UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA TRANSPORTURI

Secția Telecomenzi și Electronică în Transporturi

MĂSURĂRI ELECTRONICE ȘI
ACHIZIȚII DE DATE
PROIECT

Proiectarea unui aparat de măsură numeric

Îndrumător Student
S.l.fiz.ing. NEMȚOI Lăcramioara
Mihaela

București
Anul 2021-2022
UNIVERSITATEA „POLITEHNICA” DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA TRANSPORTURI

Secția Telecomenzi și Electronică în Transporturi

Frecvențmetru numeric
Să se proiecteze un aparat de măsură numeric cu funcția de
frecvențmetru ce va măsura până la 10MHz cu o precizie de ±1Hz.

Îndrumător Student
S.l.fiz.ing. NEMȚOI Lăcramioara
Mihaela

București
Anul 2021-2022
Cuprins
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE...........................................................................................

1.1 IMPORTANȚA APARATELOR DE MĂSURĂ.....................................................................1

1.2 AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE APARATELOR DE MĂSURĂ ELECTRONICE FAȚĂ DE
CELE ANALOGICE.....................................................................................................................2

CAPITOLUL 2. SCHEMA BLOC...........................................................................................

CAPITOLUL 3. MEMORIU TEHNIC....................................................................................

3.1 TRIGGER SCHMITT.......................................................................................................4

3.2 CIRCUITUL POARTĂ - OPERATORUL ŞI (AND)...........................................................7

3.3 BAZĂ DE TIMP.............................................................................................................8

3.3.1 Decodor binar..........................................................................................................8

3.3.2 Oscilatorul cu cuarţ...............................................................................................10
3.3.3 Divizorul de frecvență...........................................................................................12
3.4 BLOC DE AFIȘARE ȘI NUMĂRARE...............................................................................13

3.4.1 Numărător binar....................................................................................................13

3.4.2 Registru de memorare...........................................................................................15
3.4.3 Afișaj numeric.......................................................................................................16
CAPITOLUL 4. BREVIAR DE CALCUL............................................................................

4.1 ERORI........................................................................................................................21
CAPITOLUL 5. SCHEMA ELECTRICĂ GENERALĂ.....................................................
CAPITOLUL 6. CALCUL ECONOMIC..............................................................................
CAPITOLUL 7. CABLAJUL IMPRIMAT...........................................................................

CAPITOLUL 8. CONCLUZII................................................................................................
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................
Capitolul 1. Introducere
1.1 Importanța aparatelor de măsură
Măsurarea este operația experimentală prin care se determină, cu
ajutorul unor mijloace de măsurat valoarea numerica a unei mărimi în
raport cu o unitate de măsură dată. Din punct de vedere matematic
procesul de măsură constă în a compara o mărime A cu o alta mărime de
aceeași natură B luata drept unitate de măsură.
Indicația aparatului de măsură(AM) este percepută de un
operator(O) iar rezultatul măsurii se transmite mai departe pentru a fi
utilizat în practică (UR).

Un aparat de măsură electronic este un aparat care măsoară prin

mijloace electronice o mărime electrică sau una neelectrică.
Aparatele electrice și electronice pentru măsurarea mărimilor
neelectrice conțin un traductor, dispositive intermediare și dispozitivul de
măsurat, având în general o structură comună.
Aparatele de măsurat electronice sunt folosite la:
 Măsurări de precizie în cadrul unui laborator
 Măsurări cu transmitere a rezultatelor la distanță
 Măsurări cu prelucrarea datelor pe calculator
 Măsurări în procesele industriale de automatizare
 Controlul și supravegherea centralizată în procese industriale
Majoritatea aparatelor de măsură moderne sunt digitale, folosind
un afișaj numeric. Modelele mai vechi de aparate de măsură sunt însă
mecanice, utilizând un indicator mecanic pentru afișarea mărimii
măsurate. În ambele cazuri, este nevoie de o setare a aparatului pentru
indicarea corespunzătoare a mărimilor măsurate.

1
 Studiul aparatelor de măsură este deosebit de important, deoarece
în zilele noastre se poate măsura pe cale electrică aproape orice mărime
electrică sau neelectrică. Așadar, pentru a putea efectua o măsurătoare se
stabileşte o metodă de măsurare şi se utilizează un mijloc de măsurare,
adică un aparat de măsurat.

Din punct de vedere al modului de afișare a rezultatului măsurării,

aparatele de măsură pot fi clasificate în două categorii, și anume:
• Aparate analogice(în general cu afișaj cu scală sau ac);
• Aparate digitale(numerice, cu afișaj de tip numeric al
rezultatului).
Aparatele de măsură analogice pot fi
electromecanice(magnetoelectrice, feromagnetice, electrostatice etc.) sau
electronice.

1.2 Avantaje și dezavantaje ale aparatelor de măsură electronice față de

cele analogice
Aparatele de măsură electronice prezintă următoarele avantaje, față de cele analogice:
– precizia de măsurare este foarte ridicată;
– erorile subiective, de citire, calibrare, scala și paralaxă sunt eliminate;
– asigură evaluarea foarte rapidă a valorii mărimii măsurate;
– au o sensibilitate foarte mare;
– asigură o viteză foarte mare (aparatele de măsură pot efectua chiar și sute de măsurări pe
secundă);
– asigură confort în efectuarea măsurătorilor;
– asigură comutarea automată pe domeniul de măsurare;
– oferă posibilitatea conectării cu calculatorul, telefonul mobil sau alte aparate;
– asigură posibilitatea înregistrarii precise și rapide a rezultatelor;
– oferă posibilitatea automatizării întregului proces de măsurare;
– oferă posibilitatea transmiterii rezultatelor la distanță, fără erori.

