Sunteți pe pagina 1din 190

I.

Structuri generale specifice sistemelor de achizitii de date

Capitolul 1. Prezentare generala a sistemelor de achizitii de date


1.1

Definitii

Majoritatea oamenilor de stiinta, ingineri si utilizatori de PC sunt de acord cu


urmatoarele elemente comune:
Calculatorul PC este folosit pentru programarea echipamentului de testare, pentru
manipularea si stocarea datelor. Termenul de PC in general acopera orice calculator pe
care ruleaza un sistem de operare cu software-ul aferent. Calculatorul poate fi de
asemenea folosit pentru trasarea curbelor in timp real sau pentru generarea unui raport.
El nu trebuie neaparat sa controleze sistemul de masurare sau nici macar sa ramana in
legatura permanenta cu acesta.
Echipamentul de testare poate fi alcatuit din placi de achizitie pentru PC, sisteme de
achizitie externe PC-ului sau instrumente de masura de sine statatoare.
Echipamentul de testare poate realiza una sau mai multe masuratori si controla procese
folosind diverse combinatii de intrari analogice, iesiri analogice, intrari/iesiri digitale sau
alte functii specializate.
Dificultatea diferentierii clare a termenilor de achizitie de date, testare si
masurare si masurare si control apare din cauza granitei neclare care separa diferitele
tipuri de aparate de masura in functionalitate, facilitati si performanta. De exemplu, anumite
instrumente de sine statatoare contin microprocesoare sau placi de tip plug-in, folosesc
sisteme de operare si functioneaza mai degraba ca un calculator decat ca un instrument
traditional.
Exista instrumente care fac posibila construirea unor echipamente de testare care
achizitioneaza date de la un numar foarte mare de canale si le stocheaza intr-un calculator.
Placile de achizitie transforma calculatorul intr-un multimetru digital, osciloscop sau alt
instrument, instrument care are un panou virtual de comanda pe ecranul calculatorului.

Placi de achizitie plug-in

Ca si placile video, modem-uri sau alte tipuri de placi destinate calculatorului, si


placile de achizitie se monteza intr-un slot din placa de baza a calculatorului. Astazi, in
marea lor majoritate, placile sunt de tipul PCI (Peripheral Component Interconnect), vechea
generatie pe bus ISA (Industry standard Architecture) fiind pe cale de disparitie.
Aceasta categorie de placi ofera un numar mare de canale de intrare (intre 8 si 64),
viteza ridicata de achizitie (in general, aceasta se situeaza sub 1250Mhz), sensibilitate
destul de buna pentru masurarea semnalelor mici, rezolutie de 12..16 biti si un pret relativ
mic de cost.
Caracteristicile placilor de achizitie de tip plug-in
1

Metoda computerizata relativ ieftina pentru masurari si control.


Viteza mare de achizitie (100kHz1 GHz).
Disponibile in multiple configuratii cu functii specializate.
Performante excelente pentru majoritate domeniilor. Zgomotul electric din interiorul
calculatorului limiteaza totusi masurarile sensibile.
Domeniile de intrare limitate la 10 V.

Sisteme de achizitie de date externe

Alternativa a sistemelor de achizitie plug-in, aceste sisteme externe ofera un numar


ridicat de intrari/iesiri intr-un mediu mult mai bine protejat la zgomote electromagnetice si o
mai mare versatilitate de modelare la diverse cerinte.
Astazi, aceste sisteme iau adesea forma unor solutii stand-alone de testare si
masurare orientate in special catre aplicatiile industriale. Aceste aplicatii cer mai mult decat
poate oferi un PC cu placi de achizitie incorporate. Sistemele moderne externe de achizitie
de date ofera:
Sensibilitate mare pentru semnalele de nivel mic;
Aplicabilitate mare pentru diferite tipuri de senzori;
Aplicabilitate pentru aplicatii de timp real;
Ca si sistemele plug-in, sistemele de achizitie externe au nevoie de prezenta unui
calculator pentru prelucrarea si stocarea datelor. Acesta se monteaza direct in rack-ul
sistemului de achizitie de date. Cele cateva tipuri de arhitecturi folosite pentru sistemele de
achizitie externe folosesc rackuri industriale standardizate. Anumite sisteme includ si
module dotate cu microprocesor care suporta toate facilitatile unui PC obisnuit: tastatura,
mouse, monitor si porturi de comunicatie.
Caracteristicile sistemelor de achizitie externe
Numar mare de sloturi
Mediul din interiorul sistemului este mai putin afectat de zgomotele electromagnetice
decat sistemele de achizitie interne (plug-in), ceea ce permite masurarea unor
semnale de nivel mic
Utilizarea interfetelor standard de comunicatie(IEEE-488, RS 232, USB, FireWire,
Ethernet) inlesnesc achizitiile de date la distante mari, o mai buna conectivitate intre
sistemele de achizitie si legarea lor la calculatoare non PC
Sistemele dotate cu microprocesor dedicat si memorie pot realiza controlul in timp
real asupra procesului sau functiona independent de prezenta unui PC
Arhitectura modulara standardizata ofera o varietate mare de functii de masura si
control
Din cauza necesitatii unei carcase, a arhitecturii modulare, a accesoriilor, costul
efectiv pe canal de masura este ridicat

Sisteme de timp real

Un loc aparte in locul sistemelor de masurare si control este ocupat de asa numitele
sisteme de timp real. In general,acestea sunt sisteme de masura autonome, dotate cu
procesor si sistem de operare dedicat. Aceste procese se preteaza a fi rulate mult mai
bine pe sisteme externe dacat pe un sistem PC dotat cu placa de achizitie. Desi Microsoft
Windows a devenit sistemul standard de operare pentru calculatoarele PC, acesta nu este
un sistem determinist si nu poate garanta un raspuns predictibil in cazul unor masurari si
procese de control critice. De aceea solutia este de a lega PC-ul la un sistem ce poate
functiona autonom si care garanteaza un anumit timp de reactie la aparitia unor stimuli
externi.

Instrumente discrete

La inceputuri, aceste instrumente electronice de test constau adesea dintr-un aparat


de masura cu o singura intrare si sursa de alimentare. De-a lungul anilor, datorita
progresului tehnologic in design, fabricatie si in tehnologii de masurare s-au extins
posibilitatile si domeniile instrumentelor de masura. Aparitia unor noi instrumente ca
scannere, multiplexoare, calibratoare, counter timere, nanovoltmetre, micro-ohmmetre si
altele au facut posibila crearea sistemelor de testare bazate pe controlul microprocesorului,
sisteme ce ofera o sensibilitate si rezolutie excelenta. Anumite sisteme de acest tip pot
prelucra informatia doar pe maxim cateva canale de intrare ceea ce duce la un pret per
canal ridicat. Prin adaugarea unei matrici sau a unor scanere acest pret poate fi micsorat,
permitand unui singur instrument de precizie sa prelucreze informatia de mult mai multe
canale de intrare. Aceste instrumente pot fi de asemenea conectate la un sistem PC-placa
de achizitie.
Caracteristicile instrumentelor discrete
Domeniile de masura si sensibilitate sunt in general mult peste cele oferite de
sistemele plug-in sau de cele externe
Folosesc interfate de comunicatie standard (IEEE 488, RS232, FireWire, USB ) care
permit achizitionare de date de la mare distanta si compatibilitatea cu calculatoare
non IBM
Se preteaza foarte bine la masurarea temperaturilor, tensiunilor, curentilor,
rezistentelor, inductantelor, etc. Apar probleme la anumiti senzori specializati ori la
anumite conditionari a semnalelor de intrare
In general sunt mai lente decat sistemele de achizitie plug-in
Mult mai scumpe decat sistemele standard de achizitie de date

Sisteme de achizitie de date hibride.


Recent aparute, aceste sisteme dezvoltate in tehnologia sistemelor de achizitie de
date externe combina un instrument discret gen multimetru digital interfatabil cu cateva
functii caracteristice sistemelor de achizitie de date plug-in, forma finala fiind tipica pentru
un instrument compact. Functiile tipice includ masurarea tensiunii si al curentilor continui si
alternativi, masurarea temperaturii, frecventei precum si facilitati pentru controlul
proceselor.
Caracteristicile sistemelor de achizitie de date hibride

Domeniile de masura, rezolutie si sensibilitate caracteristice unui


instrument de masura digital, superioare sistemelor de achizitie de date
standard.
Au ecrane digitale, caracteristice instrumentelor digitale. Rezolutia unui
instrument de masura digital este cuprinsa intre 18 si 22 biti si chiar se
depasesc aceste valori in anumite cazuri.
Au memorie interna ce le permit stocarea anumitor cantitati de date
masurate
Utilizeaza interfate standard de comunicatie ceea ce le permite legatura
cu sisteme non PC.
Capacitate limitata de sloturi libere
In general sunt mai lente decat sistemele de achizitie interne sau externe.

Capitolul 2. SISTEME DE ACHIZIIE A DATELOR structuri specifice


4

2.1. Sisteme de achiziie de date (SAD) monocanal


Cea mai simpl variant a unui sistem de achiziie de date monocanal este cea la
care mrimea de intrare este o tensiune continu, cu valoarea n domeniul tensiunii de
intrare a convertorului analog-digital. Schema bloc a acestui sistem, cu conversie direct,
este prezentat n Fig.1. Cuvntul binar ce reprezint rezultatul conversiei este transmis
ctre microprocesor. Acesta, la rndul su, genereaz semnalul de start pentru procesul
urmtor de conversie i asigur semnalele necesare funcionrii convertorului analogdigital.

Fig.1. SAD monocanal, cu conversie direct.

Fig.2. SAD monocanal, cu amplificator.

In situaia n care tensiunea de intrare este de valoare sczut, apare necesitatea


introducerii unui amplificator, de instrumentaie sau de izolare, pentru ca semnalul s fie
adus n domeniul convertorului (Fig.2).
Se poate ncerca a se utiliza acest tip de SAD i pentru tensiuni variabile, de joas
frecven, care necesit o rat sczut de conversie.

Fig.3. SAD monocanal cu CEM.


Creterea vitezei de variaie a tensiunii de convertit impune introducerea unui circuit
de eantionare-memorare (CEM) la intrarea convertorului analog-digital (Fig.3). Intre dou
conversii succesive, CEM urmrete variaiile tensiunii de intrare. Inainte de startul
conversiei analog-digitale, CEM este trecut n starea de memorare, furniznd la ieire
valoarea momentan a tensiunii de intrare, corespunztoare sfritului etapei de urmrire.
Starea de memorare dureaz pe ntregul timp de conversie al CAD.
Introducerea circuitului de eantionare-memorare nu afecteaz exactitatea CAD,
indiferent de rapiditatea cu care se modific semnalul de intrare.

2.2. Sisteme de achiziie de date (SAD) multicanal


In majoritatea sistemelor de tip industrial este necesar a se achiziiona mai multe
mrimi specifice procesului urmrit. Sistemul de achiziie de date se realizeaz pe baza
5

unei multiplexri temporale, elementul ce realizeaz aceast funcie fiind circuitul


multiplexor analogic. Acesta este o component electronic ce cuprinde "n" ntreruptoare
analogice, ale cror ieiri sunt conectate mpreun, pentru a furniza o ieire unic a
multiplexorului. Astfel, este posibil utilizarea unui singur CAD pentru toate intrrile
analogice (Fig.13.25). Diferitele surse de semnal analogic sunt multiplexate la intrarea
circuitului de eantionare i memorare, care reine, de fiecare dat, valoarea unui eantion,
n vederea conversiei. Comutarea fiecrui canal are loc pe durata ct circuitul de
eantionare i memorare al canalului precedent se gsete n starea de memorare i
tensiunea sa este supus conversiei. La sfritul procesului de conversie, circuitul de
eantionare i memorare este comandat n starea de eantionare, n vederea prelucrrii
semnalului din canalul urmtor, deja comutat.

Fig.4. Structura unui sistem de msurare multicanal


cu multiplexare temporal.

Din Fig.4 se remarc funciile unitii centrale, care asigur: semnalul de comand a
circuitului de memorare, semnalul de iniiere a conversiei CAD, semnalele de adresare,
secvenial sau aleatoare, a canalului pentru multiplexor. Sistemul cu multiplexor analogic,
care permite accesul secvenial al semnalelor, are dezavantajul unei viteze reduse de
msurare, soluia fiind, n schimb, cea mai ieftin.
O schem ce prezint mai multe detalii ale unui sistem de achiziie de date de acest
tip, condus de un microprocesor, este prezentat n Fig 5. Microprocesorul este
acompaniat de circuitele uzuale: interfee I/O, memorie ROM, memorie RAM, circuite
timer. Interaciunea cu utilizatorul se face prin dispozitive de intrare (tastatur, mouse) i
prin dispozitive de ieire (monitor, imprimant). Aceste dispozitive pot fi prezente
ntotdeauna sau numai la punerea n funciune. Alte dispozitive apar n configuraie doar
dac sunt necesare:
- memorie extern;
- modem;
- plac de reea.

Fig.5. Sistem de achiziie de date cu microprocesor,


cu multiplexare temporal.

Microprocesorul trebuie s asigure:


- semnalele de adresare pentru MUX i DEMUX;
- semnalele de comand pentru circuitul de eantionare i memorare;
- semnalele de start conversie pentru convertoarele CAD.
Exist ns numeroase aplicaii la care datele trebuiesc achiziionate simultan din
toate punctele de msur i ntr-un timp relativ scurt. Sistemul de achiziie de date care
rspunde acestor cerine este prezentat n Fig.6.

Fig.6. Sistem de achiziie sincron de date.

In arhitectura sistemului se remarc amplasarea, pe fiecare canal de intrare, a cte


unui circuit de eantionare si memorare, n amonte fa de multiplexor. Comanda pentru
trecerea n starea de memorare este dat simultan pentru toate circuitele de eantionare i
memorare, dup care ieirile acestora sunt multiplexate la intrarea CAD. Timpul de
ateptare, n vederea conectrii la intrarea CAD, este cu att mai lung cu ct numrul de
canale este mai ridicat; din aceast cauz, circuitele de eantionare i memorare trebuie
s prezinte o vitez redus de alterare a tensiunii memorate.
Dac semnalul de la intrare evolueaz rapid n timp, cele dou sisteme de achiziie
precedente, care se bazeaz pe utilizarea unui singur CAD pentru conversie, nu mai sunt
utilizabile. In consecin, pentru mrirea vitezei de msurare, se utilizeaz arhitectura de
sistem prezentat n Fig.7, care prezint cte un CAD pentru fiecare canal, precedat de
7

blocul de condiionare a semnalului i de circuitul de eantionare i memorare. Informaiile


digitale sunt aplicate unui multiplexor digital, care selecteaz datele primare i le transmite
secvenial pe magistrala sistemului de calcul.

Fig.7. SAD cu multiplexarea ieirilor CAD.

Avantajele acestei structuri de sistem sunt urmtoarele: pot fi utilizate convertoare


CAD mai lente i deci mai ieftine, chiar dac se dorete o vitez mare de achiziie,
imunitate la perturbaii datorit conversiei locale i transmisiei sub form digital,
posibilitatea separrii galvanice a unei surse de semnal, mpreun cu convertorul analogdigital aferent, fa de restul sistemului.

Capitolul 2. SISTEME DE ACHIZIIE A DATELOR structuri specifice


2.1. Sisteme de achiziie de date (SAD) monocanal
Cea mai simpl variant a unui sistem de achiziie de date monocanal este cea la
care mrimea de intrare este o tensiune continu, cu valoarea n domeniul tensiunii de
intrare a convertorului analog-digital. Schema bloc a acestui sistem, cu conversie direct,
este prezentat n Fig.1. Cuvntul binar ce reprezint rezultatul conversiei este transmis
ctre microprocesor. Acesta, la rndul su, genereaz semnalul de start pentru procesul
urmtor de conversie i asigur semnalele necesare funcionrii convertorului analogdigital.

Fig.1. SAD monocanal, cu conversie direct.

Fig.2. SAD monocanal, cu amplificator.

In situaia n care tensiunea de intrare este de valoare sczut, apare necesitatea


introducerii unui amplificator, de instrumentaie sau de izolare, pentru ca semnalul s fie
adus n domeniul convertorului (Fig.2).
Se poate ncerca a se utiliza acest tip de SAD i pentru tensiuni variabile, de joas
frecven, care necesit o rat sczut de conversie.

Fig.3. SAD monocanal cu CEM.


Creterea vitezei de variaie a tensiunii de convertit impune introducerea unui circuit
de eantionare-memorare (CEM) la intrarea convertorului analog-digital (Fig.3). Intre dou
conversii succesive, CEM urmrete variaiile tensiunii de intrare. Inainte de startul
conversiei analog-digitale, CEM este trecut n starea de memorare, furniznd la ieire
valoarea momentan a tensiunii de intrare, corespunztoare sfritului etapei de urmrire.
Starea de memorare dureaz pe ntregul timp de conversie al CAD.
Introducerea circuitului de eantionare-memorare nu afecteaz exactitatea CAD,
indiferent de rapiditatea cu care se modific semnalul de intrare.

2.2. Sisteme de achiziie de date (SAD) multicanal


In majoritatea sistemelor de tip industrial este necesar a se achiziiona mai multe
mrimi specifice procesului urmrit. Sistemul de achiziie de date se realizeaz pe baza
unei multiplexri temporale, elementul ce realizeaz aceast funcie fiind circuitul
multiplexor analogic. Acesta este o component electronic ce cuprinde "n" ntreruptoare
analogice, ale cror ieiri sunt conectate mpreun, pentru a furniza o ieire unic a
multiplexorului. Astfel, este posibil utilizarea unui singur CAD pentru toate intrrile
analogice (Fig.13.25). Diferitele surse de semnal analogic sunt multiplexate la intrarea
circuitului de eantionare i memorare, care reine, de fiecare dat, valoarea unui eantion,
n vederea conversiei. Comutarea fiecrui canal are loc pe durata ct circuitul de
eantionare i memorare al canalului precedent se gsete n starea de memorare i
tensiunea sa este supus conversiei. La sfritul procesului de conversie, circuitul de
eantionare i memorare este comandat n starea de eantionare, n vederea prelucrrii
semnalului din canalul urmtor, deja comutat.

Fig.4. Structura unui sistem de msurare multicanal


cu multiplexare temporal.

Din Fig.4 se remarc funciile unitii centrale, care asigur: semnalul de comand a
circuitului de memorare, semnalul de iniiere a conversiei CAD, semnalele de adresare,
secvenial sau aleatoare, a canalului pentru multiplexor. Sistemul cu multiplexor analogic,
care permite accesul secvenial al semnalelor, are dezavantajul unei viteze reduse de
msurare, soluia fiind, n schimb, cea mai ieftin.
O schem ce prezint mai multe detalii ale unui sistem de achiziie de date de acest
tip, condus de un microprocesor, este prezentat n Fig 5. Microprocesorul este
acompaniat de circuitele uzuale: interfee I/O, memorie ROM, memorie RAM, circuite
timer. Interaciunea cu utilizatorul se face prin dispozitive de intrare (tastatur, mouse) i
prin dispozitive de ieire (monitor, imprimant). Aceste dispozitive pot fi prezente
ntotdeauna sau numai la punerea n funciune. Alte dispozitive apar n configuraie doar
dac sunt necesare:
- memorie extern;
- modem;
- plac de reea.

10

Fig.5. Sistem de achiziie de date cu microprocesor,


cu multiplexare temporal.

Microprocesorul trebuie s asigure:


- semnalele de adresare pentru MUX i DEMUX;
- semnalele de comand pentru circuitul de eantionare i memorare;
- semnalele de start conversie pentru convertoarele CAD.
Exist ns numeroase aplicaii la care datele trebuiesc achiziionate simultan din
toate punctele de msur i ntr-un timp relativ scurt. Sistemul de achiziie de date care
rspunde acestor cerine este prezentat n Fig.6.

Fig.6. Sistem de achiziie sincron de date.

In arhitectura sistemului se remarc amplasarea, pe fiecare canal de intrare, a cte


unui circuit de eantionare si memorare, n amonte fa de multiplexor. Comanda pentru
trecerea n starea de memorare este dat simultan pentru toate circuitele de eantionare i
memorare, dup care ieirile acestora sunt multiplexate la intrarea CAD. Timpul de
ateptare, n vederea conectrii la intrarea CAD, este cu att mai lung cu ct numrul de
canale este mai ridicat; din aceast cauz, circuitele de eantionare i memorare trebuie
s prezinte o vitez redus de alterare a tensiunii memorate.
Dac semnalul de la intrare evolueaz rapid n timp, cele dou sisteme de achiziie
precedente, care se bazeaz pe utilizarea unui singur CAD pentru conversie, nu mai sunt
utilizabile. In consecin, pentru mrirea vitezei de msurare, se utilizeaz arhitectura de
sistem prezentat n Fig.7, care prezint cte un CAD pentru fiecare canal, precedat de
11

blocul de condiionare a semnalului i de circuitul de eantionare i memorare. Informaiile


digitale sunt aplicate unui multiplexor digital, care selecteaz datele primare i le transmite
secvenial pe magistrala sistemului de calcul.

Fig.7. SAD cu multiplexarea ieirilor CAD.

Avantajele acestei structuri de sistem sunt urmtoarele: pot fi utilizate convertoare


CAD mai lente i deci mai ieftine, chiar dac se dorete o vitez mare de achiziie,
imunitate la perturbaii datorit conversiei locale i transmisiei sub form digital,
posibilitatea separrii galvanice a unei surse de semnal, mpreun cu convertorul analogdigital aferent, fa de restul sistemului.

12

Capitolul 3.

Arhitecturi si interfete de comunicatie

Performanta unui sistem de achizitie plug-in, depinde foarte mult de


performanta calculatorului in care este montat. Ca regula generala, un procesor
mai rapid, memorie mai multa si spatiu pe disc cat mai mult vor imbunatati
considerabil performantele sistemului.
Procesorul
(CPU - Central Processing Unit - Unitate Centrala de Prelucrare)
Producatorii de procesoare introduc din ce in ce mai rapid pe piata
procesoare mai puternice, mai rapide prin imbunatatirea arhitecturii interne, a
vitezei de lucru sau a memoriei interne. In general, calculatorul care este destinat
achizitiei de date este alcatuit din componente de diferite generatii. In timp ce
minimul de sistem necesar functionarii ultimelor aplicatii software este in continua
escaladare, totusi acest minim este in general cu cateva generatii in urma
tehnologiei actuale de PC-uri.
Spre exemplu, un calculator de ultima generatie implica un procesor
Pentium IV sau unul pe 64 biti, memorie intre 512 si 1024 Mb, pe cand minimul
necesar functionarii unui sistem de achizitie de date inseamna un procesor
80486 cu doar pana in 32 Mb de RAM.
Totusi, desi un sistem in configuratie minimala este capabil de
administrarea sarcinilor de masurare si testare, s-ar putea ca acest lucru sa fie
maximul pe care-l poate gestiona acest calculator.
Marind memoria RAM, performantele sistemului sunt imbunatatite
considerabil, in special in sistemele Windows. Pentru aplicatii de dimensiuni mari
sau multiple, adugarea de memorie RAM reduce din timpul de care sistemul de
operare are nevoie pentru a crea spatiul de swap pe harddisk, timp care este
mult mai mare decat timpul de interogare al memoriei RAM. Comparativ cu un
upgrade al procesorului sau al placii de baza, upgrade-ul de memorie este un
mod ieftin de prelungire a duratei de viata a calculatorului.
Cele mai noi calculatoare contin numai conectori PCI, AGP, PCI EXPRESS
iar conectorii ISA practic au disparut. Desi arhitectura PCI ofera cateva avantaje,
in special in viteza mare de tratare a rutinelor de intrerupere, anumiti utilizatori,
continua folosirea in sisteme de masurare a placilor de achizitie ISA.

Exemplu : Placa de baza


Nforce4 SLI , FSB-HT1000, 4*DDR400DualChanel ECC , 2*PCIe16x / 2*PCI ,
133*2+SATA*4, Raid 0,1, RAID 0, 1, 0+1, 5: SATA*4 ports , 8ch Audio, 1G NV
Lan + Marvell PHY, 10*USB, 2*1394a, ATX, Socket 939
13

ROLUL MICROPROCESORULUI
Funciile ndeplinite de microprocesor n aparatura de msurare au
evoluat n timp. Ele acoper o arie larg, ncepnd cu funciile simple ndeplinite
de microprocesorul aflat n interiorul aparatelor digitale convenionale (voltmetre,
frecvenmetre, wattmetre) i continund cu funcii complexe, ntlnite n
sistemele de msurare.
Iniial, microprocesorului i-au fost transferate funciile blocului de
comand i anume, generarea secvenelor i efectuarea calculelor. Apoi, s-a
dezvoltat ponderea prelucrrii, odat cu reducerea costurilor de proiectare i
producie. Utilizarea microprocesorului permite corectri sau modificri prin
reprogramarea unei memorii, mai repede, mai ieftin i mult mai flexibil. Ulterior,
interesul proiectanilor de aparate de msurare s-a deplasat de la problema
elaborrii unor blocuri analogice de mare stabilitate (timp, temperatur) spre
posibilitatea compensrii prin calcul a derivelor i toleranelor, ca urmare a unor
testri i recalibrri periodice.
In privina funciilor ndeplinite de microprocesorul integrat n structura
aparatelor digitale de msurare, acestea se pot mpri n cteva categorii:
Comanda condiionrilor de semnal analogic, bazate pe atenuatoare i
amplificatoare.
Atenurile i amplificrile se pot modifica pe game (cu ajutorul comutatoarelor cu
relee) sau continuu (cu ajutorul amplificatoarelor cu ctig variabil sau cu
convertoare digital-analogice cu multiplexare).
Prelucrri de semnal analogic, ca de exemplu: corecia erorii de
decalaj, multiplicarea cu o constant, calculul erorii relative, detecia unor valori
limit, prelucrarea statistic, calculul unui polinom de aproximare a caracteristicii
de conversie etc.
Organizarea i gestionarea
secvenelor de msurare i a
comunicaiei ntre blocuri.
Reelele interne de comunicaie ntre blocuri pot fi de tipul :
- magistral analogic - pentru gestionarea n timp real a fluxului de date
analogice ntre blocurile de prelucrare. Accesul pe magistrala analogic se face
cu multiplexoare (Fig.8).

Fig.8. Magistral analogic

- magistrala digital- utilizat n structura unui sistem cu configuraia din


Fig.9.
14

Fig.9. Magistrala digital.

Comanda comunicaiei cu panoul de comand i sistemul de


afiaj. In ceea ce privete afiajul alfanumeric se utilizeaz, de regul, modul de
afiare dinamic (multiplexat), care asigur cu un consum minim de energie i de
componente, supravegherea a ctorva zeci de afioare. Funciile de memorare,
decodificare i validare a afioarelor sunt preluate de microprocesor, crescnd
versatilitatea sistemului.

15

Arhitecturile magistralelor de comunicatie

De-a lungul istoriei, in cadrul PC-urilor s-au dezvoltat cateva bus-uri de


comunicatie interne. Arhitectura ISA (Industry Standard Architecture) si cea PCI
(Peripheral Component Interconnect) sunt cele mai comune arhitecturi folosite in
domeniul achizitiilor de date.
Alte arhitecturi notabile sunt cele introduse de IBM:Micro Channel Arhitecture
(MCA), Enhanced industry Standard Arhitecture (EISA) si Video Electronics
Standards Association (VESA). Toate aceste arhitecturi au incercat sa
inlocuiasca bus-ul ISA, folosindu-se de caracterisiticile avansate pe care le
foloseau: viteza mare, lucrul pe 32 de biti, operatiuni plug-and play, si bus
mastering. Totusi structura robusta si bine pusa la punct a bus-ului ISA a
rezistat si s-a impus ca atare. Desi s-au produs cateva sisteme Micro Channel si
Apple pentru achizitii de date, nici una din arhitecturile mentionate mai sus nu a
reusit sa surclaseze bus-ul ISA si nici macar sa reziste pe piata sistemelor de
achizitii de date.

Arhitectura ISA

Arhitectura ISA a fost un element cheie al primului calculator original IBM


PC (1981). Totusi denumirea generica de ISA nu s-a impus decat atunci cand si
alti producatori de calculatoare au introdus aceasta magistrala in calculatoarele
lor. Initial arhitectura ISA era pe 8 biti si sustinuta de un ceas de 4.77 Mhz
destinata satisfacerii cerintelor de viteza impuse de procesoarele 8088. In 1984,
bus-ul ISA este upgradat la 16 biti si un ceas de 8 Mhz, necesar cerut de
procesoarele 80286 folosite in calculatoarele IBM PC/AT. Atat versiunea pe 8 biti
cat si cea de 16 biti sunt cuprinse sub denumirea generica de ISA. Inca exista
astazi placi de achizitie care functioneaza pe aceste magistrale.
Cele mai notabile caracteristici ale magistralei ISA sunt facilitatile de DMA
si Plug-and-Play. DMA-ul imbunatateste radical transferul de date intre
componentele periferice si memorie prin permiterea scrierii de catre aceste
periferice direct in memoria de sistem fara interventia microprocesorului.
Strict vorbind, facilitatea de Plug-and-Play (PnP) a fost introdusa pe
ultimele versiuni de ISA, moment marcat de aparitia pe piata sistemelor de
operare a Windows 95. PnP permite Windows-ului identificarea placilor prezente
in sloturile din sistem. Oricum, acest concept de recunoastere automata a
placilor din calculator era o caracteristica a arhitecturii MCA si celei EISA (mult
inainte de aparitia Windows-ului 95). Din nefericire, sistemele majoritatare pe
piata lucrau sub DOS si nu puteau folosi aceasta facilitate de PnP. Operatiunile
necesare functionarii PnP implica utilizarea de componente compatibile PnP, de
BIOS compatibil PnP si de sistem de operare compatibil.
Recunoasterea automata a componentelor din sloturile calculatorului din
momentul introducerii acestora in conector presupune autoconfigurarea
16

automata a resurselor sistemului (intreruperi, adrese de memorie, etc). Fara


facilitatea de PnP, instalarea tipica pentru placi ISA implica setari de jumperi,
switch-uri, configurarea adreselor de baza, a intreruperilor sau a canalelor DMA.
Intr-un calculator aglomerat din punct de vedere al sloturilor ocupate, era foarte
greu de instalat fara a cauza un conflict de adrese cu alte componente.
Desi nu mai este sprijinita de Intel si Microsoft, totusi arhitectura ISA
persista pe piata si exista o varietate larga de placi de achizitie care lucreaza pe
aceasta arhitectura.

