Sunteți pe pagina 1din 40

UNIVERSITATEA “POLITEHNICA” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE TRANSPORTURI
Specializarea TELECOMENZI ŞI ELECTRONICĂ ÎN TRANSPORTURI

Proiect MES
INTRUMENT NUMERIC DE MASURARE
FRECVENȚMETRU NUMERIC

Indrumător: SL.dr.Fiz.Ing.Mihaela Nemţoi

Student:

Mirgoace Ioana
CUPRINS

1. Introducere
1.1 Instrumente de măsură numerice clasice
1.2 Avantaje
1.3 Dezavantaje
1.4 Circuite logice fundamentale utilizate in IMN
1.5 Principalii parametri ai circuitelor logice
2. Tema proiectului
3. Schema bloc a instrumentului de masură
3.1 Principiul de functionare și măsurarea frecvențelor
3.2 Metode de măsură
4. Memoriu tehnic
4.1 Circuite trigger Schmitt
4.1.1 Triggerul Schmitt ca formator de semnal logic TTL/CMOS
4.1.2 Schema de trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu amplificator operaţional
4.1.3 Schema de trigger Schmitt cu inversoare CMOS
4.2 Numărătoare
4.2.1 Numărătorul binar –zecimal
4.3 Registru de memorare
4.4 Decodoare
4.5 Dispozitive de afişare numerică
4.5.1 Afisaje cu tuburi nixie si tuburi fluorescente
4.5.2 Afisaje cu diode electroluminiscente
4.6 Operatorul ŞI (AND)
4.7 Oscilatorul cu cuarţ
4.8 Erori
5. Breviar de calcul
6. Calculul economic si nomenclatorul de componente
7. Schema electrică completa a aparatului de masura
8. Realizarea cablajului
9. Partea practica
10. Bibliografie

2
1. Introducere

1.1 Instrumente de măsură numerice clasice


Deşi se constată că, în prezent, aparatele de măsură numerice clasice sunt în declin,
fiind înlocuite rapid de către cele cu microprocesor, studiul lor prezintă o importanţă
deosebită pentru cunoaşterea problematicii ridicate de instrumentaţia numerică modernă,
deoarece o parte însemnată a blocurilor ce le compun şi a metodelor de măsură utilizate sunt
comune, indiferent de implementarea fizică: clasică (cu logică cablată) sau cu microprocesor
(cu logică programată).Pe de altă parte, o mare parte din instrumentaţia de laborator şi
industrială aflată în exploatare este de tip clasic, ceea ce oferă un argument în plus acestui
studiu.

Cu toată diversitatea aparatelor de măsură numerice clasice existente în prezent,


acestea pot fi împărţite în două categorii: aparate de tip conometru şi aparate de tip voltmetru.

Circuitele integrate ale unui aparat de masura numeric(AMN) lucrează cu semnale


analogice, dar toate celelalte blocuri lucrează cu semnale numerice .

Semnalele analogice pot fi măsurate direct cu aparate relativ simple, însă sunt
sensibile la imperfecţiunile căilor de transmisie şi de prelucrare(pierd din precizie după
fiecare operaţie deoarece informaţia este grefată pe amplitudine).

Semnalele numerice sunt sub formă de impulsuri şi au informaţia grefată pe durată şi


pe poziţia impulsurilor în timp(SN oferă o mai mare flexibilitate în utilizare(operaţiile de
calcul, numărarea, multiplexarea, transmisia se fac mult mai comod decât în analogic, iar în
cursul acestor prelucrări precizia mărimii primare se conservă).

CN(circuitele numerice) lucrează pe principiul totul sau nimic(structuri foarte simple


în circuitele de bază).

Cu CN de bază(porţi, codificatoare/decodificatoare, multiplexoare, bistabile,


numărătoare, registre, operatori logico-aritmetici, automate programabile, circuite de
conversie a datelor) se pot construi o mare varietate de instrumente de masura.

CN permit implementarea de funcţii din ce în ce mai complexe pe acelaşi


cip(micşorarea gabaritului AM şi reducerea preţului de cost.Viteza de lucru a unui procesor
modern este de aproximativ 1000MHz(frecvenţă de ceas).

3
1.2 Avantaje:

- IMN pot atinge viteze mult mai mari decât cele analogice deoarece au răspunsul independent
de amplitudinea semnalului ce poartă mărimea de măsurat(x).

- IMN sunt mai robuste(rezistente la şocuri şi vibraţii).

- IMN pot funcţiona în orice poziţie.

- IMN sunt uşor integrabile în sistemele de măsurare-reglare conduse de calculator.

- IMN elimina erorile de citire (erori de scara, erori subiective, erori de calibrare, erori de
paralaxa);

- IMN au precizia de masurare foarte mare (10-5…10-6), dependent de numarul cifrelor afisate
(cu cat afiseaza mai multe cifre, cu atat prezia este mai mare);

- IMN au sensibilitatea foarte buna;

- IMN permit evaluare rapida a valorii marimii masurate;

- IMN ofera comoditate in efectuarea masurarilor;

- IMN permite comutarea automata pe domeniul de masurare;

- IMN ofera posibilitatea inregistrarii rapide si precise a rezultatelor;

- IMN ofera posibilitatea automatizarii procesului de masurare;

- IMN ofera posibilitatea transmiterii rezultatelor la distanta,fara erori suplimentare;

- IMN ofera posibilitatea interconectarii cu calculatoare sau alte dispositive automate.

1.3Dezavantaje:

- IMN nu permit sesizarea rapidă a tendinţei de evoluţie a mărimii de măsurat(x) şi nici


realizarea de scări neliniare.

- IMN au complexitate mare;

- IMN prezinta un cost ridicat de productie.

4
1.4 Circuite logice fundamentale utilizate în IMN

-IMN au elemente şi blocuri comune(FI,N,P,BC). La baza acestora stau circuite simple


numite circuite logice (circuite numerice).

-Denumirea unui sistem de numeraţie se face după baza(B) utilizată.

-Sistemul de numeraţie cu B=2 se numeşte sistem binar şi este generalizat în toate sistemele
numerice de calcul.

-Pe întreg lanţul de măsură al IMN precum şi pentru comunicaţiile cu echipamente periferice
sau calculatoare se utilizează sistemul binar şi numai la ieşire rezultatul trebuie afişat în
sistem zecimal.

-Realizarea fizică a elementelor ce utilizează sistemul binar are soluţii practice foarte simple.

-Algebra booleană atribuie cifrelor 0 şi 1 semnificaţia de fals respectiv adevărat şi în 1938


Shannon o aplică la studiul circuitelor de comutaţie.

1.5 Principalii parametri ai circuitelor logice sunt:

-Tensiunea de alimentare(Ucc(TTL)=5V; Udd(CMOS)=3..15V).

-Tensiunile de intrare şi ieşire pentru nivelele 0 şi 1 logic.

-Impedanţa de intrare(Zi) şi de ieşire(Zo).

-Timpii de propagare(timpi de întârziere). Caracterizează răspunsul circuitului la aplicarea


unui semnal treaptă de intrare.

-Puterea disipată=puterea medie consumată în stările 0 şi 1 logic ale unei singure unităţi
logice din capsula respectivă.

-Imunitatea la zgomote=capabilitatea circuitelor numerice de a nu suferi basculări false sub


acţiunea tensiunilor perturbatoare prezente la intrare.

-FAN-IN=încărcarea produsă de intrările circuitului exprimată în unităţi convenţionale.

-FAN-OUT=numărul de intrări pe care le poate comanda ieşirea circuitului.

5
2. Tema proiectului

Să se proiecteze un aparat de masura numeric care sa indeplineasca functia de


frecventmetru numeric ce va masura până la 20MHz cu o precizie de ± 1Hz.

6
3.Schema bloc a instrumentului de măasură

3.1 Principiul de funcționare și măsurarea frecvențelor

Schema de principiu a unui frecvențmetru numeric conține la bază patru module:


-un circuit de intrare(uzual, un formator de impulsuri cu Trigger Schmitt);
-un circuit de poartă(o poarta SI);
-un bloc de numărare zecimală si afișare;
-o bază de timp împreuna cu circuitele de control asociate.

Circuitul de intrare se bazează, de regulă pe un trigger Schmitt(TS), care are rolul


de a aduce semnalul analogic U(fx) într-o formă copatibilă cu circuitele folosite în partea
numerică a echipamentului (uzual TTL/CMOS). Formatorul TS este precedat de o serie de
circuite de condiționare fară calitați metrologice: atenuator/amplificator(ce are rolul numai de
a aduce semnalul la nivelul cerut de TS), limitator de tensiune(cu rolul de circuit de protecție).