Aparatele de măsură electronice prezintă următoarele dezavantaje, față de cele analogice:

– complexitate mare;
– cost ridicat.

2
Capitolul 2. Schema bloc

Figura 1. Schema bloc a aparatului proiectat

3
Capitolul 3. Memoriu tehnic
3.1 Trigger Schmitt
Trigger Schmitt este un bistabil particular care basculează numai
când semnalul de intrare depășește anumite praguri, particularitate ce
permite evitarea basculării falsedatorate zgomotelor. Se utilizează la
convertirea semnalelor periodice în semnale dreptunghiulare sau în
impulsuri logice. De asemenea, se utilizează și la refacerea semnalelor
dreptunghiulare lente sau distorsionate.
Caracteristica principală a unui Trigger Schmitt este prezența fenomenului de histerezis:
basculările au loc la valori diferite ale tensiunii de la intrare (Up1 si Up2) în funcție de sensul
în care această tensiune variază.

Triggerul Schmitt este întâlnit la intrarea frecvenţmetrelor

numerice precum şi la intrarea multor blocuri ce lucrează cu semnale
logice; se utilizează atât ca circuit independent, cât şi ca circuit de intrare
pentru o serie de porţi logice, sau la intrarea de tact a unor numărătoare
integrate, etc.

4
 Un Trigger Schmitt cu tranzistoare, cu rol de formator de
impulsuri dreptunghiulare a fost deja întâlnit la o schemă de bază de timp
pentru osciloscoape. În cele ce urmează vom prezenta două tipuri de
trigger Schmitt: formator de tensiune dreptunghiulară alternativă, şi
formator de impulsuri (semnale) logice.

Triggerul Schmitt ca formator de semnal logic TTL/CMOS

În acest caz, ieşirea triggerului Schmitt trebuie să producă semnale

compatibile TTL/CMOS, ceea ce impune ca ambele praguri să fie
pozitive; astfel, nivelul în starea JOS trebuie să fie 0V, iar cel în starea
SUS trebuie să fie apropiat de tensiunea de alimentare. O asemenea
particularitate este oferită în mod natural de porţile logice, însă problema
poate fi rezolvată şi cu amplificatoare operaţionale.

Schema de trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu amplificator operaţional

Pentru a face ca tensiunea de ieşire(Uo) în starea JOS să fie

zero(UoL=0V), este necesar ca amplificatorul să fie alimentat simetric
(Ucc şi 0); în plus, acesta trebuie să fie cu ieşire pe TEC-MOS, pentru ca
starea JOS a ieşirii să fie la 0V( etajele de ieşire cu tranzistoare bipolare
permit obţinerea unui nivel de 1…2V în starea JOS). În sfârşit, pentru a
face ca 11 ambele praguri să fie pozitive, este necesar ca pe intrarea
neinversoare să fie aplicată o tensiune de referinţă(Ur). O schemă de
trigger Schmitt cu alimentare asimetrică folosind montajul inversor este
prezentată în figura 2, unde Ur este tensiunea de referinţă menţionată.

Figura 2. Trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu AO în

montaj inversor

5
Schema de trigger Schmitt cu inversoare CMOS
Triggerul Schmitt realizat cu inversoare CMOS este una din cele
mai simple soluţii realizabile cu porţi logice. Schema de principiu a unui
astfel de trigger Schmitt este ilustrată în fig. 2, unde R1 şi R2 formează
reţeaua de reacţie pozitivă, existentă şi la triggerele prezentate anterior.
În absenţa tensiunii de intrare (Ui), ieşirea inversorului I1 se află în 1
logic, şi ca urmare, ieşirea lui I2 (deci şi a triggerului) se află în 0
logic(Uo=0v).
După aplicarea lui (Ui) tensiunea de intrare a inversorului I1(Ui’)
evoluează după ecuaţia:
Ui’=Ui-(Ui-UoL)*K; K=R1/(R1+R2)
care arată că la creşterea lui Ui creşte şi Ui’; la atingerea pragului de basculare(Ud) a
inversorului I1, ieşirea triggerului urcă în 1 logic(Uo=UoH). Valoarea tensiunii Ui la care are
loc bascularea circuitului, constituie pragul superior, calculabil cu relaţia:
Up1=UDD/2*(1-K)
Unde s-a ţinut cont că UoL=0V, Ud=UDD/2. Orice evoluţie a
intrării Ui, care face ca Ui’ să se menţină deasupra tensiunii Ud,
determină ieşirea să rămână tot în 1 logic(Uo=UoH=UDD), timp în care
Ui’ satisface relaţia:
Ui’=Ui-(Ui-UoH)*K
În momentul în care tensiunea Ui’ redevine egală cu Ud, triggerul
basculează din nou, revenind în starea iniţială(Uo=0V). Valoarea lui Ui
la care se produce această rebasculare constituie pragul inferior, ce se
calculează cu relaţia:
Up2=UDD*(1-2*K)/2*(1-K)
ţinând cont că:
UoH=UDD şi Ud=UDD/2
În sfârşit, din scăderea celor două praguri, rezultă tensiunea de histerezis:
Uh=K*UDD/(1-K)

6
 Figura 3. Trigger Schmitt cu inversoare CMOS

Figura 4. Simboluri pentru triggerul Schmitt

3.2 Circuitul poartă - Operatorul ŞI (AND)

Funcţia realizată de o poartă AND cu două intrări este numită
uneori multiplicare logică sau produs logic şi este simbolizată algebric
printr-un punct de multiplicare. Deci semnalul de ieşire al unei porţi
AND cu intrările X şi Y are valoarea X • Y, cum arată fig.5 a).