Arhitectura PCI

Intel a introdus standardul PCI (Peripheral Component Interconnect) pe 32


de biti in anul 1993. A aparut pentru prima oara intr-un sistem bazat pe un
procesor Pentium si in ultimele generatii de 486. Bus-ul PCI este standardul
actual si singurul aprobat si sustinut de catre Intel si Microsoft din anul 2001.
Comparativ cu magistrala ISA, cea PCI ofera numeroase avantaje. In
primul rand, lucreaza la o frecventa de ceas de 33Mhz comparativ cu cei doar
8Mhz la care lucreaza magistrala ISA. In al doilea rand, facilitatile de Plug-andPlay imbunatatite permit instalarea fara jumperi a placilor PCI si alocarea
automata a intreruperilor, a adreselor de I/O si a canalelor de DMA. Aceleasi
intreruperi pot fi folosite si de alte periferice PCI.
In al treilea rand, facilitatea de bus mastering ofera, asemenea DMA-ului,
posibilitatea perifericului PCI sa preia controlul asupra magistralei si sa execute
operatiuni de transfer de date direct in memoria sistemului fara interventia
procesorului. Arhitectura moderna a PCI-ului permite folosirea bus masteringului de catre mai multe periferice simultan.
Introducerea magistralei PCI a dus la divizarea sloturilor existente in
calculator, mai ales in detrimentul celor ISA. Placile de achizitie PCI sunt
disponibile pentru majoritatea aplicatiilor care folosesc placi ISA, au o instalare
mult mai usoara si ofera performante mai bune decat placile ISA.

Arhitectura PCMCIA

Marea majoritate a computerelor portabile, cunoscute sub denumirea de


laptop-uri, includ cel putin un slot Personal Computer Memory Card
International Association (PCMCIA), care permite montarea unei placi de
achizitie, interfate sau alt gen de periferic PCMCIA. Ca arhitectura, acest tip de
magistrala este mai aproape de magistrala ISA, in plus fiind dotata cu facilitati
Plug-and-Play si hot-swapping. Oferta de placi de achizitie PCMCIA este limitata,
comparativ cu oferta de placi ISA sau PCI. Aceste placi au un numar mai mic de
canale si in general caracteristici mai slabe decat placile PCI.
Dimensiune acestor placi este cat cea a unei carti de vizita. Aceasta este
cauza pentru care multe caracteristici au fost eliminate: blocuri de conditionare a
semnalelor, protectia la descarcari electrostatice s.a.
17

Interfete de comunicatie

Sub aceasta denumire sub grupate o mare varietate de magistrale externe si


porturi care sunt folosite in PC-uri, ori ca echipament standard ori ca optiune de
interfata plug-in. In aceste categorii intalnim: portul paralel de imprimanta,
traditionalul port serial RS 232, RS 422 si RS 485, IEEE 488 si mai noile
magistrale de mare viteza Universal Serial Bus (USB), IEEE 1394 FireWire si
Ethernet.
Magistrale externe de comunicatie
Nume
generic

Nume
industrial

Distanta
maxima

Viteza
maxima

Caracteristici

Seriala

RS-232

15 m

115 kbit/s

Seriala

RS-422

1220 m

115 kbit/s

Seriala

RS-485

1220 m

115 kbit/s

Paralela
(printer port)

SPP, EPP, ECP

15 m

100 kbit/s

General
Purpose
Interface
Bus (GPIB)
Universal
Serial BUS

IEEE-488

2m

1Mb/s

poate
fi extinsa
5m / cablu
15 m total

12Mb/s
480Mb/s

FireWire

IEEE-1394

Ethernet

10BaseT
100 m
100BaseT, FO ordin 10Km
multimod,
singlemod
wireless (IEEE
802.11b / g)

Interfata standard seriala.


Un singur echipament pe port.
Un transmitator poate controla pana la
10 receptori.
Necesita adaptor RS 232-RS 422
Poate avea pana la 32 de transmitatori
sau receptori. Necesita adaptor RS 232RS 485
Utilizata curent de imprimante, scanere,
etc. Nu poate interfata o placa de
achizitie
Interfata standard in multe instrumente
de masura si periferice. Permite pana la
15 aparate pe bus. Necesita adaptor
GPIB
Suporta conectare la cald, PnP si pana
la 127 de aparate conectate prin USB
hub.
Este interfata standard in multe
calculatoare. Drivere oferite de Win
95OSR 2.1, Win 98, Win2000, WinXP
Suporta conectare la cald, PnP si pana
la 63 de aparate conectate prin
inlantuire. Nu este implementata pe
scara larga. Drivere suportate in Win98,
Win2000, WinXP
Interfata standard de retea
Cabluri UTP, FTP, STP Cat5, Cat6
FO multimod si singlemod

USB

4.5 m

100400Mb/s
1Gb/s

10Mb/s
100Mb/s
1000Mb/s

18

3.1

LEGATURA SERIE

Este un sistem de comunicaie numeric, introdus ca urmare a necesitii de a


controla un ansamblu tehnic cu elemente dispersate pe suprafee mari. Legtura serial
este cea mai veche i rmas printre cele mai utilizate. La un calculator, ea este utilizat,
n cea mai mare parte, pentru comanda ploterelor i a imprimantelor seriale, fiecare
calculator personal avnd, cel puin, un port serial. La acest port se pot lega direct o serie
de instrumente sau un modem. Utilizarea legturii seriale este un mod simplu de transfer
a datelor i sunt unele aplicaii n care se dovedete cea mai performant. Avantajele
constau, pe lng existena portului serial la fiecare calculator, n numrul redus de
conductoare i n distana relativ mare la care se pot transmite datele. Unul din cele mai
importante dezavantaje l constituie viteza redus de transmitere a datelor, avnd nevoie
de 8 transferuri separate pentru un byt de date. La RS-232 rata maxim de transfer
depinde de lungimea cablurilor de legtur deoarece capacitatea crete i se modific
constanta de timp a circuitului. La RS 422 se utilizeaz semnale difereniale, ceea ce
mbunttete comportarea, mai ales n medii poluate electromagnetic.
Configuraia cea mai simpl cuprinde un emitor (calculatorul) i un receptor
(imprimanta). Transferul de date este unidirecional i modul de transfer se numeste
SIMPLEX. Dac cel dou aparate sunt prevzute cu posibiliti de a fi alternativ emitor
sau receptor, modul de comunicaie se numete HALF-DUPLEX. Complexitatea maxim
apare cnd vrem s stabilim comunicaii similare n ambele sensuri. In acest caz modul
de comunicaie este DUPLEX
In privina protocoalelor de comunicaie, se disting: protocolul asincron i protocolul
sincron. La protocolul asincron (Fig.10) fiecare caracter este ncadrat de 1 bit de start i 1
sau 2 bii de stop. Pentru a elimina ambiguitatea generat de alternarea parazit a biilor
caracterului pe tot lungul liniei de transmisie, se folosete drept control bitul de control al
paritii intre sfritul caracterului i bitul de stop. In Fig.11 se d un exemplu de un
caracter de 8 bii ncadrat de un bit de start, un bit de paritate i un bit de stop.

Fig.10 Protocol asincron.

Fig.11. Protocol asincron cu bit de paritate.

Protocolul sincron este caracterizat prin prezena unui ceas de sincronizare. Fluxul
de date comport numai caracterele de nceput i de sfrit de transmisie, iar viteza este
impus de sincronizare.
Calculatoarele personale utilizeaz pentru interfaa serial o cupl de 9 pini sau, la
tipurile mai vechi, de 25 de pini i, de obicei, au accesibile dou astfel de interfee. In
tabelul 1 este prezentat semnificaia pinilor pentru cele dou tipuri de cuple.

19

Denumire
DCD (DATA CARRIER DETECT)
RXD (RECEIVE DATA)
TXD (TRANSMIT DATA)
DTR (DATA TERMINAL READY)
GND (GROUND)
DSR (DATA SET READY)
RTS (REQUEST TO SEND)
CTS (CLEAR TO SEND)

Cupla 25 pini
pin nr.
8
3
2
20
7
6
4
5

Tabelul 1
Cupla 9 pini
pin nr.
1
2
3
4
5
6
7
8

Numeroase aparate utilizeaz conectarea la calculator prin intermediul interfeei


seriale RS232. Modul de conectare poate ns s difere de la un aparat la altul. In
principiu, se poate conecta numai un singur aparat la o interfa serial. Programarea
modului de comunicaie poate fi, de asemenea, foarte diferit. Interfaa serial RS232
prezint ns marele avantaj al facilitii de conectare i al modului simplu de programare
a comunicaiei. In plus, transferul datelor are loc bidirecional, ceeace face posibil o
funcionare full-duplex. In forma minimal, o conexiune serial RS232 se compune din
numai 3 conductoare:
RXD, conductorul pentru semnalul de recepie;
TXD, conductorul pentru semnalul de emisie;
GND, conductorul de mas.
In cazul cnd la calculator se conecteaz MODEM-uri (pentru transmisii pe
distane mai mari de 15 m, maximul permis de standardul RS232), semnalele RXD i
TXD nu se "ncrucieaz", pentru c MODEM-ul, dei primete i transmite date, nu le
prelucreaz ci doar le retransmite la distan unui al doilea calculator (sau aparat)
(Fig.12).

Fig.12. Interfaa RS232C ntre un calculator i un modem.

Atunci cnd aparatele conectate nu sunt foarte deprtate ntre ele, modemul nu
este necesar, legturile fcndu-se prin conectare direct (Fig.13).
20

Fig.13 Legtura direct ntre dou aparate


Sigurana unei transmisii este determinat prin lungimea cablurilor de legtur
(maximum 2 x 15=30 m), nivelul de tensiune al semnalelor i viteza de transmisie.
Nivelele de tensiune pentru interfaa RS232 sunt ( Fig.14): HIGH= -15 V ; LOW= +15 V.
Intervalul de la -3 V la +3 V nu este permis.

Fig.14 Caracteristici electrice ale normei RS232C

3.1.1 Magistrala seriala (RS-232, RS-422, RS-485)


Standardul serial RS-232 este unul dintre cele mai folosite standarde de comunicatie.
Introdusa in 1962, RS-232 devine o componenta obisnuita pe calculatoarele mainframe,
pe terminale de date, pe inregistratoare, modem-uri si pe alte tipuri de echipamente cu
mult timp inainte de aparitia PC-urilor.
Initial, standardul RS-232 era destinat comunicarii intre un singur transmitator si un
singur receptor pe o distanta maxima de 15m si la o viteza de 19.200 biti/s. Aceste
distante si viteze sau dovedit a fi conservatoare. Totusi astazi seriala RS-232 lucreaza la
115-230 kbiti/s si la distante de peste 25 metri. Posibilitatea de a atinge aceste
performante depinde in mare masura de mediul inconjurator si de parametrii cablului
folosit. In general vorbind, un sistem nu poate furniza ambele performante simultan.
Conectorul obisnuit RS-232 era de 25 pini. Astazi, conectorul are doar 9 pini. Ambele
insa contin aceleasi noua linii de semnal, desi pinii pentru semnale pot avea numere
diferite.
Liniile DST, CD, DTS, RTS, CTS (vezi Tabelul 1) sunt folosite pentru controlul
transmisiei de date si se numesc linii de handshaking. Aceste linii sunt importante pentru
21

prevenirea si controlul situatiilor de data overrun. In general, doar 3 fire sunt necesare
pentru a stabili o legatura intre 2 instrumente: Tx,Rx, GND.
Un alt standard serial este RS-422. Este similar cu RS-232, diferenta majora
constand in modalitatea de transmisie diferentiala a datelor. Aceasta metoda necesita 2
fire active pentru a transmite un semnal, fata de una singura raportata la masa in cazul
RS-232. Transmisia diferentiala de date beneficiaza de o mai buna rejectie a zgomotelor,
suporta o viteza mai mare de transmisie si opereaza pe distante mai mari fata de RS232.
Viteza de transmisie poate ajunge si la 115kbiti/s iar distanta pana la 1200m.
Conectorul pentru RS-422 difera de cel RS-232, acest lucru facandu-le incompatibile. In
plus, standardul RS-422 poate controla pana la 10 receptori.
Urmatorul standard serial foarte popular, este standardul RS-485. Acesta combina
elemente din RS-422 cu posibilitatea de a administra multipli receptori si multipli
transmitatori pe o singura magistrala. Ca si RS-422, acest standard foloseste transmisia
diferentiala si poate opera pana la 115kbiti/s la o distanta de 1220 m. In plus, poate
suporta pana la 32 de transmitatori si 32 de receptori, facand astfel posibila construirea
de retele folosind un singur cablu RS-485.
Exceptand cazul retelei Ethernet, reteaua RS-422 si RS-485 ofera cel mai bun
raport viteza/distanta si o programare usoara a aplicatiilor care folosesc aceste
protocoale.
Astazi, majoritatea instrumentelor de laborator includ o interfata RS 232 si una
IEEE 488, ambele putand fi convertite la RS-422 sau RS-485 folosind convertoare
adecvate. Porturile seriale 232 si 485 sunt foarte utilizate in mediile industriale, unde
distanta are un rol hotarator.

3.1.2. Bus-ul universal serial (USB)


Acest bus a fost introdus in 1995 pentru a corecta problemele de conectivitate
aparute la standardele seriale. Acest standard suporta multiple aparate si beneficiaza de
o instalare rapida si usoara, viteza foarte mare de lucru si un cablu mult mai simplu decat
cel necesar conectarii la un port serial sau paralel. De asemenea, poate furniza tensiune
de alimentare perifericelor, eliminand astfel necesitatea unei surse de alimentare externe.
Multe din calculatoarele de astazi ofera in dotarea standard unul sau doua porturi
USB. Prin folosirea unor hub-uri externe, se pot conecta pana la 127 de aparate
periferice. Aceste hub-uri pot fi aparate de sine statoare sau pot fi construite in interiorul
tastaturii, a monitorului, etc. De asemenea pot include si o sursa de alimentare pentru
alimentarea perifericelor USB.
Distanta de operare este pana la 5 metri/cablu. Viteza maxima este de 12Mb/s
pentru standardul 1.1. Pentru versiunea USB 2.0, viteza este de 480Mb/s.

22

Perifericele USB sunt aparate ce se conecteaza/deconecteaza la cald la un PC


alimentat, fara a fi necesara restartarea acestuia. De asemenea acest standard
incorporeaza si facilitatile de Plug-and-Play, asfel incat un aparat este configurat si
recunoscut automat de catre sistemul de operare. Acesta este unul din punctul forte al
standardului USB.
Standardul este in intregime suportat de Windows98, Windows ME si Windows
XP. Doar unele versiuni de Windows 95 au implementat acest standard.
Pe lista aparatelor disponibile in versiune USB putem enumera: mouse-uri,
tastaturi, imprimante, boxe audio, harddiscuri, modemuri externe. Placile de achizitie de
mare viteza incep a fi conectate prin acest bus USB. Au aparut si convertoare RS232,
GPIB USB.

3.1.3 IEEE-1394 FireWire


FireWire (fig.15 )este o interfata similara celei USB, beneficiind de o rata mai mare
de transfer.Tehnologia a fost dezvoltata de catre Apple Computer pentru transmisia
digitala a imaginilor video, a fisierelor audio si a altor aplicatii de mare viteza si apoi
propusa ca standard comisiei IEEE. In 1995, FireWire primeste denumirea de IEEE-1394.
Acest standard ofera viteza mare de transfer, interconectare simpla si posibilitatea de
interconectare a 63 de aparate pe un bus.
Viteza de transmisie pe acest bus atinge 400Mb/s pe distante de pana la 5m. In
curand se asteapta viteze de pana la 1Gb/s si marirea distantei de lucru. Ca si la interfata
USB, un aparat poate fi conectat sau deconectat de pe bus la cald, beneficiind de
asemenea de facilitatile Plug-and-Play. Windows 98, Windows ME si 2000 contin drivere
pentru acest tip de interfata. Interfata FireWire a inlocuit-o pe cea SCSI din ultimele
modele Apple. Totusi ea nu este implementata pe calculatoarele IBM PC, facand astfel
necesara prezenta unui adaptor.

fig. 15 Interfata FireWire


Desi cablurile FireWire seamana intrucatva cu cele USB, totusi ele nu sunt
compatibile nici fizic si nici electric. Cablul consta dintr-o pereche ecranata de cabluri
23

rasucite impreuna, plus doua conductoare aditionale de alimentare a perifericelor


FireWire. Interfata Sony iLINK este o versiune cu doar 4 fire a interfatei Firewire.
Alimentarea nu este transmisa, insa protocolul de transmisie este identic.
Acest tip de interfata a fost adoptat in aplicatiile de transmisie a imaginilor video si
audio, ceea ce era de asteptat stiindu-se ca acesta este punctul forte al calulatoarelor
Apple. Aceasta interfata se preteaza foarte bine in aplicatii care transfera o cantitate
foarte mare de date la o viteza mare de transmisie. In cursa de obtinere a suprematiei in
domeniul vitezei de transmisie, interfata FireWire a castigat primul loc, inaintea celei USB.
Totusi, ea ofera posibilitatea de a conecta mai putine periferice decat portul USB (63 fata
de 127) si o distanta mai mica de lucru. Oricum ambele tehnologii sunt noi si s-ar putea
ca ambele sa devina dotari standard in orice PC.
In ceea ce priveste achizitie de date prin interfata FireWire, la ora actuala exista
cateva solutii de achizitie de date bazate pe acest tip de interfatare. Totusi, ceea ce este
esential, este ca acest tip de intefata este preferat celui USB in ceea ce priveste
inlocuirea standardului GPIB in aplicatiile de testare si masurare. Deja s-au dezvoltat
protocoalele pentru transmiterea mesajelor SCPI IEEE-488.1 si IEEE-488.2 pe interfata
FireWire.
3.2.

Legturi paralele

In domeniul msurtorilor apar situaii n care trebuiesc executate msurri


repetate de un numr mare de ori, impunndu-se automatizarea msurrilor. Un sistem
automat de msurare se poate realiza prin legarea mai multor aparate ntr-o ordine bine
determinat, nct diferitele sarcini s fie executate fr intervenia operatorului. Structura
unui astfel de sistem de msurare este complex i nu se preteaz la modificri. Soluia o
reprezint standardizarea legturilor dintre aparate.
Pentru a depi limitrile legturii seriale n aplicaii de msurare i testare, firma
Hewlett Packard a dezvoltat n anii 60 Hewlett Packard Interface Bus (HPIB). In afara de
aparatele necesare pentru msurri, Hewlett Packard a utilizat acest bus pentru
conectarea unei mai mari varieti de periferice, inclusiv imprimante i dispozitive de
memorare a informaiilor. Acest bus i-a ctigat popularitate i n anul 1978, Institute of
Electrical and Electronic Engineers (IEEE) a emis standardul IEEE 488. Norma impune
caracteristicile mecanice (conectoare, repartizare pini etc.) i caracteristicile electrice
(nivele de tensiune corespunztoare anumitor stri logice, caracteristicile organelor de
comand etc.) a sistemului de interfaare. Se asigur posibilitatea legrii directe a unor
aparate diferite cu un singur cablu standardizat, cu condiia ca aceste aparate s aib o
interfa conform normei.
Comunicaia de tip paralel asigur viteze mari, de 2000-3000 kBaude. Bus-ul
utilizeaz transmisia asincron, viteza de comunicaie fiind impus de aparatul cel mai
lent din sistem. Acesta este numai aparent un dezavantaj, deoarece timpul de msurare
al aparatelor este de obicei mult mai mare dect timpul necesar comunicaiei. Conectorul
specific al acestei magistrale are 24 de pini, care sunt alocai conform standardului pentru
intrri-ieiri de date i comenzi. Pentru realizarea unui sistem automat de msurare cu
IEEE 488 este necesar un computer IBM sau compatibil, care s posede, conectat pe
bus-ul intern, placa de interfa specializat, iar aparatele utilizate trebuie s fie
24

prevzute, de asemenea, cu aceast interfa. Sistemul poate fi format din maximum 15


aparate ce pot fi conectate la computer n dou moduri: n stea (Fig.16.a) sau n serie (
Fig.15 b). Legturile ntre aparate trebuie s fie ct mai scurte i s nu depeasc
lungimea de 2 m, iar distana maxim de la controler la ultimul element este de 20m.
Legtura n serie permite o dispersare mai mare a aparatelor, dar o conectare imperfect
la una din cuple poate crea probleme de reflexii pe cabluri sau chiar ntreruperea
comunicaiei cu aparatele. De asemenea, viteza de comunicaie este mai mic, datorit
traseelor mai lungi. Legtura n stea asigur distane minime ntre aparate, o vitez de
comunicaie mai mare, fiind recomandat n aplicaii.

a)
b)
Fig. 16. Conectarea aparatelor la calculator pe BUS-ul HPIB.
Revizuirea standardului, n anul 1987, a condus la IEEE 488-1987- Standard
Digital Interface for Programmable Instrumentation. Astzi, acest bus, cunoscut i sub
numele de General Purpose Interface Bus (GPIB) este extrem de utilizat n sistemele de
msurare. In anul 1987 a aprut o extensie a standardului iniial, IEEE 488.2-1987 (IEEE
Standard Codes, Formats, Protocols, and Common Commands for Use with IEEE 488.11987) ce definete pentru utilizator toate necesitile de comunicaie cu bus-ul IEEE 488.
Principalele dezavantaje ale utilizrii IEEE488 sunt costul, mrimea sistemului i
uneori, performanele obinute. Fiecare echipament conectat extern la calculator este o
unitate separat, cu display i control propriu i cablu propriu de conectare. O cale de
reducere a inconvenientelor este de a introduce funciile de msurare n controlerul
sistemului. Acest lucru se poate realiza prin introducerea unor plci specifice direct n
calculator ( cu funcii ca: intrri analogice sau digitale, ieiri analogice sau digitale, filtrri
sau condiionri de semnal). Aceste plci sunt disponibile pentru o varietate mare de
calculatoare. Astfel, exist plci pentru calculatoare personale ce utilizeaz bus ISA
(Industry Standard Architecture), bus EISA (Extended Industry Standard Architecture) sau
PCI bus, ce pot transfera pn la 100MB/s.

25

Aparatele compatibile IEEE 488, dotate cu interfa corespunztoare, pot avea n


sistem trei funcii:
asculttori (listeners) - primesc datele atunci cnd sunt adresai. Pot fi activi i mai
muli asculttori simultan.
vorbitori ( talkers ) emit date atunci cnd sunt adresai. Un singur vorbitor poate fi
activ la un moment dat pe bus.
controleri (controllers) - adreseaz aparatele legate la bus, fie c este vorba de
asculttori, fie de vorbitori i trimit instruciuni speciale i
semnale de comand. Pentru a comanda n mod eficient,
controlerul trebuie s poat asculta i vorbi n mod egal.

Acest port paralel se poate gasi astazi pe orice calculator. Scopul initial al acestui
port a fost acela de a interfata cu calculatorul, imprimantele compatibile Centronics. De-a
lungul anilor, si alte aparate au fost interfatate cu un astfel de port: scanere, harddiscuri,
unitati de socare pe banda magnetica.
Aceasta interfata foloseste 8 linii de date, permitand transmisia unui octet de date
simultan, acest lucru ducand la o viteza de lucru superioara celei oferite de RS-232.
Standardul IEEE-1284 a fost introdus pentru a descrie cele 5 moduri de operare al
portului paralel. Primele trei moduri de operare sunt unidirectionale si suporta o viteza de
transfer de pana la 100kbiti/s. Ultimele doua moduri, EPP (Enhanced Parallel Port) si
ECP (Enhanced Capability Port) sunt bidirectionale si ofera viteze mai mari de lucru.
Aceste doua moduri avansate de operare necesita porturi paralele si cabluri care suporta
aceste moduri bidirectionale de lucru. Marea majoritate a PC-urilor includ cel putin
standardul EPP.
In ciuda marii popularitati de care se bucura, portul paralel nu este aplicabil in
sistemele de achizitie de date, desi exista unele solutii care au adoptat aceasta interfata.
Motivul acestei cauze este acela al distantei si vitezei mici de lucru. Alt motiv constain
faptul ca implementarea hardware a portului paralel a fost facuta in diferite moduri, lucru
care face dificila interconectarea cu alte PC-uri. Si nu in ultimul rand, ca si slotul ISA,
acest port paralel in curand va disparea din calculator, fiind inlocuit de portul USB si
FireWire.

Interfata IEEE-488 (GPIB)


Acest standard a fost dezvoltat de Hewlett-Packard in 1965 sub numele de HP
Interface Bus (HP-IB) pentru instrumente de laborator programabile, inregistratoare si
alte tipuri de instrumente. Interfata s-a dovedit a fi versatila si populara si in ultima
instanta a fost redenumita de catre IEEE cu numele de GPIB.

26

GPIB (fig. 17. ) a devenit un standard industrial pentru a gama foarte variata de
instrumente electronice, inclusiv instrumente dedicate achizitiei de date. Bus-ul paralel de
8 biti este capabil de o viteza de pana la 1Mb/s. Pe acest bus pot fi conectate pana la 15
aparate in structura inlantuita. Distanta maxima a unui cablu este de 2 metri, iar distanta
maxima poate fi extinsa la 2 km folosind repetoare hardware.

Fig. 17 Interfete GPIB


Din 1992, anumiti producatori de interfate GPIB au inceput introducerea versiunilor
de mare viteza a acestor interfate, denumite HS-488. Acestea ofereau o viteza marita
de comunicare pe aceeasi schema de handshaking. Oponentii acestei interfete ridicau
problema compatibilitatii si a problemelor de interoperabilitate aparute intre vechea
generatie si cea noua. Desi astazi, aceasta versiune imbunatatita este disponibila,
standardul nu a fost adoptat pe scara larga. Avand 20 de ani de existenta, aparatura care
foloseste interfata GPIB are avantajul unei largi raspandiri. Aceste instrumente nu vor fi
inlocuite curand, in ciuda avantajelor oferite de HS-488.

3.3.

Interfata de retea

Placa de retea (Fig 18) confera PC-ului posibilitatea de a se conecta intr-o retea de
alte calculatoare.
Aceasta comunica cu reteaua printr-un protocol serial iar cu pc-ul printr-un protocol
paralel. Functionarea unei placi de retea este bazata pe serviciul de intreruperi Interrupt
Request (IRQ), pe adresa de I/O si pe spatiul de memorie necesar comunicarii cu
sistemul de operare.

27

Fig 18 Placa de retea - model uzual


O intrerupere consta in generarea unui semnal catre procesor, semnal care-l
avertizeaza ca un eveniment aparut necesita tratarea imediata. De exemplu, un semnal
de IRQ este transmis catre procesor atunci cand o tasta este apasata. La aparitia acestui
semnal, procesorul permite transmisia caracterului de la tastatura catre RAM. O adresa
de I/O este o locatie de memorie utilizata de calculator pentru transferul de date catre si
dinspre dispozitivele auxiliare. O zona speciala este zona de memorie cuprinsa intre
octetii 640kB si 1MB. Aceasta zona este numita upper memory si este destinata special
comunicarii cu dispozitivelor auxiliare.
Viteza de transmisie a datelor, variaza in mod curent intre 10 si 100MBs. Astazi, se
lucreaza intens la implementarea pe scara larga a standardelor de 1Gbs si 10Gb/s.
Cel mai important factor care influenteaza viteza este mediul fizic utilizat: cupru,
fibra optica sau aerul pentru transmisii fara fir. In cazul cuprului, vitezele uzuale sunt de
10Mbs -10BaseT pentru cablu coaxial si 100MBs 100BaseTx sau 1GBs 1000Base
pentru cablu UTP. In cazul fibrei optice, astazi se lucreaza in mod curent cu viteze de
1Gbs si10GBs -10Gbase. Pentru transmisiile fara fir, standardele de transmisie sunt de
5.5, 11 si 54 MBs.
Este demn de mentionat faptul ca, in curand, se vor implementa standardele de
40Gb, 100Gb si 160Gbs, standarde implementate pe suport de fibra optica.
Avand avantajul utilizarii unei infrastructuri existente si a vitezelor mari de
transmisie, este de asteptat ca marea majoritate a echipamentelor sa fie dotate de acum
incolo cu o interfata de retea.

28

Fig 19. Medii de transmisie folosite in retea

3.4.

