Triggere (bistabile): RS – trigger; D – trigger; T – trigger

Trigger - o clasă de dispozitive electronice care au capacitatea pentru o perioadă

lungă de timp să se afle într-una din cele două stări stabile și să alterneze între ele sub
influența semnalelor externe. Fiecare stare a bistabilului este ușor cunoscută din
valoarea tensiunii de ieșire.
O caracteristică distinctivă a bistabilului este proprietatea memoriei
informației binare. Prin memoria bistabilului se subînțelege abilitatea de a rămâne într-
una din cele două stări și după încetarea acțiunii semnalului de comutare. Primind una
dintre stări ca „1” și cealaltă ca „0”, se poate considera că bistabilul stochează
(memorează) un bit al numărului înscris în cod binar.
Există multe sisteme de clasificare pentru bistabile. În general bistabilele sunt de
următoarele tipuri:
- bistabile asincrone. Ele își schimbă starea direct din momentul apariției
semnalului informațional corespunzător;
- bistabile sincrone răspund la semnalele informaționale numai dacă există un
semnal corespunzător la așa-numita intrare sincronă C (din engleză clock). Această
intrare este denumită și „tact”. Astfel de semnalele informaţionale se numesc sincrone.
Bistabilele sincrone, la rândul lor, sunt împărțite în bistabile cu comandă statică
și dinamică prin intrarea de sincronizare C.
Bistabilele cu comandă statică (prin potenţial) percep semnalele informaționale
atunci când sunt aplicate la intrarea C a unei unități logice (intrare directă) sau zero
logic (intrare inversă).
Bistabilele cu comandă dinamică (sincrone) percep semnalele informaționale
atunci când semnalul de la intrarea C se schimbă (scade) de la 0 la 1 (intrarea C
dinamică directă) sau de la 1 la 0 (intrarea C dinamică inversă). De asemenea se
întâlnește și denumirea „bistabil comandat de front”.
Analizăm câteva dintre principalele tipuri de bistabile.

4.7.3.1 Bistabilul – RS

Bistabilul RS (sau bistabilul SR) este un bistabil care își păstrează pre-starea
anterioară când la intrări zero logic și își schimbă starea de ieșire atunci când este
aplicată la una dintre intrări, S sau R, unitatea logică.
De obicei, bistabilul, ca și o serie de alte circuite integrate, are două ieșiri:
directă Q și inversă Q . La ieșirea inversă, semnalul este opus semnalului de la ieșirea
directă. Acest lucru se face pentru confortul dezvoltatorilor de dispozitive digitale.
În cea mai simplă versiune, bistabilul este o structură simetrică din
două elemente logice SAU-NU sau ȘI-NU, acoperite de reacție pozitivă încrucișată.
Acesta este așa-numitul bistabil RS asincron prezentat în figura 16.
 Figura 16 – Bistabil RS: a – cu elemente ȘAU-NU; b – cu elemente
ȘI-NU; c – simbolul convențional; d – circuit de debousare
(de înlăturare a săritului contactelor)

Când se aplică unitatea la intrarea S (din engleză. Set – stabilire) starea de la

ieșire devine egală cu unitatea logică. Iar atunci când se aplică unitatea la intrarea R (din
engleză Reset – resetare) starea de la ieșire devine egală cu zero logic. Starea în care la
ambele intrări R și S simultan se aplică unități logice, în această schemă este interzisă,
(deoarece trece circuitul în regim de generare).
Ridicarea simultană a două „1” este practic imposibilă. La retragerea unei „1”
bistabilul RS trece în starea determinată de „1” rămasă. Astfel, bistabilul RS are trei
stări, dintre care două sunt stabile (când semnalele de comandă sunt eliminate, bistabilul
RS rămâne în starea prestabilită) și una instabilă (când semnalele de comandă sunt
eliminate bistabilul RS nu rămâne în starea stabilită, ci intră într-una din cele două stări
de ieşire stabile).
Bistabilele RS sunt adesea folosite pentru a elimina așa-numitele debousarea
contactelor, schema de conectare pentru această aplicație este redată în figura 16, d.