Semnalul format este aplicat porții principale P, care pe a doua intrare (Validare)
primește un impuls de durată precisă controlată (Tm), definind astfel intervalul de masură; cât
timp nivelul de pe intrarea Validare este sus , impulsurile provenite din U(f(x)) trec prin poartă
către blocul de numarare și afisare. De regulă , poarta prevazută cu Trigger Schmitt pe intrarea
Validare, rolul triggerului fiind de a imbunătății frontul de comandă al impulsului Tm în scopul
micșorării erorilor de basculare.
Baza de timp (BT) are rolul de a crea intervalul de măsură (Tm), plecând de la un
oscilator foarte stabil, urmat de un divizor de frecvență . De regulă se asociază bazei de timp și
circuitele secvențatorului care generează semnalele de control necesare coordonării operațiilor
dintr-un ciclu de măsură.
Blocul de numarăre și afișare al frecvențmetrului conține patru componente
principale: numaratoul decadic(N), decodorul(D) si afisajul numeric(AN); Registrul plasat
între numarător și decodor are rolul de a stabiliza indicația aparatului pentru a putea fi citită de
către opearator. Pe durata măsurării (Tm), prescrisă de catre baza de timp legatura cu blocul de

7
afișare este întreruptă, în registrul M păstrându-se valoarea măsurată anterior. Astfel se
realizează o afișare stabilă. După terminarea măsurării, baza de timp comandă inchiderea portii
P, transferarea numarului memorat în M către blocul de afișare precum și aducerea în 0 a
numărătorului, pregătind astfel aparatul pentru o nouă secvența de măsurare.

Etalonul de frecvență este un oscilator cu cuarț, termostatat cu frcvența f0 între


1...10MHz, și care are o precizie cel puțin egală cu 0.0000001...0.0000000001. Cu ajutorul
acesteia prin intermediul unui divizor de frecvența decadic(DF), se prescrie (manual) timpul de
măsură (T=0.1, 1 si 10 sec). Bistabilul T plasat după K, are rolul de a transforma perioada
semnalului cules la divizorul de frecvență al bazei de timp, într-un impuls de durată egala cu a
perioadei respective (Tm). De cele mai multe ori, oscilatorul furnizează semnal de tact și pentru
celelalte module(secvențiator,circuite de afișare,etc), în funcție de necesități.
Obs: Precizia de bază a etalonului de frecventă, înscrisă în prospectul frevențmetrului
este valabilă numai pentru cazurile în care măsurarea se face în condiții de referință. În aceste
cazuri, la eroarea intiala se mai adaugă o eroare suplimentară în care indicele I se referă la
eroarea de îmbatrinire, iar indicii T și Ua se referă la erorile cauzate de abaterile temperaturii și
respectiv a tensiunii de alimentare față de valorile de referință; modul de calcul al acestor erori
este precizat in prospectul aparatului.

Ecuația de funcționare . În intervalul de timp Tm , cât timp poarta P este deschisă, trec
spre numărător N impulsuri de perioadă Tx ,adică :

𝑇𝑚 = 𝑁 ∗ 𝑇𝑥 → 𝑁 = 𝑇𝑚 ∗ 𝑓𝑥

Ultima reprezentând ecuația de funcționare a frecvențmetrului numeric. Dacă se


selectează
Tm=1s, rezultă N=𝑓𝑥 ,adică numărul afișat reprezintă frecvența în Hz.

3.2 Metode de măsură

Metodele de măsură se pot clasifica astfel :

1. metodele directe, sunt cele în care se foloseşte proprietatea fizică a unui element de
circuit (condensator sau bobină), de-aşi modifica reactanţa, când se modifică frecvenţa.
Aceste proprietăţi constituie principiu fizic care stă la baza funcţionării frecvenţmetrelor
analogice.

2. metodele de rezonanţă, se bazează pe proprietăţile selective ale circuitelor LC formate


dintr-o bobină şi un condensator. Aceste metode sunt şi ele folosite pentru realizarea
de frecvenţmetre analogice.

3. metodele numerice, sunt folosite pentru realizarea de frecvenţmetre numerice.

4. metodele de comparaţie, sunt cele în care valoarea frecvenţei necunoscute se determină,


prin compararea acesteia cu o frecvenţă cunoscută.

5. metodele de zero, sunt acele metode care folosesc pentru măsurarea frecvenţelor, punţile
de curent alternativ.

8
4. Memoriu tehnic

4.1 Circuite trigger Schmitt

Trigger Schmitt este un bistabil particular care basculează numai când semnalul de intrare
depășește anumite praguri, particularitate ce permite evitarea basculării false datorate
zgomotelor. Se utilizează la convertirea semnalelor periodice în semnale dreptunghiulare sau
în impulsuri logice. De asemenea, se utilizează și la refacerea semnalelor dreptunghiulare lente
sau distorsionate.

Caracteristica principală a unui Trigger Schmitt este prezentă fenomenului de histerezis -


-bascularile au loc la valori diferite ale tensiunii de la intrare (𝑈𝑝1 și 𝑈𝑝2 ) în funcție de sensul
în care această tensiune variază.

Triggerul Schmitt este întâlnit la intrarea frecvenţmetrelor numerice precum şi la intrarea


multor blocuri ce lucrează cu semnale logice; se utilizează atât ca circuit independent, cât şi ca
circuit de intrare pentru o serie de porţi logice, sau la intrarea de tact a unor numărătoare
integrate, etc.

Un Trigger Schmitt cu tranzistoare, cu rol de formator de impulsuri dreptunghiulare a


fost deja întâlnit la o schemă de bază de timp pentru osciloscoape. În cele ce urmează vom
prezenta două tipuri de trigger Schmitt: formator de tensiune dreptunghiulară alternativă, şi
formator de impulsuri (semnale) logice.

4.1.1 Triggerul Schmitt ca formator de semnal logic TTL/CMOS

În acest caz, ieşirea triggerului Schmitt trebuie să producă semnale compatibile


TTL/CMOS, ceea ce impune ca ambele praguri să fie pozitive; astfel, nivelul în starea JOS
trebuie să fie 0V, iar cel în starea SUS trebuie să fie apropiat de tensiunea de alimentare. O
asemenea particularitate este oferită în mod natural de porţile logice, însă problema poate fi
rezolvată şi cu amplificatoare operaţionale.

9
4.1.2 Schema de trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu amplificator
operaţional

Pentru a face ca tensiunea de ieşire(Uo) în starea JOS să fie zero(UoL=0V), este necesar
ca amplificatorul să fie alimentat simetric (Ucc şi 0); în plus, acesta trebuie să fie cu ieşire pe
TEC-MOS, pentru ca starea JOS a ieşirii să fie la 0V ( etajele de ieşire cu tranzistoare bipolare
permit obţinerea unui nivel de 1…2V în starea JOS). În sfârşit, pentru a face ca ambele praguri
să fie pozitive, este necesar ca pe intrarea neinversoare să fie aplicată o tensiune de
referinţă(Ur). O schemă de trigger Schmitt cu alimentare asimetrică folosind montajul inversor
este prezentată în figura 1, unde Ur este tensiunea de referinţă menţionată.

R2 1k

Ur R1 1k AO
+ Uo
Ud
-

Ui

Fig. 1 Trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu AO în montaj inversor

Din schemă rezultă relaţiile:

Up1=Ur+(UoH-Ur)*K

Up2=Ur+(UoL-Ur)*K=Ur*(1-K); UoL=0

Uh=Up1-Up2=(UoH-UoL)*K=K*UoH

K=R1/(R1+R2)

Ur=Up2/(1-K)

10
4.1.3 Schema de trigger Schmitt cu inversoare CMOS

Triggerul Schmitt realizat cu inversoare CMOS este una din cele mai simple soluţii
realizabile cu porţi logice. Schema de principiu a unui astfel de trigger Schmitt este ilustrată în
fig. 2, unde R1 şi R2 formează reţeaua de reacţie pozitivă, existentă şi la triggerele prezentate
anterior. În absenţa tensiunii de intrare (Ui), ieşirea inversorului I1 se află în 1 logic, şi ca
urmare, ieşirea lui I2 (deci şi a triggerului) se află în 0 logic(Uo=0v). După aplicarea lui (Ui)
tensiunea de intrare a inversorului I1(Ui’) evoluează după ecuaţia:

Ui’=Ui-(Ui-UoL)*K; K=R1/(R1+R2)

care arată că la creşterea lui Ui creşte şi Ui’; la atingerea pragului de basculare(Ud) a


inversorului I1, ieşirea triggerului urcă în 1 logic(Uo=UoH). Valoarea tensiunii Ui la care are
loc bascularea circuitului, constituie pragul superior, calculabil cu relaţia:

Up1=UDD/2*(1-K)

Unde s-a ţinut cont că UoL=0V, Ud=UDD/2. Orice evoluţie a intrării Ui, care face ca
Ui’ să se menţină deasupra tensiunii Ud, determină ieşirea să rămână tot în 1
logic(Uo=UoH=UDD), timp în care Ui’ satisface relaţia:

Ui’=Ui-(Ui-UoH)*K

În momentul în care tensiunea Ui’ redevine egală cu Ud, triggerul basculează din nou,
revenind în starea iniţială(Uo=0V). Valoarea lui Ui la care se produce această rebasculare
constituie pragul inferior, ce se calculează cu relaţia:

Up2=UDD*(1-2*K)/2*(1-K)

ţinând cont că:

UoH=UDD şi Ud=UDD/2

În sfârşit, din scăderea celor două praguri, rezultă tensiunea de histerezis:

Uh=K*UDD/(1-K)

11
R2 1k

I1 SN7404 I2 SN7404
Ui R1 1k Uo
1 2 1 2
1 1
Ui'

Fig. 2 Trigger Schmitt cu inversoare CMOS

Simboluri pentru triggerul Schmitt.

