11.

STUDIUL CONSTRUCŢIEI, VERIFICAREA ŞI ALEGEREA

ÎNTRERUPĂTOARELOR AUTOMATE DE JOASĂ TENSIUNE DE TIP
COMPACT

11.1 Scopul lucrării

Cunoaşterea acestui tip de întreruptor pentru o alegere corespunzătoare, o exploatare şi

întreţinere corectă.

11.2 Generalităţi

Întrerupătoarele automate de joasă tensiune sunt aparate de comutaţie având tensiuni

nominale până la 1000 V în c.a. şi până la 1200 V în c.c., capabile să stabilească, să menţină şi să
întrerupă, atât curenţii corespunzători regimurilor normale de funcţionare a instalaţiilor cât şi
curenţii de defect. Construcţiile actuale de întrerupătoare automate de joasă tensiune sunt în mod
obişnuit de tip disjunctor la care operaţia de închidere se face manual, prin comandă de pe aparat
sau de la distanţă, iar cea de deschidere poate fi efectuată manual sau automat datorita acţiunii
declanşatoarelor de protecţie. Elementele componente ale unui întrerupător automat de joasă
tensiune de tip compact sunt prezentate în schema bloc din figura 11.1:

1 2
9
8

U< 4
I> I> I>
5

Figura 11.1 Schema bloc a întreruptoarelor automate de joasă tensiune

unde notaţiile au următoarele semnificaţii: 1 – borne de conexiuni; 2 – contacte principale; 3 – bloc
de contacte auxiliare; 4 – declanşatoare termice, acţionează la suprasarcină; 5 – declanşatoare
electromagnetice, acţionează la scurtcircuit; 6 – declanşator de tensiune minimă DTm;
7 – electromagnet pentru comanda de la distanţă; 8 – manetă pentru acţionarea manuală a
dispozitivului de acţionare; 9 - dispozitiv de acţionare cu mecanism de zăvorâre.
Parametrii tehnici caracteristici ai întrerupătoarelor automate sunt următorii:
 tensiunea nominală Un;
 curentul nominal In , curentul pe care căile de curent principale îl pot suporta timp nelimitat, în
condiţii prescrise de utilizare şi funcţionare;
 capacitate de rupere (deconectare) exprimă intensitatea curentului prezumat (curentul care ar
parcurge instalaţia în ipoteza că întrerupătorul se înlocuieşte cu un element de circuit având
impedanţa nulă) pe care acesta este capabil să-l întrerupă pentru o tensiune dată în condiţii
prescrise de funcţionare;
 capacitatea de închidere (conectare) se exprimă prin intensitatea curentului prezumat pe care
întrerupătorul este capabil să-l stabilească sub o tensiune de valoare dată în condiţii de
funcţionare prescrise. Acest parametru are valori mai mari decât capacitatea de rupere.

11.3 Întreruptoare automate de tip compact

Specific pentru un întrerupător automat de tip compact este faptul că întreaga construcţie a
acestuia este închisă într-o carcasă electroizolantă În ţară se fabrică în varianta compact seriile de
întrerupătoare de tip AMRO şi USOL. Întrerupătoarele automate tip AMRO sunt destinate comenzii
şi protecţiei la suprasarcină şi la scurtcircuit a diverselor circuite electrice cu curenţi nominali până
la 100 A. În figura 11.2 este prezentată schema electrică a întrerupătoarelor AMRO:

AMRO 10...63 A AMRO 100 A

sau

CA

U<
3 4
DE I> DTm I>

DT

Figura 11.2 Scheme electrice ale întreruptoarelor compact de tip AMRO

În cazul întreruptorului AMRO100 acţionarea se poate face şi cu motor. După deschiderea automată
a întrerupătorului prin declanşare, închiderea sa nu se poate face decât după efectuarea operaţiei de
revenire (apăsarea în jos a manetei de acţionare, maneta rămânând cuplată astfel în poziţia deschis).
În situaţia declanşării întrerupătorului prin declanşatoare termice, armarea şi implicit închiderea
întrerupătorului nu se poate face decât după scurgerea a cel puţin 5-10 minute, timp necesar răcirii
releelor termice cu bimetal.
Întrerupătoarele automate de tip compact USOL se fabrică pentru tensiunea nominală
trifazată de 660 V şi pentru curenţi nominali de 250-630-800 A. În varianta bipolară,
întrerupătoarele sunt destinate utilizării în instalaţii de curent continuu cu tensiune nominală de
până la 220 V. Din punct de vedere constructiv cât şi funcţional întrerupătoarele AMRO şi USOL
sunt identice. Elementele constructive principale ale unui întrerupător USOL-250 pot fi urmărite în
figura 11.3:

1 – maneta acţionare;
2 –clichet principal;
3 – clapeta de armare;
4 – biela I;
5 – biela II;
6 – echipaj mobil;
7 – contact mobil;
8 – contact fix;
9 – resort principal;
10- clapetă ax declanşator;
11- declanşator termic;
12- reglaj termic Ir;
13- miez declanşator electromagnetic;
14- ax echipaj mobil;
15- carcasă;
22 16- placă de fixare;
17- borne de conexiune;
2 18- camera de stingere;
19- armătura mobilă DE;
20- ax declanşator;
21- chlichet.
22- capac frontal

Figura 11.3 Întreruptor compact tip USOL 250

 Întrerupătoarele de tip USOL sunt realizate în variantă atât fixă (simbol F) cât şi debroşabilă
(D). Construcţia debroşabilă este prevăzută cu un soclu care conţine contacte fixe cu borne de
conexiuni, precum şi o şină de ghidare pe care întrerupătorul poate fi deplasat la
montare-demontare. În varianta fixă, bornele pot fi amplasate fie în faţa (LF) fie în spatele (LS)
construcţiei.
Întreaga construcţie este închisă în carcasa electroizolantă 15, prevăzută cu capacul frontal
22; îmbinarea dintre cele două elemente, realizată prin nervură şi şanţ asigură separarea completă a
fazelor între ele. Calea de curent corespunzătoare unui pol conţine bornele de conexiuni 17,
contactul fix 8, contactul mobil 7 şi echipajul mobil prevăzut cu conexiunea flexibilă 6. Piesele de
contact ale elementelor 7, 8 sunt realizate din aliaj Ag-Ni. Variantele având curenţi nominali mai
mari sunt echipate cu contacte specializate, de lucru, respectiv de rupere. Elementele de lucru ale
contactelor mobile sunt scindate, fiind constituite din două sau trei piese de contact; în acest fel se
micşorează valorile rezistenţei de contact corespunzătoare contactelor de lucru şi se facilitează
răcirea acestora. La deschiderea întrerupătorului, piesele contactelor de rupere, conectate în paralel
cu cele de lucru, se separă după deschiderea contactelor de lucru, preluând astfel extremităţile
arcului electric de deconectare. Stingerea arcului electric de deconectare are loc în camera de
stingere 18, prevăzută cu grile de oţel zincat pasivizat, funcţionând pe principiul efectului de
electrod, cumulat cu efectul de nişă. Acţionarea întrerupătorului se face manual cu ajutorul manetei
1, energia necesară fiind acumulată în resortul 9; transmisia mişcării la contactele mobile are loc
prin sistemul de pârghii articulate 4, 5.
Funcţionarea declanşatoarelor maximale de curent ale întrerupătoarelor USOL produce
deschiderea automată a acestora după o caracteristică de protecţie timp-curent de tipul celei
reprezentate în figura 11.4. Porţiunea temporizată, de deconectare, la suprasarcină, se obţine prin
funcţionarea declanşatorului termic realizat cu lamela bimetalică 11. Deconectarea instantanee, la
curenţi de scurtcircuit, este asigurată de declanşatorul electromagnetic, constituit pe fiecare pol
dintr-un electromagnet având armăturile fixă 13 şi mobilă 19. Ambele declanşatoare pot acţiona
asupra dispozitivului de liberă deschidere al mecanismului de acţionare, alcătuit din pârghiile cu
clichet 2, 10, 20, 21. Reglajul protecţiei se face pe aparat, prin modificarea săgeţii lamelei bimetal
cu butonul 12, respectiv a întrefierului iniţial al electromagnetului declanşator (reglaj exclusiv al
producătorului).
Pentru declanşatoarele termice ale întrerupătoarelor USOL, intensitatea curentului termic
reglat se notează cu Irt şi poate fi modificat în domeniul I rt  0,8...1  I r , Ir fiind intensitatea
curentului nominal al declanşatorului.
 Figura 11.4 Caracteristica de protecţie a întreruptorului USOL 250

Intensitatea Irem a curentului de acţionare a declanşatoarelor electromagnetice de protecţie la

scurtcircuit are următoarele valori:
 AMRO 10, 16, 25, 40, 100 reglaj fix I rem  10 I r ;

 USOL 250 reglaj fix: I rem  4 I r sau I rem  10 I r ;