Ucc

R2
1k

D1 Y=A*B
A

P
D2
7
B

0V 0V
 0

Figura 5. a)
Figura 5. b)

A B Y

0 0 0

0 1 0

1 0 0

1 1 1

Figura 5. c)

Schema electrică de principiu a acestuia (implementarea cu

diode) este prezentată în fig. 5 b). Se observă că ieșirea (Y) urcă în 1
logic, numai dacă, pe ambele intrări A şi B se aplică simultan 1 logic (în
acest caz, diodele D1 şi D2 sunt blocate). Aplicarea unui 0 logic pe una din
intrări, deschide dioda corespunzătoare, producând 0 logic la ieşire
(potenţialul punctului P cade la o valoare apropiată de 0V). În fig. 5 c)
este prezentat tabelul de adevăr pentru acest tip de operator.

3.3 Bază de timp

Baza de timp (BT) este constituită dintr-un oscilator de mare
precizie şi stabilitate şi un lanţ de divizoare de frecvenţă, ca în figura 6.
De mare importanţă pentru eroarea de măsură a aparatului este eroarea
relativă a frecvenţei etalonului cu cuarţ:

f Q −f Q
ε= 0

fQ 0

8
 Figura 6. Schema funcțională a bazei de timp

În cadrul frecvențmetrului numeric, baza de timp are rolul de a

crea intervalul de măsură (Tm), plecând de la un oscilator foarte stabil,
urmat de un divizor de frecvență. De regulă, se asociază bazei de timp și
circuitele secvențiatorului care generează semnalele de control necesare
coordonării operațiilor dintr-un ciclu de măsură.

3.3.1 Decodor binar

Decodoarele binare sunt alt tip de dispozitiv logic digital care are
intrări de coduri pe 2 biți, 3 biți sau 4 biți în funcție de numărul de linii
de introducere a datelor, deci un decodor care are un set de doi sau mai
mulți biți va fi definit ca având un cod n-biți și, prin urmare, va fi posibil
să reprezinte 2n valori posibile. Astfel, un decodor decodează, în general,
o valoare binară într-o valoare non-binară prin setarea exactă a uneia
dintre cele n ieșiri ale sale la "1" logic.
Dacă un decodor binar primește n intrări (de obicei grupate ca un
singur număr binar sau boolean), acesta activează una și numai una dintre
cele 2n ieșiri bazate pe acea intrare, cu toate celelalte ieșiri dezactivate.

Figura 7. Poartă NOT

9
 De exemplu, un inversor (poartă NOT) poate fi clasificat ca un
decodor binar 1-la-2 cu 1 intrări și 2 ieșiri (21) deoarece, cu o intrare A,
poate produce două ieșiri A și not-A după cum se arată.
Atunci, putem spune că un decodor logic combinațional standard
este un decodor n-la-m, unde m ≤ 2n și a cărui ieșire Q este dependentă
numai de starea de intrare prezentă. Cu alte cuvinte, un decodor binar se
uită la intrările sale curente, determină care cod binar sau număr binar
este prezent la intrările sale și selectează ieșirea adecvată care corespunde
acelei intrări binare.
Un decodor binar convertește intrările codate în ieșiri codificate,
unde codurile de intrare și ieșire sunt diferite și decodoarele sunt
disponibile pentru a "decoda" un model de intrare binar sau BCD (cod
8421) la un cod de ieșire zecimal, de obicei. Decodoarele BCD-la-
zecimal, disponibile în mod obișnuit, includ TTL 7442 sau CMOS 4028.
În general, un cod de ieșire a decodoarelor are mai mulți biți decât codul
său de intrare, iar circuitele practice "decodor binar" includ configurații
de linii 2-la-4, 3-la-8 și 4-la-16.