După cum s-a amintit, triggerele Schmitt se construiesc atât ca dispozitive


independente cât mai ales ca etaje de intrare în diverse circuite logice.

4.2 Numărătoare
Numărătorul este un circuit logic secvențial care realizează funcția aritmetică cea mai
simplă: incrementarea (adunarea cu 1), sau decrementarea (scăderea cu 1). Numărătorul face
parte din clasa mai largă a automatelor finite. În general, un numărător este alcătuit din bistabile
si poate număra impulsurile aplicate la intrare; el constituie o componentă de bază a oricărui tip
de aparat de măsura numeric, si intră in alcătuirea blocurilor funcționale ale multor echipamente
numerice.

12
Clasificare si principalii parametri de calitate

În literatură se întălnesc mai multe criterii de clasificare a numărătoarelor; dintre acestea


câteva sunt enumerate în paragraful de față.

După alcătuire și mod de funcționare numărătoarele pot fi:

 Numărătoare directe(realizează incrementare, sau numărare înainte)

 Numărătoare inverse(realizează decrementare, sau numărare înapoi)

 Numărătoare reversibile(realizează atât incrementare cât si decrementare, numărare


înainte sau înapoi)

După mpdul de secvențiere a numărării, se pot distinge:

 Numărătoare sincrone(celulele de numărare comută simultan)

 Numărătoare asincrone(celulele de numărare pot comuta în momente de timp diferite)

În sfărșit, dupa codul în care se face numărarea, există:

 Numărătoare binare(folosesc codul binar natural)

 Numărătoare binar-zecimale(sau decadice – folosesc codul BCD)

 Numărătoare speciale(ce utilizează alte coduri, de exemplu, codul Gray)

4.2.1 Numărătorul binar –zecimal

Numărătorul este un circuit logic secvential care realizează funcția aritmetrică cea mai
simpla: de incrementare sau decrementare. El este alcătuit din bistabili și poate număra
impulsurile aplicate la intrare; el constituie o componentă de bază a oricarui tip de aparat de
masură numeric, și intra în alcatuirea blocurilor funcționale ale multor echipamente numerice.
Din motive legate de operatorul uman, numarătoarele utilizate în aparatele de masură
numerice trebuie să afișeze numere zecimale, intern codificate binary-zecimal(BCD), adică
trebuie să fie decadice. Un asemenea numarator este format din mai multe număratoare de 4
biti, conectate în serie, pe care le vom numi decade de numarare.

a)Decada de numărare

O decadă de numărare este similară cu numărătorul binar de 4 biţi, cu deosebirea că ciclul


de numărare se opreşte la 10 şi nu la 16, adică este un numărător modulo 10. Schema unei
decade de numărare este prezentata in fig. 3. Limitarea la 10 a numărării se face cu ajutorul
unei reacţii convenabile (prin P) în felul următor:

13
 după primele 9 impulsuri aplicate la intrare, ieșirile Q1, Q2 si Q0 ajung în starea 1001
(cifra 9 in cod binar);

 la apariţia celui de-al zecelea impuls, starea devine 1010 (cifra 10 în cod binar);

 poarta P, având 1 logic pe intrări, produce la ieşirea Z negat un 0 logic, ceea ce provoacă
ştergerea celor 4 bistabili, pregătind decada pentru un nou ciclu de numărare de la 0 la 9 (practic
starea 1010 durează extrem de puţin , dar suficient pentru ştergere);

 simultan cu aducerea la zero a celor 4 bistabili (la sfârşitul numărării celor 10 impulsuri),
tranziţia de la 1 la 0 de la ieşirea porţii P constituie şi semnalul de intrare pentru decada
următoare (transport către rangurile următoare).

Observţii:

- modul de implementare al numărătorului este doar principal; el are câteva neajunsuri care fac
schema inutilizabilă;

- datorită comutării asincrone a bistabilelor, e posibil ca ieşirea porţii P să producă un impuls


negativ foarte scurt (Z negat=0), care să reseteze cel puţin un bistabil;

- durata impulsului Z negat, de readucere a numărătorului în starea 0, este mică şi necontrolabilă


(ea provine din jocul întârzierilor), fiind posibil ca toate bistabilele să poată fi resetate.

- descrierea schemei poate sugera o regulă simplă de alcătuire a numărătoarelor modulo p (prin
metoda aducerii la zero) ;

- din relatia p<=2^n se deduce numărul de bistabile necesare (n);

- bistabilele se conectează în schema unui numărător binar direct, şi apoi să lase numărătorul să
evolueze până la starea p-1;

- se decodifică starea p, şi în momentul în care aceasta este atinsă, se aplică un impuls de


ştergere (Z negat) tuturor bistabilelor numărătorului.
2
3
1

Znon
1
3 Q0 Q1 Q2 Q3
2

CLEAR

U1A U2A U3A U4A

3 5 3 5 3 5 3 5
2 J Q 6 2 J Q 6 2 J Q 6 2 J Q 6
K Q K Q K Q K Q
1 1 1 1
CLK CLK CLK CLK
C
15 15 15 15
4 CLR 4 CLR 4 CLR 4 CLR
PRE PRE PRE PRE

14
Numărătorul binar-zecimal(decadă de numărare) (a)

b)Numărătorul binar-zecimal Se obţine prin înscrierea mai multor decade (unităţi, zeci,
sute) de tipul celei din fig. 4, asa cum se arata in fig. 4. Se observă că semnalul produs de
bistabilul 3 (bitul cel mai semnificativ) pe ieşirea Q3 a decadei unităţilor, constituie semnalul
de intrare C pentru decada zecilor.

Decada Decada Decada Decada


mii
Sute Zeci Unitati

Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4

Numărătorul binar-zecimal cu patru decade

Concluzii:

Numărătoarele binare asincrone sunt simple, dar au doua neajunsuri:

 nu pot funcţiona la frecvenţă ridicată ;

 prezintă pericolul apariţiei unor impulsuri parazite la decodare, care pot provoca
basculări false(în cazul decadei din fig. 3 (b) , aceste impulsuri parazite pot cauza o aducere
falsă la zero a numărătorului, perturbând secvenţa de numărare normală). Impulsurile parazite
apar datorită faptului ca bistabilele numărătorului comută pe rând (de la rangul cel mai puţin
semnificativ spre cel mai semnificativ) şi, ca urmare, pe durata tranziţiei stărilor, evoluţia
bistabilelor este incertă.De aceea numărătoarele asincrone nu se mai utilizează la numărare, ci
la divizarea frecvenţei.

Observaţie:

15
Pentru evitarea aprinderilor false ale segmentelor de afişare, cauzate de tranziţiile
parazite, se utilizează decodoare prevăzute cu circuit de validare.Acesta îngustează timpul de
deschidere al porţii ce comandă segmentul respectiv, şi totodată deplasează (intârzie) acest
interval de timp în afara zonei traziţiilor parazite.

Fig. 3 Numărătorul binar-zecimal(decadă de numărare) (b)

4.3 Registru de memorare

Deoarece un bistabil constituie o memorie de 1 bit, rezultă că n bistabile pot memora un


cuvânt de n biţi. O astfel de structură se numeşte registru (prin analogie cu caietul de scris de
tip contabil).Cu alte cuvinte, un registru permite stocarea şi regăsirea unei informaţii binare
reprezentată pe n biţi. Există mai multe criterii de clasificare a registrelor (destinaţie, structură,
etc). Astfel:

 după scopul utilizării (destinaţie) se disting: registru de memorare şi registru de


deplasare (decalare).

 după structura internă, există registre paralele, registre serial/paralele (deserializare),


registre paralel/seriale (serializare) şi registre universale.