 USOL 630, USOL 800 reglaj continuu: I rem  2...4 I r sau I rem  5...10I r .
Schema cinematică a mecanismului de acţionare al unui întrerupător tip USOL este
prezentată în figura 11.5, notaţiile fiind aceleaşi ca în figura 11.3. Acumularea energiei necesare
pentru acţionare se obţine prin tensionarea resortului 9. La închidere, energia se acumulează prin
ridicarea manetei 1 din poziţia iniţială figurată până când resortul 9 devine paralel cu pârghia 4;
imediat după depăşirea acestei poziţii, resortul 9 se comprimă liber, mişcarea fiind transmisă prin
pârghia 5 contactului mobil 7. Deschiderea manuală a întrerupătorului se face prin coborârea
manetei 1. Dispozitivul de liberă deschidere alcătuit din pârghiile cu clichet 2, 10, 21 asigură fie
deschiderea automată a întrerupătorului sub acţiunea forţei produsă de declanşatoare, fie refuzul
blocării acestuia în poziţia închis, atunci când forţa de declanşare acţionează asupra pârghiei 10. În
acest fel este exclusă reînchiderea întrerupătorului pe curenţi de defect.
 10 7 8

Figura 11.5 Schema cinematică a întreruptorului compact USOL250: a. deschis nearmat; b. deschis armat; c. închis

Pentru a se evita funcţionarea unor categorii de consumatori (electromotoare) la tensiuni

având valori scăzute, întrerupătoarele de tip USOL sunt prevăzute cu declanşatoare de minimă
tensiune DTm. Astfel, dacă întrerupătorul este închis şi tensiunea de alimentare scade sub valoarea
corespunzătoare menţinerii armăturii mobile a DTm se obţine deschiderea automată a
întrerupătorului; dacă întrerupătorul este deschis şi tensiunea de alimentare este mai mică decât
valoarea corespunzătoare acţionării DTm, întrerupătorul nu poate fi închis şi nici blocat în poziţia
închis.
 Schemele electrice ale întrerupătoarelor USOL-250, USOL-630 şi USOL-800 (variante
debroşabile) sunt reprezentate grafic în figura 11.6 exemplificându-se posibilităţile de acţionare la
închidere pe cale manuală, cu electromotor, respectiv cu electromagnet.

1 1
DD DD
5 6 R S T 1 3 5 7 R S T
2 2
sau sau
1
1
U < DTm U< DTm
2
2

M M

3 3
CSD CSD
7 8 4 2 4 6 8 4

DT

I> DE I>

A B C RPACD
Usn
A B C

a.a) b.b)

1
2
DD
1 3 5 7 9 11 13 15 R S T
sau
1
U< DTm
2
MD
E ~

3
CSD
2 4 6 8 10 12 14 16 4

DT

DE I>

A A A

d)
c.
Figura 11.6 Scheme electrice USOL: a. acţionare manuală; acţionare cu motor electric; acţionare cu electromagnet
 Notaţiile utilizate au următoarele semnificaţii: DT – declanşator termic; DE – declanşator
electromagnetic; DTm – declanşator de minimă tensiune; DD – electromagnet de declanşare la
distanţă; MA – mecanism de acţionare; CSD – contact de semnalizare a deschiderii automate prin
declanşatoare; M – electromotor de acţionare la închidere; E – electromagnet de acţionare la
închidere. Variantele constructive acţionate la închidere altfel decât manual pot fi comandate
integral (închidere-deschidere) atât de pe aparat cât şi de la distanţă. Pentru comanda de la distanţă a
deschiderii întrerupătorului se utilizează fie declanşatorul de minimă tensiune DTm (în cazul
alimentării motoarelor) fie declanşatorul de deschidere DD (la întrerupătoarele USOL destinate
comutaţiei liniilor electrice).
Unele întrerupătoare automate de joasă tensiune de tip USOL şi AMRO sunt echipate cu
relee RPACD, de protecţie automată contra curenţilor de defect. Releul comandă deschiderea
automată a întrerupătorului sau blochează comanda de acţionare la închidere a acestuia în cazul
deteriorării izolaţiei, atunci când intensitatea curentului de defect depăşeşte o valoare reglată
(maximum 0,5 A). Contactul de ieşire al releului RPACD se conectează în circuitul bobinei
declanşatoarelor de minimă tensiune sau de deschidere (DTm, respectiv DD).
În ce priveşte alegerea şi reglarea întrerupătoarelor compact pentru alimentarea motoarelor
se au în vedere următoarele considerente privind curenţii de acţionare a protecţiilor. Alegerea
curentului de acţionare a protecţiei la suprasarcină It se face conform relaţiei:

I rt  k ss  kt  I n (11.1)
unde kss este un coeficient de siguranţă la suprasarcină cuprins între 1,05…1,2; valoarea lui se alege
funcţie de condiţiile de pornire (durată de încărcare, suprasarcini accidentale şi de scurtă durată
produse de mecanismul acţionat); kt – coeficient de corecţie funcţie de temperatura mediului
ambiant; In – curentul nominal al motorului. Valoarea curentului Irt trebuie să fie cuprinsă în
limitele valorii curentului de reglaj Ir al întreruptorului şi nu trebuie să fie mai mare de 1,5 ori
curentul maxim admis în regim de durată în conductoarele circuitului care alimentează motorul.
Pentru determinarea curentului de reglaj al declanşatoarelor electromagnetice (când nu este
făcută de furnizor la o valoare fixă), se utilizează relaţia:

I rem  K sc  I p (11.2)

unde ksc – coeficient de siguranţă egal cu 1,4…1,6; Ip – curentul de pornire al motorului protejat, în
[A].

11.5 Programul lucrării

11.5.1 Studiul construcţiei întreruptoarelor compact
Utilizând cataloagele puse la dispoziţie în laborator se identifică variantele de întreruptoare
compact aflate în laborator şi se notează parametrii lor nominali. Urmărind construcţia fiecărui tip
se schiţează construcţia declanşatoarelor de suprasarcină şi de scurtcircuit evidenţiind soluţiile
tehnice specifice pentru fiecare variantă. Se precizează metodele de reglaj.

11.5.2 Verificarea declanşatorului de tensiune minimă

Cu montajul reprezentat în figura 11.7. se determină rolul DTm şi se face verificarea sa:

ATR8 75/600 V

220 V
~ V DTm

Figura 11.7 Montaj experimental pentru verificarea DTm

Încălzirea în regim permanent a bobinei declanşatorului se apreciază prin metoda variaţiei cu

temperatura a rezistenţei acesteia.

11.5.3 Determinarea caracteristicii de protecţie

Se realizează montajul prezentat în figura 11.8:

1 1
TCT TC1200
200A
0…440V S1 RS T
5 5

Z3 M.A.

2,5/5A D.T.

I> D.E.

A B C

Figura 11.8 Montaj experimental pentru determinarea caracteristicii de protecţie

Pentru determinarea caracteristicii de protecţie a unui întreruptor de tip compact AMRO16 se
procedează în modul următor:
 se identifică caracteristicile electrice principale şi se reglează curentul termic pe valoarea
minimă Irt = (0,67 x Ir);
 se armează întreruptorul automat, se închide separatorul S1 apoi se reglează curentul prin circuit
la o valoare I = 1,5 x Irt, cu ajutorul trusei de curent şi tensiune TCT (comutatorul domeniilor de
tensiuni se va poziţiona pe poziţia 110/220 V);
 se deconectează TCT , se aduce cronometrul Z3 la zero, se deschide separatorul S1;
 se conectează TCT şi eventual se corectează valoarea curentului de încercare, urmărindu-se
indicaţia cronometrului până în momentul în care unul din declanşatoarele întreruptorului
funcţionează;
 se face o pauză corespunzătoare până se obţine aproximativ revenirea declanşatorului termic în
starea iniţială;
 se reiau încercările pentru următoarele valori ale curentului de încercare: (2; 3; 4; 5; 6; 7; 8; 9;
10) x Irt.

11.5.3 Alegerea întreruptoarelor automate

Considerând schema electrică de alimentare şi protecţie a unui motor asincron de joasă
tensiune prin întrerupător automat, să se aleagă întrerupătorul dotat cu protecţii la suprasarcină şi
scurtcircuit cât şi cu DTm pentru motorul indicat de către îndrumătorul lucrării. Se vor calcula
valorile de reglaj corespunzătoare regimului indicat de funcţionare al motorului pentru protecţiile
din dotarea întrerupătorului.

11.6 Conţinutul referatului.

1. Se vor identifica întreruptoarele compact aflate în laborator, se va însuşi funcţionarea sistemului
cinematic şi se vor nota parametrii nominali cât şi codurile aparatelor conforma catalogului.
2. Schiţele reprezentând construcţia specifică a declanşatoarelor termice, electromagnetice şi de
tensiune minimă cu care sunt dotate întrerupătoarele, schema contactelor.
3. Schemele montajelor utilizate pentru determinări.
4. Tabelele cu date, graficul caracteristicii timp-curent corespunzătoare aparatului verificat.
5. Calculele justificative ale întrerupătorul ales şi datele sale de reglaj pentru motorul indicat.
6. Observaţii şi concluzii.