Convertoare si repetoare de semnal

Protocoalele de comunicatie includ in specificatii distanta pana la care functionarea


decurge in mod normal. Adesea este posibil extinderea acestei distante folosind
dispozitive externe pentru amplificarea nivelelor de semnal sau pentru convertirea unui
protocol intr-altul care poate fi transmis la o distanta mai mare.
Tipurile intalnite de interfete si adaptoare conecteaza IEEE488 la RS232, RS232 la
Ethernet si IEEE 488 la Ethernet. In fiecare caz, utilizatorul trebuie sa stabileasca daca
folosind unul din aceste convertoare isi atinge scopul mai ieftin decat alte metode. De
exemplu, un calculator contine 2 porturi seriale, in timp ce aplicatia necesita un
instrument cu interfata GPIB. Utilizatorul trebuie sa hotarasca daca e mai bine sa
cumpere un adaptor RS232-IEEE 488 sau sa achizitioneze o placa IEEE-488.

29

Componente specifice sistemelor de achiziie de date


4. Circuite de eantionare i memorare - In cazul conversiei analog-digitale este
necesar ca semnalul de msurat s nu-i modifice valoarea pe intervalul de timp
ct dureaz conversia. Din acest motiv au aprut circuite de eantionare i
memorare (CEM), care prelucreaz cte un eantion din semnal i asigur
memorarea valorii acestuia pn la sfritul procesului de conversie. Din punct de
vedere funcional, un CEM poate fi reprezentat ca n Fig.20.a; n Fig.20.b sunt
reprezentate formele de und la intrarea i ieirea circuitului, corespunztor celor
dou stri posibile: de eantionare i de memorare.

a)
b)
Fig.20. Circuit de eantionare i memorare:
a) reprezentare funcional; b) diagrama semnalelor.

Procesul de eantionare i memorare poate fi urmrit pe baza schemei echivalente a unui


CEM (Fig.21). Cnd comutatorul K este nchis, corespunztor strii de eantionare,
tensiunea la bornele condensatorului urmrete tensiunea de intrare. La comanda de
memorare, comutatorul K trece n stare deschis i tensiunea de ieire rmne la valoarea
din momentul respectiv. Trebuie precizat c se poate vorbi de extragerea unui eantion
dac starea nchis a comutatorului K dureaz relativ puin. In cazul n care comutatorul
K rmne n stare nchis un interval de timp lung, funcia ndeplinit este de urmrire i
memorare.

Fig.21. CEM cu comutator i condensator.

Un exemplu de eantionare periodic a unui semnal analogic este prezentat n


Fig.22, eantioanele fiind prelevate la intervale egale de timp Te.

Fig.22. Eantionarea periodic a unui


semnal analogic.

30

Ansamblul xe(t) al eantioanelor prelevate cu perioada Te din semnalul analogic x(t),


poate fi reprezentat matematic prin produsul dintre semnalul analogic i funcia pieptene,
notat Te(t), reprezentat printr-o suit de impulsuri.

x e t xt Te t xt

t kTe

Presupunnd c mrimea analogic x(t) are, n domeniul frecven, spectrul X(f) limitat
de o frecven fmax, atunci spectrul semnalului eantionat Xe ( f ) arat ca n Fig.23

Fig.23. Spectrele de frecven X(f) i Xe(f).

In situaia circuitelor de eantionare i memorare, care sunt formate dintr-un


ntreruptor i un condensator ce menine pe durata ntreruperii valoarea prelevat a
eantionului, impulsurile Dirac anterioare devin, de fapt, mici dreptunghiuri de lime
(Fig.13.8). Reprezentarea grafic, n domeniul frecven, a celor dou spectre de
frecven X(f) i Xe(f) este prezentat n Fig.24. Se observ c spectrul este deformat,
deoarece este multiplicat de o funcie de tipul (sin x)/x.

Fig.24. Eantionarea cu memorare


pe durata .

In cazul n care = Te, semnalul eantionat xe(t) i spectrul su Xe(f) arat ca n Fig.25
Deformarea spectrului X(f) este datorat termenului :
sinfTe
Te
fTe

31

Fig.25 Spectrul de frecven al semnalului x(t)

Fig.26 Spectrele X(f) i Xe(f).


eantionat i memorat cu = Te .

Pentru a micora deformarea trebuie sczut durata Te ; n practic se ia Te = 1/20 Fe


min , unde Fe min este frecvena de eantionare minim impus de teorema lui
Shannon:
Un semnal x(t) avnd spectrul de frecvene de tip trece-jos, limitat de o frecven
fmax , este caracterizat n ntregime prin irul eantioanelor sale prelevate la intervale
regulate, cu o perioad Te dac :
1
fe =
2 f max
Te
Alegerea frecvenei de eantionare trebuie corelat cu rezoluia convertorului
analog-digital. De exemplu, n cazul unui semnal sinusoidal u(t ) 10 sin 2100t ,
utiliznd un convertor de 10 bii, cu rezoluia q = 10/1024 = 0,01 V i innd cont c
viteza maxim de variaie a semnalului este:
du
v max =
= 10 2 100 V / s
dt max
fa de frecvena minim de eantionare, dat de teorema lui Shannon , fmin= 2 100=
200 Hz
32

din condiia de corelare rezult :

fe

10 2 100
= 6,28 10 5 Hz
0,02

adic o frecven de eantionare de circa 3.000 ori mai mare dect cea indicat de
teorema lui Shannon.
Analiznd strile din timpul funcionrii unui CEM se desprind unele probleme ce
apar la utilizarea n practic:
- Pe timpul eantionrii este necesar ncrcarea rapid a condensatorului; pentru
aceasta este necesar o surs de semnal cu rezistena intern ct mai mic;
- Pe timpul memorrii este necesar ca semnalul memorat s nu se altereze prea
repede; pentru aceasta este necesar ca dup condensator s urmeze un circuit cu rezisten
foarte mare de intrare;
- La momentul trecerii de la o stare la cealalt, trebuie micorat amplitudinea
regimului tranzitoriu datorat comutaiei.
innd cont de posibilitile multiple de realizare i interconectare a elementelor
unui CEM, au fost elaborate mai multe tipuri de circuite cu memorare analogic, din care
se realizeaz dou variante de baz: circuite neinversoare (cu condensatorul conectat la
mas) i circuite inversoare (cu condensatorul conectat n bucla de reacie).
Circuitul neinversor practic de eantionare-memorare conine, la intrarea i ieirea
grupului comutator-condensator, dou repetoare de tensiune pentru adaptarea
rezistenelor (Fig.27) iar comutatorul K este realizat n mod obinuit cu tranzistor cu efect
de cmp. Circuitul este rapid dar puin precis, cci erorile datorate imperfeciunilor
amplificatoarelor, plasate n cascad, se adun.

Fig.27. CEM cu AO de intrare i AO


conectat ca repetor

Fig.28 CEM cu dou AO


conectate n bucl de reacie.

In situaia unor frecvene joase i dac precizia este mai important dect viteza, cele
dou amplificatoare se pot include n bucla de reacie (Fig.28), rezultnd un sistem mai
33

lent dar mai precis. Comutatoarele asigur realizarea fazelor de eantionare-memorare i


tensiunea de reacie pentru amplificatorul de intrare, pe durata strii de memorare.
Schema celui de al doilea tip de CEM, inversor sau integrator, este prezentat n
Fig.29 Prezint avantajul c amplificatorul lucreaz fr semnal de mod comun; totodat,
cheia tranzistorizat funcionnd aproape de potenialul masei, curentul ei rezidual este
minim.

Fig.29 CEM cu
integrator.

5. Multiplexoare i demultiplexoare - Arhitectura unui sistem de achiziii de


date depinde de tehnica de calcul folosit i de interfeele de intrare i ieire ce
sunt disponibile. In principiu, calculatorul nu prelucreaz simultan dect un singur
semnal, de aceea este necesar s fie conectat succesiv, dup o succesiune bine
definit, la fiecare canal de msur. Aceasta este funcia multiplexorului (MUX).
In acelai timp, toate rezultatele furnizate de calculator, n mod secvenial pe
aceeai ieire, trebuiesc dirijate spre destinatari cu ajutorul unui demultiplexor
(DEMUX).
Multiplexorul analogic (Fig.30) este o component electronic ce conine o
baterie de comutatoare analogice, cu ieirile legate mpreun, numrul de comutatoare
determinnd numrul de canale de intrare. Comanda de nchidere i deschidere a
comutatoarelor este efectuat printr-o intrare de selectare a canalului, care este o intrare
logic, coninnd unul sau mai multi bii. Cu un bit se pot comanda, de exemplu, dou
canale, cu n bii, 2n canale. MUX-urile uzuale au 4, 8 sau 16 canale. Fiecare canal este
comandat prin adresa sa, care este, de fapt, numrul canalului. Adresarea poate fi fcut
fie secvenial, fie aleator. In ultimul caz, rolul de programator l poate avea doar
microprocesorul, care acceseaz direct fiecare canal, n timp ce la modul secvenial
fiecare canal este adresat ntr-o ordine bine definit, unul dup altul.

Fig.30. Multiplexor analogic.

In timpul modificrii adresei, se poate ntmpla, ca pentru un timp foarte scurt (de
exemplu 0,3s la dispozitivele CMOS), s fie nchise simultan dou comutatoare. Este
posibil a se evita aceast situaie prin utilizarea semnalului de validare al circuitului de
decodificare, ce blocheaz decodificatorul la fiecare schimbare, pe o durat precizat de
timp (0,5s).
34

Multiplexoarele analogice disponibile n prezent au un numr insuficient de


canale pentru sistemele de achiziii industriale. Se pot realiza scheme n care se asociaz
mai multe multiplexoare, pentru a spori numrul de canale ale sistemului (Fig.31.a).
Soluia din Fig.31.b este preferabil, pentru eliminarea erorii datorate curenilor de fug
ai comutatoarelor ( n acest caz numrul comutatoarelor deschise este mai mic).

a)

b)
Fig.31. Creterea numrului de canale:
a) asociere n paralel; b) sub-multiplexare.

La multiplexarea semnalelor de nivel sczut, sub 1V, apar o serie de probleme


specifice. Tensiunile de natur termic nu mai pot fi neglijate, mpunndu-se diminuarea
lor. Apar i probleme legate de modul comun, ce conduc la aplicarea diferenial a
semnalelor la intrarea multiplexorului i la utilizarea unui amplificator de msurare, cu
factor ridicat de rejecie a modului comun (Fig.32).
Performanele unui circuit de multiplexare depind, n bun msur, de
caracteristicile comutatoarelor utilizate. In multiplexoarele analogice se pot utiliza
comutatoare electromagnetice ( relee reed), dar cel mai frecvent se ntlnesc
comutatoare realizate cu dispozitive semiconductoare CMOS.

Fig.32. Multiplexor cu intrri difereniale.

Fig.33. Schema funcional a multiplexorului digital.

35

Multiplexorul digital ( Fig.33) are o funcionare similar cu cel analogic: pentru a


seleciona o intrare, trebuie comandat multiplexorul cu ajutorul unei adrese codate (n
n
bii), iar numrul de intrri poate atinge valoarea N=2 . Dac n sistem se utilizeaz mai
multe asemenea circuite de multiplexare, selecia unui anumit circuit, la un moment dat,
se realizeaz cu ajutorul semnalului validare.
Structura unui circuit de demultiplexare a semnalelor analogice (Fig.34 cuprinde
circuitele de eantionare i memorare CEM. Aceste circuite sunt comandate n faza de
Eantionare cte unul, n funcie de semnalul adres canal, la momentul dat de
semnalul de validare. Utilizarea demultiplexorului analogic pentru un semnal digital
multiplexat necesit, n prealabil, conversia digital-analogic a acestuia.

Fig.34 Structura unui circuit


de demultiplexare analogic.

36

6. Convertoare digital analogice


6.1.

Tipuri de convertoare digital analogice

Posibilitatea integrarii comutatoarelor analogice a permis dezvoltarea


rapida a convertoarelor digital analogice (CD/A). Acestea convertesc un
cod numeric intr-o tensiune sau un curent proportional cu acesta. In
sistemele de achizitie de date pentru masurari, el poate constitui interfata
de iesire a calculatorului numeric permitind restituirea unei marimi
analogice numerizate in prealabil si memorate, pentru a comanda un
proces, o vizualizare, un plotter, etc.
Principalele tipuri de CD/A sint:

CD/A cu rezistente ponderate;


CD/A cu retea R-2R;
CD/A cu curenti ponderati;
CD/A cu retea R-2R in scara inversa.

Dintre acestea, cele mai utilizate sub forma integrata sint ultimele trei tipuri,
deoarece primul tip necesita rezistente de precizie intr-o gama foarte larga
de la R20 la R2n, unde n este numarul de biti.
6.2.

CD/A cu retea de rezistente R-2R

Acest tip de CD/A utilizeaza doua tipuri de rezistente, relativ apropiate ca


valoare. Comutatoarele sint comandate de codul numeric.

Figura 35 CD/A de 4 biti cu retea R-2R


37

Valoarea analogica este suma curentilor insumati de pe intrarea


inversoare a amplificatorului operational, care transforma curentul in
tensiune. Astfel, inchiderea lui K1 aduce la amplificatorul operational
curentul I1, inchiderea lui K4 duce la curentul I1 /8. Ponderea curentilor
fiind binara, cu MSB la K1 si LSB la K4, rezulta:

U0

Ck

k 1

I
2k

U ref

C
k
R k 1 2 k

unde Ck este 0 sau 1 dupa cum comutatorul respectiv este conectat la


masa sau la sursa de referinta.
Exista numeroase variante de CD/A de acest tip, diferenta fiind mai ales in
ceea ce priveste comutatoarele. Dezavantajul major al acestui CD/A este
viteza mica de conversie datorata procesului de inversare a curentului prin
rezistenta 2R la comutarea unui bit, care necesita descarcarea si
incarcarea capacitatilor parazite ale comutatorului.
6.3.

CD/A cu curenti ponderati

Inconvenientul dispare daca se utilizeaza curenti constanti si circuland in


acelasi sens. Principiul consta deci in a creea curenti ponderati I, 2I, 4I, 8I,
etc. si a insuma acesti curenti in functie de codul numeric.
Alegerea lui I se face astfel incit ponderea curentilor paraziti sa nu se
simta, deci nu prea mic, dar nici prea mare pentru a nu incarca inutil
consumul.

Figura 36 CD/A cu curenti ponderati

38

Acest tip de CD/A este realizat in general cu tranzistoare bipolare si numai


in varianta integrata, singura capabila sa genereze tensiune VBE identice
prin realizarea de suprafete ale emitatorilor proportionale cu curentii de
colector.
Din aceasta familie fac parte CD/A realizate de diferite firme: Motorola MC
3408, Advanced Micro Devices AM 1408.
Timpii de stabilire dati in catalog sint de 250 ns, la care se adauga
raspunsul amplificatorului operational la treapta de tensiune. Acest tip de
CD/A nu este totusi prea folosit datorita dificultatii de a realiza surse de
curent stabile.
6.4.

CD/A cu retea R-2R cu scara inversata

Aceasta familie ocupa la ora actuala un loc important gratie pretului


accesibil si performantelor superioare celor ale montajelor precedente.

Figura 37 CD/A cu retea R-2R in scara inversa


Structura de baza este o retea R-2R, dar curentii in rezistenta R-2R circula
mereu in acelasi sens. Se pot utiliza rezistente de valoare mare fara a
compromite viteza de conversie, ceea ce permite micsorarea erorilor
datorate rezistentelor de fuga (citeva sute de ohmi) a comutatoarelor
analogice.
Se poate arata ca:

IB

Uref
IA
I
; I C A ; ... iar I A
2R
2
4

Curentii foarte slabi pot fi influentati de curentii de polarizare ai


amplificatorului de tensiune, de decalajul de offset, etc., de aceea aceste
elemente pot afecta precizia sistemului.

39

Doua deficiente pot fi semnalate in ceea ce priveste acest tip de CD/A.


Prima se refera la faptul ca eroarea asupra unui curent ponderat
corespunzator unui bit se repercuteaza in acelasi mod in toate conversiile
in care acest bit este utilizat. A doua deficienta se refera la prezenta
parazitilor de comutatie la fiecare schimbare a codului.
Este de fapt imposibil sa se asigure o functionare instantanee si simultana
a tuturor comutatoarelor. Parazitii sint cu atit mai importanti cu cit comuta
un numar mai mare de biti. Circuitele, prin banda de trecere limitata, reduc
aceste zgomote, care in multe cazuri nu deranjeaza. Se poate utiliza si un
circuit de esantionare si memorare dupa CD/A pentru a mentine iesirea
decuplata pe perioada tranzitiei.
Un CD/A de acest tip este AD 7533 al firmei Analog Devices. El poate
converti codul numeric fie intr-o tensiune unipolara 0 10 V, fie in tensiune
bipolare -5 V 5 V.

6.5. Principalele caracteristici ale CD/A


6.5.1. Rezolutia
Este definita ca 1/2n, unde n este numarul de biti. Este legata de cuanta:

Uref
2n

(0.1)

Mai poate fi definita si in procente din scala (FSR).


6.5.2. Precizia (exactitatea)
Este raportul dintre diferenta maxima dintre valoarea citita si cea adevarata
raportata la toata scala. Tine cont de toate erorile aratate mai jos.
6.5.3. Eroarea de decalaj (offset)
Caracterizeaza diferenta dintre tensiunea nula cind N=000....0 si tensiunea
de iesire reala. Ea poate fi de obicei reglata la zero si este exprimata in
procente de scala sau in fractiuni de cuanta.

40

6.5.4. Eroarea de amplificare (cistig)


Este eroarea dintre valoarea citita si cea ideala la cap de scara, eroarea
initiala (de offset) fiind nula. Se exprima in procente din scala. (FS)

Figura 38 Eroarea de amplificare

6.5.5. Eroarea de liniaritate


Erorile de offset si de amplificare fiind compensate, eroarea de liniaritate
este diferenta maxima eM intre curba reala si dreapta ideala. Ea se
exprima in procente din scala sau in fractiuni de cuanta.

Figura 39 Eroarea de liniaritate

6.5.6. Linearitatea diferentiala


Tranzitia de la un cod la altul adiacent la un CD/A ideal produce la iesire o
variatie de o cuanta. Pentru un CD/A real, variatia poate fi diferita si sa
aiba valoarea DV.
Eroarea de neliniaritate diferentiala este:

d V q

41

6.5.7. Monotonia
Cresterea monotona a codului N trebuie sa atraga o crestere monotona a
tensiunii de iesire VO. In caz contrar avem eroare de monotonie, datorata
numai neliniaritatii diferentiale.

Figura 40 Eroarea de nemonotonie

6.5.8. Timp de stabilire


Pentru o variatie a codului N timpul de stabilire este timpul necesar pentru
ca tensiunea de iesire sa atinga valoarea finala cu o eroare impusa e. In
general se considera variatia de la zero la valoarea maxima.

Figura 41 Definirea timpului de stabilire

6.5.9. Cadenta conversiilor (rata conversiilor)


Este numarul de conversii pe secunda pentru care specificatiile sint
respectate.

42

6.5.10.

Marimi de influenta

influenta temperaturii este data printr-un coeficient de


temperatura exprimat in ppm/C;
- influenta derivei pe termen lung este datorata imbatrinirii
componentelor;
Caracteristica cea mai afectata este eroarea de amplificare.
6.6.

Criterii de alegere ale unui CD/A

Principala caracteristica urmarita este rezolutia convertorului, exprimata


prin numarul de biti ai valorii generate.
Al doilea criteriu important il constituie viteza conversiei, care impune rata
conversiilor. Pentru aplicatii cu variatii lente pot fi alese CD/A mai lente si
mai ieftine.
Un al treilea criteriu il constituie precizia legata de toate tipurile de erori
prezentate si de marimea acestora. In general, precizia este legata si de
rezolutie, pentru ca un CD/A cu un numar mare de biti nu poate avea o
precizie redusa, in acest caz nejustificindu-se rezolutia mare.
Trebuie avute de asemenea in vedere criteriile legate de fiabilitate pentru a
se obtine siguranta in functionare impusa de anumite aplicatii.
Alegerea tipului de CD/A si al firmei producatoare se va baza deci pe o
analiza atenta a raportului performante-cost, cautind sa obtinem
performantele necesare la un pret de cost cit mai rezonabil.

43

7.

Convertoare analog digitale


7.1.

Tipuri de CA/D utilizate in sistemele de masurare

Conversia in tensiune continua a marimilor de masurat fiind in general mai


usor de realizat, convertorul analog digital are sarcina de-a efectua
conversia acestei tensiunii in semnal numeric.
Din numeroasele posibilitati existente cele mai frecvent utilizate principii in
sistemele de masurare includ:
- convertorul paralel
- convertorul cu aproximatii succesive
- convertorul tensiune frecventa si tensiune timp cu numararea
impulsurilor
- convertorul cu urmarire
7.2.

CA/D paralel (Flash Convertor)

Principiul acestui tip de convertor analog digital consta in compararea


tensiunii de intrare Ux cu un numar n de tensiunii de referinta simultan.
Astfel, pentru cazul unui convertor cu trei biti, schema de principiu este
data in figura 3.1, in care ULSB=Uref / 7.

Figura 42 CA/D paralel cu 3 biti


44

De exemplu, daca 5/2 ULSB < Ux < 7/2 ULSB , comparatoarele 1, 2 si 3


au iesirea pe 1, iar celelalte pe 0. Sistemul logic de iesire decodifica
starea de iesire a comparatoarelor in numarul 3, in binar 11.
Sistemul logic poate fi constituit dintr-o baterie de circuite basculante
urmate de un decodor de prioritate.
Acest tip de convertor analog digital este foarte rapid, timpul sau de
conversie fiind limitat doar de timpul de propagare prin comparatoare si
porti logice. Cu circuite logice ECL, frecventa de ceas poate atinge chiar si
50 100 MHz.
In acelasi timp, acest tip de convertor necesita un numar de comparatoare
egal cu 2n-1 pentru un CA/D cu n biti. Astfel, pentru n=8 sint necesare 281=255 comparatoare, iar pentru n=10 sint necesare 210-1=1023
comparatoare.
Daca viteza de conversie nu este esentiala este posibil sa se obtina o
rezolutie mai buna cu ajutorul artificiului prezentat in figura 3.2.

Figura 43 Imbunatatirea rezolutiei unui CA/D paralel


Astfel, primul CA/D cu p biti face conversia bitilor celor mai semnificativi.
Codul numeric cu p biti aplicati unui CD/A va genera tensiunea U x ,
apropiata de Ux . La un sumator se obtine diferenta Ux - Ux care va fi
convertita de un al doilea CA/D in q biti, corespunzatori celor mai putin
semnificative biti ai codului final. Vor rezulta astfel n=p+q biti.
Deoarece Ux este aplicata si la primul CA/D si la sumator, ea trebuie
pastrata constanta pe durata ambilor pasi ai conversiei. De aceea, la
intrare se prevede un circuit de esantionare si memorare care mentine
constanta tensiunea Ux.
Cu acest artificiu se pot obtine timpi de conversie de citeva nanosecunde
pentru o valoare de 4 biti. Se poate spune ca acest tip de CA/D are un
viitor foarte promitator.
Exemplu: Convertorul analog digital CAV-1210
45

Performante:
n=12 biti;
Tconv =22.5 ns;
frecventa de tact: 10 MHz.

Figura 44 Schema bloc a convertorului analog digital CAV-1210


Se pot vedea cele doua etape ale conversiei. De notat ca bitul cel mai
semnificativ (MSB) al lui CA/D2 determina corectia necesara pentru primii
6 biti ai lui CA/D1; in functie de valoarea sa, circuitul lasa sa treaca acesti
primi 6 biti neschimbati sau le adauga 1. Bitii 27 ai CA/D2 constituie ultimii
6 biti ai CA/D.

7.3.

CA/D cu aproximatii succesive

Principiul de functionare este dat in schema din figura 45.


46

Figura 45 Schema functionala a convertorului cu aproximatii succesive


Se remarca similitudinea care exista intre acest principiu si masurarea
tensiunilor continue cu ajutorul metodei potentiometrice. Galvanometrul si
operatorul sint inlocuiti de comparatorul de tensiune. Operatorul, care
decide decadele necesare pentru realizarea echilibrului potentiometrului
este inlocuit de CD/A.
Daca pe durata conversiei Ux poate varia se fixeaza tensiunea cu un
circuit de esantionare si memorare.
Durata conversiei depinde de numarul de biti ai registrului si ai CD/A si de
frecventa de ceas. S-au obtinut actualmente timpi de conversie de ordinul
microsecundelor.
Tensiunea de convertit se poate scrie:
Ux Ur

B1 2 n 1 B2 2 n 2 ... Bn 2 0
2n

Pentru a obtine coeficientii B1 , .. Bn, aparatul genereaza o serie de


tensiuni pe care le compara cu Ux si rezultatul comparatiei va selecta bitii
pe 0 sau 1 (vezi figura 3.5).
Exemplul urmator ilusteaza functionarea in cazul in care consideram,
pentru simplitate, n=3:
Tact 1. Ux se compara cu Ur /2; Ux > Ur /2 B1 =1; ( bitul cel mai
semnificativ).
Tact 2. Ux se compara cu

Ur U r
Ur U r

; Ux

B2 0
2
4
2
4

Tact 3. Ux se compara cu
B1

U
U
U
U
Ur
B2 r r ; U x r 0 r B3 1
2
4
8
2
8

Rezulta: U x

Ur
(101) 2 .
23

47

Figura 46 Diagrama conversiei la convertorul cu aproximatii succesive


Diferenta dintre Ux si tensiunea U de comparatie nu este anulata, ci
neglijata si este inferioara lui Ur / 2n.
Aceste familii de convertoare analog digitale sint destul de rapide si ieftine,
de aceea sint utilizate curent in sistemele de achizitii de date rapide. In
aceste situatii este indispensabila asocierea la intrare a unui circuit de
esantionare si memorare (E/M) (AD 582 de exemplu si CA/D AD 571).
Pentru masuratori precise, utilizatorul trebuie sa tina seama de faptul caci
comparatorul de la intrarea CA/D este foarte sensibil la zgomot, precizia
conversiei putind fi compromisa.
Exemple de CA/D compatibile cu microprocesoarele

Figura 47 Structura unui CA/D compatibil cu microprocesorul


Organizarea cea mai simpla este cea din figura 3.6, in care se pot deosebi:
- iesire cu trei stari;
- cinci intrari de comanda;
- CS (Chip Select), CE (Chip Enable), R/W (Read / Write);
- Format: cod binar sau complementul lui 2;
- BPO:UPO (bipolar / unipolar range);
48

Microprocesorul poate initia conversatia cu CA/D punind R/W, CS si CE la


nivel 0. Linia STATUS trece atunci pe 1, ea coborind pe 0 la sfirsit de
conversie.
Exemplul 1: convertorul analog digital AD 670.
Caracteristici:
rezolutia: 8 biti;
timp de conversie: tc=10 ms;
alimentare simpla: +5V.
De remarcat ca acest CA/D utilizeaza o linie de intirziere (Delay Line)
pentru a realiza secventele de timp pentru conversie, aceasta permitind
eliminarea oscilatorului ceasului incorporat pe dispozitiv, care necesita
lantulde circuite basculante ale registrului de decalare.
Secventa conversiei este stabilita prin generarea unui impuls la inceputul
fiecarei conversii. Acest impuls se propaga in lungul liniei de intirziere, ea
generind pe calea sa actiuni adecvate in punctele necesare pentru a
comanda functionarea CD/A (DAC) si fixarea datelor la iesire.

Figura 48 Schema bloc a CA/D AD 670

Exemplul 2: convertorul analog digital in tehnologie CMOS AD 7576

49

Figura 49 Schema bloc a CA/D CMOS AD 7576


Cu o rezolutie de 8 biti, un timp de conversie de 15 ms, punctul de interes
al acestui convertor este interfatarea usoara cu un microprocesor si
consumul foarte scazut (citiva mW). Comparatorul C este conceput pentru
o rezolutie de citiva zeci de mV la intrare in gama 0 10V (Uref = 10V).
Frecventa oscilatorului ceasului este determinata de rezistente si capacitati
exterioare.
Un avantaj al CA/D cu CMOS este facultatea de-a incorpora numeroase
functii logice, ceea ce explica multitudinea de moduri de interfatare cu
microprocesorul.
Un exemplu semnificativ este furnizat de CA/D AD 7576 (fig. 3.8) capabil
de-a functiona in mod asincron si in mod sincron.
Selectia se face cu ajutorul semnalului MODE:
MODE = 1 -- dispozitivul efectueaza conversia numai daca CS si
RD sint activate;
MODE = 0 -- conversia se face continuu, comanda CS si RD fiind
utilizate numai pentru a permite accesul la datele de iesire.
La interfatarea cu o memorie lenta, pentru microprocesoare care admit
starea de asteptare (WAIT) 5ms, microprocesorul da ordinul de
conversie si se opreste pina la citirea rezultatului conversiei. Imediat dupa
comanda conversiei semnalul BUSY cade la nivelul 0 si antreneaza
intrarea READY a microprocesorului la 0 pentru a plasa microprocesorul in
starea WAIT. Atunci cind conversia este terminata (BUSY ia nivelul 1),
microprocesorul termina atunci citirea memoriei. Interesant ca in aceasta
interfata microprocesorul comanda conversia si isi citeste datele cu o
simpla instructiune READ.
50

Figura 50 Diagrama de timp la interfatarea cu o memorie lenta


7.4.