4.7.3.2 Bistabilul D
Bistabilele D sunt numite de asemenea și bistabile cu întârziere, simbolizarea
unui astfel de bistabil este prezentată în figura 17, a.
D – trigger-ul (D din engleză delay – reținere) – memorizează starea
intrării D și o redă la ieșire.
Bistabilele D au cel puțin două intrări: intrarea informațiilor – D și in-
trarea de sincronizare – C. Ele sunt cu comandă statică și dinamică.
Bistabilul D cu comandă statică la aplicarea „1” de permisiune la intrarea C, se
transformă într-un repetor. In timpul acțiunii semnalului de la intrarea C, la ieșirea Q a
bistabilului, se repetă informația de la intrarea D. După înlăturarea semnalului de la
intrarea C, informația de la ieșire se memorizează la fel ca în momentul înlăturării
semnalului de activare de la intrarea C. Starea de ieșire a bistabilului nu se schimbă
 până la sosirea următorului semnal la intrarea C. Formele de undă ale funcționării unui
astfel de bistabil D sunt prezentate în figura 17, c.

– structura logică a bistabilului D cu comandă statică; c – formele de undă ale funcționării bis

În bistabilul D cu comandă dinamică, informația de la intrarea D se înscrie în

trigger numai în momentul modificării nivelului semnalului la intrarea C. În restul
timpului, starea bistabilului nu se schimbă.
Bistabilul D cu comandă dinamică poate fi comandat atât cu frontul
anterior cât și posterior (căderea) al impulsurilor de sincronizare. Deseori se folosește
comanda conform căderii semnalului de la 1 la 0.
În prezent bistabilele D au devenit pe larg utilizabile datorită simplității și
versatilității sale.

4.7.3.3 Bistabilul T

Bistabilul T deseori este numit bistabil de numărare deoarece este cel mai simplu
numărător până la 2. Bistabilul T poate fi construit pe diverse baze. Considerăm
construcția sa în baza bistabilului D.
Pentru a obține un bistabil T, este suficient ca în bistabilul D să se introducă
reacția de la ieșirea inversată Q la intrarea informațională D, așa cum se arată în figura
18, a.
 Analizăm funcționarea
Figura bistabilului.
18 – Bistabil Fie pentru
T sincron: a – înînceput că bistabilul D
baza bistabilului D;se află în
starea: Q = 0, Q = D = 1. La intrarea C se aplică
b – simbolul o succesiune de impulsuri cu o
tehnic
anumită frecvență.
Atunci, după sosirea primei descreșteri a impulsului de la 1 la 0 la intrarea C,
informația de la intrarea D = 1 se va înscrie în bistabil și la ieșirile sale va apărea starea:
Q = 1, Q = D = 0. După aceea, bistabilul va fi gata pentru următoarea comutare.
După sosirea următoarei descreșteri a impulsului la intrarea C, informația de la
intrarea D = 0 va fi rescrisă în bistabil și la ieșirile sale va apărea starea Q = 0, Q = D
= 1.
Procesul se va repeta în continuare conform aceluiași algoritm. Ca urmare la
ieșirea bistabilului, impulsurile vor fi generate cu o frecvență de
două ori mai mică ca frecvența semnalelor de intrare.
De obicei, pe lângă intrarea de ceas T, bistabilele T au o intrare R pentru setarea
bistabilului în starea inițială zero. În această stare când R = 1 la
ieșirea directă a bistabilului Q = 0 – zero logic. Intrarea R, are de obicei prioritate.
Aceasta înseamnă că, în timp ce la intrarea R a bistabilului acționează nivelul logic „1”
bistabilul nu răspunde la impulsurile care sosesc la intrarea de numărare T și începe să
funcționeze, numai după aplicarea unui „0” logic la intrarea R.
Bistabilele T sunt folosite pentru diviziunea frecvenței, în numărătoarele de
impulsuri și alte dispozitive.

