CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.

_________________________________________________________________________________
7. CONVERTOARE C.C.-C.A.

Convertoarele c.c.-c.a., numite uzual invertoare, sunt circuite de putere ce

convertesc parametrii energiei de curent continuu de intrare în parametrii ai energie de
curent alternativ de la ieşire.
După numărul fazelor la ieşire invertoarele pot fi:
- monofazate
- trifazate
iar din punct de vedere al formei de undă pe sarcină
se disting invertoare:
Figura 7.1
- cu comandă PWM
- cu comandă ce asigură ieşire dreptunghiulară
Pentru o sarcină cu caracter inductiv curentul este defazat în urma tensiunii (figura
7.1), iar dacă sarcina are caracter capacitiv tensiunea este defazată în urma curentului.
Structura de bază a invertorului este prezentată în figura 7.2.
Comanda trebuie să asigure obţinerea unei tensiuni de
ieşire sinusoidale, cu amplitudine şi frecvenţă reglabile.
La invertoarele cu sinteză dreptunghiulară a tensiunii de
ieşire modificarea amplitudinii se poate realiza doar prin
modificarea tensiunii de alimentare a invertorului. Comanda
PWM (figura 7.3) permite reglajul amplitudinii de ieşire prin
U CM
modificarea gradului de modulaţie m a  , unde U CM şi
U TM
U TM (fixă) reprezintă amplitudinea tensiunii de comandă
modulatoare de formă sinusoidală cu frecvenţa f C , respectiv
amplitudinea tensiunii triunghiulare de frecvenţă f T (fixă). Figura 7.2
f
Raportul m f  T defineşte factorul de modulaţie în frecvenţă. Dispozitivele de
fC
putere comută cu frecvenţa f T , iar frecvenţa fundamentalei tensiunii de ieşire u AO1 este f C .
Funcţionarea schemei este următoarea:
Ui U
1. dacă u C  u T  T1  on  u AO  ; 2. dacă u C  u T  T2  on  u AO   i
2 2
U TM  u C t1
Conform figurii 7.3 avem rapoartele asemenea:  deci valoarea medie a
U TM TT
2
tensiunii de ieşire, la o comandă PWM, este:
 U  U  1 U t U U  u  u Ui
U AO    i  t 1  i TT  t 1   i  U i 1  i  i 1  C   C
 2  2  TT 2 TT 2 2  U TM  U TM 2

Dacă u C  U CM sin 2f T t , pentru m a  1 fundamentala tensiunii de ieşire este

VII-1
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________
U CM U i U
u AO1  sin 2f T t  m a i sin 2f T t
U TM 2 2
deci amplitudinea sa, UAO1M, este
Ui
U AO1M  m a
2
Din analiza Fourier a semnalului
de ieşire se va observa că armonicile din
spectrul tensiunii de ieşire apar ca benzi
laterale faţă de kmffc (figura 7.4). Pentru
m f impar în spectru apar doar armonici de
ordin impar, iar pentru m f  15
amplitudinile armonicilor sunt practic
independente de mf. Figura 7.3
Criterii pentru alegerea fT:
- pentru fT mare cresc pierderile în comutaţie.
- se alege, în general, fT<6kHz sau fT>20kHz
pentru a nu fi spectrul acustic.
Criterii pentru alegerea mf:
- mf  21 pentru fT<6kHz
- mf  100 pentru fT20kHz
Uzual se alege mf = 21. Pentru mf < 21 este
necesar ca semnalele uT şi uC să fie sincrone
pentru a nu se obţine subarmonici. Pentru mf>21
armonicile superioare sunt neglijabile faţă de Figura 7.4
fundamentală.
Din ma se reglează tensiunea de ieşire. Pentru ma>1 apare o supramodulaţie, iar în spectrul
f
semnalului apar alte armonici decât cele din figura 7.4 (vezi figura 7.5, unde n  ). În
fC
plus, amplitudinea fundamentalei nu mai depinde liniar de ma (figura 7.6).

Figura 7.5 Figura 7.6

Pentru ma > 3,24 apare la ieşire o tensiune de formă rectangulară (T1 şi T2 conduc în
contratimp, vezi figura 7.7), iar componentele spectrale au amplitudinea
VII-2
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________
4 Ui U
U AO1M  , U AOnM  AO1M , k  impar
 2 k

Figura 7.7
Un invertor cu tensiune rectangulară are avantajul comutării cu frecvenţa 2fc, mai
mică decât fT, deci poate lucra la puteri mari. Dezavantajul său este că amplitudinea
tensiunii de ieşire nu este reglabilă.
 Pentru a aprecia solicitările asupra sursei de alimentare în procesele de comutaţie
considerăm structura cu filtre (având rezistenţă nulă şi frecvenţă de oscilaţie proprie
mare) din figura 7.8.