CA/D cu integrare si numarare de impulsuri

Acest procedeu de conversie foarte simplu ofera, cu putine componente, o


precizie foarte buna. In acelasi timp, durata conversiei este mult mai lunga
ca la procedeele anterioare (in jur de 0.1 100 ms). Dar cum cea mai
mare parte din marimile fizice uzuale evolueaza lent, aceste CA/D au un
domeniu de aplicatie foarte larg.
CA/D cele mai raspindite din aceasta familie sint:
- convertorul cu simpla rampa;
- convertorul cu dubla rampa;
- convertorul cu tripla rampa;
- convertorul cu multipla rampa;
- convertorul tensiune-frecventa;

7.4.1. CA/D cu simpla rampa

51

Figura 51 Schema functionala a CA/D cu simpla rampa si dubla polaritate


Procedeul consta in a compara o tensiune rampa (liniar crescatoare) din
momentul 0 pina devine egala cu tensiunea Ux de masurat. Numarul de
impulsuri furnizat de un oscilator de precizie in acest interval este
proportional cu Ux.

Figura 52 Principiul de functionare al CA/D cu simpla rampa si dubla


polaritate
Daca este necesara masurarea unei tensiuni avind polaritate diferita,
atunci schema unui astfel de convertor trebuie sa aiba un generator de
rampa de la -Uref la Uref si un detector de polaritate care trebuie afisata

In cazul Ux >0:
Ux

Ur
U
t 1 t 0 r T0 N
RC
RC

52

In cazul Ux < 0:
U 'x

Ur
U
t 0 t 2 r T0 N'
RC
RC

Sistemul logic va comanda in functie de iesirile comparatoarelor


AB sau AB .
t<t0
A
B
AB

0
0
0

t0<t<t
1
0
1
1

t>t1

t2<t<t
0
1
0
1

t>t0

1
1
0

Cazul Ux > 0
t<t2
A
B
AB

0
0
0

1
1
0

Cazul Ux < 0

53

Precizia acestui CA/D este in general mica, caci ea depinde de precizia si


stabilitatea tensiunii rampa Ur si de oscilator. Pe de alta parte este foarte
sensibil la zgomote. Se poate utiliza un filtru pe intrare sau aplicarea
semnalului util la intrarea unui integrator. Se obtin in acest fel CA/D
tensiune - frecventa.
7.4.2. CA/D tensiune - frecventa

Figura 53 Principiul de functionare al convertorului tensiune frecventa


In acest caz principiul se bazeaza pe conversia tensiunii Ux intr-un semnal
periodic de frecventa fx proportionala cu Ux care se masoara intr-un
interval de timp fixat.
Tensiunea Ux se aplica la intrarea unui integrator, iar la iesirea acestuia se
obtine o rampa cu panta proportionala cu Ux. La atingerea tensiunii de
referinta Ur
un comparator basculeaza si descarca foarte rapid
capacitatea C si ciclul reincepe (vezi figurile 3.12 si 3.13).

Figura 54 Schema functionala a convertorului tensiune frecventa


Ur

1
U x Tx U x R C U r f x
RC

(0.1)

Un circuit poarta, comandat de o baza de timp, va da acces spre


numarator pulsurilor de frecventa fx pe durata T0, astfel ca:
54

Ux

RC
Ur N
T0

(0.2)

Un avantaj al acestui principiu este ca se pot elimina parazitii de frecventa


retelei prin integrarea pe un multiplu al perioadei acesteia (T0 = n20 ms) a
semnalului de masurat.
Valoarea medie a zgomotului alternativ este astfel nula. CA/D Ux fx are
deci o buna rejectie a zgomotelor de retea.
Precizia CA/D ramine dependenta de precizia si stabilitatea integratorului,
a tensiunii de referinta si a frecventei oscilatorului, mai ales pe termen
lung.
Citeva exemple practice sint prezentate in tabelul 3.3.
Tipul

Frecventa
maxima
(kHz)
AD 450 10
AD 537 100
AD 650 1000

Eroare
liniaritate (%)
0.005
0.07
0.01

de Stabilitatea frecventei
cu temperatura (ppm/
C)
25
50
1000

Performantele unor CA/D tensiune - frecventa

Exemplul 1: Constructia CA/D AD 537


Acest CA/D simplu de utilizat si ieftin este foarte raspindit. El necesita o
rezistenta si o capacitate pentru realizarea:
fx

Ux
10 R C

(0.3)

Amplificatorul de intrare functioneaza ca un convertor tensiune - curent si


are o deriva termica mica (1mV/C), ceea ce permite intrarea directa de la
unele traductoare, cum ar fi termocuple, punti tensometrice, sunturi, etc.
Partea principala a CA/D este un convertor curent - frecventa (Ix Ux) cu
gama dinamica larga (de la 100 nA la 2 mA) care necesita numai un
condensator exterior.

55

Figura 55 Schema functionala a CA/D Ux fx tip AD 537


Coeficientul de temperatura ( 300 ppm/C) este compensat de sursa de
referinta incorporata in integrat. Aceeasi sursa furnizeaza la o iesire o
tensiune precisa de 1V pentru senzori pasivi si la alta iesire o tensiune de
1mV/K pentru utilizarea integratului ca un convertor temperatura-frecventa
sau efectuarea unor corectii dependente de temperatura ambianta.
Etajul de iesire constituit de un tranzistor cu colectorul in gol poate furniza
pina la 20 mA. Aceasta permite cuplarea cu o dioda luminescenta pentru
transmiterea optica a frecventei sau cuplarea a 12 sarcini TTL.
Masa logica poate fi conectata la orice potential intre zero (minusul masei)
si 4V (sub potentialul plusului alimentarii). Aceasta permite interfatarea
usoara cu diferite familii de circuite logice.
El da la iesire impulsuri dreptunghiulare, deci poate fi folosit si ca oscilator
comandat in tensiune (VCO) pentru buclele cu calare pe faza (PLL).
Un CA/D Ux fx cu o neliniaritate de 0.01% este compatibil cu un CA/D
de 12 biti cu o liniaritate diferentiala de 1/2 bit.
Aceasta permite utilizarea CA/D Ux fx in imediata apropiere a
senzorului sau sursei de semnal si transmiterea la distanta mare a
semnalului discretizat (frecventa) pentru a fi prelucrata numeric
(vizualizare, inregistrare, comanda, etc.)

56

7.4.3. Convertorul cu dubla rampa


Conversia se efectuaza in doua etape:
A. Prima etapa
Tensiunea Ux se aplica la intrarea integratorului un timp t1 egal cu N1
perioade ale ceasului.
t

U
U
1 1
U x dt x t 1 x N 1 T0
RC 0
RC
RC

Numarul N1 are in general o valoare rotunda si fixa (de exemplu 1000)


egala cu numarul maxim ce il poate numara numaratorul.
B. A doua etapa
Se comuta intrarea integratorului pe o tensiune de referinta fixa de semn
opus -Ur. Integrarea continua pina cind tensiunea U0 de la iesirea
integratorului se anuleaza.
Numarul de perioade de ceas numarate va fi N:
Ux
U
U
N 1 T0 r N T0 U x r N
RC
RC
N1

Figura 56 Principiul de functionare a CA/D cu dubla rampa


Comparatorul va detecta trecerea prin zero si va opri numararea prin
inchiderea portii. Acest numar N este proportional cu Ux si independent de
R, C si de T0.
57

Aceasta inseamna o buna stabilitate in timp, rejectarea semnalelor


parazite prin alegerea lui T=nTretea. Singura sursa de erori poate fi Ur.
Desi timpul de conversie creste, aceasta metoda da in multe aplicatii
performante satisfacatoare. Se pot realiza precizii mai bune de 10-4,
rezolutii de 1 mV, o liniaritate 0.005% din gama, o stabilitate de etalonare
de citiva ppm/C, o impedanta de intrare de ordinul GW, rejectie de mod
comun de 150 dB in cc si 100 dB in ca.

Figura 57 Schema functionala a CA/D cu dubla rampa


CA/D cu dubla panta este pe de departe cel mai folosit in voltmetrele
numerice cu care se masoara si alte marimi fizice convertite in tensiune cu
ajutorul unor senzori adecvati. De aceea trebuie cunoscute limitele si
perfomantele sale.
- Stabilitatea tensiunii de referinta. Ur este asigurata de diode Zenner.
Acestea au rezistenta dinamica minima de 6.8V, iar coeficientul de
temperatura (-0.062 %/C +0.06%/C) minim, (zero) intre 5.1V si 5.6V.
Se poate adopta si compensarea factorului de temperatura cu diode.
Variatia lui Ur nu depaseste de obicei citiva ppm/C.
- Imperfectiunile comutatoarelor. Daca se utilizeaza tranzistoare J-FET,
acestea nu au rezistenta in conductie (R0N) nula, iar, pe de alta parte, in
stare deschisa, are curenti foarte slabi de saturatie inversa, intre drena si
grila si intre sursa si grila.
Acestia din urma se pot neglija dar R0N nu pentru ca se adauga la intrarea
integratorului. S-ar putea minimiza aceasta influenta prin cresterea lui R la
intrare, dar atunci curentul devine comparabil cu cel de polarizare al
amaplificatorului operational care va da erori.
Mai importanta este variatia lui R0N cu temperatura (+0.7%/C) care
contribuie, in principal, la eroarea de fidelitate a aparatului.
- Imperfectiunile integratorului. Doua sint erorile mai importante:
tensiunea de decalaj (offset) si neliniaritatea rampei de integrare.
Fie, de exemplu, Ud tensiunea de decalaj la intrare. Atunci:
58

U x U d

Ur Ud
N
N1

Aceasta tensiune variaza cu temperatura pina la 100 mV/C. O variatie de


citeva grade ar putea altera astfel bitul cel mai putin semnificativ. La
voltmetrele de mare precizie se compenseaza tensiunea de decalaj cu
schema din figura 58.
Metoda consta in masurarea acestei tensiuni inaintea conversiei, inlocuind
pe C1 cu R prin comutatorul K1. Ansamblul AO1 si AO2 constituie un
repetor de tensiune.
Tensiunea astfel masurata este stocata pe C0 pina la faza de masurare
propriu-zisa, cind ea se va scadea din tensiunea de decalaj totala egala cu
Ud -RIs , unde Ud este tensiunea de decalaj propriu-zisa, iar Is curentul de
polarizare al lui AO1 la borna -.
Neliniaritatea rampei se datoreaza in principal rezistentei de fuga a
condensatorului C1 si cistigului amplificatorului. O liniaritate de 0.001%
acum este perfect realizabila. C1 ca si C0 trebuie sa fie cu dielectric
polistiren sau teflon.

Figura 58 Compensarea tensiunii de decalaj la CA/D dubla rampa


Daca rampa pozitiva este egala cu cealalta, efectul de neliniaritate se
compenseaza.
- Imperfectiunile comparatorului. Aceleasi imperfectiuni ca ale
amplificatoarelor le gasim si aici: amplificare finita, tensiune de decalaj
(offset), curenti de polarizare, etc.
Efectul curentului de polarizare poate fi neglijat, rezistenta de iesire a
integratorului fiind practic nula. Amplificarea finita va produce o eroare la
nivelul de comparare ca si tensiunea de decalaj. In general, timpul de
basculare si precizia sint de obicei, proprietati inverse.
O solutie de compromis se situeaza la cam la citiva mV tensiune de
decalaj, 30 mV/C deriva, 100 ns timp de raspuns.
Exemple de integrate realizate pe acest principiu in tehnologia CMOS:

in cod binar:
59

AD 7550 (Analog Devices) -- 13 biti;


ADC-EK 8B...12B (Datel) -- 8 biti 12 biti;
in cod BCD:
ADC 1100 (Analog Devices) -- 3 1/2 digiti;
MC 14433 (Motorola) -- 3 1/2 digiti;
7.4.4. Convertor cu tripla rampa

Prima etapa de la CA/D cu dubla rampa se pastreaza, deci se


inregistreaza Ux pe T1.
Etapa a doua are doua faze.
Prima faza
Cuprinde descarcarea rapida dupa t1 la o tensiune mica Us = 100 mV.
Aceasta descarcare rapida se obtine prin inlocuirea rezistentei R cu una
de valoare mult mai mica R (de exemplu R/100).
Fie N2 numarul de perioade de ceas din aceasta descarcare.
U Us

Ur
100 N 2 T0 (Error! No text of specified style in document..1)
C R

Figura 59 Principiul de functionare al CA/D cu tripla rampa

60

Figura 60 Schema functionala a CA/D cu tripla rampa


A doua faza
Incepe atunci cind un detector de mod va sesiza U0 =Us la iesirea
integratorului si atunci va reinlocui R cu R la intrarea integratorului.
Aceasta faza de descarcare va fi scurta deoarece Us este foarte mic.
Fie N3 numarul de impulsuri de ceas numarate in aceasta perioada. Cind
U0 =0:

Us

Ur
N 3 T0
C R

Bilantul celor trei faze va fi:

Ux
U
U
N 1 T0 r 100 N 2 T0 r N 3 T0
C R
C R
C R
Ux

Ur
100 N 2 N 3
N1

In faza a doua descarcarea e mai lenta, pentru a permite o numarare


precisa a ultimelor impulsuri. Timpul poate fi mai scurt decit in CA/D dubla
rampa, conservind in acelasi timp aceeasi rezolutie.
O a doua varianta prevede Us <0 si dupa atingerea -Us, se schimba atit
R1 cu R, cit si Ur cu -Ur astfel ca din N2 se vor scadea N3 numarat in
ultima faza.
7.5.

Principalele caracteristici ale unui CA/D

Anumite caracteristici sint definite intr-o maniera identica, ca si la CD/A,


cum ar fi:
rezolutia;
precizia;
erorile de decalaj (offset);
61

erorile de amplificare;
erorile de liniaritate;
viteza conversiei;
marimile de influenta.
Alte caracteristici sint specifice CA/D, incluzind cele de mai jos.
7.5.1. Eroarea de histerezis
Aceasta eroare provine de la comparator, ea nu trebuie sa depaseasca
q/2 (q -- cuanta de numerizare).

Figura 61 Caracteristica de transfer

7.5.2. Eroarea de cuantificare


Caracteristica de transfer a CA/D este o functie in trepte de scara.
Cuantificarea introduce o eroare sistematica. Aceasta eroare poate fi
centrata sau decalata.
In cazul unui semnal analogic Ux evoluind sub forma unei rampe de
tensiune eroarea va fi:
e =U0(t)-Ui (t)
(Error! No text of specified style in document..2)
Aceasta eroare este reprezentata in figura Error! No text of specified
style in document..21.
Aceasta eroare este considerata ca un zgomot suprapus peste semnal. Se
poate arata ca valoarea sa efectiva este egala cu
si

q2
la eroarea centrata
12

q2
la eroarea decalata.
3
62

Figura 62 Cuantificarea semnalului la iesire

Figura 63 Eroare de cuantificare centrata

Figura 64 Eroare de cuantificare decalata


Zgomotul de cuantificare apare astfel ca valoarea patratica medie datorata
semnalului de eroare in functie de timp.
7.5.3. Coduri lipsa
Daca o eroare diferentiala de liniaritate este superioara unui LSB se
produce un raspuns nemonoton. Aceasta eroare este cauza codurilor
lipsa.
De exemplu, daca semnalul analogic este usor inferior celui necesar
codului 010, atunci el se converteste in 001, iar cind este superior lui 010
se converteste in 011. Codul 010 nu exista deci.
63

7.5.4. Rejectia semnalelor parazite


Rejectia semnalelor parazite poate fi in anumite aplicatii foarte importanta,
pentru ca acestea pot afecta foarte mult precizia masurarilor.
Se disting doua feluri de zgomote: zgomote serie (sursa de zgomot in
serie cu semnalul util) si zgomote de mod comun care intervin in cazul
intrarilor flotante.
Rejectia de mod serie va fi analizata in continuare la diferite tipuri de CA/D.
Un exemplu concret se poate gasi la conectarea unui termocuplu cu un
releu cu bobina alimentata la 50 Hz. Aceasta induce o tensiune parazita cu
f=50 Hz in serie cu e0 data de termocuplu.
Se defineste ca factor de rejectie de mod serie raportul in dB al valorii de
virf a semnalului parazit ce produce o variatie a semnalului la iesire, pe
valoarea semnalului de intrare analogic care produce aceeasi variatie.
Se poate elimina zgomotul de mai sus cu un filtru care va micsora viteza
de raspuns cu cit el va fi mai eficace.
CA/D care poseda la intrare un circuit integrator (CA/D U f, dubla
rampa, tripla rampa) permit reducerea parazitilor alternativi si armonicile
lor, daca perioada de integrara este convenabil aleasa.
In sfirsit, sa luam exemplul masurarii unui semnal continuu e peste care
se suprapune o tensiune parazita uzs(t)=Uzssin(wt+j).
Semnalul de intrare la bornele voltmetrului este deci:
u(t)=e+Uzssin(wt+j)
Fie T durata integrarii. Valoarea medie va fi:
T
~ 1
U e U zs sint dt
T 0

U
~
U e zs cos T cos
t
Daca T este multiplu de 2p/w, al doilea termen dependent de zgomot va fi nul.

Integratorul efectueaza deci un filtraj, dar acest filtraj este valabil pentru o
singura frecventa f=w/2p si armonicile sale. Factorul de rejectie mod serie
se poate scrie:
T
NMRR (dB) 20 lg
cosT cos
Rejectia este infinita pentru frecvente multiple de 1/T. In practica, semnalul parazit
este in principal tensiunea de 50 Hz a retelei.

Unul din avantajele CA/D cu integrator este rejectia acestor semnale, dar
aceasta face ca timpul minim de conversie sa fie >> 20 ms. Daca durata T
nu este un multiplu al perioadei semnalului parazit, defazajul intre perioada
de integrare si semnal da o eroare variabila, dependenta de frecventa si
defazaj.
64

7.6.

Criterii de alegere a CA/D

Criteriile esentiale dupa care se ale CA/D pentru diferite aplicatii sint in
principal trei:
- timpul de conversie;
- precizia de conversie care cuprinde in fapt toate sursele de
erori enumerate mai sus: histerezis, eroarea de cuantificare,
rezolutia (numarul de biti), etc.;
- rejectia zgomotelor;
Se deosebesc astfel citeva situatii distincte in care sint preferate cu
precadere unul sau doua din cele trei caracteristici importante ale CA/D.
1. Aplicatii in care semnalul metrologic variaza lent, nivelul semnalului este
mic, zgomotul in mod serie poate fi improtant, precizia ceruta fiind relativ
mare. In aceasta situatie se prefera CA/D cu integrare, la nivele mari de
zgomote, sau CA/D cu aproximatii succesive, la nivele mici de zgomot.
Uneori se prefera CA/D tensiune - frecventa, mai ales cind semnalul
trebuie transmis la distanta mare de senzor si conversia trebuie facuta la
locul masurarii.
Ca exemple se pot cita:
- domeniul masurarii temperaturilor cu termocuple sau
termorezistente;
- domeniul masurarii presiunilor si fortelor in regim static;
- domeniul masurarilor de debite sau nivele, unde variatiile sint
lente;
- masurarea pH in industria chimica.
2. Aplicatii in care semnalul metrologic variaza in domeniul frecventelor
joase (10 Hz 1 kHz), zgomotele sint de nivel mediu sau mic, precizia
ceruta fiind relativ buna (0.5 2.5 %).
Pentru aceste aplicatii sint de obicei preferate CA/D cu aproximatii
succesive, care asigura viteze bune de conversie, precizie buna, numarul
de biti alesi fiind un compromis intre viteza (invers proportionala cu
numarul de biti) si precizie.
Exemple de aplicatii se pot cita:
- masurari si achizitii din retele energetice (la f=50 Hz);
- masurari de presiuni in regim dinamic: acceleratii, vibratii,
presiuni, cupluri, etc.
3. Aplicatii in care semnalele variaza cu viteze mari (f > 1 kHz 10 MHz),
zgomotele sint de nivel mic datorita filtrelor trece-banda, precizia ceruta
fiind modesta.
In aceste aplicatii sint preferate CA/D cu conversie directa.
Domeniile de aplicatii: telecomunicatii digitale, televiziunea digitala,
osciloscoape digitale, comunicatii spatiale, etc.
In afara acestor aplicatii tipice se pot intilni o paleta foarte variata de situatii
practice in care trebuie facute compromisuri pentru alegerea solutiei
65

optime. Aceste compromisuri devin cu atit mai neinsemnate si mai usor de


depasit cu cit performantele componentelor de care se dispune sint mai
bune.

66

Capitolul 8.

8.1

PREZENTARE GENERALA ASUPRA SOFTWARE-ULUI


UTILIZAT IN ACHIZITIILE DE DATE

Sistemele de operare

Statisticile indica ca peste 80% din testari, masuratori si achizitii de date


sunt controlate de catre un calculator. Aceste sisteme automate de testare
utilizeaza in mod general un calculator de tip PC cu hardware-ul aferent achizitiei
de date si software-ul necesar. Atat hardware-ul cat si software-ul sunt doua
aspecte interdependente si in aceeasi masura de importante.
Cea mai buna solutie pentru alegerea software-ul necesar achizitiei de
date pentru o cerinta data depinde de un numar mare de factori printre care tipul
calculatorului, sistemul de operare, cunostintele de programare ale
programatorului si tipul aplicatiei. In timp ce unii dintre acesti factori depind de
preferintele personale, altii sunt dictati de politica firmei, aspecte financiare,
probleme de compatibilitate cu alte programe sau instrumente etc. Calculatoarele
cu platforma de operare alta decat Windows, pot fi folosite cu succes in achizitia
de date dar dezvoltarea programului, controlul hardware raman in seama
programatorului. De aceea, utilizatorii care prefera mediile non-Windows pot
descoperi ca din ratiuni economice si din manevrarea usoara a sistemului sa fie
incurajati sa foloseasca mediul Windows pentru dezvoltarea de aplicatii pentru
achizitia de date.
8.2

Prezentare generala a mediilor de programare inchise si deschise

De la aparitia Windows-ului 95, tendinta generala in software-ul pentru


PC, a fost aceea de a-l face mai grafic, mai accesibil utilizatorului, fara ca acest
utilizator sa aibe cunostinte solide de programare. Aceasta filozofie s-a aplicat si
in aplicatiile destinate masurarilor si achizitiilor de date.
8.2.1 Istoria mediilor de programare inchise si deschise
Inainte de introducerea mediului Windows, existau doua tipuri de soft
dedicat achizitiei de date. Primul tip de soft era produs de realizatorul
echipamentului respectiv si consta intr-o librarie de drivere. Acest soft permitea
echipamentelor sa fie programate sub mediul DOS prin limbaje ca BASIC, C sau
Pascal. Limbajele sunt de tip text-orientate si se prezinta sub forma unei pagini
goale cu un prompter, in care programatorul trebuie sa dezvolte interfata cu
utilizatorul, programarea propriu zisa a echipamentelor, gestionarea si afisarea
datelor si rezultatelor masuratorilor.

67

Aceste medii se numesc deschise din cateva motive:


Programul este dezvoltat de catre utilizator, acesta avand acces la intregul
cod de program
Utilizatorul este liber sa distribuie sau sa modifice programul dupa cerintele
de moment
Dezvoltatorii de soft pot de asemenea dezvolta instrumente soft care pot
coexista in programul realizat de utilizator.
Alternativ, utilizatorul poate opta pentru o arhitectura de programare inchisa
destinata special masuratorilor, afisarilor, analizei si stocarii datelor manevrate.
Astfel de pachete soft exista si pentru sisteme DOS si in mod normal sunt dotate
cu driverele sau cu librariile specifice fiecarui echipament in parte. Aici,
utilizatorul are un control foarte mic in ceea ce priveste operarea interna a
softului. Restrictiile impuse de copyright au un cuvant greu de spus in acest
domeniu.
Firmele care realizeaza acest gen de pachete de programare inchise sunt
in general parti terta si nu sunt implicate propriu zis in productia de sisteme de
achizitie de date, acest lucru ducand la un anumit decalaj intre aparitia noilor
componente si suportul software oferit de aceste firme. In timp ce driverele si
librariile software oferite impreuna cu placile de achizitie sunt de obicei gratis,
aceste medii de programare inchise sunt in general la un pret ridicat.
In general, arhitecturii de programare inchise i s-a asociat conceptul de
fara programare. Utilizatorul genereaza programe de test folosindu-se de
anumite stive de obiecte si de completarea unor pagini albe. Desi utilizatorul este
oarecum izolat fata de programarea conventionala, totusi efortul necesar invatarii
acestor medii de programare poate fi echivalent programarii in medii deschise.
8.2.1 Stadiul actual al mediilor de programare inchise si deschise
Astazi, sistemul de operare dominant este sistemul Windows (oricare din
versiunile 95/98/ME/2000/NT/XP). Majoritatea pachetelor software sunt aplicatii
Windows, iar cele mai populare limbaje de programare pentru aplicatii de
achizitie de date sunt: Visual Basic, Visual C/C++, C++Builder si Delfi. Multe
echipamente de testare si masurare vin cu pachete soft ce includ controale
compatibile ActiveX, obiecte Common Object Model (COM) si alte rutine pentru
facilitarea programarii acestor echipamente in unul din limbajele enumerate mai
sus. De asemenea au aparut noi medii de dezvoltare produse marii producatori
de echipamente de testare si masurare (HP, National Instruments): LabView,
Agilent VEE si TestPoint.
In ciuda noilor optiuni de medii de programare aparute, problema
importanta a alegerii mediului de programare inchis sau deschis, ramane
deschisa. In unele cazuri, prezenta unor medii de programare nici nu este
68

necesara pentru mici aplicatii. Software-ul de start-up oferit de producator


impreuna cu echipamentul poate fi suficient pentru aplicatiile de testare.
Arhitecturile deschise de programare au devenit usor de utilizat si in
acelasi timp ofera o mai mare versatilitate si putere de calcul. Visual Basic si
Visual C/C++ sunt de departe lideri in ceea ce priveste progamarea aplicatiilor
de testare si masurare. Tehnologia ActiveX a dus la simplificarea programarii
fara a compromite performanta; de asemenea protejeaza investitia facuta in
pachetul software facand aplicatia mult mai portabila. Arhitecturile inchise sunt
pretabile pentru aplicatii mai putin complexe si care necesita doar ocazional
nevoia de dezvoltare, asa numitele aplicatii dedicate.
Presupunand ca aplicatia trebuie realizata in mediul Windows si ca
aceasta necesita ceva mai mult decat o simpla colectare de date, parcurgerea
criteriilor urmatoare este necesara in alegerea adecvata a limbajului de
dezvoltare:
Timpul de invatare al acestui limbaj
Orientarea text sau grafica a mediului de programare
Eficienta de programare
Administrarea evenimentelor sub Windows
Timpul de depanare necesar pentru aplicatie
Instalarea aplicatiei pe sistemul final de lucru

8.2.1.1

Timpul de invatare al limbajului

Pachetele software pentru achizitiile de date au evoluat odata cu evolutia


Windows-ului spre o structura simpla orientata obiect (grafic). Ca rezultat,
interfata cu utilizatorul al limbajului de programare a devenit mult mai
prietenoasa. Mai mult, instrumentele de testare si masurare utilizeaza in mod
frecvent tehnologiile ActiveX si COM, care simplifica modalitatile de programare
a acestor instrumente. Limbajele deschise de programare permit o optimizare
buna a aplicatiilor , optimizare care pana nu de mult era apanajul mediilor de
programare inchise. Componentele software produse cu mediile de programare
deschise pot fi refolosite pentru noi aplicatii, reducandu-se astfel timpul de
dezvoltare al aplicatiilor.

8.2.2.2

Orientarea text sau grafica a mediului de programare

Interfata pachetului software poate fi de tip text sau grafica. Limbajele sub
DOS sau orientate DOS precum interpretoarele clasice de BASIC sunt exemple
clasice de limbaje text orientate. Limbajele sub Windows se prezinta sub o mare
varietate de reprezentare grafica, in care obiectele pot trase dintr-o stiva de

69

obiecte si procesate intr-o pagina alba de text la interconectarea acestora prin


fire de legatura.
Facilitatile generale ale mediilor de programare inchise:
Controlul instrumentelor
Librarie ce cuprind marea majoritate a echipamentelor de pe piata
Suport software pentru GPIB, RS232 si RS 485
Suport software pentru VXI
Achizitie de date
Suport pentru: intrari/iesiri analogice, intrari/iesiri digitale, porturi specifice
Achizitie in fundal de mare viteza
Afisarea datelor sub diferite forme
Inregistrarea datelor pe harddisc

Analiza matematica
Analiza FFT, filtrari digitale, neteziri ale formei semnalelor
Interpolari liniare, polinomiale
Analiza statistica: deviatia, valoarea medie, histograme
Prelucrari vectoriale si matriciale
Prezentari si rapoarte
Grafice XY, bar grafice, etc
Afisaje numerice si analogice
Printarea rapoartelor
Interfata cu utilizatorul
Butoane, comutatoare, cursoare,casute text
Panouri multiple
Controale standard VBX
Schimb dinamic de date
Trimiterea/receptia datelor in foi tabelare, in procesoare de text sau programe
matematice
Afisarea de grafice procesate de catre alte programe.