Numărătoare (contoare)

Numărătoarele sunt dispozitive digitale secvențiale și sunt destinate pentru a

efectua operații de numărare și stocarea codului numărului de impulsuri numărate.
Numărătoarele ocupă un loc important ca element de bază al echipamentelor digitale de
măsurare, deoarece în baza lor se fabrică divizorii de frecvență, numărătoare și
integratoare a convertoarelor analog-digitale, măsurătoare de frecvență, măsurătoare
de fază și alte dispozitive pe baza lor. Există diferite scheme de numărătoare care diferă
prin scopul lor, tipul de bistabile utilizate, organizarea comutării între ele, ordinea
schimbării stării. Conform ordinei schimbării stărilor, numărătoarele sunt cu ordine
naturală și arbitrară de numărare. În prima, valoarea codului fiecărei stări ulterioare a
numărătorului diferă cu o unitate față de codul stării anterioare. În numărătoarele cu o
ordine de numărare arbitrară, valorile codurilor stărilor vecine pot diferi cu mai mult de
o unitate. Numărătoarele sunt, de asemenea, subdivizate în simple și reversibile.
Numărătoarele simple sunt împărțite în numărătoare de adunare și scădere. În
numărătoarele de însumare, codul stării ulterioare are o valoare mai mare decât codul
stării anterioare, iar în numărătoarele de scădere, are o valoare mai mică.
Numărătoarele reversibile pot funcționa atât în regimul de însumare, cât și în
regimul de scădere.
Parametrii de bază ai numărătoarelor sunt:
- modulul de numărare sau factorul de conversie Ксn;
- viteza numărătorului.
Modulul de numărare Kcn caracterizează numărul stărilor stabile ale
numărătorului, adică numărul limitativ de impulsuri care poate fi numărat de el. După
sosirea Kcn a impulsurilor de intrare, numărătorul revine la starea inițială. Astfel de
numărătoare sunt, de asemenea, numite divizori cu un număr egal cu Kcn. Prin modului
de numărare, numărătoarele sunt împărțite în binare, la care Kcn = 2m și non-binare, în
care Kcn < 2m, unde m este un număr întreg pozitiv.
Viteza numărătorului, la rândul său, este determinată de două valori:
- rezoluție, adică intervalul de timp minim admis între aplicarea a două
impulsuri de intrare, la care nu există pierderi de numărare;
- setarea timpului tset al codului contorului, adică intervalul de timp dintre
momentul sosirii semnalului de intrare și momentul finalizării tranziției contorului la o
nouă stare stabilă.

Numărătoare binare
Cel mai convenabil element de bază pentru construirea numărătoarelor este
bistabilul de numărare de tipul T. Un astfel de bistabil este în esență cel mai simplu
numărător cu Kcn = 21 = 2. Conectând mai multe bistabile T într-un anumit mod într-o
structură secvențială, putem obține un numărător multibit. Dacă sunt utilizate ca
elemente de bază bistabile T cu o intrare directă de numărare dinamică, atunci pentru a
construi un numărător binar de însumare pe trei biți, acestea trebuie combinate așa cum
se arată în fig. 8.28, a. Deoarece declanșarea tuturor bistabilelor cu intrare directă de
numărare dinamică are loc pe frontul anterior a impulsului de numărare, atunci pentru a
implementa operația de însumare, este necesar ca la bistabilele T2 și T3 să se aplice
informații de la ieșirile inversate Q ale bistabilelor anterioare. Formele de undă
funcționării bistabilelor într-un astfel de circuit de numărare sunt prezentate în fig. 8.28,
b (crucea pe impulsuri arată declanșarea pe frontul anterior). Stările ieșirilor Q1, Q2 și
Q3 vor fi grupate în funcție de numărul impulsului de numărare din tabelul 8.5. Este
evident din figură și din tabel că codul binar stabilit de stările logice ale ieșirilor
numărătorului corespunde numărului ordinal al impulsului de numărare de la intrarea C.
La aplicarea ultimul impuls al optulea, numărătorul revine la starea sa inițială, după care
se repetă procesul. Modulul de numărare într-o astfel de schemă va fi egal cu Kcn = 23 =
8. Simbolul grafic convențional a unui numărător binar cu trei biți cu denumirile de
greutate ale ieșirilor este prezentat în fig. 8.28, c.

