Sunteți pe pagina 1din 9

120 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

13. DESCĂRCĂTOARE ELECTRICE

13.1 Scopul lucrării

Studiul construcţiei şi funcţionării descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă şi suflaj


magnetic şi a celor cu oxizi metalici, determinarea parametrilor caracteristici pentru
principalele tipuri de rezistenţe neliniare ce sunt utilizate în construcţia acestora.

13.2 Aspecte generale cu privire la supratensiunile din instalaţiile electrice

Descărcătoarele sunt echipamente care asigură protecţia izolaţiei instalaţiilor


împotriva supratensiunilor atmosferice, de comutaţie şi de frecvenţă industrială.
Supratensiunile externe de origine atmosferică având durate foarte mici şi valori de vârf
mari, independente de tensiunea nominală a instalaţiei, au următoarele cauze:
 supratensiuni datorate sarcinilor statice;
 supratensiuni datorate loviturilor de trăsnet directe;
 supratensiuni datorate loviturilor de trăsnet indirecte.
Supratensiunile de comutaţie reprezentând solicitări de scurtă durată, având forma unor
oscilaţii amortizate sunt datorate schimbărilor de configuraţie a reţelei şi sunt provocate cel
mai adesea de:
 deconectarea liniilor electrice sau transformatoarelor ce funcţionează în gol;
 fenomene de rezonanţă;
 întreruperea unui scurtcircuit, amorsarea repetată a unui arc electric faţă de pământ.
Supratensiunile de frecvenţă industrială având durata de existenţă limitată, în care se
depăşesc valorile maxime ale tensiunii de serviciu au următoarele cauze:
 creşterea bruscă a tensiunii la bornele generatoarelor ca urmare a scăderii sarcinii;
 punerea la pământ a unei faze în reţea.
Nivelul de izolaţie al instalaţiilor electrice de înaltă tensiune (220…750 kV) este
determinat în principal de supratensiunile posibil să apară în exploatare. În funcţie de
varianta constructivă, descărcătoarele electrice au rolul de a limita supratensiunile
atmosferice sau atât supratensiunile atmosferice cît şi pe cele de comutaţie la valori ale
nivelului de protecţie Up, mai mici decât cele care definesc nivelul de izolaţie nominal.
Pentru a realiza această funcţie, în cazul unei supratensiuni, descărcătorul stabileşte o
legătură între linia electrică şi pământ de impedanţă suficient de mică astfel încât unda de
Descărcătoare electrice 121

supratensiune să fie limitată la valori nepericuloase pentru echipamente. După limitarea


supratensiunii acţiunea descărcătorului trebuie să se sfârşească prin întreruperea curentului
ce-l parcurge, într-un timp mai mic decât cel corespunzător funcţionării siguranţelor fuzibile
sau demarării sistemelor de protecţie. În condiţii normale de funcţionare, descărcătoarele
electrice nu permit trecerea curentului electric datorită prezenţei unui eclator între
conductorul liniei şi pământ. Spaţiul dintre electrozii eclatorului se proiectează astfel încât
să se străpungă ori de câte ori tensiunea aplicată depăşeşte nivelul limită admis.
Amplitudinea tensiunii de amorsare a spaţiului de descărcare la undele de impuls variază în
funcţie de panta frontului undei de supratensiune, conform figurii 13.1.:

amorsare pe front

tensiunea de amorsare a eclatorului

amorsare pe frontul descrescător

tensiunea critică de amorsare

0 t

(supratensiuni atmosferice)
[s]

Fig. 13.1. Caracteristica tensiunii de amorsare în funcţie de timpul de amorsare

13.3 Descărcătoare cu rezistenţă variabilă

Partea activă a unui descărcător cu rezistenţă variabilă DRV, figura 13.2., este
constituită dintr-un număr de eclatoare 3, înseriate cu rezistenţa variabilă 2 realizată din mai
multe discuri din rezorbit, vilit, carbură de siliciu (carborund), înseriate electric şi alcătuind
o coloană. Ansamblul funcţionează în anvelopa de porţelan 9, prevăzută cu capace frontale
metalice 1, 7, având rol de etanşare şi servind, în acelaşi timp drept borne de conexiuni. În
interiorul anvelopei se introduce azot sau pentaoxid de fosfor pentru a elimina umiditatea
reziduală şi dependenţa tensiunii de amorsare a eclatoarelor de condiţiile atmosferice
variabile.
122 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

1
LEA

R0

2 6
R1 E1

5 R2
E2

R3 E3
3 8

a. b.