Figura 8. Decodor binar 2-la-4

3.3.2 Oscilatorul cu cuarţ

Una dintre cele mai importante caracteristici ale oricărui oscilator
este stabilitatea sa de frecvență sau, cu alte cuvinte, capacitatea sa de a
furniza o ieșire de frecvență constantă în condiții de sarcină variabilă.
10
 Unii dintre factorii care afectează stabilitatea de frecvență a unui
oscilator includ, în general, variațiile temperaturii, variațiile în sarcină,
precum și modificarea tensiunii de alimentare cu curent continuu pentru a
numi câteva. Stabilitatea de frecvență a semnalului de ieșire poate fi
îmbunătățită foarte mult prin selectarea corespunzătoare a componentelor
utilizate pentru circuitul de feedback rezonant, inclusiv amplificatorul.
Dar există o limită a stabilității care poate fi obținută din circuitele
rezervor normale LC și RC.
Pentru a obține un nivel foarte ridicat de stabilitate a oscilatorului,
este utilizat, în general, un cristal de cuarț ca dispozitiv de determinare a
frecvenței pentru a produce alte tipuri de circuit oscilator cunoscut, în
general, ca un oscilator cu cristal de cuarț (XO).
Atunci când o sursă de tensiune este aplicată unei mici bucăți
subțiri de cristal de cuarț, ea începe să schimbe forma, producând o
caracteristică cunoscută ca efect piezoelectric. Acest efect piezoelectric
este proprietatea unui cristal prin care o sarcină electrică produce o forță
mecanică prin schimbarea formei cristalului și invers, o forță mecanică
aplicată cristalului produce o sarcină electrică.
Deci, dispozitivele piezoelectrice pot fi clasificate ca traductoare
în timp ce convertesc energia de un fel în altă energie (electrică în
mecanică sau mecanică în electrică). Acest efect piezoelectric produce
vibrații sau oscilații mecanice care pot fi folosite pentru a înlocui
circuitul rezervor LC în oscilatoarele anterioare.
Există multe tipuri diferite de substanțe cristaline care pot fi
utilizate ca oscilatoare, cele mai importante pentru circuitele electronice
fiind mineralele de cuarț, datorate în parte rezistenței lor mecanice mai
mari. Cristalul de cuarț utilizat într-un oscilator cu cristal de cuarț este o
piesă foarte mică, subțire de cuarț tăiat, cu cele două suprafețe paralele
metalizate pentru a realiza conexiunile electrice necesare. Mărimea fizică
și grosimea unei bucăți de cristal de cuarț sunt controlate riguros,
deoarece afectează frecvența finală sau fundamentală a oscilațiilor.
Frecvența fundamentală este în general numită "frecvența caracteristică"
a cristalelor.
Odată tăiat și format, cristalul nu poate fi folosit la nici o altă
frecvență. Cu alte cuvinte, mărimea și forma lui determină frecvența sa
de oscilație fundamentală. Caracteristica sau frecvența caracteristică
cristalelor este invers proporțională cu grosimea fizică dintre cele două
suprafețe metalizate. Un cristal cu vibrație mecanică poate fi reprezentat
de un circuit electric echivalent constând din o rezistență scăzută R, o
inductanță mare L și o capacitate mică C, după cum se arată mai jos.

11
 Figura 9. Model echivalent al cristalului de cuarț

Circuitul electric echivalent pentru cristal de cuarț prezintă un

circuit RLC serie, care reprezintă vibrațiile mecanice ale cristalului, în
paralel cu o capacitate Cp care reprezintă conexiunile electrice la cristal.
Oscilatoarele de cristal cu cuarț tind să funcționeze spre "rezonanța lor
serie".
Impedanța echivalentă a cristalului are o rezonanță serie unde Cs
rezonează cu inductanța Ls la frecvența de operare a cristalelor. Această
frecvență se numește frecvența serie a cristalului ƒs. Pe lângă această
frecvență serie, există un al doilea punct de frecvență stabilit ca urmare a
rezonanței paralele creată când Ls și Cs rezonează cu condensatorul
paralel Cp, așa cum se arată.

12
Figura 10. Impedanța cristalului funcție de frecvență

Panta impedanței cristalelor de mai sus arată că, pe măsură ce

frecvența crește pe terminalele sale, la o anumită frecvență, interacțiunea
dintre condensatorul serie Cs și inductorul Ls creează un circuit de
rezonanță serie care reduce impedanța cristalelor la un minim și egală cu
Rs. Acest punct de frecvență se numește frecvența de rezonanță serie a
cristalelor ƒs și sub ƒs cristalul este capacitiv.
Pe măsură ce frecvența crește peste acest punct de rezonanță
serie, cristalul se comportă ca un inductor până când frecvența ajunge la
frecvența de rezonanță paralelă ƒp. La acest punct de frecvență,
interacțiunea dintre inductorul serie Ls și condensatorul paralel Cp
creează un circuit rezervor LC acordat paralel și astfel impedanța în
cristal atinge valoarea maximă.
Vedem că un cristal de cuarț este o combinație de circuite de
rezonanță acordate serie și paralel, oscilând la două frecvențe diferite, cu
diferența foarte mică dintre cele două, în funcție de tăierea cristalului. De
asemenea, deoarece cristalul poate funcționa fie la frecvența sa de
rezonanță serie, fie la frecvența de rezonanță paralelă, un circuit oscilator
cu cristal trebuie să fie acordat la una sau cealaltă frecvență, deoarece nu
puteți utiliza ambele împreună.
Deci, în funcție de caracteristicile circuitelor, un cristal de cuarț
poate acționa fie ca un condensator, fie ca inductor, fie ca un circuit de
rezonanță serie sau ca un circuit de rezonanță paralelă și pentru a
demonstra acest lucru mai clar, putem să trasăm reactanța cristalelor
funcție de frecvență, așa cum este arătat.

13
3.3.3 Divizorul de frecvență
Oscilatorul cu cuarț trebuie să lucreze alături de un divizor de
frecvență pentru a genera o frecvență pe diferite trepte decadice. În
figura ce urmează a fi ilustrată, vom vedea oscilatorul cu cuarț alături de
un divizor de frecvență.