70

Structura de programare in cele doua mari tipuri de medii de programare


inchise(grafice si text orientate) este prezentata in figura 3.1:

Fig 65 Structura mediilor de programare orientate text sau grafic

Desi interfata utilizator este absolut identica, vezi fig 3.1 si 3.3 , cele doua
modalitati de programare difera foarte mult
Modelul text

71

Modelul grafic

Desi Visual Basic si Visual C\C++ sunt orientate obiect, ele sunt
considerate tot limabaje bazate text din cauza codului din spatele interfatei
grafice care este scris in format text.
Dificultatea alegerii intre limbajele orientate text sau grafic orbiteaza in
jurul selectiei celei mai intuitive metode de programare. Raspunsul la aceasta
alegere tine de preferintele personale ale fiecarui programator. De exemplu,
limbajele orientate text au o structura verticala de asa maniera incat codul
program curge de sus in jos, foarte similar cu limba engleza. Pe de alta parte,
modurile grafice de programare sunt considerate mai intuitive si mai usor de
memorat din cauza ca ele se bazeaza pe simboluri grafice si nu pe caractere
alfanumerice. Si mai mult decat atat, modurile grafice sunt mai putin susceptibile
la erori decat cele text, erori care apar mai ales in momentul tastarii codului
program, fara a enumera erorile de sintaxa.
Structura organizata pe verticala in limbajele text orientate dispare cu totul
in cazul limbajelor orientate grafic, asa incat trebuie gasita alta metoda de
stabilire a ordinei in care se executa instructiunile. De exemplu, in figura de mai
sus, instructiunea C=A+B se executa inaintea celei D=E+F. Metoda grafica
are nevoie in plus de un fir care sa conecteze ambele + pentru a realiza acelasi
lucru. In LAbVIEW, acest fir caracterizeaza dependenta artificiala a datelor si
singurul scop al sau este acela de a a stabili ordinea de efectuare a
instructiunilor.
72

Modul de realizare al documentatiei aplicatiei finale este inca un aspect


demn de luat in seama la alegerea tipului de limbaj. Daca in cazul limbajelor
orientate text aceasta se poate realiza mai mult sau mai putin automatic prin
printarea codului sursa al programului, in cazul celor orientate grafic, firele de
legatura si diagramele fac acest lucru mult mai dificil de realizat. In cazul
aplicatiilor de dimensiuni mari, acest lucru devine o problema foarte serioasa.

8.2.2.3

Executia programului in ambele medii de programare

Viteza de executie a programului poate fi un amanunt important, daca nu


critic, in realizarea cu succes a aplicatiei de testare si masurare. In mod obisnuit,
mediile de programare inchise au un surplus de software adaugat unui nucleu de
baza dedicat achizitiei de date, pentru a simplifica modalitatea de programare.
Aceasta arhitectura aduce anumite intarzieri intre aplicatia software si
raspunsul dat de echipamentul hardware. Acest lucru afecteaza, in special,
atunci cand avem nevoie de raspuns garantat in timp critic. In general acest
aspect situeaza aplicatiile realizate cu medii inchise undeva sub optim, din cauza
latentei in executie a programului. Desi exista anumite pachete soft sub Windows
care pot ajuta la optimizarea acestui neajuns, ele pot fi ascunse de metodele de
programare ale mediilor de dezvoltare inchise.
Un alt aspect care trebuie considerat, este acela ca mediile inchise de
dezvoltare sunt destinate unei game largi de utilizatori, astfel incat ele trebuie sa
includa o gama foarte larga de functii software. In acelasi timp, codul program
trebuie limitat pe cat posibil pentru a nu ingreuna sarcina de programare din
cauza aglomerarii interfetei cu utilizatorul. In consecinta, anumite pachete de
achizitie de date sau servicii Windows sunt oferite intr-o gama limitata sau chiar
excluse din pachetul software. Acest lucru duce la o severa limitare a mediului de
programare inchis. Spre deosebire, o aplicatie dedicata dezvoltata intr-un mediu
deschis poate fi limitata pe moment doar de kiturile de achizitie de date si de
serviciile Windows necesare pentru task apoi extinsa dupa cerinte.
Sa examinam acum modalitatea de scriere a unui program. In 1997, inr-un
numar din revista Test & Measurement World Add Channels to Your Data
Acquisition Board, Martin Rowe explica cum se pot extinde numarul de canale
de intrare al unei placi de achizitie prin montarea unui circuit multiplexor. In
articol, el explica modalitatea de comanda a acestor multiplexoare folosindu-se
de liniile digitale de iesire pentru adresarea lor.

73

In tabelul de mai jos, gasim modalitatea software de programarea a


acestor iesiri digitale pentru diferite placi de achizitie
Compania
Computer Boards, Inc
Data Translation
Keithley MetraByte
Intelligent Instrumentation
Iotech
National Instruments
Quatech

Comanda
cbDOUT( )
olDaPutSingleValue( )
K_DOWrite( )
DIOWrite( )
daqDigWByte( )
DIG_Out_Port( )
DaqSingleDigitalOutput( )

Nu numai ca toate comenzile software au nume diferite, dar si numarul de


parametrii este diferit de la producator la producator. Daca utilizatorul foloseste
placi de la acelasi producator, acest lucru nu mai este o problema. In orice caz,
integrarea placilor de la diferiti utilizatori implica invatarea unor noi seturi de
comenzi software, instalarea acestor placi, etc.
Dezvoltarea unei aplicatii cu medii de programare inchise poate fi realizata
in doua modalitati. Prima modalitate se aplica mediilor software care suporta
diferite placi si interfate hardware. A doua modalitate se aplica producatorilor de
sisteme de achizitie ce sunt compatibili cu diverse medii de programare. Nici unul
din cazuri nu ofera o solutie consistenta dezvoltatorilor de aplicatii software.
De exemplu, urmatoarele doua grafice arata cum se programeaza placa in
HP VEE.
Primul este realizarea interfatei-utilizator cu o placa de la Data Translation.
Software-ul de la Data Translation este structurat pe doua sectiuni. Prima este
legata de configurarea placii de achizitie. Fiecare tip de placa are diferite moduri
de operare, astfel incat utilizatorul trebuie sa aleaga unul din cele cateva obiecte
din meniul Config pentru a seta placa. A doua sectiune include toate apelurile
necesare primirii sau trimiterii de date catre placa.

74

Fig 3.2 Modalitate de programare sub HP VEE pentru Data Translation


Urmatorul grafic ilustreaza integrarea placilor Computer Boards Inc in HP
VEE. Meniurile si submeniurile sunt de fapt apeluri catre libraria dinamica de
legaturi DLL, metoda folosita de de CBI pentru accesarea I/O si hardware-ului
sau in general.

Fig 3.3 Modalitate de programare usb HP VEE pentru CBI

75

Cele doua moduri prezentate ilustreaza faptul de implementare diferita


ales de 2 producatori pentru interfatarea placilor produse de acestia. Dupa cum
se va vedea, aceasta diferentiere este intalnita destul de des in majoritatea
aplicatiilor.

Fig. 3.4 Structura generala de optiuni de programare


Cu ajutorul acestor medii de programare se obtine un grad de
interoperabilitate ridicat intre multiplele modele de placi produse de cele cateva
firme producatoare.
Avantajele sunt urmatoarele:
Programatorul este mult usurat in munca de programare, folosind acelasi
mediu pentru multiple modele de placi
Producatorii de medii de programare pot integra diferite modele de placi si
instrumente in cadrul librariei program. Acest lucru permite folosirea celei mai
bune combinatii de placi de achizitie-medii de programare. Este notabil cazul
firmei Keithley care ofera posibilitatea programarii placilor sale si sub mediul
firmei concurente, LAbVIEW (National Instruments). In plus, producatorii de
aplicatii software pot folosi timpul dedicat creearii unui pachet software
general pentru mai multe placi pentru a realiza diferite aplicatii software.
Producatorii hardware nu mai trebuie sa scrie un layer de interfatare pentru
diferite aplicatii, asa cum faceau pana in trecutul apropiat

76

8.2.2.4

Mesajele Windows si gestionarea evenimentelor

Mesajele si evenimentele sunt procese prin care sistemul Windows isi


administreaza sarcinile de multitasking si imparte resursele sistemului. Acest
lucru se realizeaza prin distribuirea de informatie aplicatiilor si a proceselor din
aplicatiii. In mod curent, mediile inchise de programare nu folosesc intr-un mod
eficient evenimentele Windows. Prin contrast, evenimentele sunt un element
fundamental in programarea sub mediul Visual Basic.
De exemplu, sa consideram ca o aplicatie de achizitie de date ruleaza in
mod curent in fundal. Cu procesarea orientata eveniment, aplicatia poate folosi
procesorul pentru sarcini aditionale ca accesul intr-o baza de date sau intr-o
retea in loc sa testeze la nesfarsit daca datele sunt gata de colectare. Cand
datele sunt gata, un eveniment marcheaza acest lucru prin trimiterea unui mesaj
de la placa de achizitie spre aplicatie.
Coordonarea stransa intre disponibilitatea datelor si procesor inseamna ca
acel program este robust si portabil pe diferite platforme PC. Daca aplicatia a fost
scrisa in VisualC/C++ si functioneaza cu succes pe un Pentium la 100Mhz,
probabilitatea de a functiona si pe un Celeron 433 este foarte mare. Nu acelasi
lucru se intampla si cu aplicatiile dezvoltate cu medii inchise, mai ales in cazul
unor bucle Do..loop mari consumatoare de resurse.

8.2.2.5

Depanarea aplicatiilor

Depanarea aplicatiilor este foarte importanta in construirea cu succes a


unui proiect software si limitarea instrumentelor soft de depanare pot conduce la
marirea timpului de realizare al acelui proiect. Arhitectura orientata obiect al
mediilor deschise de programare de astazi simplifica mult dezvoltarea de aplicatii
software si depanarea acestora. Instrumente foarte puternice de depanare sunt
disponibile pentru Visual Basic si Visual C\C++.

8.2.2.6

Instalarea aplicatiei

Deseori, aplicatiile sunt realizate de dezvoltatori profesionisti si apoi


distribuite utilizatorilor finali. Instalarea poate deveni o problema pentru aplicatiile
care nu au un kit de instalare si care necesita prezenta mediului de dezvoltare
original.
Acest lucru nu este o problema pentru aplicatiile reaizate in medii
deschise, bazate pe obiecte COM, datorita marimii mici a compilatoarelor si
eficientei mari a acestora, iar rutinele de librarie sunt parte componenta a
Windows-ului.

77

8.3

Dezvoltarea de software sub Windows

Pentru a crea un sistem de succes, interactiunea dintre software si


hardware trebuie foarte bine inteleasa iar aplicatia program trebuie dezvoltata
intr-un optim al celor doua componente. Acest lucru constituie astazi idealul de
programare intr-un mediu in care componentele hardware si software: sistemele
de operare si magistralele de comunicatie din interiorul pc-ului sufera schimbari
majore.
Prevenirea problemelor necesita o bine structurare a aplicatiei bazata pe
cunoasterea structurii software a acesteia. Acest principiu se aplica sistemelor de
control monitorizate de un pc, care folosesc atat instrumente stand-alone( care
folosesc interfete GPIB,USB) cat si instrumente de tip plug-in.

78

2. SENZORI. SISTEME SENZORIALE


2.1. Introducere
Un senzor este adesea definit ca un dispozitiv ce recepioneaz i reacioneaz la un stimul.
Aceast definiie este una generala (de principiu). De fapt este att de general nct poate defini
aproape orice de la ochiul uman pn la trgaciul unui pistol. Totui, n acest curs vom folosi o
definiie a senzorilor ceva mai restrictiv: un senzor este un dispozitiv ce reacioneaz la un
semnal sau stimul i rspunde cu un semnal electric. Prin stimul nelegem un semnal cu
caracteristici bine determinate, aplicat unui sistem n vederea studierii comportrii sale.
Caracteristica principal a unui senzor este de a reaciona la anumite fenomene fizice i de
a le converti ntr-un semnal electric compatibil circuitelor electronice. Deci putem spune c un
senzor este un translator a unei mrimi, n general neelectrice, ntr-o mrime electric. Printr-o
mrime electric nelegem un semnal ce poate fi direcionat, amplificat i modificat de ctre
dispozitivele electronice. Semnalul de ieire a unui senzor va fi sub forma de curent, tensiune sau
acumulri de sarcin electric.
2.2. Clasificarea senzorilor
Un senzor nu funcioneaz de unul singur (prin el nsui) ntotdeauna face parte dintr-un
sistem mai mare format din detectori, circuite de condiionare a semnalului, convertoare (CAN,
CNA), memorii, actuatori, etc., numit sistem de achiziie de date. n funcie de locul ntr-un
astfel de sistem, senzorii pot fi intrinseci sau extrinseci. Ei pot fi poziionai n exteriorul
dispozitivului, n scopul perceperii efectelor exterioare i semnalizrii sistemului n cazul unei
variaii a stimulilor externi sau pot face parte din structura intern a dispozitivului, monitoriznd
starea sistemului n vederea unei ct mai bune funcionri a dispozitivului.
Toi senzorii pot fi de dou tipuri: pasivi sau activi.
Senzorii pasivi genereaz un semnal electric imediat ca rspuns la un stimul extern: energia
stimulului de intrare este convertit de ctre senzor, ntr-un semnal electric fr ajutorul unei
surse de energie exterioare. Ca exemplu menionm: termocuplele, detectorii piroelectrici,
senzorii piezoelectrici, etc.
Senzorii activi au ntotdeauna nevoie de o surs de energie adiional pentru a putea
funciona, numit semnal (energie) de excitaie. Acest semnal este modificat de senzor pentru a
produce un semnal de ieire. Uneori, senzorii activi sunt numii i parametrici deoarece i
modific proprietile interne ca rspuns la variaia stimulilor externi, proprieti ce vor fi
convertite mai departe n semnale electrice. De exemplu, termistorul este un rezistor sensibil la
temperatur. El nu genereaz nici un fel de semnal, dar trecnd prin el un curent electric,
semnalul de excitaie, i vom putea calcula rezistena prin msurarea variaiei tensiunii i/sau
curentului ce trece prin rezistor. Aceste variaii sunt direct determinate de variaiile temperaturii.
Pentru a ilustra poziia unui senzor ntr-un sistem, prezentm n fig.2.1. Diagrama bloc a
unui sistem de achiziie i control.
7

sistem de achiziii de date

interfa

dispozitive
periferice

multiplexor

2
obiect
3

interfa

CAN
COMPUTER

circuit de
excitaie

actuator

CNA

Figura 2.1. Poziionarea senzorilor ntr-un sistem de achiziii de date


Obiectul din figur poate fi orice: main, nav spaial, animal sau om, lichid sau gaz.
Informaia este achiziionat prin intermediul senzorilor. Unii dintre ei (2, 3 i 4) sunt poziionai
direct pe, sau n interiorul obiectului de msurat. Senzorul 1 simte obiectul fr s-l ating, el
este senzor de tip noncontact. Un astfel de senzori este detectorul de radiaie. Senzorul 5 este
folosit n alt scop. El monitorizeaz condiiile interne al sistemului de achiziie. Senzorii 1 i 3 nu
pot fi conectai direct la circuitele electronice din cauza caracteristicilor improprii ale semnalelor
de ieire. Astfel se impune folosirea unor interfee ( circuite de condiionare a semnalului).
Senzorii 1, 2, 3 i 5 sunt senzori pasivi (genereaz semnal electric fr consum de energie
din exterior). Senzorul 4 este unul activ (are nevoie de un semnal de excitaie furnizat de un
circuit de excitaie).
n funcie de complexitatea sistemului, numrul total de senzori poate varia de la un singur
senzor, de exemplu un termostat casnic, pn la cteva mii, ca ntr-o nav spaial.
Semnalele electrice de la senzori intr ntr-un multiplexor (MUX). Funcia lui este de a
conecta pe rnd ieirile senzorilor cu intrrile convertorului analog-numeric (CAN) sau direct cu
ale microprocesorului (n cazul n care senzorii genereaz semnale numerice). Microprocesorul
controleaz multiplexorul i poate trimite comenzi actuatorului. Exemple de actuatori: motor
electric, bobine, relee, valve pneumatice, etc. Sistemul conine dispozitive periferice
(nregistratoare de date, afioare, alarme, etc.) i alte cteva dispozitive ce nu sunt prezentate n
diagrama bloc (filtre, circuite de eantionare memorare, amplificatoare, etc.).
Schema de clasificare a senzorilor poate varia de la foarte simplu la complex.
Se poate face o clasificare a senzorilor n funcie de principiul de operare (conversie). n
acest caz vom face o distincie ntre traductor i senzor. n general un traductor este definit ca un
dispozitiv ce transmite energia de la un sistem la altul, de cele mai multe ori prin conversia
energie dintr-o form n alta. Pe de alt parte senzorul este definit ca fiind un dispozitiv ce
convertete un stimul fizic n semnal electric

De exemplu un dispozitiv piezoelectric se comport ca un senzor atunci cnd este folosit la


conversia energiei mecanice (presiunea aplicat) n semnal electric, i ca un traductor n cazul n
care i se aplic un semnal electric i-l convertete in energie mecanic (i se modific
dimensiunile).
n funcie de tipul semnalului de intrare, senzorii sunt de 6 tipuri
mecanici
termici
electrici
magnetici
radiativi
chimici
Acestor semnale de intrare le sunt asociate urmtorii msuranzi, (vezi tabelul):
Tabel 2.1. Stimuli
Mecanici

poziie (liniar, unghiu-lar)


acceleraie
for
presiune, stres
mas, densitate
moment unghiular
vitez de curgere
form, rugozitate
vscozitate
structur cristalin
unda: amplitudine, faz viteza de propagare a undei, spectru

Chimici

compui
altele

Electrici

curent, sarcin electric


potenial, tensiune
cmp electric (faz, amplitu-dine)
conductivitate
permitivitate
altele

Magnetici

cmp magnetic (faz, ampli- tudine, polarizare)


permeabilitate
flux magnetic

Radiativi

tip
energie
intensitate
altele
unda: amplitudine, faz, viteza de propagare
indicele de refracie

refletivitate, transmisivitate
Termici

temperatur
flux
cldur specific
conductivitate termic
altele

O alt metod ar consta n a considera toate proprietile senzorului, cum ar fi: ce msoar
(stimulul), ce specificaii are, la ce fenomen fizic este sensibil, , ce mecanism de conversie este
aplicat, din ce material este fcut i n ce domeniu este aplicabil, tabelele 2.2 2.6.
Tabel 2.2. Specificaii
sensibilitate
stabilitate
precizie
vitez de reacie (rspuns)
caracteristici de suprancrcare
histerez
durat de via
cost, mrime, greutate
Tabel 2.3. Materialul senzorului
anorganic
conductor
semiconductor
substane biologice
Tabel 2.4. Sensibilitate la fenomen fizic
biologic
unde electromagnetice
cldur, temperatur
altele
Tabel 2.5. Fenomenul de conversie
Fizic
termoelectric
fotoelectric
magnetoelectric
electromagnetic
termoelastic
electroelastic
termomagnetic
termooptic
fotoelastic
altele

numrul stimulilor la care reacioneaz


rezoluie
selectivitate
condiii exterioare
liniaritate
formatul semnalului de ieire
altele

organice
izolator
Lichid, gaz sau plasm
altele
chimic
deplasri mecanice sau unde acustice
radioactivitate

Biologic

10

transformri biochimice
transformri fizice
spectroscopie
altele

Chimic

transformri chimice
transformri fizice
procese electrochimice
spectroscopie
altele

Tabel 2.6. Cmp de aplicare


agricultur
construcii
comer, finane
energie
medicin
armat
tiina msurrii
transport

automobile
aplicaii casnice
meteorologie, mediu nconjurtor
informaii, telecomunicaii
marin
jucrii
spaiu
altele

2.3. Caracteristicile senzorilor


De la aplicarea i pn la ieirea lui sub form de semnal electric, semnalul de intrare va
parcurge civa pai de conversie. De exemplu, dac aplicm o presiune pe un senzor cu fibr
optic, n fibra optica va aprea o tensiune mecanic, ceea ce va determina o modificare a
indicelui de refracie, care la rndul ei va determina o variaie a transmisiei optice i a densitii
fotonice. n final fluxul de fotoni este convertit n curent electric.
n continuare ne vom referi la caracteristicile senzorilor din punctul de vedere al
fenomenului fizic sau al pailor necesari conversiei.
nainte de a analiza caracteristicile de variaie statice sau dinamice ale unei msurtori,
este necesar de a defini termenii ce descriu aceste procese.
Msurarea este un proces prin care informaia relevant despre un anumit sistem de interes
este interpretat pentru a aduce noi cunotine.
Cel mai simplu mod de a face observaii asupra unui proces este de a folosi simurile
umane: simul tactil, vizual i auditiv. Totui, n multe cazuri sunt folosii senzorii pentru a ajuta
sau nlocui aceste simuri.
n cele mai multe cazuri, un instrument de msur nu va avea niciodat performane
senzoriale ideale i ntotdeauna trebuie selectate acele instrumente de msur care pentru o
anumite aplicaie vor avea erori acceptabile, erori ce se situeaz ntr-un domeniu acceptabil.
Msurarea este un proces de atribuire de valori echivalente, valorilor variabilelor
momentane ale sistemului fizic monitorizat. Abaterea de la atribuirea de valori corecte valorilor
de msurat se numete eroare: rezultatul msurtorii nu este o msura exact a ceea ce s-a
msurat. Erorile sunt acceptate doar dac valorile lor sunt mai mici dect o valoare maxim
prestabilit pentru fiecare situaie n parte. Lum ca exemplu erorile acceptabile la msurarea
timpului n dou situaii diferite. Eroarea de msurare a timpului n cazul nevoilor cotidiene este
de aproximativ un minut n decursul a 24 de ore, dar n cazul controlului unui satelit orbital
eroarea maxim acceptat este de o milionime de secund pe an. Instrumentul de msur folosit

11

pentru primul caz cost civa dolari i are mrimea unei monede, iar in al doilea caz valoarea
instrumentului este de cteva mii de dolar i este de mrimea unei valize.
De obicei nregistrm valorile unui msurand considerndu-l aprioric ca o entitate
constant, dar acesta, de cele mai multe ori, variaz. Aceast variaie dinamic are loc ca urmare
a modificrii mrimii msurandului sau au loc n procesele de msurare ineriale. Dac nu se ine
cont de variaia dinamic se vor produce n mod inevitabil erori inacceptabile.
De exemplu, atunci cnd un termometru medical este folosit pentru a lua temperatura unei
persoane, de obicei ne uitm dac valoarea temperaturii este n limitele normale, iar dac nu,
vrem s urmrim n timp valorile temperaturii ca indicator a strii de sntate a persoanei
monitorizate. n mod evident dac termometrul d erori se pot trage concluzii greite. Aceste
erori pot aprea ca urmare a unei calibrri incorecte sau ca urmare a ne lurii n considerare a
rspunsului dinamic al termometrului.
Deci instrumentul de msur va furniza o informaie corect dac sunt nelese caracteristicile
statice i dinamice att ale msurandului ct i ale instrumentului de msur.
2.3.1. Caracteristici statice
Caracteristicile funcionale reflect modul in care este realizata relaia de dependenta
intrare - ieire, innd cont de structura interna a traductorului.
Caracteristicile si performantele n regim staionar se refera la situaia in care
mrimile de intrare si de ieire din traductor nu variaz. Acest regim se caracterizeaz cu
ajutorul caracteristicilor statice.
2.3.1.1.

Funcia de transfer

O relaie ideal (teoretic) de tip ieire stimul exist n fiecare senzor. Dac un senzor
este proiectat ntr-un mod ideal i fabricat din materiale ideale de ctre specialiti ideali folosind
unelte ideale, ieirea unui astfel de senzor va reprezenta valoarea adevrat a stimulului. Relaia
ideal de tip ieire stimul este caracterizat de aa numita funcie de transfer. Aceast funcie
poate fi una liniar sau neliniar (logaritmic, exponenial, etc.)
Caracteristica statica idealizat a unui senzor este reprezentat de relaia intrare ieire: y f x n care y este semnalul electric generat de senzor i poate fi o
amplitudine, frecven sau faz n funcie de proprietile senzorului si x este valoarea
stimulul. Relaia de dependen poate fi exprimat analitic sau poate fi dat grafic printr-o
curb trasat pe baza perechilor de valori (x, y). Caracteristica reala a unui traductor
reflecta ns i influenta unor mrimi perturbatoare, externe (temperatura, presiune
umiditate, etc.), ct si interne (zgomot, mbtrnire, etc.): y f x, 1 ,... n ,... 1 ,... n .
Admind c influenele mrimilor perturbatoare nu depesc eroarea tolerata si n
ipoteza liniaritii traductorului, forma uzual pentru caracteristica static a traductoarelor
analogice este: y k x x0 y 0 (fig. 2.2) in care x0 si y0 pot lua diverse valori pozitive
sau negative, inclusiv zero, iar k este sensibilitatea senzorului.

12

y
y0
x0

Figura 2.2 Funcia de transfer liniar


Pentru senzori sunt tipice caracteristicile statice liniare i numai in cazuri
particulare, impuse de sistemul monitorizat, apar caracteristici neliniare.
- liniara unidirecional:

- proporional bidirecional:

- liniara pe poriuni, cu zona de insensibilitate si saturaie:

- liniara pe poriuni, cu zona de insensibilitate, saturaie:

13

Pentru traductoarele numerice caracteristica este cvasiliniar. Cu excepia discontinuitilor


introduse de cuantificare, care pot fi reduse la valori tolerate micornd cuanta x, caracteristica
statica a unui traductor cu ieire numerica poate fi considerata liniara.
n cazul unei funcii de transfer neliniare, sensibilitatea k nu este constant (ca n cazul
funciei liniare). Pentru o anumit valoare a semnalului de intrare, x0, sensibilitatea poate fi
definit ca:
k

dy x0
dx

ec. 2.2

S lum ca exemplu funcia de transfer a unui senzor de radiaie termica n infrarou:

V G Tb4 Ts4

ec. 2.3

unde G este o constant, Tb este temperatura absoluta a obiectului de msurat, Ts este


temperatura absolut pe suprafaa senzorului, iar V este valoarea tensiunii de ieire a senzorului.
Din relaia 2.3 putem spune ca funcia are mai mult de dou dimensiuni (tensiunea de ieire
depinde de doi stimuli temperatura din interiorul obiectului de msurat i temperatura de pe
suprafaa senzorului) i este neliniar (funcie parabolic de ordinul patru). Pentru a determina
sensibilitatea senzorului fa de temperatura corpului vom folosi relaia 2.2:

V
4GTb3
Tb

ec. 2.4

n figura 2.2 reprezentm tridimensional funcia de transfer dat de ecuaia 2.3.

Figura 2.2. Funcia de transfer tridimensional a unui senzor termic


Se poate observa c fiecare valoare a tensiunii de ieire este unic determinat de cele dou
valori ale temperaturilor de intrare.

14

2.3.1.2.

Offset-ul

Offset-ul este valoarea semnalului de ieire pentru o valoare a semnalului de intrare egal
cu zero (la intrare nu se aplic semnal), sau valoarea semnalului de intrare pentru care valoarea
semnalului de ieire este egal cu zero . n general offset-ul se compenseaz cu ajutorul
circuitelor de condiionare sau prin soft.
2.3.1.3.

Domeniul dinamic

Domeniul dinamic reprezint limitele n care semnalul de intrare poate fi convertit de ctre
senzor n semnal electric. Reprezint intervalul dat de cea mai mare valoare posibil a
semnalului de intrare ce poate fi aplicat unui senzor fr s cauzeze o eroare ce s depeasc
limitele erorii specificate, respectiv valoarea cea mai mic pe care senzorul o mai poate sesiza.
De obicei domeniul dinamic este exprimat n decibeli, adic valoarea logaritmic a raportului
dintre dou mrimi (puteri, tensiuni, fore, etc.):
1 dB 10 log

P2
P1

ec. 2.5

unde Pi este puterea semnalului.


2.3.1.4.

Discriminarea (pragul de sensibilitate), precizia i acurateea

Referitor la procesul de msurare exist trei termeni de baz ce trebuie foarte bine
nelei: discriminarea (pragul de sensibilitate), precizia i acurateea de msurare a senzorului.
ntr-o msurtoare, cea mai mica variaie a mrimii de intrare care poate determina o variaie
sesizabila (msurabil) a semnalului de ieire se numete discriminare sau prag de sensibilitate,
(este greit folosirea termenului de rezoluie pentru definirea acestui fenomen deoarece
rezoluia trebuie privita ca o caracteristica de ieire; iar pragul de sensibilitate ca o caracteristica
de intrare). Este important s cunoatem gradul de discriminare al unui senzor deoarece aceasta
ne spune dac senzorul este capabil sau nu s simt variaiile msurandului. Chiar dac
discriminarea este satisfctoare, valoarea obinut n urma unor msurtori repetate va fi de
foarte puine ori aceeai chiar dac msurtorile se fac n aceleai condiii i valoarea semnalului
de intrare este constant.- Aceasta se ntmpl din cauza erorilor care apar ntr-un sistem real.
Intervalul de valori obinute indic precizia setului de msurtori fcute. Termenul de precizie nu
descrie exactitatea msurtorilor i este incorect n al folosi n acest mod. Pentru a putea descrie
exactitatea trebuie s folosim ali doi termeni: repetabilitatea, ce descrie variaia valorilor
obinute n urma unui set de msurtori efectuate ntr-o perioad scurt de timp i
reproductibilitatea care este acelai concept dar msurtorile se efectueaz ntr-o perioad mai
lung de timp. Aceti termeni descriu un set de valori, dar pentru a putea caracteriza rezultatul
unui set de msurtori vom apela la metode statistice pentru a calcula valoarea medie a setului de
msurtori i intervalul de valori asociat, variaia. Acurateea este definit de valoarea cea mai
apropiat de valoarea adevrat. Acest concept devine evident n exemplul de mai jos.