Fig. 13.2. a. Secţiune printr-un descărcător; b. Schema electrică echivalentă

Descărcătoarele sunt prevăzute cu limitatoare de presiune 4, pentru a evita explozia în caz


de supraîncărcare, realizate sub forma unor capace cu suprafaţă mare închise de un resort.
Fixarea mecanică a întregului ansamblu în interiorul anvelopei de porţelan se face prin
intermediul unui resort precomprimat 8 care asigură şi forţa de apăsare necesară realizării
unui bun contact între discurile ce formează rezistenţa neliniară 2, subansamblul
eclatoarelor 3, 5, 6 şi capace.
În figura 13.2.b. este dată schema electrică echivalentă a unui descărcător DRV. În
paralel cu eclatoarele E1....E3 sunt conectate rezistoarele neliniare de egalizare R1...R3
(poziţia 6), având rolul de a asigura distribuţia uniformă a tensiunii pe lanţul de eclatoare.
La tensiuni nominale U > 245 kV se utilizează suplimentar şi condensatoare de capacitate C
= 50…100 pF pentru a asigura o repartiţie îmbunătăţită a tensiunii pe modulele eclator şi
pentru a se evita cuplajele capacitive parazite. Cu toate aceste măsuri abaterea tensiunii de
amorsare nu poate scade sub 2…3 %. Eclatoarele unui DRV , figura 13.3. au electrozii 1, de
tip disc, confecţionaţi din tablă de alamă prin ambutisare, fixarea lor fiind realizată cu
piesele electroizolante (carton electrotehnic) 2, ansamblul fiind introdus într-o anvelopa de
porţelan 3. Distanţa d dintre electrozi se reglează pentru o tensiune de amorsare de 3…6 kV
(1 mm de aer corespunde unei tensiuni de amorsare de aproximativ 1 kV).
Geometria electrozilor asigură o distribuţie neuniformă a câmpului electric astfel încât să fie
favorizată realizarea unei stări de preionizare în zona intervalelor disruptive.
Descărcătoare electrice 123

1
d

1
2
6
3

a. b.

Fig. 13.3. Variante constructive de eclatoare:


a. eclator de m.t.; b. eclator m.t. cu rezistenţe neliniare de uniformizare

Caracteristica volt - amper a discurilor de carbură de siliciu, figura 13.4. este aproximată cu
o relaţie de forma:

i  k  u (13.1)

unde  = 4...6 reprezintă coeficientul de neliniaritate al rezistenţei neliniare; k – constantă


de material; u – tensiunea aplicată rezistenţei neliniare.
Rezistenţa dinamică a discurilor, R0d , se defineşte prin relaţia:

du 1
R0 d   (13.2)
di ku  1

i R0d

u
0

Fig. 13.4. Caracteristica neliniară a unui disc de carborund

Neliniaritatea carborundului se explică prin existenţa pe suprafaţa fiecărui cristal a unui


strat subţire de oxid de siliciu SiO care are proprietatea de a-şi schimba rezistenţa electrică
în funcţie de gradientul tensiunii. Valoarea tensiunii care revine stratului de oxid depinde de
raportul dintre rezistenţa stratului de oxid şi a carborundului care trebuie să prezinte o
conductivitate cât mai mare pentru a se obţine un element neliniar de calitate.
124 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

13.4 Descărcătoare cu rezistenţă variabilă şi suflaj magnetic

Descărcătoarele pentru tensiuni înalte care trebuie să facă faţă atât supratensiunilor
atmosferice cât şi celor de comutaţie se realizează cu suflaj magnetic pentru a se facilita
stingerea arcului electric. În figura 13.5. sunt prezentate principalele etape de funcţionare ale
unui descărcător cu suflaj magnetic DRVM precum şi principalele sale elemente
componente. În mod special se observă că eclatoarele E sunt formate din doi electrozi sub
formă de corn introduşi în camere de stingere şi existenţa bobinelor de suflaj magnetic Ls1,
Ls2 în paralel cu elementele neliniare R1, R2.