Figura 11. Schema de principiu a unui generator etalon, urmat de un divizor de frecvență

Figura 12. Divizor de frecvență cu bistabil de tip D

3.4 Bloc de afișare și numărare

Blocul de numărare și afișare al frecvențmetrului conține patru
componente principale: numărătorul decadic propriu-zis, un registru de
memorarea rezultatului numărării, decodorul și afișajul numeric.
Registrul plasat între numărător și decodor are rolul de a stabiliza
indicația aparatului. Acest lucru este util pentru ca operatorul să poată citi
indicația.

14
3.4.1 Numărător binar
Numărătorul este un circuit logic secvențial care realizează funcția
aritmetică cea mai simplă: de incrementare sau decrementare. El este
alcătuit din bistabili și poate număra impulsurile aplicate la intrare; el
constituie o componentă de bază a oricărui tip de aparat de măsură
numeric, și intră în alcătuirea blocurilor funcționale ale multor
echipamente numerice.
Din motive legate de operatorul uman, numărătoarele utilizate în
aparatele de măsură numerice trebuie să afișeze numere zecimale, intern
codificate binary-zecimal(BCD), adică trebuie să fie decadice. Un
asemenea numărător este format din mai multe numărătoare de 4 biți,
conectate în serie, pe care le vom numi decade de numărare.

a) Decada de numărare
O decadă de numărare este similară cu numărătorul binar de 4
biți, cu deosebirea că, ciclul de numărare se oprește la 10 și nu la 16,
adică este un numărător modulo 10. Schema unei decade de numărare
este prezentată în fig. 13. Limitarea la 10 a numărării se face cu ajutorul
unei reacții convenabile (prin P) în felul următor:
 după primele 9 impulsuri aplicate la intrare, ieșirile Q1, Q2 si Q0 ajung în starea 1001
(cifra 9 in cod binar);
 la apariția celui de-al zecelea impuls, starea devine 1010 (cifra 10 în cod binar);
 poarta P, având 1 logic pe intrări, produce la ieșirea Z negat un 0 logic, ceea ce
provoacă ștergerea celor 4 bistabili, pregătind decada pentru un nou ciclu de numărare
de la 0 la 9 (practic starea 1010 durează extrem de puțin , dar suficient pentru
ștergere);
 simultan cu aducerea la zero a celor 4 bistabili (la sfârșitul numărării celor 10
impulsuri), tranziția de la 1 la 0 de la ieșirea porții P constituie și semnalul de intrare
pentru decada următoare (transport către rangurile următoare).

Observații:
- modul de implementare al numărătorului este doar principal; el are câteva neajunsuri
care fac schema inutilizabilă;
- datorită comutării asincrone a bistabilelor, e posibil ca ieşirea porții P să producă un
impuls negativ foarte scurt (Z negat=0), care să reseteze cel puțin un bistabil;
- durata impulsului Z negat, de readucere a numărătorului în starea 0, este mică și
necontrolabilă (ea provine din jocul întârzierilor), fiind posibil ca toate bistabilele să
poată fi resetate;
- descrierea schemei poate sugera o regulă simplă de alcătuire a numărătoarelor modulo
p (prin metoda aducerii la zero);

15
 - din relatia p<=2^n se deduce numărul de bistabile necesare (n);
- bistabilele se conectează în schema unui numărător binar direct, şi apoi lasă
numărătorul să evolueze până la starea p-1;
- se decodifică starea p și în momentul în care aceasta este atinsă, se aplică un impuls de
ștergere (Z negat) tuturor bistabilelor numărătorului.

Figura 13. Numărătorul binar-zecimal

b) Numărătorul binar-zecimal
Se obţine prin înscrierea mai multor decade (unităţi, zeci, sute) de
tipul celei din fig. 13, asa cum se arată în fig. 14. Se observă că semnalul
produs de bistabilul 3 (bitul cel mai semnificativ) pe ieşirea Q3 a decadei
unităţilor, constituie semnalul de intrare C pentru decada zecilor.

Figura 14. Numărătorul binar-zecimal cu patru decade

3.4.2 Registru de memorare

Registrele de memorie sunt utilizate pentru memorarea informaţiei
în formă binară şi se realizează cu celule binare de tip D.

16
 Figura 15. Registru de memorie

În schema din figura 15 informația se înscrie la apariţia unei

tranziţii 0 → 1 şi rămâne neschimbată atât pe valoarea 0 cât şi pe
valoarea 1 a impulsului de ceas. Dacă intrarea de date este în 0L ieşirea Q
va trece în 0L pe o tranziţie 0 → 1 a impulsului de ceas (de exemplu - Q0
trece în 1L pe tranziţia 0 → 1 a celui de-al doilea impuls de ceas şi în 0L
pe tranziţia 0 → 1 a celui de-al treilea impuls de ceas deoarece D0 este în
0L).

