LUCRAREA NR.

IDENTIFICAREA ELEMENTELOR COMPONENTE ALE MAȘINII DE CURENT

CONTINUU ȘI ALE MĂRIMILOR NOMINALE. STUDIUL FUNCȚIONĂRII
MAȘINII DE CURENT CONTINUU

1. Scopul lucrării

- Identificarea elementelor componente ale mașinii de curent continuu;

- Stabilirea mărimilor nominale ale mașinii de curent continuu;
- Identificarea modului de funcționare a mașinii de current continuu la
diferite turații.

2. Identificarea elementelor componente ale mașinii de curent continuu

Maşina electrică este un ansamblu de circuite electrice, plasate pe miezuri

magnetice, în general mobile relativ, cuplate între ele magnetic sau electric, sau atât
magnetic cât şi electric1.
Mașina de curent continuu este alimentată la surse de tensiune continuă.
Din punct de vedere constructiv mașina de curent continu se compune dintr-un
stator, care are rol de inductor şi un rotor, care are rol de indus (Fig. 1).
Statorul este format dintr-o carcasă de fontă sau de oţel (1) pe care sunt fixaţi
polii principali (2) şi auxiliari numiți și de comutație (3).
Polii principali sunt executaţi din tole de oţel sau din oţel electrotehnic masiv,
sunt fixaţi pe carcasă.
Polii de comutaţie sunt executaţi din oţel electrotehnic masiv, având formă
paralelipipedică şi sunt fixaţi pe carcasă, fiind poziţionaţi exact la mijlocul distanţei
dintre polii principali.
Înfăşurările de excitaţie şi de comutaţie sunt plasate pe polii principali, respectiv
auxiliari, sunt executate din conductor sau din bare de cupru, izolate. În cazul mașinilor

1
Piroi I., Mașini electrice, Editura Eftimie Murgu, 2009

1
de curent continuu cu magneți permanenți, aceste înfășurări lipsesc.
Înfăşurarea de compensaţie (în cazul mașinilor de puteri mari) se plasează în
crestături practicate în tălpile polilor principali și se conectează în serie cu înfăşurarea
indusului, având rolul de a compensa reacţia de indus.

În părţile laterale ale carcasei sunt situate cele două scuturi cu lagărele aferente.
Rotorul este confecţionat din tole de oţel electrotehnic (6), fixate pe arbore (7),
având crestături periferice în care se află laturile active ale bobinelor indusului. Rotorul
are și un colector cilindric (8) din lamele de cupru, izolate, la care se conectează capetele
bobinelor rotorului.
Pe colector culisează periile, care sunt fixate în suporturile port-perii și care
realizează legătura cu sistemul de alimentare.
În funcție de modul de conectare al înfășurării de excitație sunt construite mașini
de curent continuu cu înfășurarea de excitație separată (Fig. 2.a), cu înfășurarea de
derivație (b), cu înfășurarea de excitație serie (c), cu înfășurarea de excitație compund (d),
cu înfășurarea de excitație mixtă (e).

Fig. 2 Moduri de conectare al înfășurării de excitație

2
 Motoarele cu excitaţie derivaţie sunt folosite la acţionarea maşinilor unelte grele,
alimentarea acestora făcânduse de la o sursă de tensiune constantă sau având numai
înfăşurarea de excitaţie la tensiune constantă, iar indusul alimentat de la o sursă de
tensiune variabilă (motoare cu excitaţia alimentată separat).
Motoarele cu excitaţie serie sunt folosite în tracţiunea electrică, la acţionarea
tramvaielor, troleibuzelor, electrocarelor, la demararea motoarelor autovehiculelor şi la
unele macarale. Ele au caracteristică mecanică moale (viteza scade mult la creşterea
cuplului de sarcină), au cuplu mare la pornire, suportă mai bine suprasarcinile şi nu sunt
sensibile la căderile mari de tensiune.
Motoarele cu excitaţie mixtă se utilizează la acţionările mecanismelor cu regim
variabil, cu număr mare de conectări şi frânare dinamică la oprire. Caracteristicile lor
sunt intermediare în raport cu cele ale motoarelor derivaţie şi serie.
În Fig. 3 sunt prezentate imagini cu mașina de curent continuu din componența
standului UniTrain, la care se pot identifica elementele componente ale acesteia.

Fig. 3 Mașina de curent continuu din componența standului UniTrain

3
 Pentru înțelegerea elementelor componente se vor urmări filmulețele:
https://www.youtube.com/watch?v=HbXXkhqQRxE
https://www.youtube.com/watch?v=E9X_ZQDt670

3. Mărimile nominale ale mașinii de curent continuu

Mărimile nominale sunt acele acele mărimi care sunt inscrise pe plăcuţa cu datele
nominale, la loc accesibil şi vizibil.
Mărimile nominale ale mașinii de curent continuu sunt:
- Tensiunea de alimentare a înfășurării de excitație Uex;
- Tensiunea de alimentare a înfășurării indusului UA;
- Curentul din înfășurarea de excitație Iex;
- Curentul din înfășurarea indusului IA;
- puterea nominală Pn [kW], care pentru regimul de motor reprezintă puterea
mecanică;
- turația n [rpm];
- clasa de izolație;
- factorul de protecție;
- randamentul η, utilizat pentru determinarea puterii electrice P e absorbită din
rețea:
Pn
Pe  (1)