15

Figura xx. Dou seturi de trageri la int ce permit nelegerea conceptelor de msurare ca
discriminare, precizie i acuratee. (a) inta folosit la trageri permite investigarea
termenilor folosii la descrierea rezultatului unei msurtori. (b) alt set de msurtori
S considerm punctajul realizat de un arca, figura xx(a). inta are un punct central. Pentru a
realiza un punctaj maxim (rezultat perfect), arcaul trebuie s trag toate sgeile n punctul din
centrul intei. Cercurile din jur centrului intei ne ajut s evalum mai uor loviturile mai puin
reuite.
Discriminarea va fi definit de distana minim ce mai poate fi distins (deci discriminat) dintre
doua sgei foarte apropiate. n cazul nostru discriminarea va fi direct influenat de mrimea
gurii pe care o face sgeat n int. Pentru o ct mai bun discriminare va trebui s avem guri
ct mai mici.
Repetabilitatea este determinat prin msurarea intervalului de puncte (valori) obinute la un set
de trageri la int ntr-o perioad scurt de timp. Cu ct intervalul de valori este mai mic cu att
mai precis este tragerea. Tragerea din figura xx(a) este mai precis dect n figura xx(b).
Dac trgtorul (arcaul) trage la int o dat pe zi, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp
s-ar putea ca rezultatele s nu fie aceleai cu tragerile efectuate ntr-o perioad mai scurt de
timp. Valoarea medie i variaia valorilor vor fi acum definite de capacitatea de reproductibilitate
a performanelor arcaului.
Acurateea va fi definit de distana dintre valoarea medie a tragerilor i centrul intei. De
exemplu setul de trageri din figura xx(b) are o acuratee mai mare dect setul de trageri din
figura xx(a), deoarece media lor este mai aproape de centrul intei (dar sunt mult mai puin
precise). La prima vedere se pare ca cele mai bune performane le obinem dac valorile celor
trei termeni (discriminare, precizie, acuratee) sunt ct mai mari. Dar nu este aa. Valorile lor
trebuie adaptate n funcie de nevoile aplicaiei.
Figura 2.3 prezint o funcie de transfer ideal (teoretic). n lumea real, orice senzor are
o anumit eroare. O posibil funcie de transfer real este reprezentat prin linie ngroat, care
n general nu este nici liniar i nici monoton. Foarte rar o funcie de transfer real coincide cu
una ideal. Din cauza erorilor de proiectare, variaiilor de material, toleranelor de fabricare, si a
altor limitri, este foarte posibil sa avem o familie larga de funcii de transfer reale, pentru un
anumit tip de senzor, chiar dac senzorii au fost testai n condiii identice. Oricum, fiecare
funcie n parte trebuie s se ncadreze n limitele unei erori specifice. Limita permis a variaiei

16

funciei de transfer este . Variaia funciei de transfer reale difer fa de cea ideal cu
valoarea , unde .
+

ieire
funcia de
transfer ideal

-
+

z
Z

z'

y'

x'

funcia de
transfer real
x
stimul

Figura 2.3. Funcia de transfer


S considerm un stimul de valoare x. n mod ideal semnalul de ieire va avea valoarea y,
iar funcia de transfer z. Dar funcia de transfer real va avea valoarea Z genernd o ieire de
valoarea y. Aceast valoare de ieire corespunde punctului z de pe graficul funciei de transfer
ideal, care la rndul ei determin un stimul de valoare x, de mrime mai mic dect x. Deci, n
acest exemplu, imperfeciunea funciei de transfer determin o eroare de valoare .
2.3.1.5.

Histereza

Eroare de histerez este dat de variaia semnalului de ieire a senzorului pentru o


anumit valoare a semnalului de intrare, atunci cnd ne apropiem din direcii diferite (fig. 2.4).
Cauzele tipice ce determin histerezisul sunt date de modificrile structurii interne i de
friciunile din materiale.

histerezis

ieire
y

h
x

s
stimul

Figura 2.4. Histereza unei funcii de transfer

17

2.3.1.6.

Saturaia

Aproape orice senzor are limite de funcionare. Chiar dac este considerat liniar, de la o
anumit valoare a stimulului de intrare valoarea semnalului de ieire va rmne constant.
Spunem c senzorul are o comportare de saturaie (fig. 2.5).
ieire
Ssat

stimul
0

comportare
liniar

saturare

Figura 2.5. Funcie de transfer cu saturaie


2.3.1.7.

Rezoluia

Rezoluia unui senzor este dat de intervalul maxim de variaie al mrimii de intrare
necesar pentru producerea unui salt la semnalul de ieire. Cnd un semnal de intrare variaz
continuu pe un anumit domeniu, semnalul de ieire a unor anumii senzori nu va fi perfect neted,
chiar n condiiile n care nu avem zgomot. Forma semnalului va fi una n trepte. Aceast
comportare este una tipic pentru senzorii poteniometrici, detectori n infrarou i ali senzori la
care modificarea semnalului de ieire este posibil numai dac variaia semnalului de intrare este
suficient de mare.
Este utilizata ndeosebi in cazul traductoarelor numerice, fiind exprimat prin numrul de
bii. De exemplu, pentru un semnal de ieire in cod binar natural de 10 bii se deduce ca
domeniul de msurat xmaxxmin este cuantificat in 210 = 1024 nivele posibile (inclusiv zero),
ceea ce conduce la o rezoluie de cca. 0,1 % din valoarea domeniului. Rezoluia este un indicator
de performanta si pentru traductoare considerate analogice (ex. traductoare de deplasare liniara
sau unghiulara bobinate la care variaiile de rezistenta prezint un salt la trecerea cursorului de pe
o spira pe alta). Rezoluia poate sa nu fie aceeai pe ntreg domeniul de msurare, lundu-se in
considerare fie valoarea maxima, fie o valoare medie (cnd diferenele nu sunt prea mari),
exprimate in procente din domeniu.
2.3.2. Caracteristici dinamice
n condiii statice, un senzor este complet descris de funcia de transfer, domeniul
dinamic, etc. Dar cnd semnalul de intrare variaz, n general rspunsul senzorului nu urmeaz
fidel funcia dat de caracteristicile statice. Motivul ar fi c att senzorul ct i cuplajul lui la
sursa de stimuli nu au un rspuns instantaneu. Cu alte cuvinte, senzorul este caracterizat de un

18

timp de rspuns dependent de caracteristici, numite caracteristici dinamice. Astfel c, dac


senzorul nu rspunde (reacioneaz) imediat, este posibil ca valoarea indicat s nu corespund
stimulului aplicat n acel moment, i astfel s fie diferit de valoarea real, semnalul de ieire este
caracterizat de o eroare dinamic. Diferena dintre erorile statice i cele dinamice const n
faptul c cele dinamice sunt ntotdeauna dependente de timpul de rspuns al sistemului. Timpul
de rspuns va fi funcie de numrul de elemente ce pot stoca energie n senzor. Dac exist un
singur element ce stocheaz energie atunci sistemul este de ordinul nti, dac exist dou
elemente atunci este de ordinul doi, .a.m.d. De exemplu energia electric exist n dou forme:
electric, stocat n elementele capacitive i magnetic, stocat n elementele inductive. Energia
mecanic exist de asemenea de dou forme: potenial, n arcuri i cinetic, stocat n obiectele
aflate n micare. Energia termic este sub o singur form.
A.
Timp de calibrare (warm-up) este timpul dintre momentul aplicrii semnalului de
excitaie i momentul n care senzorul poate funciona la precizia specificat de fabricant.
Majoritatea senzorilor au un timp de calibrare neglijabil, dar anumii detectori, in special aceia
care funcioneaz ntr-un mediu cu temperatur controlat, (termostatul de exemplu), au nevoie
de un timp de calibrare de ordinul secundelor i chiar al minutelor.
B.
Rspunsul n frecven este o caracteristic dinamic important a unui senzor, i
exprim dependena dintre amplitudinea semnalului de ieire i viteza de variaie (sau frecvena)
semnalului de (fig. 2.6)
dB

S
Smax

-3

amplitudine

-20
-40
-60
[Hz]

fu

fig. 2.6. Rspunsul n frecven


Frecvena limit, fu este frecvena la care semnalul de ieire scade sub 3dB (frecvena la care
semnalul de ieire scade cu aproximativ 30%) fa de valoarea maxim pe care o poate avea
pentru o aceeai valoare a stimulului aplicat. Frecvena limit, fu, este adesea denumit i
frecvena de tiere i reprezint de fapt cea mai mare frecven la care poate lucra un senzor.
C.
Rspunsul n frecven este determinat n mod direct de viteza de rspuns, care
este definit ca: timpul necesar pentru a atinge 90% din valoarea semnalului n regim permanent
(sau din valoarea maxim) la o valoare a semnalului de intrare egal cu treapta minim (treapta
minim este definit de rezoluia senzorului).
S luam de exemplu ca senzor un termometru. Acesta va fi un sistem de ordinul nti
deoarece exist un singur element de stocare a energiei termice (vezi mai sus). Termometrul
considerat are capacitatea termic C i rezistena termic R. Considerm c iniial termometrul se
19

afl la temperatura camerei, 0 i este introdus dintr-o dat ntr-un lichid la o temperatur de F,
F 0, practic aplicm senzorului un stimul cu valoare F. Termometrul va indica la timpul t
temperatura (valoarea semnalului de ieire la timpul t este egal cu ). Fluxul de cldur pe
unitatea de timp ce este absorbit de termometrul cu rezistena termic R este dat de raportul
F
dintre diferena de temperatur F - i rezistena termic R :
. Temperatura
R
d F
termometrului va crete n unitatea de timp cu:

. Atunci
dt
RC
F
d
dt RC
i
t

F 1 e , unde = RC este constanta de timp.

Deci, rspunsul sistemului de ordinul nti este:


t

S S m 1 e

ec. 2.6

unde Sm este ieirea n regim permanent, t timpul.


nlocuind t = , obinem:
S
1
1 0.6321
Sm
e

ec. 2.7

Cu alte cuvinte, dup un timp egal cu o unitate a constantei de timp, rspunsul senzorului va
atinge aproximativ 63% din valoarea n regim permanent. n mod similar, se poate calcula c
dup trecerea a dou constante de timp, rspunsul va fi de 86,5% iar dup trei constante de timp
95%.
D. Frecvena limit inferioar exprim cea mai mic frecven a stimulului la care
senzorul poate reaciona. n mod similar se definete i frecvena limit superioar i reprezint
frecvena maxim a stimulului la care senzorul mai poate reaciona.
E. Defazajul la o frecven specificat definete ntrzierea semnalului de ieire fa de
momentul schimbrii stimulului. Defazajul se msoar n radiani. n cazul n care senzorul face
parte dintr-un sistem de control actuator, este foarte important s-i cunoatem caracteristicile de
faz.

Driftul
Driftul este determinat de variaia de-a lungul timpul a proprietilor senzorului. O prim surs
de erori apare ca urmare a modificri structurii chimice a materialului i a variaiei stresului
mecanic. Driftul este un fenomen complex i are ca efect variaia valorilor de offset sensibilitii
senzorului. De asemenea poate afecta i acurateea senzorului pentru anumite amplitudini ale
semnalului de intrare.

20

Driftul este determinat de asemenea de modificarea parametrilor mediului: temperatura,


umiditatea i presiunea. Acetia sunt denumii parametrii de influen.
Parametri ce determin driftul, timpul i cei de influen, sunt intercorelai i aproape imposibil
de separat. Proiectaii de senzori in seama de aceste efecte dar pentru a le elimina sau de a le
ncetini costul senzorului crete proporional cu scderea valorii erorii acceptate.
Calibrarea
Procesul i aparatele folosite pentru a stabili dac o msurtoare este destul de exact se numete
calibrare. Calibrarea se obine prin compararea rezultatelor unei msurtori (valorile semnalului
de ieire ale unui senzor) cu rezultatele obinute n urm unui proces de msurare, stabilit ca
avnd o incertitudine mult mai mic ( se presupune aprioric c valorile msurtorii sunt mai
exacte).
Calibrarea senzorului este cerin imperativ, fr ea rezultatele msurtorilor pot fi eronate i
pot conduce n consecin la costuri nejustificate. Calibrarea introduce costuri suplimentare dar
msurtorile devin mult mai sigure.
2.4. SENZORI DE POZIIE, NIVEL I DEPLASARE
Msurarea poziiilor i deplasrilor obiectelor fizice este esenial n foarte multe
aplicaii: robotic, sisteme de securitate, procese de control, evaluri de performane, etc. Prin
poziie nelegem coordonatele obiectului, liniare sau unghiulare, fa de un sistem de referin.
Deplasarea definete o micare a obiectului dintr-o anumit poziie la alta, pe o distan sau sub
un unghi specificat. O distan critic este msurat de senzorii de proximitate. Practic ei sunt o
variant a senzorilor de poziie ce funcioneaz n condiii limit. Dac senzorul de poziie este
un dispozitiv liniar a crui semnal de ieire reprezint distana unui obiect fa de un punct de
referin, senzorii de proximitate vor genera un semnal electric doar cnd obiectul se afl la o
distan ce devine util de msurat. De exemplu, multe mecanisme de micare, ale unui proces de
control sau robot, folosesc un senzor de proximitate foarte simplu comutator de nchidere.
Cnd un obiect n micare activeaz comutatorul printr-un contact fizic, acesta va trimite un
semnal electric circuitului de control. Acest semnal indic faptul c obiectul a atins o poziie de
sfrit (de capt).
Senzorii de poziie i deplasare sunt dispozitive statice a cror vitez de rspuns nu este
de obicei critic pentru performana senzorului. n continuare ne vom ocupa de senzori a cror
rspuns nu este funcie de timp.
2.4.1. Senzori poteniometrici
Un traductor de poziie sau deplasare poate fi construit dintr-un poteniometru liniar sau
l
rotativ. Principiul de operare a unui astfel de senzor se bazeaz pe formula R , unde R este
S
rezistena electrica a firului de lungime l, cu o arie a seciunii S i rezistivitate , adic rezistena
firului este direct proporional cu lungimea firului. Astfel c putem msura deplasarea unui
punct de-a lungul firului prin msurarea potenialului punctului curent (n cazul nostru cursorul
poteniometrului) fa de mas.

21

D
d

fig. 2.7. Poteniometru ca senzor de poziie


Din figura 2.7. putem spune c:
d
E
V
E
V

V E
D
d
D
RD Rd

S
S

ec. 2.8

unde D reprezint deplasarea maxim, E tensiunea semnalului de excitaie i d deplasarea de


msurat.
n figura 2.8. se prezint o posibil eroare ce poate aprea la un astfel de poteniometru.
Cursorul poteniometrului, n timpul micrii de-a lungul nfurrii, poate s fac un contact cu
un alt fir sau cu dou fire vecine, dnd astfel natere la trepte de tensiune de ieire inegale sau o
rezoluie variabil.
cursor

nfurarea poteniometrului

fig. 2. 8. Erori ce pot aprea pe nfurrile poteniometrului


2.4.2. Senzori capacitivi
2.4.2.1.

Senzori capacitivi de deplasare

Capacitatea electric a unui condensator este invers proporional cu distana dintre armturi.
Aceast dependen poate fi folosit n msurarea poziiei, distanei sau orice alt parametru
asemntor. Principiul de funcionare a unui astfel de senzor se bazeaz pe variaia geometriei
condensatorului (de exemplu modificarea distanei dintre armturi) sau capacitii n prezena
materialelor conductoare sau a celor dielectrice (ecuaia 2.9)

k 0 A
d

ec. 2.9

unde k este constanta dielectric a materialului dintre armturi, 0 este permitivitatea. Schema
unui senzor capacitiv este artat in figura 2.9 unde o armtur a condensatorului este conectat
la conductorul unui cablu coaxial, iar cealalt armtur este pe suprafaa obiectului a crui
deplasare urmeaz a fi msurat. De observat c armtura de pe obiect este nconjurat de un
22

nveli legat la mas pentru ai minimiza efectul de dispersie sau pentru ai mbunti liniaritatea.
Un astfel de tip de senzor capacitiv poate opera la o frecven de aproximativ 3 MHz, deci poate
detecta micri foarte rapide ale obiectelor de msurat avnd n vedere c rspunsul n frecven
tipic pentru circuitele electronice de interfaare este n jur de 40 kHz.

cablu

protecie

d
int

fig. 2.9 Senzor capacitiv


Un alt exemplu este senzorul capacitiv folosit la determinarea nivelului apei dintr-un
rezervor. Senzorul este fabricat sub forma unei condensator coaxial (cilindric) n care fiecare
suprafa conductoare este acoperit cu un strat izolant foarte subire pentru a preveni
scurcircuitarea prin ap (stratul izolator este un dielectric a crui influen asupra capacitii
condensatorului va fi neglijat deoarece rmne constant n timpul msurtorilor). Senzorul este
scufundat n rezervorul cu ap. Crescnd nivelul, apa va umple tot mai mult spaiul din
conductorul coaxial, schimbnd astfel capacitatea condensatorului.
Capacitatea total a condensatorului poate fi scris astfel:
C h C1 C 2 0 G1 0 kG2

ec. 2.10

unde C1 este capacitatea poriunii senzorului fr ap cu factorul geometric


G1

2 H h
b
ln
a

ec. 2.11

C2 este capacitatea poriunii senzorului umplut cu ap avnd factorul geometric

G2

2 h
b
ln
a

ec. 2.12

h nlimea nivelului apei, H nlimea nivelului maxim la care poate ajunge apa. Capacitatea
total a senzorului va fi:

23

Ch

2 0
H h1 k
b
ln
a

ec. 2.13

n figura 2.10 este prezentat dependena capacitii senzorului de nivelul apei.


inveli
izolator

C (nF)
5.0

4.0
nivelul
apei

H
h

3.0
2.0
1.0

h0

10

15

20

25
h (cm)

Figura 2.10 Senzor capacitiv de nivel (A); valoarea capacitii funcie de nivel (B)
2.4.3. Senzori inductivi
2.4.3.1.

Senzori inductivi de tip transformator - LVDT

Poziia i deplasarea unui obiect pot fi sesizate prin metode de inducie electromagnetic.
Fluxul magnetic dintre dou bobine poate fi modificat prin micarea unui obiect n spaiul dintre
cele dou bobine i convertit astfel n semnal electric. Senzorii cu inductana variabil ce
folosesc materiale feromagnetice nemagnetizate pentru ai modifica reluctana (rezistena
magnetic raportul dintre tensiunea magnetic dintr-o poriune de circuit i fluxul magnetic cel strbate) se numesc senzori cu reluctan variabil. Un senzor multi-inducie este format din
dou bobine primare i una secundar. Modificarea fluxului magnetic dintre cele dou bobine se
poate realiza n dou moduri.
Un mod ar fi micarea unui obiect feromagnetic n spaiul dintre cele dou bobine,
micare ce ar determina o modificare a reluctanei bobinei i implicit inductivitatea de cuplaj
dintre bobine. Acesta este modul de baz de operare a LVDT (transformatoare difereniale cu
variabil liniar), RVDT (transformatoare difereniale cu variabil circular) i pentru senzorii de
proximitate cu inductan mutual. Cealalt metod este de a deplasa o bobin fa de alta.
Primarul unui LVDT este comandat de un curent sinusoidal stabilizat n amplitudine. Un
semnal alternativ este indus n secundar. O tija feromagnetic este introdus coaxial n spaiul
cilindric dintre cele dou bobine fr s le ating. Cele dou bobine din secundar sunt cuplate n
opoziie de faz (nfurrile celor dou bobine din secundar sunt fcute n mod opus). Astfel,
dac tija feromagnetic se afla situat n centrul magnetic a transformatorului, semnalul de ieire
din transformator este zero (cele dou bobine din secundar dau un semnal de sens opus,
24

anulndu-se reciproc). Deplasnd tija din centrul magnetic al transformatorului secundarul va


genera un semnal electric. Ca urmare a deplasrii tijei se va modifica reluctana sistemului i
astfel putem spune c mrimea fluxului de cuplaj i mai ales tensiunea electric de ieire din
secundar va depinde de poziia tijei, figura 2.11.
Vout

Vref

fig. 2.11 Circuitul unui senzor inductiv


Un senzor LVDT va furniza date att despre direcia ct i despre mrimea deplasrii.
Direcia este determinat de unghiul de faz dintre tensiunea din primarul transformatorului (luat
ca referin) i tensiunea din secundar, iar mrimea deplasrii este determinat de mrimea
tensiunii de ieire a transformatorului.
Avantajele folosirii unor senzori de tipul LVDT sunt urmtoarele:
a) nu exist contact ntre obiect i senzor, forele de frecare nu exist sau sunt foarte
mici
b) impedan de ieire foarte mic
c) histerezis (magnetic i mecanic) foarte mic
d) sensibilitate mic la zgomot i interferene
e) construcie solid i robust
f) posibilitatea obinerii unei rezoluii infinitezimale
2.4.3.2.

Senzori cu efect Hall

nainte de a descrie senzorul propriu-zis, vom face cteva referiri la fenomenul fizic
(efectul Hall) ce st la baza funcionrii unui senzor de acest tip.
Efectul Hall se bazeaz pe interaciunea dintre purttorii de sarcin n micare (electronii
n cazul metalelor) i un cmp magnetic exterior. La deplasarea unui electron ntr-un cmp
magnetic asupra lui se va exercita o for de mrimea:
F qv B

ec. 2.14

unde q este sarcina electric a electronului, v viteza electronului, B inducia cmpului magnetic.
S presupunem c electronii se deplaseaz n interiorul unei panglici metalice plate,
plasat ntr-un cmp magnetic (figura 2.12).

25

traiectoria
electronului

curent

B
q
F

VH

fig. 2.12 Senzor cu efect Hall


Panglica are dou contacte adiionale plasate pe partea stng i dreapt, conectate la un
voltmetru. Pe celelalte dou contacte, aflate n partea de sus i cea de jos a panglicii, se aplic un
curent electric. Datorit cmpului magnetic i a micrii purttorilor de sarcin din material,
asupra electronilor se va exercita o for de deflexie, ce va orienta sensul de micare a
electronilor nspre partea dreapt a panglicii. n acest fel partea dreapt a materialului va deveni
mai electronegativ dect partea stng apare o diferen de potenial msurabil. Astfel
cmpul magnetic i curentul electric vor produce aa numita diferen de potenial Hall
transversal. Semnul i mrimea acestui potenial depind att de mrimea i direcia cmpului
magnetic ct i de curentul aplicat. La o temperatur dat tensiunea Hall are expresia:
VH hiB sin

ec. 2.15

unde este unghiul dintre vectorul induciei magnetice i suprafaa senzorului (practic este
unghiul de inciden a vectorul induciei magnetice), h coeficient de sensibilitate a materialului
(geometria materialului suprafaa activ i temperatura materialului, etc.), figura 2.13. Dar n
1
primul rnd coeficientul de sensibilitate depinde de constanta Hall: H
, unde q este sarcina
Nq
electric a electronului i N este numrul de electroni ce particip la conducie pe unitatea de
volum. Semnul constantei Hall este dat de natura purttorilor de sarcin (electroni sau goluri
evident n cazul semiconductorilor; la metale vom avea numai electroni).
terminale de control

i
B

+E
-VH

+VH

-VH

+VH

-E

terminale de ieire

Fig. 2.13 Semnalul de ieire a unui senzor cu efect Hall funcie de ungiul de inciden a
vectorului cmp magnetic

26

Un senzor liniar cu efect Hall se prezint de obicei sub forma unei carcase cu patru
terminale. Cele dou terminale pe care sa aplic curentul de control se numesc terminale de
control, iar rezistena electric dintre ele o denumim rezisten electric de control Ri.
Terminalele de pe care culegem tensiunea se numesc terminale de ieire diferenial, iar
rezistena dintre ele este numit rezisten de ieire diferenial, R0. Circuitul echivalent al
senzorului este prezentat in figura i este alctuit din rezistoare conectate n cruce i dou surse
de tensiune conectate n serie cu terminalele de ieire. Semnul determin sensul i direcia
cmpului magnetic: este perpendicular pe planul figurii cu direcia dinspre privitor spre planul
figurii.
Senzorii Hall sunt specificai prin valorile rezistoarelor Ri i R0, tensiunea de offset la un
cmp magnetic aplicat egal cu zero, coeficientul de sensibilitate i coeficientul de temperatur al
sensibilitii.
Majoritatea senzorilor Hall sunt fabricai din siliciu i se pot mprii n dou categorii:
senzori de baz i senzori integrai. Alte elemente folosite sunt InSb, InAs, Ge i GeAs.
Deoarece tensiunea Hall este destul de mic, in elementul de siliciu se integreaz pe lng
senzorul de baz i un circuit electronic de interfaare, circuit ce poate a avea un dispozitiv de
comparare ,fcnd dntr-un astfel de senzor un dispozitiv cu dou stri. Ieirea senzorului este
zero cnd inducia cmpului magnetic este sub o anumit valoare de prag i unu cnd este mai
mare dect valoarea de prag. Deoarece tensiunea Hall este proporional cu temperatura
(concentraia purttorilor de sarcin, n cazul semiconductorilor, este foarte sensibil la
temperatur), este preferabil s avem o surs de curent n loc de o surs de tensiune. Tabel 3.2.1.
prezint caracteristicile tipice ale unui senzor UGN-3605K fabricat de Sprague.
Tabelul 3.2.1. Caracteristicile tipice ale unui senzor Hall liniar
intensitatea curentului de control
rezistena de control, Ri
variaia rezistenei de control cu temperatura
rezistena diferenial de ieire, R0
tensiunea de offset
sensibilitate
variaia sensibilitii cu temperatura
densitatea maxima a fluxului magnetic

3 mA
2,2 k
+ 0,8 %/C
4,4 k
5 mV
60 V/Gauss
+ 0,1 %/C
nelimitat

Senzorul Hall poate fi folosit ca un ntreruptor acionat de un obiect aflat n micare. n


acest scop, magnetul i senzorul Hall sunt montai pe un singur ansamblu rigid a crui form
permite formarea unui perne de aer ntre senzor i magnet. n acest mod senzorul este n poziia
deschis. n momentul n care n spaiul dintre magnet i senzor se introduce un obiect
feromagnetic, acesta va unta fluxul magnetic, distorsionnd cmpul magnetic ctre senzor.
Scderea induciei cmpului magnetic din senzor sub nivelul de prag va determina trecerea
senzorului n poziia nchis, figura 2.14.

27

obiect feromagnetic

senzor
Hall

concentrator

concentrator

concentrator flux

magnet

magnet
flux
on

off

fig 2.14 Circuitul unui senzor cu efect Hall folosit ca ntreruptor


n continuare vom descrie modul n care un senzor Hall poate fi folosit ca senzor de nivel
n rezervorul unui automobil. Figura 2.15 prezint schema unui astfel de senzor, ce are n
componen urmtoarele pri: tub de imersie, plutitor, dou arcuri de susinere, un magnet i un
senzor Hall. Plutitorul plutete n combustibil astfel nct atunci cnd nivelul de fluid crete de la
nivelul minim la nivelul maxim deplasarea lui va fi de aproximativ 2 mm. Magnetul este
poziionat n partea superioar a plutitorului, n dreptul senzorului Hall. Plutitorul este poziionat
n interiorul tubului de imersie prin intermediul celor dou arcuri de susinere astfel nct va avea
un singur grad de libertate micarea transversal n raport cu tubul de imersie. Fluidul va intra
n in interiorul tubului de imersie prntr-o serie de orificii aflate n partea inferioar a tubului.
Domeniul de deplasare al plutitorului, practic al magnetului fa de senzor, fiind de 2 mm asigur
generarea unui semnal de ieire al senzorului, de mare precizie i cu o bun repetabilitate
sistemul senzorial este de mare precizie.
senzor Hall

ieire

plutitor

tub de imersie

magnet

arc de
susinere

fig 2.15 Senzor Hall folosit ca senzor de nivel


2.4.4. SENZORI OPTICI
Senzorii optici sunt unii dintre cei mai folosii senzori, din urmtoarele motive: sunt
relativ simpli, distan de operare relativ mare, insensibili la prezena unui cmp magnetic sau
electric, etc. Un senzor optic este format din urmtoarele componente eseniale: o surs de
lumin, un fotodetector i un dispozitiv de ghidare a luminii (lentile, oglinzi, fibre optice, etc.).
28

2.4.4.1.