Figura 8.28 – Schema numărătorului binar sumator pe baza bistabilelor T cu

intrare dinamică de numărare directă (a), formele de undă ale lui (b)
și simbolul tehnic convențional (c)
Tabelul 8.5 – Tabelul de adevăr al funcționării numărătorului T cu sumare
Numărul impulsului Starea
1 2 3 4 5 6 7 8
de numărare inițială
Q1 0 1 0 1 0 1 0 1 0
Q2 0 0 1 1 0 0 1 1 0
Q3 0 0 0 0 1 1 1 1 0
Codul zecimal 0 1 2 3 4 5 6 7 0

Numărătorul de însumare poate fi, de asemenea, construit pe baza de bistabile T

cu o intrare inversă de numărare dinamică. În acest caz, deoarece bistabilele sunt
declanșate pe frontul posterior a impulsului de numărare, nu este necesar să se utilizeze
ieșirile inverse Q ale acestor bistabile. Semnalul la intrarea fiecărui bistabil ulterior
trebuie să fie furnizat de la ieșirea directă a bistabilului anterior (fig. 8.29, a). În acest
caz trebuie avut în vedere faptul că funcționarea întregului numărător va avea loc pe
frontul posterior a impulsului de numărare C, așa cum se arată în formele de undă din
fig. 8.29, b.
Schema numărătorului binar cu trei biți de însumare în baza bistabilelor T cu intrare de numărare inv
formele de undă ale funcționării (b)
Pentru a efectua operația de scădere, este suficient să se schimbe legăturile
electrice utilizate la ieșiri cu niveluri logice inverse sau să se utilizeze bistabile cu intrări
de tip invers cu control dinamic. Dacă numărătorul de scădere se poate realiza pe baza
bistabilelor T cu o intrare dinamică directă, atunci semnalele către intrările bistabilelor
ulterioare trebuie furnizate de la ieșirile directe ale bistabilelor anterioare (fig. 8.30, a ).
Formele de undă ale funcționării unui numărător pe baza unei astfel de scheme sunt
prezentate în fig. 8.30, b. Din ele se poate observa că, la fiecare impuls de numărare
ulterior, codul de ieșire scade cu o unitate (scădere). Cu ultimul, al optulea impuls,
contorul revine la starea inițială zero.
Astfel, prin recomutarea ieșirilor de la invers la non-invers și invers, este posibil
să se obțină atât numărătoare cu sumare, cât și cu scădere. Această proprietate este baza

ma numărătorului binar cu scădere pe baza bistabilelor T cu intrare de numărare dinamică directă (a)
pentru construirea numărătoarelor reversibile.
 Divizor de frecvență cu bistabile. Numărător de impulsuri

