APLICAȚIA NR.

4 – IDENTIFICAREA ELEMENTELOR COMPONENTE

ALE MAȘINII SINCRONE ȘI ALE MĂRIMILOR NOMINALE.
CONECTAREA GENERATORULUI SINCRON LA REŢEA.

4.1. OBIECTIVE URMĂRITE

 Identificarea elementelor componente ale mașinii sincrone și a mărimilor nominale ale acesteia;
 Determinarea turației motorului sincron din componența standului UniTrain;
 Prezentarea condițiilor necesare pentru conectarea la rețea a generatorului sincron;
 Conectarea la rețea a generatorului sincron.

4.2. IDENTIFICAREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE MAȘINII SINCRONE

ȘI A MĂRIMILOR NOMINALE ALE ACESTEIA.

 Mașina sincronă este o mașină de curent alternativ la care turația rotorului este egală cu
turația câmpului de reacție al indusului, iar în regim stabilizat de funcționare, indiferent ce valoare
are sarcina între limitele admise, turația este constantă1.
La mașina sincronă înfășurarea de excitație este plasată pe rotor și este alimentată cu tensiune
continuă, iar înfășurarea indusului este plasată pe stator și este alimentată cu tensiune alternativă.
Statorul mașinii sincrone este similar cu cel al mașinii asincrone, fiind format din format din
carcasă, miezul feromagnetic și înfășurarea monofazată sau trifazată. Miezul magnetic este realizat
din tole de tală silicioasă, în crestăturile căruia este plasată înfășurarea indusului.
Rotorul este realizate din tole de tablă silicioasă și poate fi cu poli aparenți sau înecați. În cazul
mașinilor cu poli aparenți, pe corpul polului se amplasează înfășurarea de excitație, realizată din
conductoare de cupru, izolate între ele și față de pol, iar în talpa polară sunt practicate crestături în
care se introduc barele de amortizare (Fig. 4.1)2. În cazul mașinii cu poli înecați (poli plini), în rotor
sunt practicate crestături în care este introdusă înfășurarea de excitație.

1 Piroi I., Mașini electrice. Editura Eftimie Murgu: Reșița, 2009.

2 http://www.eth.ieeia.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2016/11/Curs-Masini-Electrice-II.pdf
 Înfășurarea de excitație se alimentează prin intermediul inelelor colectoare și al periilor de la o
mașină excitatoare, montată pe același arbore cu mașina sincronă, sau de la un sistem de excitație
extern.

Figura 4.1. Înfășurarea de amortizare a mașinii sincrone

În Fig. 4.2 este prezentată schematică o mașină sincronă cu întrefier constant și una cu întrefier
variabil3.

Figura 4.2. Mașină sincronă cu întrefier constant și cu întrefier variabil

Mărimile nominale ale maşinii sincrone, înscrise pe plăcuța cu datele nominale sunt:
 regimul de funcţionare (generator, motor sau compesator);
 puterea nominală, adică puterea aparentă în [kVA], la generatoare, respectiv puterea mecanică
în [kW], la motoare şi puterea reactivă în [kVar]sau la compensatoare;
 turația, în r.p.m.;
 curentul nominal de linie în [A];
 tensiunea de linie în [V];
 factorul de putere;
 numărul de faze;
 conexiunea înfăşurărilor de c.a.;

3 http://www.eth.ieeia.tuiasi.ro/wp-content/uploads/2016/11/Curs-Masini-Electrice-II.pdf
2
  frecvenţa în Hz;
 tensiunea de excitaţie, în V;
 curentul de excitaţie, în A.
În Fig. 4.3 este prezentată plăcuța cu datele nominale ale unei mașini sincrone4.

Figura 4.3. Plăcuța cu datele nominale ale mașinii sincrone

4.3. MERSUL LUCRĂRII PENTRU IDENTIFICAREA ELEMENTELOR

COMPONENTE, A MĂRIMILOR NOMINALE ȘI PENTRU MĂSURAREA TURAȚIEI

 Se identifică elementele componente și mărimile nominale ale mașinii sincrone din

componența standului UniTrain;
 Se identifică elementele componente și mărimile nominale ale mașinii sincrone din
laborator;
 La mașina sincronă din componența standului Unitrain se realizează montajul prezentat
în Fig. 4.4;

4 Lucs nule
3
 Figura 4.4. Montajul pentru măsurarea turației mașinii sincrone

 Se măsoară turațiile corespunzătoare diferitelor rapoarte U/f și se reprezintă grafic

variația turației în funcție de frecvență;
 Se elaborează concluzii referitoare la funcționarea motorului sincron.