Figura 7.8
Considerând că u 01  u 0  2 U 0 RMS  sin 2f c t şi i 0  2I 0 RMS  sin 2f c t    ,
*
curentul de intrare i va avea doar componente de joasă frecvenţă, deci
i

Pi  Po  U i i *i  U o i o  2 U 0 RMS sin 2f c t  2I 0 RMS sin 2f c t   

U o ( RMS) I o ( RMS) U o ( RMS) I o ( RMS)
Rezultă i *i  cos   cos2f c t   
Ui Ui
sau i *i  I i ( cc )  2I i ( ca ) cos( 2f c t   ) unde
Ii(cc) este componenta de c.c. care determină transferul de putere de la redresor la motor;
Ii(ca) este componenta de c.a. cu frecvenţă dublă faţă de frecvenţa fundamentală.
Dacă UI constant pot apare probleme legate de dimensionarea dispozitivelor electronice.

VII-3
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________
7.1. INVERTOARE CU SARCINĂ DE BANDĂ LARGĂ

7.1.1. Invertoare monofazate

 Structura semipunte este prezentată în figura 7.9.

Figura 7.9 Figura 7.10

Ui
Dacă condensatoarele C au o capacitate mare atunci  constant şi funcţionarea schemei
2
U
este analogă structurii de bază. Rezultă amplitudinea fundamentalei U O1M  m a i - la o
2
4 Ui
comandă PWM, respective U O1M  - la o comandă pentru o ieşire rectangulară.
 2
Dispozitivele semiconductoare se aleg astfel încât parametrii de catalog să
Po
îndeplinească condiţiile: VCEM  VRRM  U i ; I CM  I FM 
U O1M
 Structura în punte este prezentată în figura 7.10.
Se observă că invertorul monofazat în punte are partea de forţă formată din două
invertoare în semipunte care debitează pe o sarcină comună.
Comparativ cu varianta semipunte menţionăm diferenţele
- pentru aceiaşi tensiune de intrare Ui, amplitudinea tensiunii de ieşire se dublează
U O1M  m a U i , pentru m a  1
- pentru aceiaşi putere de ieşire, curenţii de colector maximi sunt de două ori mai mici
La o comandă PWM bipolară tranzistoarele sunt comandate câte două în contratimp
(vezi figura 7.11.a), astfel:
u C  u T  T1 , T3  on 
  U AO   U BO  U O  2 U AO
u C  u T  T2 , T4  on 
La o comandă PWM unipolară tranzistoarele sunt comandate astfel (vezi figura 7.11.b):
u C  u T  T1  on  U AN  U i , u C  u T  T2  on  U AN  0
 u C  u T  T4  on  U BN  U i ,  u C  u T  T3  on  U BN  0
 U i , T1 , T3  on

deci U AB  U AN  U BN   U i , T2 , T4  on
 0, T , T  on sau T , T  on
 1 4 2 3

VII-4
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________

Figura 7.11.a

Figura 7.11.b
Pentru m a  1 spectrul tensiunii ieşire este reprezentat în figura 7.12.

Figura 7.12
Se observă ca lipsesc componentele spectrale din jurul frecvenţelor n  m f f c , n=impar.

VII-5
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________
Tensiunea de ieşire este dreptunghiulară dacă
perechile de tranzistoare (T1 şi T3, respectiv T2 şi T4)
sunt comandate în contratimp (vezi figura 7.13).
4
Evident U 01M  Ui .


Figura 7.13
Pentru a regla amplitudinea fundamentalei se poate
face o comandă defazată a perechilor de tranzistoare.
Figura 7.14
Tensiunea de ieşire este reprezentată în figura 7.14.
Dacă defazajul semnalelor de comandă este  , notând cu  
1
180     90   ,
2 2

2 4
amplitudinea componentelor spectrale este U 0 nM   U i cosnd  U i sin n -
  n
pentru n = impar, U 0 nM  0 - pentru n = par (tensiunea de ieşire este o funcţie impară).
Amplitudinea fundamentalei tensiunii de ieşire este deci
4 4 
U 01M  U i sin   U i cos
  2
 4 
reglabilă în domeniul  0, U i  prin .
  
Pentru anumite valori ale defazajului se anulează armonice ale tensiunii de ieşire.
De exemplu: U o3M  0  3  180    60    60 .

