-GENERATORUL SINCRON-

GENERATORUL SINCRON-CONSTRUCŢIE ŞI FUNCŢIONARE

1. CONSTRUCŢIE

Principalele elemente constructive ale unei masini sincrone sunt:

- statorul (miez magnetic 1 si infasurare statorica 3);
- rotorul (miez magnetic 2 si infasurare rotorica 4);
- alte elemente constructive (arbore 5, rulment 6, carcasa 7, ventilator 8 etc.)

Figura 1.

Figura 2.

1
-GENERATORUL SINCRON-

2. FUNCTIONARE
2.1. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A GENERATORULUI SINCRON

Regimul de generator sincron este cel mai des întâlnit la maşina sincronă. Înfăşurarea
de excitaţie, ali-mentată în curent continuu, este antrenată de un motor primar la viteza de
sincronism. Câmpul magnetic învârtitor care este dat de sistemul inductor produce un flux
magnetic varia-bil în timp, care înlănţuie spirele fiecărui circuit de fază a înfăşurării statorului
şi induce o tensiune electromotoare în fiecare fază. Decalajul spaţial al celor trei faze
determină apariţia unui sistem trifazat de tensiuni. Dacă la bornele statorului este conectată o
impedanţă trifazată simetrică, atunci înfăşrările vor fi parcurse de un sistem trifazat de curenţi,
care va da naştere unui câmp magnetic învârtitor, numit câmp magnetic de reacţie ce se
roteşte tot cu viteza sincronă ca şi câmpul învârtitor de excitaţie (inductor). Cele două
câmpuri magnetice se compun şi se obţine câmpul magnetic învârtitor rezultant din maşină.
Generatorul sincron debitează pe impedanţa de sarcină o putere electrică P2 care este mai
mică decât puterea mecanică P1 primită la ax de la motorul primar, datorită pierderilor.

Figura 3.

În figura 3. se reprezintă bilanţul energetic al generatorului sincron. Pierderile în

excitatoare se iau în considerare numai dacă excitatoarea este cupla-tă pe axul maşinii
sincrone. În fierul rotoric nu se pro-duc pierderi deoarece curentul de excitaţie este continuu şi
fluxul este constant în timp. Dacă din puterea mecanică primită la ax se scad pierderile
mecanice, se obţine puterea P, transferată statorului prin întrefier numită putere
electromagnetică. Cuplul electromagnetic este un cuplu rezistent şi se opune cuplului activ dat
de motorul primar fiind definit prin relaţia:
P = - M ⋅ Ω1 . (1.1)
Din puterea electromagnetică P preluată de către stator, cea mai mare parte se
transferă sub formă de putere electrică impedanţei de sarcină şi numai o parte se consumă
pentru acoperirea pierderilor prin efect elec-trocaloric în înfăşurarea trifazată şi o altă parte
acoperă pierderile în fierul statorului încât se poate scrie relaţia:
P = P2 + pj + pFe , (1.2)
şi se poate defini randamentul generatorului.

2.2 Funcţionarea în gol a generatorului sincron

Dacă se consideră o fază a unui generator sincron, fig. 4.8 b), având capetele
conectate la un întrerupător K - deschis, atunci tensiunea la bornele fazei, e0 este egală cu
tensiunea la bornele întrerupătorului, u. Acesta este regimul de funcţionare în gol al G.S.

2
-GENERATORUL SINCRON-

Teorema a doua a lui Kirchhoff, în ochiul respectiv, se scrie:

u  e0  0 sau u  e0

Fig. 4.9 Diagrame fazoriale ale tensiunilor induse la un generator

E0BY
0
2/3
E0AX
2/3
b)
E 0CZ

a) pe o fază, b) pe toate cele trei faze

0 (+1)
a)
sincron la gol:
/2
(+j)
U E0

(4.9)
Aşadar, convenim să numim tensiune electrică Faraday, e0, sau tensiune indusă în
faza maşinii sincrone la mersul în gol, tensiunea la bornele fazei, egală cu tensiunea măsurată
la bornele întrerupătorului de conectare la prezumtivul receptor (eventual la o
reţea exterioară).
Dacă fluxul variabil prin fază, 0, creat de rotirea rotorului este dat de relaţia (4.5)
atunci tensiunea indusă e0 este dată, conform relaţiilor (4.4) şi (4.6), de:

 
e0   E0m sin t  E0 2 cos t  
 

(4.10)
Se poate trece la o reprezentare în complex simplificat a mărimilor armonice: 0, e0,
u, dacă folosim regula

a=A √2 cos ( ω1 t +α ) ⇔ A=A e jα

(4.11)
În fig. 4.9 a) se reprezintă pe axa reală fluxul prin faza statorică, creat de înfăşurarea
de excitaţie, variabil datorită rotaţiei rotorului,

