaţiei scrise
direct pentru tensiunile de fază

k. =- ^- - 10 0. %. (6J8
)
"" <•/„,
având în vedere faptul că sistemul tensiunilor de l i n i e nu are componentă omopolară.

Valori normate există numai pentru coeficientul de disimetrie al tensiunilor [7), pentru care se
reglementează următoarele valori maxime, admisibile:
• 2% pentru reţele de joasă si medie tensiune, precum şi în nodul de
racord al unei substaţii de tracţiune electrică;
• 1% pentru reţele de înaltă tensiune.

6.2.6. Valori statistice ale indicatorilor de CEE

Estimarea statistică a indicatorilor de CEE se poate face pe următoarele intervale de timp, recomandate:
- foarte scurt (TVS), de 3 s;
- scurt (TSH), de 10 min;
lung (LT), de 1 oră;
de o zi (TD), de 24 ore; o săptămână (TWh).
Ca valoare statistică a unui indicator pe oricare din intervalele enumerate se consideră media pătratică A' a
valorilor indicatorului, din intervalul respectiv, calculată cu relaţia,

X,, = l^fx 2 (6-79)

în care:
X - reprezintă valoarea indicatorului la determinarea/; M - numărul de determinări pe intervalul
 statistic.

Pentru intervalul de 3 s, numărul minim de măsurători este Mmlll — l .î n

ceea ce priveşte estimarea efectelor termice aie armonicilor asupra echipamentelor electrice, se recomandă
intervale scurte de observaţie (TSH).
Din punct de vedere statistic se consideră interpretabile următoarele valori medii pătratice:
,.\'j|wv (TVS), reprezentând cea mai mare valoare a mediilor pătratice,
determinate pe intervale foarte scurte de timp;
X mlx (TSH) - idem, pentru intervale scurte de timp;
XUi (95%), reprezentând valoarea medie pătratică a unui indicator
în intervalul de o zi, corespunzătoare probabilităţii cumulate de 95%. Cu alte cuvinte, această valoare poate ii
depăşită probabilistic numai în 5% din intervalele de 3 s ( .V/„„„ = 20 );
Xln (99%), determinată asemănător, dar pentru o probabilitate cumulată de 99%. Aceasta poate ti depăşită
numai în 1% din intervalele de 3 s( .l/„„„ = 100 ).

6.3. Mersul lucrării

6.3.1. Relaţii practice

Să se scrie sub formă de sume r e l a ţ i i l e integrale pentru indicatorii g ! , £~ şi £" , ţinând cont de
observaţia utilizată la transformarea relaţiei (6.12) în (6.13).

6.3.2. Expresivitatea gradelor de iregularitate

Să se realizeze o ponderare a abaterilor de tensiune prin puterile reactivă si aparentă şi să se interpreteze cele trei
forme ale gradului de iregularitate în exprimare energetică.