7.1.2. Invertoare trifazate

 Structura de bază este reprezentată în figura 7.15.

Figura 7.15

VII-6
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________
Sarcina trifazată se conectează la nodurile A, B şi C.
Comanda PWM sinusoidală rezultă din compararea tensiunilor sinusoidale ucom14,
ucom36 şi ucom52 (defazate cu 120 între ele, cu amplitudinea UCM şi frecvenţa fC) cu tensiunea
triunghiulară uT (UTM, fT) astfel
u com14  u T  T1  on  u AN  U i , u com14  u T  T4  on  u AN  0
u com 36  u T  T3  on  u BN  U i , u com 36  u T  T6  on  u BN  0
u com 52  u T  T5  on  u CN  U i , u com52  u T  T2  on  u CN  0
Tensiunile de linie se determină cu relaţiile
u AB  u AN  u BN , u BC  u BN  u CN , u CA  u CN  u AN
Observaţiile privind modul de alegere a gradul de modulaţie în amplitudine şi factorul de
U CM f
modulaţie în frecvenţă, definiţi analog prin m a  şi m f  T , rămân valabile şi în
U TM fC
cazul trifazat. Astfel, pentru mf mic este necesară sincronizarea tensiunii triunghiulare uT cu
tensiunile sinusoidale de comandă (ucom14, ucom36 şi ucom52). Conform figurii 7.16 (unde
 1 T
m f  15 ) avem 6 k  TT  TC  m f  C  32k  1  m f  9, 15, 18, 21
 2 TT

unde k reprezintă numărul de perioade întregi TT care încap într-o şesime din perioda TC .

Figura 7.16
Spectrul tensiunii de ieşire depinde de gradul de modulaţie în amplitudine, astfel:
Ui
- pentru m a  1 avem U AN1M  m a , deci amplitudinea componentei fundamentală a
2
3 3
tensiunii de linie este U linie1  3  U AN1M  m a U i  U linie1RMS   ma Ui .
2 2 2
Spectrul tensiunii de linie este reprezentat în figura 7.17.

Figura 7.17

VII-7
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________
- pentru m a  1 apare fenomenul supramodulaţiei (figura 7.18).
- pentru m a  3,24 tensiunea de ieşire devine rectangulară, cu spectrul reprezentat în
figura 7.19. Valoarea efectivă a fundamentalei tensiunii de linie este
3 4 Ui 6
U linie1RMS    Ui
2 2 

Figura 7.19
Figura 7.18
Dimensionarea dispozitivelor se
face astfel încât U CEM  U i şi
I CM  2I o ( RMS) M , unde I o(RMS)M
reprezintă valoarea efectivă maximă a
curentului de ieşire.
Pentru a obţine o tensiune de ieşire
rectangulară pe o sarcină în triunghi,
la o comandă tip 180 0 , comenzile se
dau defazat conform figurii 7.20. Dacă
sarcina este conectată în stea formele
de undă sunt reprezentate în figura
7.21. Evident, tensiunea de linie va
avea aceeaşi formă. Dacă N S este
punctul de nul al sarcinii, în figura
7.21 sunt reprezentate şi tensiunile de
fază u ANs , u BNs şi u CNs . Modul de
obţinere a acestora în primele două
etape de funcţionare (din cele şase
care formează un ciclu de funcţionare)
este ilustrat în figura 7.22 (a şi b).

Figura 7.20

VII-8
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________

Figura 7.22.a
Ui 1  1  1 Ui
U NsO  
2 3 6
Ui
U ANs  U AO  U NsO 
3
2U i
U BNs  U BO  U NsO  
3
Ui
U CNs  U CO  U NsO 
3

Figura 7.22.b
Ui
U NO  
6
2U i
U AN 
3
Ui
U BN  U CN  
3 Figura 7.21
0
La o comandă tip 120 (tranzistoarele conduc două etape din şase) formele de
undă se deduc în mod asemănător. Pentru o sarcină rezistivă, aspectul tensiunii de linie va
semăna cu cel al tensiunii de fază de la comanda tip 180 0 . În cazul unei sarcini cu caracter
inductiv (figura 7.23.a), prelungirea conducţiei prin diodele antiparalel modifică formelele
de undă pe sarcină. Pentru o sarcină puternic inductivă se observă că tensiunile de fază
seamănă cu cele de la comanda tip 180 0 (vezi formele de undă din figura 7.23.b, obţinute
prin simulare).

VII-9
CONVERTOARE Convertoare c.c.-c.a.
_________________________________________________________________________________

Figura7.23.a

Figura7.23.b

VII-10