3
-GENERATORUL SINCRON-

Φe
ϕ0 =Φ 0 √ 2 cos ω1 t , Φ 0 =Φ0 e j 0 , Φ 0 =
√2
(4.12)
modulul său fiind egal cu mărimea fluxului de excitaţie pe pol, e, împărţit la . Tensiunea
indusă la gol e0 va fi defazată cu π/2 în avans faţă de 0, conform relaţiei (4.10) şi este
identică cu tensiunea la borne u.
În cazul când generatorul sincron este trifazat, fenomenele sunt similare în fiecare din
cele trei faze statorice, cu precizarea că tensiunile induse sunt defazate între ele cu 2π/3
[[Link].].
În fig. 4.9 b) sunt prezentate cele trei tensiuni ale fazelor unei maşini sincrone
trifazate simetrice. În raport cu E0AX, a fazei A-X, celelalte două tensiuni complexe sunt date
de expresiile analitice:
(4.13)
Modificarea originii timpului este echivalentă cu modificarea poziţiei fazorului 0 în planul
complex.
În cele ce urmează se va efectua analiza fenomenelor care interesează, considerând
numai o fază a maşinii, întrucât aceste fenomene sunt identice şi pe celelalte faze, dacă se
modifică originea timpului, adică a poziţiei pe care o posedă în momentul iniţial polii rotorici
faţă de înfăşurările statorului.

2.3 Funcţionarea în scurtcircuit a generatorului sincron

Dacă regimul de funcţionare în gol este un regim limită al maşinii sincrone trifazate,
caracterizat de un curent prin indus nul, Ia = 0, tensiunea la borne fiind U = E0 (pentru un
anumit Ie), regimul de scurtcircuit este un alt regim limită caracterizat prin flux util rezultant
nul sau tensiune la borne nulă, U = 0. Acest regim se obţine concret scurtcircuitând toate cele
trei faze ale maşinii. Situându-ne într-o ipoteză simplificatoare, când rezistenţa înfăşurărilor
este nulă, rezultă că acestea lucrează ca inductanţe pure. Deoarece maşina este excitată pe
rotor şi este rotită, fluxul de excitaţie fiind variabil prin înfăşurarea statorică, rezultă că prin
această înfăşurare va trebui să se stabilească un curent astfel încât, prin fluxul său să
constituie o reacţie la cel de excitaţie, rezultanta acestor două fluxuri fiind nulă (sau apropiată
de zero, întrucât curentul statoric mai creează şi un mic flux de scăpări).
Dacă se reia fig. 4.8 a), aceasta devine, în ceea ce priveşte fluxurile din maşină, fig.
4.10 a), unde, în situaţia când câmpul magnetic inductor creează un flux maxim printr-o spiră
(caracterizat prin inducţia Be) spira în scurtcircuit va crea, prin curentul ia, un câmp magnetic
de reacţie egal şi de semn contrar cu precedentul (caracterizat prin inducţia Ba). Aşadar,

4
-GENERATORUL SINCRON-

circuitul unei faze statorice, reprezentat în fig. 4.10 b) este traversat de cele două fluxuri 0
şi a fizic în opoziţie; fluxului 0 – variabil îi corespunde tensiunea indusă e0 iar fluxului
a – variabil – o cădere de tensiune pe înfăşurare, datorită reactanţei inductive a acesteia.
Se poate trece la o reprezentare în complex a mărimilor, în fig. 4.10 c): 0 se ia ca
origine de fază, E0 este în avans cu /2 (diagrama din fig. 4.9 a), a este în opoziţie cu 0
(Ia fiind curentul care creează fluxul a, va fi coliniar cu a), căderea de tensiune jXa Ia, pe
reactanţa fazei, va fi în opoziţie cu E0, totodată în cuadratură cu Ia şi în avans cu /2.