Registrele de memorare (RM) se utilizează, de regulă, ca interfaţă intre două


subansambluri(fig. 5).Un astfel de registru permite stocarea temporară a informaţiei elaborate
în subansmablul A, pentru a fi ulterior folosită în subansamblul B, primul devenind apoi liber
să-şi reia activitatea.Evident, pentru ca ansamblul A-RM-B să funcţioneze corect, e necesar ca
aceste trei blocuri să lucreze sincron, condiţie asigurată de către un bloc de comandă, care
furnizează semnale de coordonare adecvate (între care semnalul de încărcare a registrului –

16
Load).Datorită faptului că RM este plasat între două blocuri, se mai utilizează şi denumirea de
registru tampon(buffer).

Registrul de memorare se poate realiza atât cu bistabile D-latch, sau comandate pe front,
cât şi cu bistabile JK-Master-Slave.În cazul utilizării bistabilelor D-latch, registrul se mai
numeşte şi transparent, deoarece pe palierul activ al semnalului de încărcare, datele de la intrare
trec imediat la ieşire; ca urmare, comanda registrului se va face printr-un impuls cât mai scurt.În
cazul utilizării bistabilelor comandate pe front, registrul izolează practic subansamblurile între
care este conectat, oferindu-le o relativă autonomie.Structura unui registru de memorare este
paralelă: atât intrările de tact, cât şi cele de forţare asincronă, se conectează în paralel, pe o
lungime a cuvântului de n biţi ( de regulă, 4 sau 8).În acest caz , registrul se mai numeşte şi
registru paralel.

Prezenţa registrului de memorare permite ameliorarea performanţelor sistemului A-B;


de exemplu, la un aparat de măsură numeric, intercalarea unui registru de memorare între
numărător, şi blocul de afişare aduce următoarele îmbunătăţiri:

 stabilizarea cifrelor afişate: numărul Nx, care reprezintă rezultatul măsurării este afişat
o singură dată într-un ciclu de măsurare, şi deci, afişajul nu va pâlpâi în ritmul numărătoarelor
(fără RM ultimele cifre pâlpâie, dând senzaţia de instabilitate care deranjează, iar secvenţierea
ciclurilor de afişare este vizibilă şi deci obositoare);

creşterea vitezei de lucru: în timp ce blocul final afişează informaţia Nx conţinută în registru,
blocul de prelucrare (numărătorul) poate efectua o nouă secvenţă de măsurare; principiul este
cunoscut sub numele de suprapunere a operaţiilor şi este mult folosit în echipamentele
numerice pentru scurtarea timpilor de aşteptare.

17
Fig. 5 Utilizarea registrelor de memorare

a) Registre cu comanda pe palier(prin impulsuri)

Un registru cu comandă memorării pe palier este alcătuit cu bistabile D-latch, motiv


pentru care se mai numeşte şi tampon latch.Schema de principiu şi tabelul de adevăr al unui
asemenea registru sunt prezentate în fig. 6 a, c. Tabelul de adevăr indică două moduri de
funcţionare:

 Memorare, când intrarea de comandă STB este în 0 logic.În acest caz registrul conservă
starea sa anterioară şi este insensibil la datele prezente pe intrările D.

 Transferare, când STB=1.În acest caz ieşirile registrului Qi capată valorile datelor
prezente la intrările D.Dacă în timp cât STB=1, datele de la intrările (Di) se modifică,
datele de ieşire (Qi) se vor modifica şi ele în acelaşi mod (adică ieşirea copiază intrarea,
cunoscută proprietate a bistabilelor D-latch).În această situaţie se spune că registrul este
transparent. Proiectanţii de sisteme logice utilizează frecvent această proprietate pentru a
exploata rapid o informaţie(în timp ce STB=1), care apoi va fi memorată când STB revine
la 0.
3

D0
2
D Q
1 2 1 Q0
3
CLK
3

D1
2
D Q
1 2 1 Q1
3
CLK
3

D2
2
D Q
1 2 1 Q2
3
CLK
3

D3
2
D Q
1 2 1 Q3
3
CLK

STB
OEnon a.

OE non STB Di Qi U4
3 2
4 D0 Q0 5
7 D1 Q1 6
1 X X Z∞ 8 D2 Q2 9
13 D3 Q3 12
14 D4 Q4 15
0 1 0 0 17 D5
D6
Q5
Q6
16
18 19
11 D7 Q7
CP
MR

0 1 1 1
74AC273
c.
1

0 0 X Qm

18
b.

Qm stare memorată

Z∞ impedanţă ridicată

Registru paralel de tip transparent latch cu trei ieşiri-3 state (a, b,c)

b) Registre cu comanda pe front

Schema de principiu corespunzătoare unui registru de memorare cu comandă pe frontul


pozitiv al impulsului de ceas sunt în fig. 7. Informaţia de la intrările D0-7 este încărcată numai
în timpul tranziţiei pozitive a impulsului de ceas, şi rămâne neschimbată (memorată) atât pe
nivelul JOS, cât şi pe nivelul SUS, al impulsului de ceas; deci acest registru nu prezintă
transparenţa. Evident, bistabilele componente trebuie să fie declanşate pe front; acestea sunt
mai ales bistabile D, sau JK Master-Slave, registrele realizate cu bistabile D fiind cele mai
răspândite.

Observaţie : Pentru a fi cât mai uşor integrate în diverse scheme (mai ales în cele cu
microprocesor), multe registre sunt prevăzute şi cu tampoane cu trei stări, aşa cum s-a putut
vedea în schemele analizate.
3

D0
2
D Q
1 2 1 Q0
3
CLK
3

D1
2
D Q
1 2 1 Q1
3
CLK
3

D2
2
D Q
1 2 1 Q2
3
CLK
3

D3
2
D Q
1 2 1 Q3
3
CLK

CLK
OEnon a.

OE non CLK Di Qi

1 X X Z∞

0 ↑ 0 0

0 ↑ 1 1

19
0 0 X Qm

b.

U4
3 2
4 D0 Q0 5
7 D1 Q1 6
8 D2 Q2 9
13 D3 Q3 12
14 D4 Q4 15
17 D5 Q5 16
18 D6 Q6 19
11 D7 Q7
CP
MR

74AC273
c.
1

Qm stare memorată

Z∞ impedanţă ridicată

Registru paralel cu comandă pe frontul pozitiv cu ieşiri 3-State

4.4 Decodoare

Decodoarele sunt CLC(circuite logice combinaţionale ) care permit transformarea unei


anumite combinaţii de cod într-un semnal de comandă corespunzător, ce poate fi utilizat în
operaţii de selecţie, sau conversia numerelor dintr-un sistem de numeraţie în altul.În principiu,
un decodificator prezintă n intrări şi m ieşiri, şi se caracterizează prin proprietatea de a obţine
un semnal activ numai la o singură ieşire, pentru fiecare combinaţie a variabilelor de intrare.

Corespunzător tipului de cod aplicat la intrare, se realizează decodificatoare binare,


pentru care m=2n, sau decodificatoare BCD, pentru care n este, de regulă, 4, iar m este 10.Un
caz special, il reprezintă decodoarele special concepute pentru afişaj (de exemplu, cele cu LED-
uri, sau cristale lichide, cu 7 segmente); aceste decodoare primesc la intrare un cod binar, sau
BCD, şi produc semnalele de comandă pentru segmentele afişajului.

a)Decodorul binar

Decodorul binar este destinat operaţiilor de generare a semnalelor de selecţie, sau de


implementare a funcţiilor logice mai complicate.Acest tip de decoder are n intrări de cod, un
număr de intrări de validare şi 2n ieşiri; intrările de validare permit activarea/dezactivarea
funcţionării decodorului prin trecerea ieşirilor în starea inactivă.

20
Un exemplu de decoder binar este SN74138 (decoder binar 1 din 8, în tehnologie
TTL);în seria CMOS standard nu există decodor binar (ci numai BCD).

b)Decodorul BCD-zecimal

Acest decodor are 4 intrări şi 10 ieşiri, corespunzătoare numerelor zecimale 0…9;


codurile 10….15 sunt invalide, şi nu produc activarea nici unui semnal de ieşire.Decodorul
BCD-zecimal este folosit mult la comanda afişajelor cu tuburi indicatoare (unde fiecare cifră
are comandă separată), sau la comanda unor afişaje de tip bargraf.În multe situaţii, decodoarele
menţionate pot fi utilizate şi ca decodoare 1 din 8, folosind doar 8 ieşiri, corespunzătoare
codurilor 0…7.