LEA

Ls1
R1 R1
Re Ls1

E1
Re E2

E3

Ls2

R0 R2

R0

Fig. 13.5. Descărcător electric cu suflaj magnetic

În regim normal de funcţionare, sub acţiunea tensiunii alternative de serviciu a liniei, u(t),
prin descărcător circulă un curent de conducţie is(t), figura 13.5.b., având intensitatea de
0,3...1 mA, care se închide la pământ prin rezistenţa foarte mare Re. Sub acţiunea unei unde
Descărcătoare electrice 125

de supratensiune Us(t), figura 13.5.c, când se atinge tensiunea de amorsare la impuls Ua,
spaţiile distructive ale eclatoarelor E sunt străpunse (se amorsează arcul electric) şi prin
descărcător circulă curentul de descărcare id(t), prin care sunt conduse la pământ sarcinile
electrice corespunzătoare undei de supratensiune. Curentul de descărcare corespunzător
undei de supratensiune circulă pe traseul LEA, R1, R2, R0 deoarece reactanţele inductive ale
bobinelor de stingere sunt mult mai mari decât rezistenţele neliniare R1, R2 , fiind parcurse
de un curent cu un spectru bogat de armonici superioare. După limitarea undei de
supratensiune, figura 13.5.d, descărcătorului i se aplică o tensiune egală cu tensiunea reţelei,
ca urmare rezistenţa dinamică a rezistoarelor neliniare va creşte limitând curentul de însoţire
de frecvenţă industrială la valori de ordinul sutelor de amperi. Curentul de însoţire va circula
aproape în întregime pe traseul Ls1, Ls2, R0 şi va determina în zona eclatoarelor un câmp
magnetic ce va produce forţe electrodinamice sub acţiunea cărora arcul electric este împins
în camerele de stingere cu fantă îngustă unde se asigură astfel stingerea sa şi întreruperea
curentului de însoţire înainte de trecerea prin zero.

13.5. Descărcătoare cu oxizi metalici

Utilizarea tensiunilor foarte înalte în instalaţiile de transport a energiei electrice


reclamă realizarea unor nivele de protecţie scăzute astfel încât scumpirea izolaţiei, odată cu
creşterea tensiunii nominale să nu devină excesivă. Această cerinţă apropie nivelul de
protecţie de cel al supratensiunilor temporare, fiind necesare descărcătoare cu caracteristica
volt – amper cât mai apropiata de caracteristica ideală de protecţie, figura 13.6.:

Up

Und Und - tensiune nominală


descărcător;
Up - tensiune de protecţie.

0 i

Fig. 13.6. Caracteristica de protecţie ideală pentru descărcătoare


126 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

Descărcătoarele cu oxizi metalici prezintă faţă de tehnica clasică o serie de avantaje


precum:
 simplitate constructivă, gabarit redus şi fiabilitate sporită prin eliminarea eclatoarelor şi a
rezistenţelor de egalizare;
 nivelul de protecţie este cu circa 20 % mai mic decât în cazul DRV;
 stabilitate foarte bună a caracteristicii de protecţie tensiune - timp.
Din punct de vedere constructiv descărcătoarele cu oxizi metalici sunt formate dintr-
un rezistor neliniar obţinut prin sinterizarea în faza lichidă a unui amestec de ZnO (90%) cu
alţi oxizi metalici: Bi2O3, CoO, MnO, Cr2O3. Granulele de ZnO având dimensiuni de ordinul
a 10 m sunt înconjurate de pelicule de trioxid de bismut cu grosimea de 0,5…1nm şi care
constituie bariere electrice izolante având un puternic caracter neliniar: la o variaţie a
tensiunii aplicate cu 5% se obţine o variaţie a curentului de 10/1. Schema electrică
echivalentă este prezentata în figura 13.7., unde R0 este rezistenţa neliniară a straturilor
intergranulare de trioxid de bismut ( = 108…10-2 m), C capacitatea intergranulară, R
rezistenţa intrinsecă a granulelor de ZnO ( = 10-2 m), L inductanţa discului de oxizi
metalici care este determinată de geometria căii de închidere a curentului de descărcare.