4.4. CONDIŢIILE DE CONECTARE ÎN PARALEL A UNUI GENERATOR SINCRON

CU O REŢEA DE TENSIUNE ŞI FRECVENŢĂ CONSTANTE

Pentru conectarea generatorului sincron trifazat în paralel cu o reţea de tensiune şi

frecvenţă constante este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:
 valoarea efectivă a tensiunii la bornele generatorului să fie egală cu valoarea efective a
tensiunii reţelei (de fază sau de linie);
 frecvenţa tensiunii generatorului să fie aceeaşi cu frecvenţa tensiunii reţelei:
 succesiunea fazelor generatorului să fie aceeaşi cu succesiunea fazelor reţelei;
 tensiunile generatorului şi tensiunile de acelaşi nume ale reţelei să fie în fază în momentul
conectării.
Nerespectarea primelor trei condiţii determină apariţia unor fenomene oscilatorii în reţea şi
generator, şi uneori oscilaţii mecanice (regim cu bătăi) ale rotorului generatorului.
Nerespectarea ultimelor două condiţii poate deveni deosebit de periculoasă, putând pune în
pericol stabilitatea întregii reţele, când puterea generatorului sincron este considerabilă în raport cu

4
puterea reţelei.
Primele două condiţii se verifică cu ajutorul a două voltmetre şi a două frecvenţmetre.
Ultimele două condiţii se verifică cu ajutorul unui sistem de becuri conectate într-un mod
corespunzător.
Se utilizează două metode de conectare a becurilor (a căror tensiune nominală de
funcţionare trebuie să depăşească dublul tensiunii nominale de fază a generatorului – redusă prin
transformatoare de tensiune dacă este cazul):
 metoda becurilor stinse – Fig. 15.1 a)
 metoda becurilor aprinse – Fig. 15.1 c).

R R
S
Rg
T

Tg

S
T
Rg Sg Tg
Sg
a) b)

R R
S
Rg
T

k
Tg

S
T
Rg Sg Tg
Sg
c) d)
Fig. 15.1Verificarea succesiunii fazelor şi a sinfazicităţii: a) metoda becurilor stinse;
b), d) fazorii corespunzători celor două sisteme de tensiuni; c) metoda becurilor aprinse.

Prima metodă este mai precisă, motiv pentru care va fi utilizată în cadrul lucrării de
laborator. Conform acestei metode becurile se vor aprinde simultan (în cazul aceleiaşi succesiuni a
fazelor) sau ciclic (în cazul unei succesiuni diferite a acestora). Dacă becurile se aprind ciclic, se
schimbă între ele două faze.
Conectarea se face în momentul în care becurile sunt stinse (la mijlocul intervalului când
becurile sunt stinse).
Generatorul conectat la reţea poate avea două regimuri:
– la curent de excitaţie constant şi cuplu variabil – evident şi puterea activă schimbată cu

5
reţeaua este variabilă;
– la cuplu constant şi curent de excitaţie variabil – caz în care puterea activă schimbată cu
reţeaua este constantă, iar puterea reactivă schimbată cu reţeaua este variabilă, fiind dependentă de
valoarea curentului de excitaţie.
Curbele I=f(IE) – pentru diverse valori ale puterii P – se numesc în acest caz, datorită formei
lor, curbe în V.
I
=1

100%
cos

80%
60% În figura 15.2 sunt reprezentate câteva curbe în V pentru
40%
20%
0 diferite valori ale puterii P considerată ca parametru. Cu linie
întreruptă s-a reprezentat curba loc geometric a punctelor
caracteristice pentru care cos=1.
În partea dreaptă a curbei maşina este supraexcitată,
subexcitare supraexcitare
debitând în reţea şi putere reactivă, iar în partea stângă maşina
O IE
Fig. 15.2Curbele în V ale generatorului este subexcitată, absorbind din reţea putere reactivă. De regulă,
sincron.
generatorul sincron are mărimile nominale stabilite pentru un
cos în jurul valorii 0,8 inductiv.