Exemple de decodoare BCD-zecimal: SN7432,SN74141

c)Decodorul BCD-7 segmente

Acest decodor, are ca şi precedentul, 4 intrări, dar ieşirile sunt destinate comenzii directe
a afişajelor cu 7 segmente (fie cu becuri, fie cu LED-uri, fie cu cristale lichide).Combinaţiile de
intrare reprezintă cifrele 0…9, dar unele decodoare sunt capabile să interpreteze şi codurile
10…15, pentru care afişează cifrele hexazecimale A, B ,…,F.

Câteva exemple de decodoare BCD - 7 segmente sunt SN7446/7 (decodor cu ieşire


directă de atac a afişajelor cu LED-uri, în tehnologie TTL) sau 4055/6.

Fig. 8 Utilizarea decodorului la comanda afişajului cu 7 segmente/LED

21
4.5 Dispozitive de afişare numerică

Afișarea numerică a rezultatelor masurării are ca avantaje: posibilitatea citirii de la


distanță și înlăturarea erorilor subiective de citire (astfel, eroarea de paralaxa, posibilă la
indicatoarele analogice, aici nu exista).

Un sistem de afișare numerică “ideal” ar fi acela care ar răspunde – simultan și integral


– următoarelor cerințe:

 Durata de viață nelimitată, ceea ce ar însemna cca. 100 000 de ore de funcționare
(deci vreo 10 ani, adică o durată de viată mai mare decât durata uzurii fizice și
morale a unui aparat numeric, știind că, în prezent, tipurile constructive și – mai
ales – „comerciale”, se reînnoiesc o dată la doi ani);

 Consum (de putere) cât mai redus, pentru a asigura necesitatea de alimentare
autonomă a aparatelor de măsurat;

 Tensiuni de alimentare și de lucru compatibile (corespunzătoare) circuitelor


integrate și logicii numerice standard;

 Funcționarea in condiții grele de solicitări de natura mecanică (vibrații, șocuri


ș.a) ;

 Funcționarea în limite cât mai largi de temperature (de la -55°C la +125°C) și în


medii cu radiații intense;

 Un raport preț de cost/performanțe rezonabil(mic)

Dintre cele câteva sisteme care au încercat să se apropie cât mai mult de acest “model”
ideal, cele care s-au impus în prezent, fiind acum aproape în mod egal utilizate, sunt afisajele
cu LED si cu cristale lichide.

4.5.1Afisaje cu tuburi nixie si tuburi fluorescente

După tuburile cu filament incandescent, tubul Nixie este cel mai vechi afişaj utilizat în
aparatură numerică de măsurare.Este ergonomic şi are schema de comandă relativ simplă, însă
necesită tensiuni de lucru relative mari şi de aceea nu se mai utilizează în prezent (decât foarte
rar).Totuşi el va fi prezentat pe scurt, deoarece multe din aparatele numerice de laborator mai
vechi utilizează acest tip de afişaj.

22
Tubul Nixie este alcătuit dintr-un tub de sticlă umplut cu gaz inert (tipic neon) la joasă
presiune, în interiorul căruia se află 10 catozi în formă de cifre (0,1…9), dispuşi în planuri
paralele în faţa unui anod comun; variantele moderne utilizează 7 catozi dispuşi în acelaşi plan,
din combinare se pot reprezenta cifrele.

Fig. 9 Principiul de afişare cu tuburi Nixie

Catozii sunt acoperiţi cu o peliculă de oxizi ce poate emite electroni.Aplicând o tensiune


de 150…170 de V între anod şi unul din catozi apare o descărcare de gaz, care face ca cifra
respectivă să devină luminoasă (roşu-portocaliu).Consumul este în jur de 2mA, dar poate fi
diminuat prin multiplexare în timp a comenzii de selecţie a anozilor.Comanda catozilor se face
cu ajutorul unor tranzistoare plasate la ieşirile unui decodor binar-zecimal, care primeşte
informaţia de la blocul de prelucrare numerică a sistemului de măsură respectiv (în mod normal,
un numărător); tranzistoarele trebuie să fie capabile să lucreze la tensiuni de colector ridicate,
puterea disipată fiind în jurul a 350mW/cifră afişată.Datorită acestui dezavantaj, afişajul cu
tuburi Nixie a fost practic înlocuit cu alte tipuri de afişaje.

Un alt tip de afişaj, destul de răspândit în trecut, utilizează tuburile fluorescente vidate,
caracterizate de o eficienţă luminoasă, având emisia în verde, sau verde-albastru; tubul este
format dintr-un filament de wolfram acoperit cu oxizi, o grilă şi un grup de anozi-segmente
(care pot sintetiza caracterul de afişat).Catodul încălzit (la circa 700 grade Celsius) emite
electroni care sunt acceleraţi de grilă şi sunt dirijaţi spre segmentele selectate ale anodului; cum
acestea sunt acoperite cu un material fosforescent, ca urmare a bombardării cu electroni, are loc
emisia de radiaţie luminoasă.

4.5.2 Afisaje cu diode electroluminiscente

a) Particularităţi

Într-un sens mai larg, afişajul cu diode electroluminiscente presupune atât circuitele de
afişare propiu-zise, cât şi circuitele de comandă, necesare formării caracterelor.Acest tip de
afişaj prezintă o serie de avantaje în comparaţie cu cele realizate cu tuburi Nixie sau fluorecente:

23
are gabarit mai mic, permite obţinerea unor culori diferite (roşu, verde, galben, etc) pot fi
comandate de circuite lucrând la tensiuni joase şi sunt mai fiabile.

Afişajele cu LED-uri folosesc, în exclusivitate, generarea caracterelor prin sinteză din


segmente sau puncte luminoase constituite din LED-uri individuale (şi nu prin selecţie, ca în
cazul primelor tuburi Nixie).În funcţie de tipul caracterelor de afişat, aceste dispozitive pot fi:
afişaje alfanumerice (servesc la sinteza cifrelor şi literelor alfabetului), sau afişaje numerice
(servesc numai la sinteza cifrelor).În aparatura numerică de măsură s-a impus afişajul numeric
cu 7 segmente, datorită simplităţii sale.

În momentul de faţă, există o mare diversitate de afişaje cu LED-uri, afişajul cu puncte


prezintă cel mai mare număr de posibilităţi, dar necesită o logică de decodificare şi comandă
mai sofisticată.Varianta cu segmente poate reprezenta un compromis între numărul de caractere
diferite afişabile şi complexitatea circuitelor de comandă.În aparatura numerică de măsură s-au
impus afişajele cu segmente, mai simple de comandat.

Din punct de vedere electric, afişajele cu LED-uri se contruiesc cu anod comun, sau cu
catod comun; după cum vom vedea, acest lucru determină natura interfaţării lor cu partea de
comandă a echipamentului numeric.

b) Dioda electroluminiscenta

Se ştie că orice joncţiune p-n, polarizată directă, emite o radiaţie luminoasă datorită
energiei de recombinare gol-electron.Lungimea de undă a acestei radiaţii (deci şi culoarea)
depinde de materialul joncţiunii, aşa cum rezultă din tabelul urmator.

24
Materialul joncţiunii Lungimea de undă Culoare

Germaniu(Ge) 1,88 μm Infraroşu

Galiu-Aluminiu-Arseniu(Ga-Al-As) 0,68 μm Roşu

Galiu-Fosfor(Ga-P) 0,54 μm Verde

În privinţa culorilor se constată ca pentru cifre mici culoarea cea mai folosită este roşul, ce se
observă bine pe fondul întunecat al afişajului numeric (cu toate că lungimea de undă a roşului,
0.68um, este relativ îndepărtată de sensibilitatea maximă a ochiului, 0.55 um).

Pentru cifre mari (peste 10...15 mm), şi mai ales pentru masurări de lungă durată
(control în producţie, aparate de tablou), o culoare mai confortabilă este cea verde (cu lungimea
de undă λ=0,525 μm, fig.10 a).

În ultimul timp au apărut LED-uri cu nitrură de galiu (GaN), care au particularitatea ca


la Ud=2,4V au culoarea portocalie, iar la 4V au culoarea violetă.Ca formă, LED-urile pot fi
cilindrice, pătrate, drepunghiulare (pentru afişări de puncte luminoase, virgule, etc), sau barete
(segmente luminoase).

Alimentarea în curent continuu LED-ul are o caracteristică ID(UD) de forma celei din
fig.10 b (pentru dioda electroluminiscentă CQX51), ceea ce impune inserierea unei rezistenţe
(R) de limitare a curentului la valoarea nominală (ID=10…15mA, ca în fig. 10 c).De exemplu,
pentru ID=10mA, corespunde UD=2,1V, de unde considerând U=+5V, se obţine R=290Ω.Există
şi LED-uri care au rezistenţa R încorporate în aceeaşi montură cu joncţiunea luminiscentă, cum
sunt, de exemplu, 5082-4468(HEWLETT-PACKARD).