LEA

R0 C

Fig. 13.7. Schema electrică echivalentă a descărcătoarelor cu oxizi metalici

În tabelul 13.1. sunt prezentate valorile unor parametri electrici care caracterizează
rezistoarele pe bază de oxid de zinc:
Tabelul 13.1. Parametri ai rezistoarelor neliniare cu ZnO
Compania Ecomutaţie / Enominal Eatmosferic / Enominal
General Electric (SUA) 1,95 2,48
Matsusita Electric (Japonia) 2,19 3,78
Meidensha Electric (Japonia) 1,57 2,28
Electrokeramika (Rusia) 1,68 2,23

Valorile rapoartelor prezentate caracterizează nivelul posibil de limitare a supratensiunilor


de comutaţie sau de origine atmosferică.
Descărcătoare electrice 127

13.6 Programul lucrării

13.6.1 Studiul construcţiei descărcătoarelor electrice


Se studiază descărcătoarele electrice existente la lucrare, identificându-se principalele
elemente componente ale diferitelor variante constructive, rolul lor funcţional şi se vor
realiza schemele electrice echivalente. Se va întocmi schiţa constructivă a eclatoarelor
indicate de conducătorul lucrării.

13.6.2 Determinarea experimentală a caracteristicii volt – amper pentru rezistenţa


neliniară
Se realizează montajul experimental având schema electrică prezentată în figura
13.8.:
P1
20A/600V A
T1  15 mA/30 A
220/380 V
220 V R0
-
C V
ºC
+
75/600 V
ATR 8 

Fig. 13.8. Montaj experimental

Se vor identifica discurile din carbură de siliciu respectiv oxid de zinc utilizate în
cadrul lucrării. Pentru determinarea caracteristicii experimentale se procedează astfel:
 se montează electrozii pe suprafaţa elementului neliniar astfel încât să se obţină un
contact electric cât mai bun;
 se aleg domeniile iniţiale de măsură ale aparatelor conform indicaţiilor conducătorului
lucrării;
 cu ajutorul autotransformatorului ATR 8 se creşte tensiunea aplicată discului în trepte de
50 V în domeniul 0…400 V (maxim), înregistrându-se valorile corespunzătoare ale
intensităţii curentului, apoi se reiau determinările în sens descrescător pentru aceleaşi
valori ale tensiunii care s-au utilizat la determinările în sens crescător;
 se deconectează sursa de alimentare ATR 8 după ce tensiunea de încercare este nulă
(verificare !), se înlocuieşte elementul neliniar şi se reiau încercările;
 determinările se vor limita în timp (pe cât este posibil) astfel încât să se evite încălzirea
excesivă a elementelor neliniare ce determină implicit modificarea parametrilor
caracteristici (se monitorizează temperatura elementului neliniar).
128 Aparate electrice - Îndrumar de laborator

13.6.3 Calculul parametrilor k şi 


Pentru fiecare din caracteristicile volt - amper determinate experimental la punctul
anterior se aleg două puncte de funcţionare suficient de îndepărtate (pe ramura crescătoare),
de coordonate (U1,I1) şi (U2, I2), cu care se formează sistemul de ecuaţii:

 I 1  k  U 1
 (13.3)
I 2  k  U 2

rezolvând sistemul de ecuaţii se determină valorile parametrilor k şi ..

13.6.4 Determinarea rezistenţelor elementului neliniar


Cu datele obţinute la punctul 13.6.2 se calculează valorile rezistenţei statice R0, dată
de relaţia:

U
R0 ( statica )  (13.4)
I

şi cele corespunzătoare rezistenţei dinamice, Rod considerată în diferenţe finite, sub forma:

U
R0 d ( dinamica )  (13.5)
I

Rezultatele obţinute se trec în tabel.

13.7 Conţinutul referatului

1. Schiţa constructivă (secţiune) pentru una din variantele de DRV, schiţa eclatorului,
parametrii nominali ai descărcătoarelor electrice studiate.
2. Schemele electrice echivalente, observaţii privind soluţiile constructive utilizate la
variantele de descărcătoare existente în laborator.
3. Schema electrică a montajului experimental utilizat pentru încercări.
4. Tabelele cu datele prelucrate.
5. Trasate grafic, curbele I(U), R0(U), R0d (U), determinate experimental şi prin calcul.
6. Observaţii şi concluzii privind construcţia şi parametrii elementelor neliniare studiate.