2.4 Cuplarea si functionarea in paralel a generatoarelor sincrone: conditii de cuplare,

metode de verificare.

In vederea evitarii socurilor mecanice si electrice, trebuie ca in momentul inchiderii

intrerupatorului K, ce conecteazd generatorul la retea (fig.1, fig.2), sa fie indeplinite
urmatoarele conditii:
1. Valorile efective ale tensiunilor la generator si retea sa fie egale.
2. Succesiunea fazelor la generator si la reta sa fie aceiasi .
3. Egalitatea frecventelor la generator si retea .
4. In momentul cuplarii, fazorii corespunzatori tensiunilor de pe fazele omoloage sa se
suprapuna .
Verificarea conditiilor si modul de indeplinire al acestora
1. Prima conditie, de egalitate a tensiunilor se verificd folosind doua voltmetre cu
ajutorul carora se masoara tensiunile la generator si la retea. Dace conditia nu este
inceplinita, atunci se modifica curentul de excitatie al generatorului (se creste pentru
cazul Ug < U, sau se scade daca Ug > U ), pana cand se obtine egalitatea.
2. Pentru verificarea conditiei de a avea aceiasi succesiune a fazelor la generator si retea
se foloseste un dispozitiv cu becuri numit sincronoscop, cu ajutorul caruia se pot face
doua montaje numite la stingere sau la foc invartitor.
Montajul la stingere
In acest caz sincronoscopul se monteaza conform fig 1. Daca succesiunea fazelor este corecta
atunci tensiunile ΔU1, ΔU2, ΔU3 ce se aplica becurilor montate ca in schema din fig 1, sunt
egale si becurile se aprind si se sting simultan cu aceeasi luminozitate.
Daca nu este indeplinita conditia aceleiasi succesiuni a fazelor, cuplarea in paralel nu este
posibila. Pentru indeplinirea conditiei se vor inversa doua borne la generator sau la retea si
apoi se verifica celelalte conditii de cuplare.

5
-GENERATORUL SINCRON-

Fig.1 -montajul la stingere pentru cuplarea unui generator sincron trifazat la retea.
Montajul la foc ínvartitor
Sincronoscopul se monteaza conform figurii 2. Pentru o succesiunea corectä a fazelor
tensiunile ΔU1, ΔU2, ΔU3 ce se aplicä becurilor sunt diferite, deci ele lumineaza formand un
foc invartitor.
Daca nu este indeplinitä conditia de aceiasi succesiune a fazelor, cuplarea in paralel
nu este posibila.
Pentru indeplinirea conditiei se vor inversa doua borne la generator sau la retea si
apoi se verifica celelalte conditii de cuplare .

Fig.2 -montajul la foc invartitor pentru cuplarea unui generator sincron trifazat la retea
3. Verificarea conditiei de egalitate a frecventelor la generator si retea se face tot cu ajutorul
sincronoscopului. Daca frecventele sunt egale, in planul complex stelele tensiunilor au o
pozitie relativa fixa si luminozitatea becurilor se pastreaza. constanta. .
Daca frecventele difera cele doua stele se rotesc relativ cu viteza unghiulara , sunt pulsatiile
retelei si generatorului. Se observa ca. tensiunile ΔU variaza intre zero si de doua ori
tensiunea de faza. .
Pentru indeplinirea conditiei se modifica turatia motorului de antrenare, deci freventa
generatorului, pana cand obtinem egalitatea ceruta. .
4. A patra conditie de suprapunere a fazorilor in momentul cuplarii se verifica cu
sincronoscopul. In cazul montajului la stingere, la inchiderea intreruptorului K, este de dorit
ca tensiunile intre bornele omoloage sa fie nule, deci cuplarea se face la jumatatea perioadei
de stingere. Cu cat frecventele sunt mai apropiate (cu cat luminozitatea becurilor se modifica
mai incet), cu atat cuplarea se face in conditii mai bune.
In cazul montajului la foc invartitor, conditia este indeplinita cand becul montat direct este
stins, iar celelalte doua lumineaza cu intensitati egale.