Numărătoarele (contoarele) de impulsuri – componente indispensabile ale

ceasurilor electronice, microcalculatoarelor, frecvențmetrelor și multe alte instrumente
și dispozitive ale tehnicii digitale. Baza lor o constituie bistabilele cu intrare de
numărare.
Numărătoarele în tehnica digitală reprezintă niște elemente speciale, care permit
numărarea cantității de impulsuri aplicate la intrare. Conceptul „numărător de
impulsuri” este strâns legat de conceptul de „divizor de frecvență”. De fapt practic, este
același dispozitiv. Dar să considerăm totul într-o ordine.
Cel mai simplu divizor/numărător de frecvență poate fi bistabilul ceasului
studiat mai sus. Pentru ca acest bistabil să funcționeze ca divizor, trebuie ca să se aplice
nivel „0” logic la intrarea R. Acum, dacă la intrarea C, este aplicată o succesiune de
impulsuri cu o anumită frecvență constantă, atunci la descreșterea fiecărui impuls de
intrare, bistabilul va comuta și trece în stare opusă. Dacă divizorul de frecvenţă este
prevăzut cu ieşiri după fiecare trigger, așa cum se arată în figura 19, a, apoi obținem un
numărător de impulsuri.
Un bistabil numără până la doi, două conectate în serie până la patru, n bistabile
– până la 2n impulsuri.
Funcționarea unui circuit cu 4 astfel de bistabile este prezentată în figura 19.
Ca rezultat, la ieșirea fiecărui bistabil T, vom obține un alt semnal cu o rată de
repetare a impulsului de două ori mai mică decât frecvența impulsului de la intrarea sa.
După cum se poate vedea din figură, perioada semnalului la ieșirea fiecărui bistabil
divizor este exact de două ori mai mare ca perioada semnalului de intrare. Iar frecvență
semnalul de ieșire, respectiv, este de două ori mai mică decât cea de la intrare. Dacă
frecvenţa semnalului de intrare este egal cu f, apoi la ieșirile divizorului vom obține
semnale cu următoarele frecvențe:
Q0 – f/2; Q1 – f/4; Q2 – f/8; Q3 – f /16.
 Analizând concomitent starea ieșirilor numărătorului, se poate determina câte
impulsuri au trecut în numărător.
Astfel, starea ieșirilor caracterizează numărul înscris în numărător. Dacă fiecărei
ieșiri i se atribuie propria greutate: Q1 = 1; Q2 = 2; Q3 = 4; Q4 = 8, atunci se poate
determina numărul de impulsuri care s-au aplicat la intrarea numărătorului
N = 1∙ Q1+ 2 ∙Q2 + 4 ∙ Q3 + 8 ∙ Q4 . (1)
Figura 19 – Numărător binar de impulsuri: a – schema electrică de
De exemplu, în figura 19, b, starea selectată a ieșirilor numărătorului ne dă
principiu; b – formele de undă ale funcționării
numărul
N = 1 ∙ 1 + 2 ∙ 1 + 4 ∙ 0 + 8 ∙ 1 = 11.
Dar seriile de bistabile T pot forma doar numărătoare binare, adică cele care au
capacitatea maximă Nmax egală cu:
Nmax = 2n , (2)
unde n este numărul de bistabile din circuit.
Pentru a construi un numărător cu un alt factor de numărare, de exemplu,
măsurile 10, se utilizează circuite de reacții, așa cum se arată în figura 20. Pentru acesta
bistabilul T al numărătorului trebuie să aibă o intrare asincronă S . Când se aplică „1”
logică la această intrare bistabilul este setat pe poziția 1.

Figura 20 – Numărător zecimal

Datorită reacției, în schema din figura 20, odată cu sosirea celui de-al 8-lea
impuls la ieșirea lui T4, va apărea un „1” logic, care va trece bistabilele T2 și T3 tot în
starea „1” logic. Al nouălea impuls trece T1 în starea „1” și toate bistabilele
numărătorului sunt în starea „1” logic. Al zecelea impuls setează toate bistabilele la „0”
logic și începe numărarea – din nou.
În acest caz, datorită reacției, starea numărătorului face o săritură de la al 9-lea
la al 13-lea impuls, ajungând după al 8-lea impuls pe poziția a 14-a de numărare.
Pot exista și alte reacții diferite. Sunt fabricate o largă nomenclatură de
numărătoare atât TTL cât și CMOS.
Rezultatul numărării este format într-un cod dat, care poate fi stocat în
memoria numărătorului sau să fie citit de un alt dispozitiv al tehnicii digitale – decodor.