Senzori de proximitate cu lumin polarizat

O metod utilizat n realizarea un senzor optoelectronic performant este folosirea


luminii polarizate. Lumina are vectorul cmp magnetic i vectorul cmp electric perpendiculari
ntre ei i perpendicular pe direcia de propagare. Direcia cmp electric este direcia de
propagare a luminii polarizate. Majoritatea surselor de lumin emit o lumin nepolarizat. Pentru
a o polariza, lumina poate fi trecut printr-un filtru de polarizare realizat de obicei dintr-un
material special ce transmite lumina cu cmp electric orientat pe o anumit direcie, restul
fotonilor fiind reflectai sau absorbii. Orice direcie de polarizare poate fi reprezentat printr-o
sum de doi vectori de polarizare: unul avnd direcia de polarizare aceeai cu cea a filtrului i
una diferit (lumina reflectat sau absorbit). Avnd o surs de lumin polarizat i un filtru
putem schimba gradual intensitatea luminoas transmis de filtru prin modificarea unghiului
dintre planul de polarizare al filtrului i cel al luminii polarizate (practic prin rotirea filtrului fa
de surs), figura 2.16.
surs de lumin
polarizat

filtru de
polarizare

filtru de
polarizare

filtru de
polarizare

fig. 2.16 Trecerea luminii prin filtre de polarizare


La interacia luminii polarizate cu un obiect, lumina reflectat poate sa-i pstreze
unghiul de polarizaie iniial sau poate s i-l schimbe cu 90 de grade (ca n cazul interaciei cu
majoritatea obiectelor nemetalice). Deci pentru a face un senzor care s nu fie sensibil la lumina
reflectat de obiectele metalice, se vor folosi dou filtre dispuse la 90 de grade una de alta: unul
la surs i alta la detector. Primul filtru este dispus la sursa de lumin pentru a-i polariza lumina
emis, iar al doilea filtru, cu direcia de polarizare orientat cu 90 grade fa de primul filtru,
poziionat n fa detectorului de lumin, figura 2.17. Cnd lumina va fi reflectat de un obiect
nemetalic (lumina reflectat nu-i va schimba unghiul de polarizare) al doilea filtru nu va permite
trecerea luminii ctre detector. Astfel c senzorul va detecta prezena doar a obiectelor
nemetalice.
detector de
proximitatte

reflector

polarizator

fig. 2.17 Detectori de proximitate

29

reflector
nemetalic

2.4.4.2.

Senzori cu fibr optic

Senzorii cu fibr optic pot fi folosii cu o bun eficien ca detectori de proximitate sau
de nivel. n figura 2.18 se prezint un senzor de deplasare cu fibr optic. Distana dintre detector
i obiect, d, va fi direct proporional cu intensitatea luminii reflectate.

fibr
optic

d
d'

fig. 2.18. Senzor din fibr optic de deplasare


Un detector de nivel al unui lichid cu dou fibre optice (fibra optic de transmisie i fibra
optic de recepie) i o prism este prezentat n figura 2.19. n detecia deplasrii nivelului unui
lichid se va folosi diferena dintre indicele de refracie al aerului (sau orice alt gaz) i lichid.
Cnd senzorul se gsete de-asupra lichidului, aproape toat lumina din fibra optic de transmisie
se va reflecta din prism n interiorul fibrei optice de recepie. Cnd senzorul este imersat n
lichid, se va schimba raportul dintre indicele de refracie al mediului exterior prismei i indicele
de refracie al prismei deci se va schimba unghiul limit de reflexie total i astfel vom obine
o lumina de intensitate mult mai sczut fa de cea emis. Intensitatea luminoas din fibra
optic de recepie este proporional convertit n semnal electric de ctre un fotodetector.
fibre optice
spre fotodetector

pierderi

gaz / vapor

lichid

fig. 2.19 Senzor optic de nivel

30

2.4.4.3.

Senzori optici liniari (PSD)

Pentru a putea msura cu o precizie suficient de mare poziia unui obiect, sistemele optice
vor opera cu lumina din domeniul IR apropiat. Un exemplu este senzorul de poziie PSD
(position sensitive detector) destinat msurtorilor de mare precizie i la autofocalizarea
camerelor video i foto. Modulul de msurare a poziiei este unul de tip activ: cuprinde o diod
electroluminicent (LED) i un fotodetector PSD. Poziia obiectului este determinat prin
metoda triunghiulaiei, figura 2.20
Lumina reflectat de obiect este focalizat cu ajutorul lentilelor de focalizare pe suprafaa
PSD i n funcie de distana, x, dintre punctul de inciden a luminii i centrul suprafeei PSD va
genera curenii electrici, IA i IB.
f

IB

lentil
raza incident
LB

x D
IA

PSD

LED
L0

fig. 2.20 Senzor de distan PSD


Un PSD funcioneaz pe principiul efectului fotovoltaic. Este construit din dou straturi,
unul de tip p i altul de tip n, i un strat de siliciu de rezistivitate mare, figura 2.21. Senzorii
liniari (unidimensionali) au doi electrozi, A i B, dispui pe partea superioar a senzorului i un
catod comun, C, pe stratul inferior. Efectul fotovoltaic se produce n partea superioar a
jonciunii p-n. Distana dintre electrozii A i B este D iar rezistena electric corespunztoare este
RD.
lumina incident
x
ieire
A

IB

IA
Rx

I0

ieire
B

strat p
strat de Si
strat n+
C

fig. 2.21 Schema unidimensional a unui senzor PSD

31

S presupunem c unda luminoas are punctul de incidena pe suprafaa PSD la distana x


fa de electrodul A. Rezistena dintre cele dou puncte considerate va fi Rx. Ambii cureni
generai de senzor vor fi proporionali cu I0, curentul produs de fascicolul luminos, i cu distana
dintre punctul de inciden i electrodul corespondent (A sau B):
RD R x
R
, I B I0 x
RD
RD

I A I0

ec. 2.16

Dac rezistena variaz liniar cu lungimea, putem scrie:

I A I0

Dx
x
, I B I0
D
D

ec. 2.17

Pentru a elimina dependena de curentul fotoelectric vom nota raportul celor doi cureni IA i IB
cu P:

IA D
1
IB x

ec. 2.18

D
P 1

ec. 2.19

din care x va avea expresia:

Din relaiile geometrice ce exist ntre lungimile din figura figura 2.20 putem scrie:

L0 f

LB
x

ec. 2.20

unde f este distana focal a lentilei (sistemului de lentile). nlocuind x din relaia .. vom
determina distana pn la obiectul de msurat, L0, n funcie de raportul celor doi cureni,
efectund urmtorul calcul:

L0 f

LB
P 1 k P 1
D

ec. 2.21

unde k este constanta geometric a modulului. Deci vom putea msura distana pn la un anumit
obiect doar prin calcularea unui simplu raport dintre doi cureni generai de PSD.
Senzorii de acest tip sunt folosii cu mare eficien n efectuarea unor msurtori on-line
(continue) a unor dispozitive (inspecii ale plcii de baz ale calculatoarelor, control de nivel la
solide i lichide, etc.), msurarea excentricitii de rotaie a unor obiecte, msurri de deplasare
de mare precizie, n detectarea prezenei sau absenei unor obiecte, etc. Viteza de rspuns a unui
astfel se senzor este aproximativ 1 2 s. Spectrul de frecven al fascicolului incident poate fi
cuprins n intervalul dintre UV i IR apropiat (de la 320 nm la 1100 nm). Suprafaa activ a PSDului este cuprins n intervalul 1x2 mm 1x12 mm.
2.5. SENZORI DE MICARE I PREZEN
Senzorii de prezen detecteaz prezena unor obiecte (oameni, animale, maini, etc.)
ntr-o anumit arie monitorizat. Detectorii de micare reacioneaz doar la obiectele aflate n

32

micare. Diferena dintre cele dou tipuri de senzori este aceea c senzorii de prezen genereaz
semnal tot timpul cnd obiectul este n aria de operare a senzorului, n timp ce senzorii de
micare sunt sensibili doar la obiectele n micare.
Dintre aplicaiile acestor senzori menionm: dispozitive de securitate i supraveghere,
jucrii interactive, etc.
Pentru a fi dedicai n detectarea prezenei oamenilor, senzorii trebuie s fie sensibili la
anumite proprieti caracteristice corpului uman: greutate, cldur, sunet, constant dielectric,
etc.
n prezent n detectarea prezenei sau a micrii persoanelor se folosesc urmtoarele tipuri
de senzori:
Senzori de presiune a aerului detecteaz modificri ale presiunii aerului ca
rezultat al deschiderii uilor sau ferestrelor;
Senzori capacitivi detecteaz capacitatea corpul uman;
Senzori acustici detecteaz sunetul produs de oameni;
Senzori fotoelectrici detecteaz ntreruperilor razelor de lumin cauzate de
micare obiectelor;
Senzori optoelectrici detecteaz variaii ale iluminrii unei arii;
Senzori de presiune determin greutatea intruilor, se poziioneaz pe
pardoseal sub covor;
Senzori electrici de contact se conecteaz pe ui sau ferestre;
ntreruptoare magnetice versiunea noncontact a senzorilor electrici de contact;
Senzori de vibraie reacioneaz la vibraia pereilor sau a altor structuri ale
construciei;
Detectori de geam spart senzori ce reacioneaz la sunetul produs la spargerea
unui geam
Senzori de micare IR dispozitive sensibile la cldura emanat de corpurile
calde sau reci n micare
Senzori de microunde detectori ce reacioneaz la microundele electromagnetice
reflectate de obiecte;
Senzori ultrasonici similari celor de microunde, doar c reacioneaz la
ultrasunete
Sistem de detectori laser similar detectorilor fotoelectrici, cu deosebirea c ei
folosesc raze de lumin nguste i combinaii de reflectoare;
Detectori triboelectrici senzori capabili s detecteze sarcina electric static
purtate de obiectele n micare

2.5.1. Senzori de deplasare cu microunde

33

Acest tip de senzor reprezint o alternativ atractiv n cazul n care este necesar
acoperirea unei arii mari de protecie, exist variaii largi de temperatur, interferene puternice
(vnt, zgomot acustic, cea, praf, umezeal, etc.).
Principiul de funcionare a unui senzor cu microunde se bazeaz pe detecia radiaiei
electromagnetice de radio frecven dintr-o anumit arie. Frecvenele folosite n mod curent sunt
10,525 GHz i 24,125 GHz. Aceste unde au o lungime de und ( = 3 cm) suficient de mare
pentru a trece liber (fr a interaciona) cu praful din aer dar suficient de mic pentru a fi
reflectate de obiectele mai mari.
Un senzor cu microunde este format dintr-un oscilator Gunn, o anten i o diod
schimbtoare de frecven (mixer) Schottky, figura 2.22.

Figura 2.22 Componena senzorului de deplasare cu microunde


Oscilatorul Gunn este o diod montat ntr-o cavitate de dimensiuni bine stabilite, care la
aplicarea unei tensiuni va ncepe s vibreze cu o frecven din domeniul microundelor. Undele
electromagnetice generate de oscilator vor fi direcionate printr-un ghid de und i focalizate pe
anten ce va redireciona undele ctre obiect. Caracteristicile de focalizare ale antenei sunt
determinate de aplicaiile n care este folosit. Ca regul general, cu ct este mai ngust
fascicolul emis cu att sensibilitatea antenei va fi mai mare. Puterea tipic de emisie este de 10
20 mW.
inta vizat va reflecta o parte din unde ctre antena ce le va redireciona ctre un
dispozitiv electronic (dioda mixer) ce va analiza diferena de faz dintre unda recepionat i cea
emis. Principiul fizic ce st la baza funcionrii unui detector de faz este efectul Doppler.
Frecventa f 0 a undei emise de anten este definit de lungimea de unda ca:
c
f0 0 ,

unde c0 este viteza luminii. Cnd obiectul inta se mica nspre sau dinspre antena, frecventa
radiaiei reflectata se va schimba in raport cu cea emisa. Astfel ca daca obiectul se mica dinspre
antena cu viteza v , frecventa undei reflectate va scdea, si va creste daca obiectul se mic ctre
antena. Acest efect se numete efectul Doppler
34

Frecventa undelor electromagnetice reflectate poate fi calculata folosind teoria


relativitii, conform formulei:
1 v / c0

fr f0

1 v / c0

In general raportul v / c 0 fiind foarte mic fata de unitate, se poate neglija, obinndu-se
o relaie a frecventei undei reflectate data de formula:
1
fr f0
.
1 v / c0
Datorit efectului Doppler unda reflectat va avea o frecven diferit fa de cea emis.
Frecventa Doppler va fi egala cu:
1
1
f f 0 f r f 0 f 0
f0
,
1 v / c0
1 c0 / v
si deoarece c0 / v 1 , frecventa Doppler va fi egala cu:
v
f
.
2

De exemplu daca o persoana se deplaseaz ctre detector cu o viteza de 0.6 m/s, frcventa
Doppler pentru un detector din banda X ( = 0.03 m) va fi de:
v

0.6
20 Hz
0 0.03
Totui aceasta relaie este valabila doar pentru deplasri transversale. In cazul in care obiectul se
misca sub un unghi fata de detector, frecventa Doppler va fi:
v
f
cos .
f

Orice detector de microunde trebuie sa ndeplineasc nite cerinte stricte in acord cu legislaia
tarii in care este folosit:
-

puterea transmisa sa fie mai mica de 10 mW/cm2,


frecventa undei emise sa fie cuprinsa in intervalul 100 MHz, 100 GHz,
etc.

2.5.2. Senzori capacitivi de prezenta


Fiind un mediu conductiv cu o constanta dielectrica mare, corpul uman va forma cu mediul
exterior un condensator de cuplaj. Capacitatea acestui condensator va depinde in cea mai mare
msura de mrimea corpului, haine, materiale, tipul obiectelor nconjurtoare, vreme, etc. Astfel
ca valoarea capacitii poate varia de la civa picofarazi la civa nanofarazi. Cnd o persoana se
va mica, valoarea capacitii de cuplaj se va modifica, putnd face astfel deosebire intre
obiectele statice si cele in micare. Astfel daca o persoan se mic in vecintatea unor obiecte a
cror capacitate de cuplaj a fost msurat in prealabil, intre aceste obiecte se va stabili o alta
valoare a capacitii de cuplaj ca rezultat al prezentei unui obiect (persoana) strin.
In figura 2.23 valoare capacitii de cuplaj dintre un obiect de test (electrod) si pmnt
(prin pmnt vom nelege orice obiect de dimensiuni considerabile cum ar fi: Pmntul, lac,

35

main, avion, etc.) este egala cu C1. Cnd o persoan se mic n vecintatea unei astfel de
electrod, ea va forma dou capaciti adiionale: una intre electrod si persoan, C0 i alta intre
pmnt i persoan, Cb. Deci capacitatea rezultant C dintre electrod si pmnt se va mari cu
C i va avea expresia:
C C
C C1 C C1 a B .
C a Cb
Folosind aparate adecvate, acest fenomen de modificare a capacitii de cuplaj dintre
dou obiecte poate fi folosit pentru detectorii de prezen. Ceea ce trebuie msurat este
capacitatea dintre electrod i pmnt.

Figura 2.23. Folosirea senzorilor capacitivi ca senzori de prezen

2.5.3. Senzori de micare optoelectronici


Un senzor de micare optoelectronic este folosit n detectarea micrii obiectelor
monitorizate. Domeniul de operare poate fi de pn la cteva sute de metrii i depinde de cmpul
de deschidere. Radiaia electromagnetic la care este sensibil este n domeniul optic (vizibil IR
apropiat).
Principiul de operare al acestui tip de senzor se bazeaz pe detecia luminii (din spectrul
vizibil sau nu) reflectate de suprafaa obiectului n micare, n spaiul nconjurtor. Lumin
receptat poate proveni de la o surs de lumin extern (senzori activi au nevoie de o surs de
radiaie optic adiional: lumina natural, LED n IR, lmpi electrice, etc. ) sau de la obiectul
monitorizat (senzori pasivi vor detecta radiaia IR emis de un obiect ce are temperatura
diferit de cea a mediului exterior).
Detectorii optoelectronici sunt foarte folositori n a semnala dac se mic sau nu un
obiect, dar nu pot fi utilizai n msurtorile de precizie a distanei de micare sau viteza unui
obiect, sau n a face distincie ntre obiectele aflate n micare.
Ariile principale de aplicaie a senzorilor optoelectronici sunt: sisteme de securitate
(pentru detectarea intruilor), management energetic (nchidere sau deschidere luminilor),
controlul unor dispozitive casnice (aer condiionat, player-e stereo).
2.5.3.1.

Structura senzorului

36

Structura general a unui detector de micare optoelectronic este prezentat n figura


2.24A.

Figura 2.24. A. Structura unui senzor de micare optoelectronic, B Semnalul de ieire a unui
senzor de micare optoelectronic
Privit din punctul de vedere a elementelor senzitive implicate, deosebim urmtoarele elemente
eseniale: dispozitiv de focalizare (lentile sau oglinzi de focalizare), un detector de lumin i un
comparator cu prag. n mare un detector de micare optoelectronic este asemntor cu o camer
de fotografiat. Componentele de focalizare vor crea o imagine a cmpului vizual pe planul de
focalizare. Deoarece nu exist un dispozitiv mecanic de declanare, ca n cazul aparatului foto, n
locul filmului va fi folosit un element senzitiv la lumin. Acest element va converti lumina
focalizat n semnal electric.
S presupunem c un astfel de detector este montat ntr-o camer. Elementul de
focalizare va focaliza imaginea camerei pe elementul fotosensibil. n cazul n care camera este
neocupat, imaginea va fi static, iar semnalul electric generat de element va fi relativ stabil. n
cazul n care un intrus va intra n camer i se va mica n interiorul ei, imaginea lui pe planul
focal se va mica in mod proporional. Astfel c la un moment dat, cnd corpul s-a micat cu
unghiul , imaginea focalizat se va suprapune peste elementul fotosensibil. Acest moment este
esenial, deoarece numai atunci cnd imaginea obiectului coincide cu suprafaa elementul

37

fotosensibil, sau l elibereaz, se va produce detecia. Altfel spus nu exist variaie a


suprapunerii imaginii peste elementul fotosensibil nu exist detecie.
S presupunem c imaginea corpului intrusului, a crui flux electromagnetic difer de cea
a elementelor statice nconjurtoare, pe stratul fotosensibil va produce o tensiune de rspuns de
valoare V. Figura 2.24B prezint semnalul de ieire, generat de elementul fotosensibil, comparat
cu cele dou praguri ale ferestrei de comparare. Scopul comparatorului este acela de a converti
semnalul analogic V ntr-un semnal cu dou nivele logice: 0 nu se detecteaz micare, 1
micarea este detectat
Semnalul V poziionat iniial n interiorul ferestrei de detectare, ntre pragul minim i cel
maxim va fi o msur a imaginii statice a camerei. De fiecare dat cnd imaginea obiectului n
micare se va suprapune peste elementul fotosensibil, valoarea semnalului V va trece peste una
din cele dou praguri. Comparatorul va genera o tensiune pozitiv (1), ceea ce va indica o
detecie a micrii n cmpul vizual al senzorului.
Putem observa n figura 2.24A, c detectorul are un cmp vizual util destul de ngust:
dac intrusul va continua s se mite, imaginea lui se va suprapune peste elementul fotosensibil
doar o singur dat, dup care ieirea comparatorului va genera doar 0 logic. n unele cazuri
acest lucru nu este deranjant, dar n majoritatea cazurilor este de preferat un cmp vizual mai
larg. Acesta se poate obine prin cteva metode pe care le vom descrie mai jos.
a) Senzori multipli
n planul focal al oglinzii sau al lentilelor se va plasa un set de senzori. Fiecare dintre
ei va supraveghea o anumit arie complementar senzorului vecin. Toi detectorii din
setul considerat vor fi multiplexai, iar semnalul generat va fi unul compus.
b) Senzor cu form complex
Dac aria suprafeei de detecie este suficient de mare pentru a acoperi ntregul cmp
vizual, acesta poate fi mprit optic n mai multe pri mai mici. n acest fel fiecare
parte se va comporta ca un element fotosensibil separat. Toi aceti detectori sunt
conectai electric n serie sau n paralel figura 2.25A i B. Aceti detectori vor genera
un semnal, rezultat din combinaia semnalelor provenite n mod alternativ de la
diferitele poriunii active ale senzorului. Fiecare arie sensibil i nesensibil trebuie s
fie suficient de larg pentru a se suprapune cu imaginea obiectului.

38

Figura 2.25 Modaliti de mrire a cmpului vizual. A i B Senzori cu forme


complexe. C Distorsionarea imaginii.
c) Distorsionarea imaginii
n locul senzorilor cu form complex, pot fi folosii detectori cu imaginea ntregului
cmp vizual modificat prin mprirea optic n mai multe pri. Acetia se obin prin
plasarea unei mti de distorsiune n faa unui detector de arie suficient de mare figura
2.25C. Masca va fi format din seciuni opace ce va permite formarea de imagini pe
suprafaa detectorului doar cnd pe acesta nu va exista format o alt imagine.
Principiul de operare a unei astfel de mti este similar senzorilor cu form
complex.
d) Elemente cu focalizare multipl
Un alt mod de a lrgi cmpul vizual al unui detector cu arie util ngust, este
folosirea elementelor cu focalizare multipl. O lentil sau o oglind de focalizare
poate fi mprit ntr-un set de lentile sau oglinzi de dimensiuni mai mici numite
faete. Fiecare dintre aceste faete i va crea propria imagine dnd natere unor
imagini multiple figura 2.26. Cnd obiectul se afl n micare, se va deplasa i
imaginea de-a lungul elementului fotosensibil dnd natere la un semnal alternativ.
Prin combinarea a mai multor faete este posibil obinerea unor diferite forme ale
cmpului vizual de detecie, att pe plan vertical ct i orizontal. Poziia faetei,
distana focal, numrul i pasul faetei, pot fi calculate aplicnd regulile geometriei
optice.

Figura 2.26. Elemente cu focalizare multipl


2.5.4. Detectori de micare n IR ndeprtat
Domeniul optic de operare a unor astfel de senzori se situeaz n IR ndeprtat. Aceti
senzori vor fi practic sensibili la cldura radiat de corpurile aflate n micare. Principiul fizic ce
39

st la baza deteciei cldurii emanate de corpurile aflate n micare const n teoria emisiei de
radiaii electromagnetice de ctre corpurile cu temperatura mai mare de zero grade Kelvin.
2.5.4.1.

Detectori de micare PIR

Senzorii PIR (passive infrared) au devenit extrem de populari n sistemele de


supraveghere sau de management a energiei. Domeniul senzitiv a elementul PIR se cuprins ntre
4 i 20 m. Exist trei tipuri de elemente senzitive ce pot fi folosite de ctre un detector PIR:
termistorii, termopilele i elementele piroelectrice. Aproape n exclusivitate ca elemente
termosensibile sunt folosite cele piroelectrice datorit simplitii, costului sczut, timp de rspuns
mic, domeniu larg de detecie.
Un element piroelectric va genera semnal electric ca rspuns la o radiaie termic
incident.
Efectul provine din ncrcare piezoelectric a materialelor ce se dilat sub efectul
radiaiilor termice incidente figura 2.27.

Figura 2.27. Comportarea senzorilor piroelectrici la interaciunea cu radiaia IR


Aceast ncrcare se manifest sub forma apariiei unei diferene de potenial ntre dou
laturi opuse a materialului. Proprietile piezoelectrice ale materialului determin i unele efecte
negative. Dac senzorul este supus unui efort mecanic cauzata de o for exterioar, acesta va
genera de asemenea semnal electric care n majoritatea cazurilor se suprapune peste semnalul
generat ca urmare a interaciunii senzorului cu undele IR. Pentru a separa acumularea de sarcin
indus de undele IR, senzorii piroelectrici au de obicei o forma simetric, figura 2.28A.

Figura 2.28A Arhitectura senzorului piroelectric, B Circuitul echivalent al senzorului

40

Senzorul este format din dou elemente de form identic. Elementele sunt conectate n
circuitul electronic ntr-o aa manier nct sa genereze semnale n opoziie de faz ca rspuns la
aplicarea unor semnale avnd aceeai faz. Interferenele produse de efectul piezoelectric sau de
radiaiile termice zgomotoase (false) se aplic n mod simultan (n faz) ambilor electrozi, deci
cele dou semnale se vor anula, n timp ce radiaia termic variabil de detectat va fi absorbita la
un moment dat doar de un singur element, evitndu-se n acest fel anularea semnalului figura
2.28B.
Un mod de a fabrica senzori simetrici este de a depune pe ambele pri ale unui element
piroelectric dou perechi de electrozi. Fiecare pereche de electrozi va forma un condensator ce se
va ncrca electric att datorit radiaiei termici ct i datorit stresului mecanic. Electrozii de pe
partea superioar a senzorului sunt interconectai formnd un sigur electrod continuu, n timp ce
electrozii de pe partea inferioar sunt separai formndu-se n acest fel doi condensatori legai n
serie n opoziie de faz. n funcie de poziia electrozilor semnalul generat va avea polaritate
pozitiv sau negativ. Este foarte important ca cele dou elemente piroelectrice s fie simetrici i
astfel montai nct s genereze acelai semnal la aplicarea unor excitaii externe de acelai fel.
Ca materiale cu proprieti piroelectrice cele mai utilizate sunt elementele ceramice.
Coeficientul piroelectric al acestor materiale poate fi modificat relativ simplu prin modificarea
porozitii materialului (golurile din interiorul senzorului).
Pe lng elementul senzitiv, un senzor PIR are nevoie i de un dispozitiv de focalizare:
oglinzi parabolice sau lentile Fresnel. Modul n care conlucraz sistem de lentile Fresnel i un
film PVDF (elementul piroelectric) este ilustrat in figura 2.29A. Senzorul va combina dou
metode de construcie: senzori cu form complex i elemente cu focalizare multipl.

Figura 2.29A Arhitectura unui senzor PIR, B Varianta comercial a senzorului PIR
2.5.4.2.

Detectori de micare AFIR

Detectorul de micare AFIR face parte dintr-o nou clas de senzori termici a crui
principiu de funcionare se bazeaz pe echilibrarea puterii termice furnizate elementului senzitiv.
Spre deosebire de senzorii pasivi ce absorb radiaia termic emis de obiectul monitorizat,
detectorii de micare AFIR sunt activi ei emit radiaie ctre obiect.

41

Figura 2.30 Arhitectura unui senzor AFIR


Elementul senzitiv este combinat cu un sistem de focalizare, foarte asemntor
detectorilor PIR, dar funcia acestui sistem este oarecum invers. Sistemul de focalizare a
senzorilor AFIR va proiecta imaginea termic a elementului termosensibil ctre exterior.
Elementul senzitiv a unui AFIR este compus n esen dintr-un senzor de temperatur i
un dispozitiv de nclzire. Ca exemplu se poate considera ca o combinaie dintre un detector de
temperatur semiconductor i o termorezisten.
Principiul de operare a unui detector de micare AFIR este urmtorul. Elementul
termosensibil este alimentat din exterior cu energie termic astfel nct temperatura elementului
s fie meninut la un nivel constant, dar la o temperatur superioar temperaturii mediului.
Senzorul de temperatur va msura variaia temperaturii elementului termosensibil, iar semnalul
electric generat de acesta va comanda prin intermediul unui circuit de comand, dispozitivul de
nclzire. Ca rezultat, elementul senzitiv i circuitul de nclzire vor forma un termostat a crui
funcie este de a menine temperatura elementului senzitiv la o valoare constant i cu 0,2 pn la
0,6 grade Celsius mai mare dect temperatura mediului ambiant.
Tensiunea de alimentare a dispozitivului de nclzire furnizat de circuitul de comand
este funcie de pierderea de energie termic din elementul termosensibil. Atunci cnd, din
anumite motive, pierderea de cldur variaz tensiune de alimentare va trebui s se schimbe n
mod corespunztor astfel nct temperatura elementului s fie meninut la nivelul predefinit.
Pierderile de cldur sunt de natur conductiv, convectiv i de radiaie. De obicei primele dou
tipuri de pierdere sunt neglijabile (variaz foarte lent cnd temperatura mediului este constant),
n timp ce pierderile d cldur prin procesele radiative vor depinde de mrimea i viteza de
deplasare a obiectului monitorizat. Schimbarea poziiei obiectelor monitorizate determin o
variaie a pierderilor de energie termic din elementul senzitiv i n consecin o variaie a
tensiunii de alimentare a dispozitivului de nclzire. Aceast variaie a tensiunii se folosete ca
semnal util (semnal de ieire).
2.6. Senzori de for i de deformare (tensiune mecanic)
Msurarea forei este utilizat n ingineria mecanic i civil, cntrirea obiectelor, proiectarea
protezelor, etc. De fiecare dat cnd msurm o presiune, se va msura de fapt o for. n
continuare vom considera c msurm o for atunci cnd interaciunea se aplic asupra unui
punct i o presiune atunci cnd interaciune este distribuit pe o anumit arie.
Senzorii de for se pot mprii n dou clase: calitativi i cantitativi. Un senzor de for
cantitativ va genera un semnal electric proporional cu mrimea forei. Senzorul de for
cantitativ este un dispozitiv cu prag i funcia lui este de a semnala prezena unei fore prin
generarea unui semnal electric. Deci va genera semnal electric atunci cnd mrimea forei este
mai mare dect valoarea de prag.
42

Metodele de sesizare a forei se mpart n urmtoarele categorii:


1. Prin echilibrarea forei de msurat la fora gravitaional sau la o mas standard
2. Prin msurare acceleraiei unui corp de mas cunoscut atunci cnd i se aplic
fora exterioar
3. Prin echilibrarea forei de msurat la o for determinat de un cmp
electromagnetic
4. Prin convertirea forei de msurat la o presiune a unui lichid i msurarea acelei
presiuni
5. Prin msurarea deformrii produse de for asupra unui material elastic
Senzorii moderni folosesc n special metoda 5, iar 3 i 4 sunt folosite ocazional
Majoritatea senzorilor nu vor converti n mod direct fora n semnal electric, ci sunt necesari
anumii pai de conversie. De exemplu un senzor poate fi compus dintr-un senzor de poziie i un
convertor for deplasare. Convertorul poate fi un arc a crei deplasare x va depinde de fora
aplicat F i de constanta de elasticitate:

x kF

Senzorul prezentat n figura 2.31A este format dintr-un arc i un senzor de deplasare inductiv de
tip LVDT. n interiorul domeniului de deplasare a arcului, senzorul de deplasare va genera
semnal electric proporional cu mrimea forei aplicate. Un senzor asemntor se poate obine
din combinarea unui arc cu un senzor de presiune figura 2.31B. Practic senzorul de presiune va
msura presiunea lichidului din interiorul unui material elastic.