Alimentarea în curent continuu este simplă, însă prezintă neajunsul unui consum
suplimentar de putere pe rezistenţa R: de exemplu, pentru R=300Ω şi ID=10mA rezultă un
consum de 210mW/7 LED-uri.Acest dezavantaj poate fi evitat dacă alimentarea se face prin
impulsuri.

c)Comanda afişoarelor cu 7 segmente

Modulele de afişare cu 7 segmente sunt formate din câte 7 LED-uri rectilinii şi permit
afişarea cifrelor de la 0 la 9.Pentru semnalizarea polarităţii (±) şi a depăşirii (cifra 1 şi două
virgule) se utilizează module de tipul ilustrat în fig. 11 d) .Comanda (alimentarea) afişoarelor
cu 7 segmente se poate face direct sau multipelxat.

25
 Comanda directă

În acest caz segmentele (diodele) cifrelor ce trebuie afişate se alimentează


simultan.Comanda directă este economică numai la afişaje cu număr mic de cifre (maxim 4 sau
5 cifre); la un număr mai mare se recurge la comanda multiplexată.Un circuit de comandă
directă pentru un afişor de 3 ½ cifre (1999) este ilustrat fig. 11 c), unde se prezintă conexiunile
pentru modulul de polaritate şi depăşire (±1) precum şi pentru modulul de afişare a cifrelor de
la 0 la 9.Există şi circuite integrate specializate care pot comanda direct afişajele cu 7 segmente
cu LED-uri.Dacă decodorul dispune de o intrare de validare (“blanking”), se poate recurge la
reducerea consumului prin alimentarea LED-urilor în impulsuri, (cu o tensiune
dreptunghiulară).

26
 Comanda multiplexată

Circuitele din figurile (fig. 10 şi fig. 11) de mai devreme fac parte celor cu comandă
directă (sau simultană).Acest tip de circuit este simplu ca schemă, dar costisitor ca număr de
componente şi devine neeconomic dacă numărul de cifre este mare (peste 4…5, ca în cazul
frecvenţmetrelor şi calculatoarelor de buzunar).În asemenea situaţii se recurge la comanda
multiplexată (serializată) a afişajelor, în care cifrele se alimentează succesiv.În acest scop,
segmentele cu acelaşi nume ale tuturor cifrelor sunt conectate împreună la ieşirile unui singur
decodificator (D1), ca şi cum ar fi vorba de o singură cifră; anozii (sau catozii) comuni ai
cifrelor respective sunt comandaţi separat printr-un al doilea decodor (D2), secvenţiat de un
registru de deplasare (sau numărător), întreg sistemul de afişare fiind pilotat de către un
generator de tact cu frecvenţa de 100…1000Hz .

Să presupunem că e vorba de un afişaj cu 8 cifre pe care trebuie înscris numărul


5671,8324.La primul tact se afişează cifra 5 (celelalte fiind stinse); la al doilea, cifra 6 şi tot aşa
până la cifra a 8-a (4).Dacă frecvenţa de tact este 400 Hz, fiecare cifră va fi aprinsă şi stinsă de
400/8=50 ori pe secundă.La o asemenea frecvenţă ochiul percepe cele 8 cifre ca şi cum ar fi
aprinse simultan.Pe această cale (multiplexare), consumul se reduce considerabil deoarece,
indiferent de numărul de cifre afişate, consumul este egal cu cel al unui singur modul, ceea ce
înseamnă cel mult 7 x 10mA x 2, 1V=150mW.Însă circuitul de comandă este mai complicat
decât la comanda directă, şi de aceea, comanda multiplexată devine economică numai la
afişajele cu număr mare de cifre (peste 5…6).

La ora actuală, există module de afişare cu LED-uri, realizate compact, împreună cu


circuitele de comandă; în cazul cel mai frecvent se includ decodoarele, logica de multiplexare
(dacă e cazul) şi decadele de numărare, sau interfaţa cu sistemul numeric în care vor fi folosite.

4.6 Operatorul ŞI (AND)

27
Funcţia realizată de o poartă AND cu două intrări este numită uneori multiplicare logică
sau produs logic şi este simbolizată algebric printr-un punct de multiplicare. Deci semnalul de
ieşire al unei porţi AND cu intrările X şi Y are valoarea X • Y, cum arată fig.12a).

Ucc

R2
1k

D1 Y=A*B
A

P
D2
B

0V 0V

0
b)

A B Y Fig. 12 (a, b, c)

0 0 0 c)

0 1 0

1 0 0

1 1 1

Schema electrică de principiu a acestuia (implementarea cu diode) este prezentată în


fig. 12 b).Se observă că ieţirea (Y) urcă în 1 logic, numai dacă, pe ambele intrări A şi B se
aplică simultan 1 logic (în acest caz, diodele D1 şi D2 sunt blocate).Aplicarea unui 0 logic pe
una din intrări, deschide dioda corespunzătoare, producând 0 logic la ieşire (potenţialul
punctuşui P cade la o valoare apropiată de 0V).În fig. 12 c) este prezentat tabelul de adevăr
pentru acest tip de operator.

4.7 Oscilatorul cu cuarţ


Etaloanele de frecvență derivă din etalonul de timp, secunda, care în SI este definită pe
baza rezonatorului atomic cu cesiu(v=9.192631770GHz) și care definește timpul atomic.
Etaloanele de frecvența ating precizii mult mai mari decât cele de curent, tensiune sau R, L, C
iar frecvențele generate pot fi utilizate ‚loco” sau trasmise la distanță. Sunt cele mai precise
etaloane cunoscute pană în prezent și se utilizează pe scară largă în metrologia de laborator cat
și în telecomunicații.

28
Semnalul de la ieșire la aceste dispozitive de referință este, de regulă o tensiune
sinusoidală de 1 V, iar perioada semnalului – un submultiplu întreg al secundei pentru a putea
servi și ca etalon de timp.

Etaloanele de frecvență au la bază un oscilator de înaltă stabilitate(cuarț sau atomic) și


pot da o singură frecvență, etaloane propriu-zise, mai multe frecvențe fixe-etaloane în trepte
sau o frecvență reglabilă într-o bandă largă-sintetizatoare de frecvență.

4.7.1 Descrierea dispozitivului.


Oscilatorul cu cuarț este un oscilator la care stabilitatea oscilațiilor este asigurată de un
rezonator electromecanic cu cuarț .
Rezonatorul cu cuarț este realizat sub forma unei placuțe din cuarț (P), rotundă sau patrată
prevăzută cu electrozi de argint (EA) pe ambele fețe. Frecvența de rezonanță (fr) a placuței este
dependentă de grosimea (g) precum și de unghiul de tăiere al acesteia în raport cu axul optic al
cristalului primar.
1,6+2,8
Fr= MHz
𝑔(𝑚𝑚)

29
Schema de oscilator cu cuarț pentru frecvența etalon f0=1 MHz

Rezistența R1 servește la polarizarea automată a grilei TEC-ului, C1 împiedică apariția unor


oscilații parazite, iar R2 produce o reacție negativă necesară îmbunatațirii formei de undă a
tensiunii de ieșire. Consumul de curent în drenă este foarte redus: 30µA. Stabilitatea frecvenței
acestui oscilator este în jur de 10-4 insuficientă pentru un etalon de frecvență; dar poate fi
crescută la 10-8 prin termostatare.
Prin termostatare, oscilatorul este introdus într-o cutiuța paralelipipedică sau cilindrică (C)
din aluminiu sau alamă peste care este înfășurat un fir încalzitor (F) alimentat de la un traductor
de temperatură, prin intermediul a două amplificatoare: A1 (amplificator de eroare) și A2
(amplificator de putere). Traductorul de temperatură este format dintr-un senzor termorezistiv
(T) (fir de platină, termistor) în contact termic cu incinta C și careia este conectat în punte
Wheatstone, alimentată în curent continu (E); la temperatura de 700C, puntea este în echilibru.
Dacă temperatura lui C scade față de această valoare, puntea se dezechilibrează, iar
tensiunea de dezechilibru (semnalul de eroare) comandă prin intermediul amplificatoarelor
creșterea sau scăderea curentului din firul F pană când temperatura cilindrului revine la valoarea
prescrisă (+700C). Incinta C este plasată într-o altă incintă C, termoizolantă, formând împreună
un fel de vas Dewar. Precizia de reglare a temperaturii este foarte bună, iar stabilitatea frecvenței
cu temperatura oscilatorului respectiv (eroarea de fidelitate) devine mai buna ca 10-8 -10-9.
Sistemul de reglare a temperaturii este de tipul cu acțiune continuă, spre a feri cuarțul de
șocuri termice, iar firul încalzitor (F) este alimentat în c.c spre a evita vehicularea de tensiuni
parazite în vecinatatea rezonatorului cu cuarț. Consumul termostatului : 0,5-5W, în funcție de
calitatea izolației termice.