4. Funcționarea mașinii de curent continuu

Mașina de curent continuu poate funcționa în regim de:

- motor, când transformă energia electrică primită la borne în energie
mecanică cedată la arbore;
- generator, când transformă energia mecanică primită la arbore în .electrică
cedată la borne;
- frână electrică, când transformă energia electrică primită la borne și
energia mecanică primită la arbore în căldură.
Pentru funcționarea mașinii de curent continuu în regim de motor se folosesc

4
următoarele metode de pornire:
- pornirea prin conectarea directă la reţea;
- pornirea cu rezistenţe adiţionale, conectate în serie cu circuitul indusului;
- pornirea prin variaţia tensiunii de alimentare, fără reostat de pornire.
Pornirea prin conectarea directă la reţea
Este o metodă simplă şi se poate aplica pentru motoare cu o putere mai mică de
5kW. La pornirea în gol valoarea curentului de pornire poate atinge o valoare cuprinsă
între (8,5÷14)·In, iar timpul de pornire variază între (0,1÷0,3)s. La pornirea în sarcină
curentul de pornire, Ip, este cu aproximativ (15÷35)% mai mare.
Pornirea cu reostat de pornire
Pentru limitarea curentului de pornire se utilizează rezistenţe de pornire înseriate
cu circuitul indusului. Această metodă este utilizată în cazul motoarelor de puteri medii şi
mari. Reostatul de pornire este metalic cu răcire în aer, ulei, nisip sau lichid şi poate fi
realizat cu ploturi, cu diferite trepte de rezistenţă, iar comanda se poate face manual,
automat sau semiautomat. Reostatul de pornire se scoate treptat circuit, până la zero, pe
măsură ce turaţia motorului creşte.
În Fig. 4 este prezentată schema de pornire a motorului de curent continuu,
utilizând 3 trepte de rezistenţă.
Rp1 Rp2 Rp3
Rp
2
1 3

0 4
+
A
k V
Ae REx Lex
M c.c. ML

Fig. 4 Schema de pornire a motorului de curent continuu

Funcţionarea motorului cu reostat de pornire permite reducerea curentului de

pornire la un interval de variaţie de (2÷2,5)·In. Pentru o şi mai mare siguranţă de
recomandă limitarea curentului de pornire la valoarea de (1,5÷2,2)·In, iar valoarea
minimă a curentului este cuprinsă în intervalul (1,1÷1,3)·In dacă motorul porneşte cu
sarcina nominală.
5
 La pornirea motoarelor cu excitaţie derivaţie este necesar ca întâi să se alimenteze
înfăşurarea de excitaţie, pentru ca motorul să aibă un flux de excitaţie.
Pornirea prin modificarea tensiunii de alimentare
Această metodă presupune existenţa unei surse de tensiune continue, reglabile,
care să permită alimentarea la începutul procesului de pornire cu o valoare redusă a
tensiunii de alimentare. Ca şi sursă de tensiune reglabilă poate fi utilizată un grup motor-
generator de curent continuu, redresor, chopper, convertor de tensiune.
Metoda nu este adecvată pentru motorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie,
deoarece înfăşurarea de excitaţie fiind alimentată la aceeaşi tensiune redusă va produce
un flux de excitaţie redus şi în consecinţă un cuplu mic.

5. Etapele de desfăşurare ale lucrării

Pentru studiul funcționării motorului de curent continuu se va utiliza pornirea

reostatică și se vor folosi următoarele echipamente:
- motorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie, având datele nominale
înscrise pe plăcuţa indicatoare;
- redresorul comandat pentru alimentarea înfăşurării indusului şi a
înfăşurării de excitaţie;
- reostatul de pornire cu trepte de rezistenţă;
- panoul de comandă şi control;
- turometrul electronic cu care se va înregistra turaţia;
- calculatorul, la care este conectat turometrul şi care înregistrează turaţia
motorului.
Pornirea reostatică şi determinarea experimentală a variaţiei turaţiei în funcţie de
timp necesită parcurgerea următoarelor etape:
- se alimentează înfăşurarea de excitaţie şi cea a indusului având toată
rezistenţa introdusă în circuitul indusului;
- se porneşte motorul şi se scot treptat treptele de rezistenţă, înregistrându-
se turaţia;
- după scoaterea şi a ultimei trepte de rezistenţă se lasă motorul să
funcţioneze la tensiunea nominală.

6
6. Mersul lucrării
 Se identifică elementele componente și mărimile nominale ale mașinii de
curent continuu din componența standului UniTrain;
 Se identifică elementele componente și mărimile nominale ale mașinii de
curent continuu din laborator;
 Utilizând relația 1 se va calcula puterea absorbită din rețea de mașina de
curent continuu;
 Din graficul de variație al turației în funcție de timp se determină:
- numărul treptelor de rezistenţă;
- turaţia corespunzătoare fiecărei trepte de rezistenţă;
- timpul corespunzător fiecărei trepte reostatice.
 Se vor elabora concluzii referitoare la funcționarea motorului de curent
continuu.