3.4.3 Afișaj numeric

Afisaje cu tuburi nixie si tuburi fluorescente

După tuburile cu filament incandescent, tubul Nixie este cel mai

vechi afişaj utilizat în aparatură numerică de măsurare. Este ergonomic şi
are schema de comandă relativ simplă, însă necesită tensiuni de lucru
relative mari şi de aceea nu se mai utilizează în prezent (decât foarte
rar).Totuşi el va fi prezentat pe scurt, deoarece multe din aparatele
numerice de laborator mai vechi utilizează acest tip de afişaj.
Tubul Nixie este alcătuit dintr-un tub de sticlă umplut cu gaz inert
(tipic neon) la joasă

17
presiune, în interiorul căruia se află 10 catozi în formă de cifre (0,1…9), dispuşi în planuri
paralele în faţa unui anod comun; variantele moderne utilizează 7 catozi dispuşi în acelaşi
plan, din combinare se pot reprezenta cifrele.

Figura 16. Principiul de afişare cu tuburi Nixie

Catozii sunt acoperiţi cu o peliculă de oxizi ce poate emite

electroni.Aplicând o tensiune de 150…170 de V între anod şi unul din
catozi apare o descărcare de gaz, care face ca cifra respectivă să devină
luminoasă (roşu-portocaliu). Consumul este în jur de 2mA, dar poate fi
diminuat prin multiplexare în timp a comenzii de selecţie a anozilor.
Comanda catozilor se face cu ajutorul unor tranzistoare plasate la
ieşirile unui decodor binar-zecimal, care primeşte informaţia de la blocul
de prelucrare numerică a sistemului de măsură respectiv (în mod normal,
un numărător); tranzistoarele trebuie să fie capabile să lucreze la tensiuni
de colector ridicate, puterea disipată fiind în jurul a 350mW/cifră
afişată.Datorită acestui dezavantaj, afişajul cu tuburi Nixie a fost practic
înlocuit cu alte tipuri de afişaje.
Un alt tip de afişaj, destul de răspândit în trecut, utilizează
tuburile fluorescente vidate, caracterizate de o eficienţă luminoasă, având
emisia în verde, sau verde-albastru; tubul este format dintr-un filament de
wolfram acoperit cu oxizi, o grilă şi un grup de anozi-segmente (care pot
sintetiza caracterul de afişat). Catodul încălzit (la circa 700 grade
Celsius) emite electroni care sunt acceleraţi de grilă şi sunt dirijaţi spre
segmentele selectate ale anodului; cum acestea sunt acoperite cu un

18
material fosforescent, ca urmare a bombardării cu electroni, are loc
emisia de radiaţie luminoasă.

Afisaje cu diode electroluminiscente

a) Particularităţi
Într-un sens mai larg, afişajul cu diode electroluminiscente
presupune atât circuitele de afişare propiu-zise, cât şi circuitele de
comandă, necesare formării caracterelor. Acest tip de afişaj prezintă o
serie de avantaje în comparaţie cu cele realizate cu tuburi Nixie sau
fluorecente: are gabarit mai mic, permite obţinerea unor culori diferite
(roşu, verde, galben, etc) pot fi comandate de circuite lucrând la tensiuni
joase şi sunt mai fiabile.
Afişajele cu LED-uri folosesc, în exclusivitate, generarea
caracterelor prin sinteză din segmente sau puncte luminoase constituite
din LED-uri individuale (şi nu prin selecţie, ca în cazul primelor tuburi
Nixie).În funcţie de tipul caracterelor de afişat, aceste dispozitive pot fi:
afişaje alfanumerice (servesc la sinteza cifrelor şi literelor alfabetului),
sau afişaje numerice (servesc numai la sinteza cifrelor).În aparatura
numerică de măsură s-a impus afişajul numeric cu 7 segmente, datorită
simplităţii sale.
În momentul de faţă, există o mare diversitate de afişaje cu LED-
uri, afişajul cu puncte prezintă cel mai mare număr de posibilităţi, dar
necesită o logică de decodificare şi comandă mai sofisticată.Varianta cu
segmente poate reprezenta un compromis între numărul de caractere
diferite afişabile şi complexitatea circuitelor de comandă.În aparatura
numerică de măsură s-au impus afişajele cu segmente, mai simple de
comandat.
Din punct de vedere electric, afişajele cu LED-uri se contruiesc
cu anod comun, sau cu catod comun; după cum vom vedea, acest lucru
determină natura interfaţării lor cu partea de comandă a echipamentului
numeric.

b) Dioda electroluminiscenta
Se ştie că orice joncţiune p-n, polarizată directă, emite o radiaţie
luminoasă datorită energiei de recombinare gol-electron.Lungimea de
19
 undă a acestei radiaţii (deci şi culoarea) depinde de materialul joncţiunii,
aşa cum rezultă din tabelul următor.

c) Comanda afişoarelor cu 7 segmente

Modulele de afişare cu 7 segmente sunt formate din câte 7 LED-uri
rectilinii şi permit afişarea cifrelor de la 0 la 9. Pentru semnalizarea
polarităţii (±) şi a depăşirii (cifra 1 şi două virgule) se utilizează module
de tipul ilustrat în fig. 17) .Comanda (alimentarea) afişoarelor cu 7
segmente se poate face direct sau multipelxat.