Oscilatorul cu cuarţ dă un semnal dreptunghiular cu frecvenţa de 1Hz. Acesta constituie tact


pentru numărătorul binar. Ieşirea sa este aplicată unui decodificator care işi activează succesiv
ieşirile, pe masură ce numărătorul incrementează. Primul semnal ce se activează este cel de
reset (R ) care şterge conţinutul numărătorul zecimal şi al bistabilului ce memorează dacă în
decursul numărării s-a depăşit capacitatea maximă a numărătorului zecimal (dacă acesta a
generat transport - “carry”).

30
Semnalul ce se activează la următorul tact este baza de timp (BT).Poarta ŞI sintetizează
semnalul de ceas CK pentru numărătorul zecimal. Cât timp BT=1 avem egalitatea CK=
u1(t).Numărătorul zecimal incrementează pe tranziţiile negative ale semnalului de ceas CK.La
următorul tact generat de oscilator, semnalul BT devine inactiv (0 logic). Semnalul de ceas CK
rămâne în 0 indiferent de variaţiile lui u(t). Numărătorul zecimal conţine numărul de tranziţii
negative din perioada în care BT=1. Această perioadă a durat un tact, adică o secundă. Numărul
respectiv este deci frecvenţa semnalului u1(t), în Hz.

Urmează activarea semnalului LD de încărcare în memorie a conţinutului numărătorului


zecimal. Nişte circuite de afişaj vizualizează continuu conţinutul memoriilor. Numărătorul
binar, prin aceste incrementări successive ajunge la capacitatea maximă, după care la tactul
următor, înscrie zero. Se activează din nou semnalul de reset R, procesul continuând.Este
posibil ca în intervalul în care se face numărarea (BT=1) să fie numărate mai multe tranziţii ale
semnalului u1(t), diferenţa fiind maxim 1. Tranziţia suplimentară se datorează trecerii lui BT în
zero. Dacă s-ar fi numărat tranziţiile pozitive, era posibil să se numere şi tranziţia semnalului
BT în 1. De aceea orice frecvenţmetru numeric prezintă o eroare de o unitate la cifra cea mai
puţin semnificativă a rezultatului.

Pentru măsurarea frecvenţelor mari, schema are una din următoarele particularităţi:

a)numărătorul zecimal are o capacitate mare(8 cifre).Din acest punct de vedere se poate
număra până la un număr mare de tranziţii. Limitarea este însă introdusă de rapiditatea
numărătoarelor zecimale şi a porţii ŞI. Cu numărătoare asincrone TTL tip 7490 se pot măsura
frecvenţe până la 10-15MHz. Utilizând numărătoare sincrone TTL 74192 se poate ajunge la o
frecvenţă măsurată de 20-30MHz. De la a 6-a zecimală intervine instabilitatea cuarţului şi
zecimalele următoare nu mai pot fi luate în considerare.

b) numărătorul zecimal are o capacitate mică(4 cifre), însa baza de timp este comutabilă
manual sau automat în trepte decadice (1s, 100ms, 10ms, 1 ms, 100μs) pentru a măsura
frecvenţe până la 10kHz, 100kHz, 1MHz, 100MHz.Rămân valabile consideraţiile referitoare la
rapiditatea numărătoarelor specificate mai sus.

c)pe traseul frecvenţei necunoscute şi pe cel al bazei de timp se insereaza divizori l:n.Pe
calea frecvenţei necunoscute divizorul este realizat în tehnologie ECL, frecvenţa maximă de
intrare fiind aproape de 1GHz.

31
4.8 Erori

Din εfx =Δfx/fx =ΔTm/Tm+ΔN/N, în care εo= ΔTm/Tm=Δfo /f o reprezintă eroarea de


bază a etalonului de frecvenţa (10-6..10-8), iar εN =ΔN/N este eroarea numărătorului.Eroarea
ΔN este egală cu modificarea cu o unitate a cifrei ultimului rang, adică ΔN= ±1 şi se datorează
faptului că semnalul de intrare si cel al bazei de timp nu sunt sincronizate între ele, şi ca urmare,
ultimul impuls de numărat poate să încapă sau nu în intervalul Tm.

Observatie: Deoarece ΔN=±1, adică cea mai mică variaţie receptibilă la ieşirea
frecvenţmetrului (afişajul cu numere), eroarea εN =±1/N reprezintă tocmai rezoluţia aparatului.

ε fx = εo + εN, unde εo = Δfo /f o, εN=1/N care arată că eroarea ε fx este cu atât mai mică
cu cât numărul afişat (N) este mai mare.

Dacă εN este de acelaşi ordin cu εo rezultă că εfx=10-6...10 -8


ceea ce arată că
frecvenţmetrul numeric este cel mai precis aparat de măsură.Pe de alta parte, pentru ca

εN≤ εo=10-6 ..10 -8 este necesar ca N>= 106…108 , şi deci, pentru a putea pune în valoare
înalta precizie a etalonului de frecvenţă trebuie ca numărul de cifre ale afişajului să fie mai mare
sau cel puţin egal cu exponentul preciziei etalonului.De exemplu, dacă etalonul are precizia εo
=10 -8 , frecvenţmetrul trebuie să aibă cel puţin 8 cifre afişabile.

Această discuţie s-a referit la precizia nominală a aparatului (εfx minimă).Însă la


micşorarea frecvenţei semnalului de intrare (fx), eroarea εfx creşte, deoarece numărul de
impulsuri contorizate (N) în intervalul Tm scade, situaţie similară cu aceea întâlnită la aparatele
de măsură analogice.Micşorarea în continuare a lui εN pe seama creşterii lui Tm nu mai este
convenabilă, deoarece aparatul devine prea lent.

Eroarea de măsurare a frecvenţei εfx este minimă când numărul afişat (N) este maxim,
creşte la micşorarea frecvenţei semnalului de măsurat (fx) şi devine exagerat de mare (0,1…1%)
când fx coboară sub 100Hz.

Deducerea expresiei erorii s-a făcut în ipoteza că triggerul Schmitt (TS) funcţionează
corect, adică la fiecare perioadă a lui U(fx), acesta dă un singur impuls la ieşire.În caz contrar,
pot apărea situaţii de funcţionare anormală a frecvenţmetrului.În practică, se întâlnesc frecvent
următoarele asemenea situaţii:

- Semnalul U(fx) este puternic deformat.În acest caz dacă fereastra triggerului formator( TS)
este prea îngustă apar mai multe impulsuri într-o perioadă (Tx), ceea ce duce la o eroare
suplimentară importantă: eroarea de trigger.Pentru evitarea acestei anomalii se lărgeşte

32
corespunzător fereastra triggerului.Evident, fereastra F trebuie sa fie axată pe linia de zero sau
pe componenta continuă a semnalului de intrare U(fx);

- Semnalul U(fx) este însoţit de zgomot.Situaţia este similara cazului precedent, cu precizarea
că impulsurile părăsite determinate de alegerea necorespunzătoare a ferestrei au un caracter
aleator, rezultatul afişării fiind instabil.Soluţia constă în alegerea ferestrei cu cel puţin 10...20%
mai mare decât amplitudinea maximă a zgomotului suprapus peste semnalul util şi axarea
acesteia pe linia de zero, sau pe componenta continuă a lui U(fx).

- Semnalul U(fx) este modulat în amplitudine.Şi în acest caz este necesar ca fereastra F să fie
axată pe linia de zero, sau pe componenta continuă a lui U(fx) însă deschiderea acesteia trebuie
sa fie mai mică decât lăţimea minimă a înfăşurătoarei.

33
5. Breviar de calcule

Curentul din circuitul de incarcare al unui condesator este:


u=Usin ωt
Amplitudinea curentului depinde de frecventa f prin relatia:
I=2πCUf
Frecventa de rezonanta este:
𝟏
f0=𝟐𝝅√𝑳𝑪
Unitatea de lungime de unda:
X0=2πc√𝑳𝑪
Numarul de impulsuri este:
nx=fxTe
Impulsul de durata este:
Tx=nxTe
Intervalul de timp este:
Δt=nxTe

Eroarea de masurare a frecventei digitale:


𝑵 𝜟𝒇 𝜟𝑵 𝜟𝒕
f= => =± 𝑵 ±
𝒕 𝒇 𝒕

Limite de masura

Limita inferioara(fxmin) este de ordinal zecilor de Hz si este impusa de catre eroarea de


numarator εN .