20
 Figura 17. Aranjarea celor 7 segmente

Alimentarea directă a diodelor este făcută simultan. Aceasta este

economică la afișajele cu puține cifre (maximum 5 cifre). Dacă se trece
de pragul de 5 cifre, alimentarea va fi făcută multiplexat. Există și
circuite integrate specializate care pot comanda direct afișajele cu 7
segmente. Dacă decodorul are o intrare de tip BLANKING, se poate
reduce consumul prin alimentarea LED-urilor în impulsuri. În figura care
urmează putem observa schema de alimentare atât pentru modulul de
polaritare și depășire, cât și pentru modulul de afișare a cifrelor de la 0 la
9.Aceste tipuri de circuite sunt relativ simple ca schemă, dar sunt
costisitoare din punct de vedere al componentelor și devin neeficiente
dacă au mai mult de 5 cifre.

21
 Figura 18. Schema de alimentare a afișoarelor cu 7 segmente

În cazul în care se alege opțiunea de comandă multiplexată, se

poate depăși pragul de cele 5 cifre afișate, întrucât acestea se afișează
succesiv. În acest context, segmentele cu același nume pentru toate
cifrele sunt conectate laieșirire unui singur decodor ( D1) precum ar
forma o singură cifră, având anozii ( respectiv catozii) cifrelor respective
alimentați la al doilea decodor (D2). Acesta trebuie să fie secvențiat de
un registru de deplasare, întregul sistem de afișare fiind comandat de un
generator de tactcu frecvențe cuprinse între 100 și 1000 Hz.

22
 Figura 19. Alimentarea simultană a LED-urilor

Capitolul 4. Breviar de calcul

1)Curentul din circuitul de incarcare al unui condesator este:
u=Usin ωt
2)Amplitudinea curentului depinde de frecventa f prin relatia:
I=2πCUf
3)Frecventa de rezonanta este:

23
𝒇𝟎=𝟏𝟐𝝅√𝑳𝑪
4)Unitatea de lungime de unda:
𝑿𝟎=2πc√𝑳𝑪
5)Numarul de impulsuri este:
𝒏𝒙=𝒇𝒙𝑻𝒆
6)Impulsul de durata este:
𝑻𝒙=𝒏𝒙𝑻𝒆
7)Intervalul de timp este:
Δt=𝒏𝒙𝑻𝒆

4.1 Erori
Din ε𝑓𝑥=Δf𝑥/f𝑥=ΔTm/Tm+ΔN/N, în care ε0= ΔTm/Tm=Δf0/f0
reprezintă eroarea debază a etalonului de frecvenţa (10−6..10−8), iar
ε𝑁=ΔN/N este eroareanumărătorului.Eroarea ΔN este egală cu
modificarea cu o unitate a cifrei ultimului rang, adică ΔN= ±1 şi se
datorează faptului că semnalul de intrare si cel al bazei de timp nu sunt
sincronizate între ele, şi ca urmare, ultimul impuls de numărat poate să
încapă sau nu în intervalul T𝑚.
Observatie: Deoarece ΔN=±1, adică cea mai mică variaţie
receptibilă la ieşireafrecvenţmetrului (afişajul cu numere), eroarea
ε𝑁=±1/N reprezintă tocmai rezoluţia aparatului .
ε𝑓𝑥= ε0+ ε𝑁, unde ε0= Δf0/f0,ε𝑁=1/N care arată că eroarea ε fx
este cu atât mai mică cu cât numărul afişat (N) este mai mare.
Dacă ε𝑁este de acelaşi ordin cu εo rezultă că ε𝑓𝑥=10−6..10−8ceea
ce arată căfrecvenţmetrul numeric este cel mai precis aparat de măsură.Pe
de alta parte, pentru ca ε𝑁≤ε0=10−6..10−8este necesar ca N>=
10−6..10−8, şi deci, pentru a putea pune în valoare înalta precizie a
etalonului de frecvenţă trebuie ca numărul de cifre ale afişajului să fie
mai mare sau cel puţin egal cu exponentul preciziei etalonului. De
exemplu, dacă etalonul are precizia ε0=10−8, frecvenţmetrul trebuie să
aibă cel puţin 8 cifre afişabile.
Această discuţie s-a referit la precizia nominală a aparatului
(ε𝑓𝑥minimă).Însă la micşorarea frecvenţei semnalului de intrare (f𝑥),
eroarea ε𝑓𝑥creşte, deoarece numărul de impulsuri contorizate (N) în
intervalul T𝑚scade, situaţie similară cu aceea întâlnită laaparatele de

24
măsură analogice.Micşorarea în continuare a lui ε𝑁pe seama creşterii lui
T𝑚nu mai este convenabilă, deoarece aparatul devine prea lent.
Eroarea de măsurare a frecvenţei ε𝑓𝑥este minimă când numărul
afişat (N) este maxim, creşte la micşorarea frecvenţei semnalului de
măsurat (f𝑥) şi devine exagerat de mare (0,1...1%) când f𝑥coboară sub
100Hz.

25
Capitolul 5. Schema electrică generală

26
Capitolul 6. Calcul economic
Nr. Componente Valoare Cod Nr.Componente Preţ
Crt
1kΩ 1 0,5
10k 1 0,5
1. Rezistenţe 100Ω 1 0,8
330kΩ 4 0,8
820k 3 0,8
10nF 2 0,5
1uF 1 0,5
2. Condensatori
2,2pF 1 0,5
100nF 1 0,5
U19-A 4069 1 2
3. Circuite Inversoare
U19-B 4069 1 2
4. Cristal cu cuarţ 1 1,5
5. Poarta AND SN7413 1 0,8
6. Decodor 7442 1 4
1N4148 1 0,8
1N4001 4 0,8
7. Diode
6516 1 0,8
ZP4V3 1 0,8
8. Bistabil D SN7475 12 3x12
9. Tranzistori BC107 1 0,5
10. Tiristor T1N200 1 1
11. Numărător binar U20-4020 1 5
12. Divizor SN7490 1 6
13. Led-uri MDC1101 3 3x0,7
Numărător zecimal 7490 5 5
14.
sincron
15. Registru de deplasare 7495 1 4,5
Total 78,1

27
Capitolul 7. Cablajul imprimat
Metode de realizare a circuitelor imprimate sunt multiple. Dintre
acestea, cele mai
utilizate sunt: metoda cu radiaţii UV (utilizată în cazul cablajelor fotorezistive) şi metoda
foliei de transfer de tip PnP.
Realizarea cablajelor imprimate de serie mică sau unicat poate fi
realizată prin diferite
metode, una dintre acestea fiind şi utilizarea foliei de transfer de tip PNP (PRESS and
PEEL=apasă şi dezlipeşte).
Această tehnologie de realizare a cablajelor se bazează pe o folie
de tip special.

Etape de realizare ale cablajului imprimat sunt:

-se realizează desenul cablajului imprimat, fie manual, fie prin intermediul unor programe
specializare (ORCAD, PROTEL, CIRCUIT MAKER);
-acest desen, considerat pozitiv se copiază cu ajutorul unui copiator pe folia de tip PnP.
Tonerul copiatorului va adera la folia PnP, realizând pe aceasta desenul negativ (în oglindă) al
desenul de cablaj;
-se pregateşte plăcuţa de cablaj imprimat, tăindu-se la dimensiunea necesară şlefuindu-se cu
un glasspapier foarte fin;
-se degresează placa de cablaj imprimat, în vederea curaţirii de oxizi şi grăsimi prin
scufundarea acesteia într-o soluţie slabă de acid:HNO3+Cu=Cu(NO3)2+H2;
-după 30 de secunde se scoate, se spală sub un jet de apă iar apoi se usucă
-fără să se atingă cu mâna cablajul se suprapune peste acesta folia de transfer de tip PnP;
-cu ajutorul unui fier de călcat, reglat la temperatura de 200 pana la 225 de grade Celsius, se
încălzeşte suprafaţa foliei avându-se grijă să existe un contact permanent între fierul de călcat
şi folie;
-se are în vedere faptul că toată suprafaţa foliei să fie uniform încălzită, aceasta realizându-se
prin mişcări circulare ale fierului de călcat. De regulă, timpul necesar transferării tonerului de
pe folie pe placa de cablaj imprimat este între 60 şi 120 de secunde.În mod normal acest timp
este dependent de mărimea suprafeţei de transferat.
Operaţiunea se consideră încheiată când prin folia transparentă se
observă perfect traseul desenat:
--se lasă să se răcească cablajul şi folia după care, cu mare atenţie se dezlipeşte începând de la
colţuri. Se vizualizează desenul transferat pe cablaj, se compară cu originalul şi dacă este
nevoie se corectează cu ajutorul unui marker traseele întrerupte.

28
Capitolul 8. Concluzii
Frecvențmetrul este un aparat de măsură foarte precis. Erorile sale
sunt foarte mici și pot fi corectate. Frecvențmetrul este relativ simplu ca
principiu de funcționare și datorită utilizării amplificatorului operațional
este și facil de proiectat, deoarece pentru mărirea capătului de scală
putem pur și simplu alege un amplificator operațional cu cap de scală mai
mare.
Aparatul de măsură se realizează cu ajutorul circuitelor integrate
pe care le întâlnim relativ des în lumea electronicii, astfel fiind accesibil.
Studiul aparatelor de măsură este deosebit de important, deoarece în
zilele noastre se poate măsura pe cale electrică aproape orice mărime
electrică sau neelectrică. Pentru a putea efectua o măsurătoare se
stabileşte o metodă de măsurare şi se utilizează un mijloc de măsurare,
adică un aparat de măsurat.

29
Bibliografie
[1] https://curs.upb.ro/2021/pluginfile.php/102631/mod_resource/content/1/C1_MET.pdf
[2] https://care4it.ro/care-sunt-avantajele-folosirii-aparatelor-de-masura-digitale/
[3] https://www.afahc.ro/ro/facultate/cursuri/mee.pdf
[4]https://www.alegetidrumul.ro/uploads/calificari/152/Materiale%20didactice/IX_Masurari
%20electrice%20in%20curent%20continuu_profSerban_4.pdf
[5] https://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/APARATE-DE-MASURARE-
NUMERICE49.php
[6] http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/FRECVENTMETRE1619242219.php
[7] https://eprofu.ro/docs/electronica/digitala/cap3.pdf
[8] https://sites.google.com/site/bazeleelectronicii/home/oscilatoare/6-oscilator-cu-cristal-de-
cuart
[9] https://sites.google.com/site/bazeleelectronicii/home/circuite-logice/5-decodor-binar
[10] https://sites.google.com/site/bazeleelectronicii/cuprins?authuser=0
[11] https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuit_imprimat
[12] Masurări electronice(aparate şi sisteme de măsură numerice) : Mihai Antoniu, Ştefan
Poli, Eduard Antoniu

30