Limita superioara(fxmax) este de ordinal zecilor de MHz si este hotarata,in principal,de


viteza de lucru a triggerului formator (TS),care nu depaseste 30…50MHz.Pentru cresterea
limitei fxmax se poate allege una din solutiile urmatoare:

1.Utilizarea unui divizor de frecventa(tipic 1/10) pe intrare,situatie in care fxmax poate


atinge 100…500MHz.

2.Utilizarea unui bloc de heterodinare,caz in care fxmax poate atinge ordinal zecilor de
GHz.

34
6.Calcul economic si nomenclator de componente

Nr. Denumire Cantitate Pret


Crt.
1 Placa Arduino Uno 2 230.00

2 Shield LCD 16x2 1 80.00

3 Fire tata-tata 3 3.00

4 Breadboard 1 18.00

5 Total 7 331.00

7. Schema electrica a aparatului

Lista componentelor

R1 39K

R2 1K

R3-R6 2.2K

35
R7-R16 220

C1,C5,C6 100n

C2,C3,C4 1n

C7 100u

C8,C9 22p

IC1 7805

IC2 SAB6456

IC3 PIC16F84A

T1 2N2222

Q1-Q4 2N2907

D1,D2 1N4933

DIS1 NFD-5641BS-ALT

U$1 cristal 4.000MHz conector intrare BNC

Descriere SAB6456

SAB6456 e un prescalar pentru UHF/VHF. Circuitul are o gama de frecventa de intrare de


70Mhz la 1Ghz, are o sensibilitate ridicata la intrare si o buna suprimare a armonicii.

Cu o sensibilitate mai mica este utilizata pana la 3Mhz.

Circuitul cupride un aplificator de intrare, un divizor de treapta si o treapta de iesire. Divizorul


de treapta poate oscila chiar daca nu primeste semnal ,dar aceasta oscilatie este suprimata cand
sunt primite semnale la intrare.

Tensiunea de varf a semnalelor de iesire sunt incetinite intern pentru a reduce armonicile in
banda de frecventa.

In acest circuit prescalar imparte frecventa semnalului de intrare in 256.

Caracteristici

 Gama de afisare: 0.0 la 999.9MHz, rezolutie de 0.1MHz


 Masuratori rapide, perioada de masurare scurta
 Sensibilitate ridicata in banda VHF/UHF
 Frecventele intermediare offset sunt schimbabile pentru utilizarea cu receptor

36
8.Realizarea cablajului
Metode de realizare a circuitelor imprimate sunt multiple. Dintre acestea, cele mai
utilizate sunt: metoda cu radiaţii UV (utilizată în cazul cablajelor fotorezistive) şi metoda foliei
de transfer de tip PnP.

Realizarea cablajelor imprimate de serie mică sau unicat poate fi realizată prin diferite
metode, una dintre acestea fiind şi utilizarea foliei de transfer de tip PNP (PRESS and
PEEL=apasă şi dezlipeşte).

Această tehnologie de realizare a cablajelor se bazează pe o folie de tip special.

Etape de realizare ale cablajului imprimat sunt:

-se realizează desenul cablajului imprimat, fie manual, fie prin intermediul unor programe
specializare (ORCAD, PROTEL, CIRCUIT MAKER);

-acest desen, considerat pozitiv se copiază cu ajutorul unui copiator pe folia de tip PnP.Tonerul
copiatorului va adera la folia PnP, realizând pe aceasta desenul negativ (în oglindă) al desenul
de cablaj;

-se pregateşte plăcuţa de cablaj imprimat, tăindu-se la dimensiunea necesară şlefuindu-se cu


un glasspapier foarte fin;

-se degresează placa de cablaj imprimat, în vederea curaţirii de oxizi şi grăsimi prin scufundarea
acesteia într-o soluţie slabă de acid:HNO3+Cu=Cu(NO3)2+H2;

-după 30 de secunde se scoate, se spală sub un jet de apă iar apoi se usucă

-fără să se atingă cu mâna cablajul se suprapune peste acesta folia de transfer de tip PnP;

-cu ajutorul unui fier de călcat, reglat la temperatura de 200 pana la 225 de grade Celsius, se
încălzeşte suprafaţa foliei avându-se grijă să existe un contact permanent între fierul de călcat
şi folie;

-se are în vedere faptul că toată suprafaţa foliei să fie uniform încălzită, aceasta realizându-se
prin mişcări circulare ale fierului de călcat.De regulă, timpul necesar transferării tonerului de
pe folie pe placa de cablaj imprimat este între 60 şi 120 de secunde.În mod normal acest timp
este dependent de mărimea suprafeţei de transferat.

Operaţiunea se consideră încheiată când prin folia transparentă se observă perfect traseul
desenat:

37
--se lasă să se răcească cablajul şi folia după care, cu mare atenţie se dezlipeşte începând de la
colţuri.Se vizualizează desenul transferat pe cablaj, se compară cu originalul şi dacă este nevoie
se corectează cu ajutorul unui marker traseele întrerupte;

--se introduce placa de cablaj imprimat într-o soluţie de clorură ferică de o concetraţie
adecvată.În urma reacţiei chimice care are loc: 2FeCl3+3Cu=3CuCl2+2Fe traseele neacoperite
sunt corodate, obţinându-se în final copia fidelă în cupru a traseului desenat.Timpul de corodare
depinde de concentraţia soluţiei de clorură ferică, de temperatură şi de gradul de agitaţie a
acestuia;

--după terminarea corodării se scoate placa de cablaj imprimat din soluţie, se spală sub jet de
apă, se usucă, se îndepărtează cu ajutorul unui praf abraziv tonerul depus, se acoperă suprafaţa
de cupru cu o soluţie de colofoniu dizolvat în alcool;

-după această operaţie placa de cablaj imprimat poate fi utilizată în vederea găuririi ei şi a
montării pieselor electronice;

Această tehnologie este ideală pentru cablaje unicat sau de serie mică de complexitate
medie.Traseele de cablaj realizate nu pot avea dimensiuni mai mici de 0,8 mm.Traseele mai
fine se pot realiza doar prin alte metode.

38
9. Partea practica
Trimiterea frecventei
const int digitalPulsePin = 13; // Declarare pin de transmisie a datelor
void setup()
{
Serial.begin(9600); // Setare baudrate
pinMode(digitalPulsePin, OUTPUT); // Setare pin ca OUTPUT
delay(1000); // Durata de o secunda
}
void loop()
{
digitalWrite (digitalPulsePin,HIGH);
delay(1); // Pin activ timp de o microsecunda
digitalWrite (digitalPulsePin,LOW);
delay(1); // Pin inactiv timp de o microsecunda
}

Afisarea frecventei
#include <LiquidCrystal.h> // Initializare biblioteca display
LiquidCrystal lcd(7, 6, 5, 4, 3, 2);
// Stabilire pini de comunicare pentru display
const int digitalPulsePin = 8;
// Declararea pinului prin care se masoara frecventa
int digitalPulseHigh; // Declarare variabila
int digitalPulseLow; // Declarare variabila
float digitalPulseTotal; // Declarare variabila
float digitalFrequency; // Declarare variabila
void setup()
{
Serial.begin(9600); // Setare baud rate
Serial.println("Start Project"); // Afisare mesaj de start
pinMode(digitalPulsePin,INPUT); // Setare pin pe modulul INPUT
lcd.begin(16, 2);// Declarare tip display (16 caractere pe 2 linii)
delay(1000); // Durata de 1 secunda
}
void loop()
{
lcd.clear();
lcd.setCursor(0,0);
lcd.print("Frecventa: "); // Curatare, setare si afisare pe display
digitalPulseHigh = pulseIn(digitalPulsePin,HIGH); // Pulsare activa
digitalPulseLow = pulseIn(digitalPulsePin,LOW); // Pulsare inactiva
digitalPulseTotal = digitalPulseHigh + digitalPulseLow;
// Calculare pulsare totala
digitalFrequency=1000000/digitalPulseTotal; // Calculare frecventa
Serial.print("Frecventa semnal digital:");
Serial.print(digitalFrequency/25);
Serial.println(“ MHz "); // Afisare pe monitorul calculatorului
lcd.setCursor(0,1);
lcd.print(digitalFrequency/25);
lcd.print(" MHz"); // Curatare, setare si afisare pe display
delay(500); // Afisare valori inregistrate
}

39
10. Bibliografie

1)Masurări electronice(aparate şi sisteme de măsură numerice): Mihai Antoniu, Ştefan Poli,


Eduard Antoniu

2)http://mee.didactic.ro/2cadre4.htm
3) http://www.datasheetcatalog.org/datasheet/microelectronica/mmc4510_mmc4516.pdf
4) http://www.doctronics.co.uk/4511.htm
5) http://www.microelectronica.ro
6) http://pira.cz/counter.htm

40