Figura 2.31. Metode de msurarea forei: A senzor inductiv de deplasare, B senzor de presiune

2.6.1. Senzori de tensiune mecanic (Gauge strain)


Un astfel de senzor este format dintr-un senzor elastic rezistiv a crei rezisten electric este
funcie de deformarea materialului la aplicarea unei fore. Acest efect se numete efect
piezorezitiv. Variaia relativ a rezistenei electrice a materialului este funcie de factorul
piezorezistiv Se al conductorului:

dR
Se e
R

unde e este tensiunea (deformarea) aplicat.

43

Pentru majoritatea materialelor Se este aproximativ egal cu 2.


Un astfel de senzor este format dintr-un rezistor, ce are o anumit form, depus pe un material
elastic figura 2.32.

Figura 2.32. Forma unui senzor de tensiune mecanic (timbrul tensiometric)


Coeficientul de dilatare termic a conductorului trebuie s fie de aceeai mrime ca a
materialului plastic. Cele mai folosite materiale la fabricarea acestor senzori sunt aliajele pe baz
de constantan, nichel etc. Rezistena electric tipic a acestor materiale variaz de la sute de
ohmi la cteva mii. Pentru a avea o bun sensibilitate senzorii trebuie s fie formai din segmente
longitudinale lungi i segmente transversale scurte.
2.6.2. Senzori tactili
Senzorii tactili fac parte dintr-o clas special de senzori de for sau presiune a cror
caracteristic principal este subirimea lor. Aceasta face ca ei s poat fi folosii la msurarea
forei ce apare ntre dou suprafee foarte apropiate una de alta. Un exemplu ar fi aplicarea lor n
robotic, i anume poziionarea lor pe vrful degetelor unui actuator mecanic pentru a produce
un feedbeack la contactul cu un obiect. O alt aplicaie este folosirea lor n fabricarea touch
screen-urilor, tastaturilor sau a altor dispozitive ce presupun sesizarea unui contact fizic. O alt
aplicaie este n domeniul biomedical unde senzorii sunt folosii n studiul forei dezvoltate de
piciorul omului n timpul unei locomoii sau pot fi implantai ntr-un genunchi artificial pentru
realizarea unei proteze.
Exist mai multe metode de fabricare a acestor senzori. Un senzor tactil simplu este format din
dou foie conductoare desprite de un distanator figura 2.33.

Figura 2.33 Arhitectura unui senzor tactil realizat din membrane ntreruptoare
Acesta va genera un semnal de tip on-off (0-1). O foi va fi legat la mas iar cealalt la un
rezistor pull-up. n cazul in care sunt mai multe arii senzitive se poate folosi un multiplexor.
44

Cnd se aplic o for exterioar asupra foiei superioare, conductorul se va flexa, va atinge
cealalt foi i va realiza un contact electric. Deoarece foia de jos este legat la mas senzorul
va genera o tensiune de zero voli indicnd prezena unei fore.
Un senzor tactil bun este alctuit dintr-un film piezoelectric, cum este florura de polivinilid
(PVDF), i este folosit n mod activ sau pasiv. Un senzor tactil ultrasonic format dintr-un trei
filme piezoelectrice laminate este prezentat in figura 2.34.

Figura 2.34 Arhitectura unui senzor tactil realizat din filme PVDF
Filmul de sus i cel de jos sunt din PVDF n timp ce filmul central are scopul de a cupla acustic
cele dou filme exterioare. Cu ct filmul central va fi mai moale cu att senzorul va avea o
sensibilitate i un domeniu de operare mai mare. Filmului din partea de jos i se aplic o tensiune
electric alternativ provenit de la un oscilator. Acest semnal de excitare va determina
producerea unor contracii mecanice ale filmului median ce la rndul lui va produce deformaii
filmului din partea superioar. Deoarece piezoelectricitatea este un fenomen reversibil,
contraciile mecanice vor determina generarea unei tensiuni electrice alternative. Aceste oscilaii
sunt amplificate i introduse ntr-un demodulator sincron. Demodulatorul este sensibil att la
amplitudinea ct i la faza semnalului receptat. Cnd se aplic o for de compresie F asupra
filmului superior, mrimea cuplajului mecanic dintre cele trei straturi se va schimba, ceea ce
determin o modificare a amplitudinii i a fazei semnalului recepionat. Demodulatorul va sesiza
aceste modificri i va genera un semnal electric proporional.
ntre anumite limite, semnalul de ieire a senzorului va fi o funcie liniar de mrimea
forei aplicat. Dac filmele PVDF au o grosime de 25m iar filmul median de compresie din
cauciuc siliconat va avea o grosime de 40m, grosimea ntregului ansamblu, incluznd i stratul
de protecie, nu va depi 200m. Partea superioar sau inferioar a filmului din PVDF (partea
receptoare, respectiv partea emitent) va fi format din mai multe celule dispuse una lng alta i
a cror ieiri vor fi multiplexate n vederea recunoaterii poziiei fiecrei celule. Senzorul poate fi
folosit i la msurarea deplasrilor de valori foarte mici. Ei pot avea un domeniu de msur
cuprins ntre civa m la civa mm.
Un senzor tactil piezoelectric poate fi fabricat din film PVDF ncapsulat ntr-un strat de
protecie din cauciuc figura 2.35A.

45

Figura 2.35 Senzor tactil piezoelectric ncapsulat


Fiind un senzor pasiv, semnalul electric de ieire va fi generat de filmul piezoelectric i fr a fi
nevoie de un semnal extern de excitaie. Astfel c senzorul va genera un semnal proporional cu
frecvena de aplicare a forei i mai puin cu mrimea forei aplicate.
Un alt tip de senzori tactili sunt cei rezistivi FSR. Aceti senzori sunt construii din
materiale a cror rezistena electric se schimb n funcie de fora aplicat. Materiale de acest tip
sunt elastomerii sau cernelurile sensibile la presiune. Un elastomer conductiv este fabricat din
cauciuc siliconat, poliuretan i alte componente ce sunt dopate cu fibre sau particule conductive.
Principiul de operare a senzorilor tactili elastomerici se bazeaz pe variaia ariei de contact a
elastomerului atunci cnd este strns ntre dou straturi conductive Figura 2.36B.

Figura 2.36: A Principiul de funcionare a unui senzor tactil realizat din filme FSR,
B Variaia rezistenei filmului FSR funcie de fora aplicat
La aplicarea unei fore, aria de contact dintre elastomer i stratul conductiv pe care se aplic fora
se va modifica, producnd o scdere a valorii rezistenei figura 2.36B. Pentru o anumita valoare a
forei aplicate, aria de contact va atinge valoarea maxim i funcia de transfer va ajunge la
saturaie.
Senzori mult mai subiri se pot obine din polimeri semiconductori a cror rezisten electric se
va modifica n funcie de presiunea aplicat pe suprafaa de contact figura 2.37.

46

Figura 2.37 Arhitectura unui senzor tactil realizat din filme FSR
Domeniul tipic de operare este de 0 3 kg iar grosimea lor este de aproximativ 0,25 mm.
2.6.3. Senzori de for piezoelectrici
Efectul piezoelectric poate fi folosit att de senzorii de for pasivi ct i de cei activi. n
msurrile cantitative mrimea forei aplicate va fi raportat la frecvena de rezonan a
cristalului piezoelectric. Ecuaia ce descrie spectrul de frecven de rezonan a unui oscilator
piezoelectric este:
n c
,
fn
2l
unde n este numrul armonicei considerate, l este un coeficient ce depinde de dimensiunea
oscilatorului, c constanta de elasticitate a materialului, iar este densitatea materialului.
Sensibilitatea, respectiv mrimea variaiei frecvenei de rezonan, depinde de axa cristalului pe
care se aplic fora. De obicei aceste direcii de sensibilitate pe care va fi aplicat fora de
msurat sunt alese nc din fabricaia oscilatorului figura 2.38.

Figura 2.38 Arhitectura unui senzor de for piezoelectric

47

O alt modalitate de proiectare un senzor de for piezoelectric este prezentat n figura 2.39B.
Acest senzor va prezenta o bun liniaritate i un domeniu relativ restrns de msur de la 0 la 1,5
kg. Cristalul va fi tiat sub o form rectangular n care o singur margine va fi paralel cu axa x,
iar faetele cristalului vor forma un unghi de 35 de grade cu axa z. Aceast form este cunoscut
sub denumirea de tietur AT, figura 2.39A . Pe suprafaa cristalului se vor depune electrozi
pentru a se putea efectul piezoelectric. Aceti electrozi vor fi conectai pe reacia pozitiv a unui
amplificator. Variaia frecvenei de rezonan la aplicarea unei fore F va fi dat de formula

f F

Kf 0 n
,
l

un K este o constant, l mrimea cristalului. Varianta comercial a unui astfel de senzor este
prezentat n figura 2.39C.

Figura 2.39 Arhitectura unui senzor de for piezoelectric format dintr-un cristal piezoelectric cu
tietur AT
2.7. Senzori de vitez i acceleraie
Acceleraia este o caracteristic dinamic a unui corp, deoarece conform legii a doua a lui
Newton pentru ca obiectul s fie accelerat asupra lui trebuie s se exercite o for. Ca urmare
intre deplasare vitez i acceleraie exist o strns legtur: viteza este derivata de ordinul nti
a deplasrii iar acceleraia este derivata de ordinul doi a deplasrii. Dar n condiii de zgomot
derivata unui astfel de semnal va conine erori de valoare foarte mare, fiind nevoie de circuite de
condiionare de mare complexitate pentru a se obine un semnal corespunztor. Astfel c se
ncerc evitarea obinerii vitezei sau a acceleraiei din derivarea deplasrii. Ca regul general n
aplicaiile de frecven joas (sub 1 Hz) se va msura deplasarea, n cele de frecven medie (sub
1 kHz) se prefer msurarea vitezei iar la frecvenele nalte acceleraia.
Ideea de baz n construcia acestor tipuri de senzori const n msurarea deplasrii unui
obiect n raport cu un sistem de referin, astfel c fiecare senzor va conine componente
senzitive la deplasare.
2.7.1. Senzori de vitez electromagnetici
Conform legii lui Faraday micarea unui magnet n interiorul unei bobine va induce n bobin o
tensiune, figura 2.40. Aceasta tensiune va fi proporional cu viteza magnetului i mrimea
cmpului magnetic.

48

Figura 2.40 Senzori de vitez inductiv


Traductorii liniari de vitez vor folosi inducia magnetic dezvoltat n interiorul bobinei. La
senzorul de vitez ambele capete ale magnetului se vor afla n interiorul bobinei. Dac s-ar folosi
o singur bobin tensiunea generat de aceasta ar fi tot timpul zero, deoarece tensiunea generat
de un capt al magnetului va fi anulat de tensiunea generat de cellalt capt. Astfel c bobinele
vor fi divizate n dou pri. Polul nord al magnetului se va induce un curent intr-o bobin iar
polul sud n cealalt. Cele dou bobine sunt conectate n serie i in opoziie de faz, pentru a
obine un curent proporional cu viteza magnetului.
Viteza maxim detectabil depinde n principal de etajul de intrare a circuitului electronic
de condiionare. Viteza minim detectabil va depinde de nivelul zgomotului i n special de
zgomotul produs de echipamentele ce lucreaz la frecvene nalte. Valorile tipice ale unui senzor
electromagnetic sunt date n tabelul 6.1.1. Senzorii de vitez electromagnetici sunt similari
senzorilor de deplasare LVDT, dar cu deosebirea c acetia sunt senzori activi.
Caracteristici
Deplasarea magnetului, oli (1 ol = 2,54 cm)
Sensibilitate, mV pe ol / s
Rezistena bobinei, k
Inductana bobinei. henry
Greutate, g

Valoare
0,5 - 24
35 - 400
2 - 45
0,06 7,5
20 - 1500

Varianta comercial a acestor senzori sunt prezentai n figura 2.41

49

Figura 2.41 Varianta comercial a senzorilor de vitez inductiv

2.7.2. Accelerometre
Accelerometrele sunt formate dintr-o component, considerat fix i totodat sistem de
referin pentru partea mobil a senzorului, legat de obiectul a crei acceleraie dorim s-o
msurm i o component mobil a crei micare inerial va fi msura acceleraiei corpului
studiat. Aceast component mobil este denumit n mod frecvent mas inerial sau seismic.
Indiferent de arhitectura sau metoda de conversie a senzorului, accelerometrele vor msura
deplasarea masei ineriale fa de corpul senzorului. Deci orice senzor capabil s msoare
deplasri microscopice n condiii de acceleraii sau vibraii puternice, poate fi folosit ca senzor
de acceleraie.
2.7.2.1.

Accelerometre capacitive

Conversia capacitiv a deplasrii este una dintre cele mai folosite metode. Un senzor
capacitiv este format n esen din dou componente. O component este armtura staionar
(deci conectat de corpul senzorului) iar cealalt este o armtur ataat de masa inerial. Aceste
armturi formeaz un condensator a crei capacitate este funcie de distana d dintre armturi.
Altfel spus, valoarea capacitii este modulat de acceleraie. Valoarea maxim a deplasrii pe
care o pot msura aceste tipuri de senzori este aproximativ de 20 m. Astfel c, la aa deplasri
mici, se impune o compensare a deplasrilor sau interferenelor nedorite. Aceasta se realizeaz
folosind metoda diferenial prin utilizarea a nc unui condensator de valoare apropiat de
primul condensator i legat n antifaz fa de acesta. Deci valoarea acceleraiei msurate va fi
diferena dintre cele dou valori ale capacitilor considerate.
Figura 2.42A prezint o seciune transversal a unui accelerometru capacitiv n care masa
inerial este cuprins intr-o structur de tip sandwich ca strat median ntre dou armturi.
ntregul senzor este confecionat din siliciu. Masa inerial este susinut pe patru arcuri din
siliciu (figura. 2.42B). Armtura superioar i cea inferioar sunt la distana de d1 respectiv d2
fa de masa inerial.

50

Figura 2.42 Arhitectura unui senzor de acceleraie capacitiv


Condensatorul plan Cmc este format din masa inerial i armtura superioar de arie S1.
Distana d1 dintre cele dou armturi (armtura superioar i armtura masei ineriale) se va
modifica cu valoarea atunci cnd masa inerial se va deplasa nspre armatura superioar,
figura 2.43.

Figura 2.43 Circuitul echivalent al unui senzor de acceleraie capacitiv


Al doilea condensator Cmb va avea o arie de valoare S2 diferit de S1. Valoarea deplasrii
masei neriale va fi direct proporional cu valoarea forei ineriale i invers proporional cu
valoarea constantei de elasticitate a arcului.

Fm
k

Strict vorbind, circuitul echivalent a accelerometrului este valid doar cnd poziia masei
ineriale nu este influenat de forele electrostatice i deci capacitatea va depinde liniar de Fm.
Tensiunea de ieire a circuitului amplificator sumator cu capaciti comutate va avea valoarea:

Vout 2 E

Cmc Cmb
Cf

Tensiunea de ieire a accelerometrelor este de asemenea funcie de temperatur.


2.7.2.2.

Accelerometre piezorezistive

51

Elementul senzitiv a unui accelerometru piezorezistiv va msura tensiunea de deformare


din arcul de susinere a masei ineriale. Mrimea tensiunii de deformare este direct proporional
cu deplasarea masei ineriale i implicit cu acceleraia de msurat.
Un exemplu de accelerometru piezorezistiv este prezentat n figura 2.44.

Figura 2.44 Arhitectura unui senzor de acceleraie piezorezistiv


Acest senzor a fost dezvoltat de compania Endevco/Allied Signal Aerospace (Sunnyvale,
CA). Microsenzorul este format din trei straturi de siliciu. Masa inerial este suspendat de lama
elastic pe care sunt aplicate pe o parte i pe alta cte un timbru tensiometric.
Cnd se aplica o acceleraie de-a lungul axei senzitive, masa inerial va determina o
flexare a lamei elastice. Mrimea flexrii este determinat de timbrele tensiometrice dispuse pe
ambele pri alei lamei. Valorile caracteristice ale unui astfel de accelerometru sunt prezentate n
tabelul 6.2.2
Caracteristici
Mrime (mm)
Domeniu (g)
Sensibilitate (mV/g)
Domeniul de temperatur de funcionare
(C)
Rezisten la oc (g)
Greutate (g)

Valori
1,65 x 1,78
1000
0,2
-54 +135
10000
0,8

52

2.7.2.3.

Accelerometre termice.

Deoarece ideea de baz a unui accelerometru este de a converti micarea masei ineriale
n msurarea deplasrii acesteia se poate folosi principiul transferului de cldur intre dou
corpuri.

dT
T
Q T

a
dt RC C RC
unde temperatura corpului cald, Q este cldura furnizat corpului cald, Ta este temperatura
mediului nconjurtor, R i C sun rezistena respectiv capacitatea termic a corpului.
Accelerometrul este format dintr-o mas inerial suspendat, poziionat pe o bar
rigid ncastrat la un capt i poziionat n apropierea unui receptor de cldur sau ntre dou
receptoare de cldur (figura 2.45).

Figura 2.45 Arhitectura unui senzor de acceleraie termic


Spaiul dintre aceste componente este umplut cu un gaz termoconductor. Masa inerial
este nclzit la o temperatur constant T1. n condiia n care acceleraia este zero, ntre masa
inerial i cele dou receptoare termice se stabilete un echilibru termic: cantitatea de cldur pe
care o primete fiecare receptor termic va fi funcie de distana dintre aceti receptori i masa
inerial.
2.8. Senzori de presiune
2.8.1. Introducere
n termeni generali corpurile se mpart n solide sau fluide (lichide i gaze). Nu exist o
distincie clar ntre lichide i gaze variind presiunea, un corp poate trece din starea lichid n
starea gazoas sau viceversa. Presiunea se poate aplica asupra unui lichid doar pe o direcie
perpendicular pe suprafaa de separaie. Pentru un lichid n repaus, presiunea poate fi definita ca
fora F aplicat perpendicular pe unitatea de arie a suprafeei de separaie A

dF
dA

Presiunea este de asemenea dependent de altitudine, variaia acesteia fiind dat de ecuaia:
53

dp wdh
unde w este greutatea specific a mediului iar dh este variaia de altitudine.
Presiunea nu depinde de forma suprafeei de separaie dintre medii, astfel c se pot
construi senzori de presiune fr s se ia n consideraie forma i mrimea lor.
Presiunea aplicat ntr-un punct al lichidului se va propaga n toat masa lichidului fr
nici o pierdere de energie.
Unitatea de msur a presiunii este pascalul: 1 Pa = 1 N/m2. n aplicaiile tehnice
presiunea este dat n atmosfere, o atmosfer reprezentnd presiunea exercitat de o coloan de
ap de un metru la temperatura de 4 C pe o suprafa de un centimetru ptrat. In estimrile
practice o coloan de 0,1 mm H2O este egal cu 1 Pa.. n industrie o alt unitate de msura des
ntlnit este torrul i reprezint presiunea exercitat de 1 mm coloan de Hg la 0 C la presiune
atmosferic normal i acceleraie gravitaional normal. Presiunea atmosferic ideal a
Pmntului este 760 torri i se numete presiune atmosferic fizic.
1 atm = 760 torr = 101325 Pa
Presiunea poate fi, absolut atunci cnd se msoar n raport cu vidul absolut, relativ a efectiv
dac msurarea se face ca o diferen fa de presiunea atmosferic i diferenial atunci cnd
msurarea se face n raport cu o presiune considerat de referin.
Principiul de operare a unui senzor de presiune se bazeaz pe conversia n semnal electric
a mrimii rezultate n urma exercitrii unei presiuni, care n general este o deplasare.
2.8.2. Senzori de presiune cu mercur
Este un senzor simplu i eficient i este bazat pe principiul vaselor comunicante (figura 2.46).
Iniial au fost folosii ca senzori de presiune a gazelor. Un conductor in form de U este imersat
n mercur ce-i va micora rezistena electric n funcie de nlimea coloanei de mercur din
fiecare ramur. Practic mercurul din fiecare ramur se va comporta ca o rezisten legat n
paralel cu rezistena conductorului imersat. Rezistorii sunt conectai ntr-o punte Wheatstone ce
va fi n echilibru atunci cnd diferena de presiune este zero.

Figura 2.46 Senzori de presiune cu mercur bazat pe principiul vaselor comunicante


Presiunea se aplic pe o ramur a tubului i diferena de nivel va determina un semnal de
ieire proporional. Cu ct presiunea gazului este mai mare cu att rezistena corespunztoare
ramurii este mai mare i rezistena ramurii opuse este mai mic. Semnalul de ieire va fi
54

proporional cu rezistena electric a poriunii rezultate ca diferen de nivel ntre cele dou
ramuri R.

Vout V

R
V p .
R

2.8.3. Senzori de presiune piezorezistivi


Un senzor de presiune este compus din dou elemente eseniale: o membran de arie A
cunoscut i un detector ce rspunde la fora aplicat F. Ambele componente pot fi fabricate din
siliciu.
Membran din siliciu este alctuit dintr-o diafragm subire de siliciu - diafragma va
avea rolul de membran elastic - i un rezistor piezorezistiv rezistorul este format din
impuritile difuzate n diafragm.
Caracteristicile elastice speciale ale cristalului de cuar (histerezisul este neglijabil, nu se
produc defecte de reea) fac ca factorul de sensibilitate la tensiuni, deformri, s fie foarte ridicat.
De obicei aceti rezistori se conecteaz n punte Wheatstone i vor genera un semnal de ordinul
sutelor de milivoli. Mrimea semnalului de ieire i faptul ca rezistorii sunt puternic dependeni
de temperatur se impune folosirea circuitelor de condiionare a semnalelor.
Variaia relativ a rezistenei electrice a unui rezistor piezorezistiv este direct
proporional cu tensiunile (deformaia) transversal i cea longitudinal din materialul
rezistorului t respectiv l aprute ca rezultat al aplicrii unei fore exterioare, i cu coeficienii
piezorestivi longitudinali i transversali l respectiv t, deci va depinde de orientarea rezistorilor
piezoelectrici fa de axele cristalului de siliciu:

R
t t l l
R
Exist mai multe metode de fabricare a senzorilor de presiune din siliciu. n una dintre ele
pe un substrat de siliciu de tip n se aplic ioni de bor n concentraie de 3 x 1018 cm-1 ce vor
forma un rezistor piezoelectric R1 paralel i R2 perpendicular pe axa diafragmei figura 2.47.

55

Figura 2.47 Arhitectura unui senzor de presiune piezorezistiv


O alt modalitate este cea folosit de compania Motorola n realizarea senzorului integrat
Motorola MPX, figura 2.48.

Figura 2.48 Senzorului integrat Motorola MPX.


Elementul piezorezistiv este dat de ionii implantai n diafragma din siliciu. Se aplic un
curent de excitare pe terminalele 1 i 3, iar presiunea se va exercita pe o direcie perpendicular
pe direcia de aplicare a curentului de excitare. Deformaia din material va genera o tensiune
electric sesizabil pe terminalele 2 i 4. De asemenea n senzorul integrat sunt incorporate i
componente de calibrare, compensare a temperaturii, de condiionare a semnalului i de
interfaare, figura 2.49.
56

Figura 2.49 Senzor de presiune integrat


Senzorii de presiune sunt n general n trei configuraii de baz ce permit msurarea
presiunilor absolute, relative sau difereniale. Presiunea absolut, ca n cazul barometrelor, este
msurat n raport cu presiunea dintr-o camer vidat. Aceast camer vidat poate fi una
exterioar senzorului sau incorporat n senzor, figura 2.50.

Figura 2.49 Senzor de presiune cu camer vidat ncorporat


Presiunea diferenial, cum ar fi presiunea stabilit intr-un debitmetru cu presiune
diferenial, este msurat prin aplicarea presiunii pe ambele fee ale diafragmei n mod
simultan. Presiunea ce determina deformarea materialului este msurat n raport cu presiunea de
referin.
Toi senzorii bazai pe siliciu sunt dependeni de temperatur. O modalitate simpl i
eficient de compensare este legarea n serie sau n paralel cu senzorul a unei rezistene electrice
termostabile de o anumit valoare.
O alternativ viabil o reprezint i compensarea prin software. n acest caz temperatura
de compensat a traductorului trebuie msurat cu un senzor de temperatur.
2.8.4. Senzori VRP
O soluie privind msurarea presiunilor de valoare foarte mic o reprezint senzorii
magnetici. Un senzor de presiune cu reluctan variabil VRP (variable reluctance pressure)

57

folosete o diafragm conductiv magnetic pentru a modifica rezistena magnetic a unui


transformator diferenial. Principiul de funcionare este similar cu cel al senzorilor magnetici de
proximitate. Figura 2.51 ilustreaz ideea de baz n modulare fluxului magnetic.

Figura 2.51, A Principiul de funcionare a unui senzor VRP, B Circuitul echivalent al unui senzor VRP

Ansamblul format dintr-o structur n form de E i o bobin, produce un flux magnetic


a cror linii de cmp vor trece prin structur, aerul dintre structur i diafragm, i diafragm.
Deoarece rezistena magnetic a aerului este de 1000 de ori mai mare dect a structurii n form
de E sau a bobinei, inductana ansamblului va fi determinat de distana dintre diafragm i
structura n form de E. Cnd diafragma i va schimba forma sau poziia, spaiul cu aer va crete
sau va scdea n funcie de direcia de deflexie, se va modifica distana parcurs de liniile de
cmp magnetic i implicit inductana ansamblului.
La fabricarea senzorilor VPR, diafragma permeabil magnetic va fi introdus ntre dou
structuri identice formate din ansamblul: structur n form de E bobin formndu-se in acest
mod cte o cavitate de presiune pe ambele fee ale diafragmei figura 2.52. Cu ct diafragma este
mai subire cu att domeniul de msura este mai mare, dar nu va trece de 25 30 m.

Figura 2.52 Arhitectura unui senzor VRP

2.9. SENZORI DE TEMPERATUR


Msurarea temperaturii constituie una dintre cele mai uzuale procese de msurare.
Probabil, cel mai simplu i mai des folosit fenomen n msurarea temperaturii este dilatarea
58

termic. Acesta este principiul ce st la baza termometrelor din sticl cu lichid. Pentru a
transforma energia termic n semnal electric se folosesc detectori rezistivi, termoelectrici, optici
i piezoelectrici.
Cnd un senzor (sonda) este introdus ntr-un obiect sau plasat pe suprafaa obiectului, va
exista un transfer de cldur ntre sond i obiect: senzorul se va rci sau se va nclzi. Acelai
fenomen va aprea i n cazul transferului de energie termic sub forma de radiaie energetic n
IR, senzorul va absorbi sau emite radiaie IR n funcie de temperatura corpului monitorizat.
Orice senzor, indiferent de ct de mic este, va perturba rezultatele msurtorii i deci este o
problem major n a minimiza erorile introduse de senzor i n a adopta o metod optim de
msurare.
Exist dou metode de procesare a semnalului n msurtorile de temperatur: metoda
echilibrrii i metoda predictiv.
n primul caz, temperatura se va msura doar n momentul n care nu mai exist gradient
de temperatur ntre senzor i obiect (au aceeai temperatur), iar n cazul metodei predictive,
punctul de echilibru nu este atins niciodat, ci este determinat din viteza de schimbare a
temperaturii senzorului. Folosind metoda echilibrrii, timpul necesar atingerii temperaturii de
echilibru poate fi de durat foarte mare (mai ales cnd suprafaa de contact este uscat). De
exemplu dac pentru a lua cu un termometru medical temperatura apei dintr-un rezervor este
nevoie de 10 secunde, pentru a lua temperatura corpului uman este nevoie de 3 4 minute.
n cazul sesizrii prin contact a temperaturii, cantitatea de cldur transferat va fi
proporional cu gradientul de temperatur dintre elementul senzitiv al termometrului cu
temperatura instantanee T i obiectul a crei temperatur este de msurat T1:

dQ aA T1 T dt

ec. 2.9.1

unde a este conductivitatea termic a mediului de transfer de cldur dintre senzor i obiect, A
este aria suprafeei de emisie a cldurii.
Cldur absorbit de senzorul de mas m i cldura specific c este:

dQ mcdT

ec. 2.9.2

Introducem constanta de timp termic T ca:

mc
aA

ec. 2.9.3

ecuaia diferenial

aA T1 T dt mcdT
va avea soluia:

59

ec. 2.9.4

T T1 T0e t /

ec. 2.9.5

unde T0 este o constant i reprezint gradientul iniial de temperatur.


O constant de timp T reprezint timpul necesar ca temperatura T s ating 63% din valoarea
gradientului iniial T0. figura 2.53.

Figura 2.53 Determinarea constantei de timp


Cu ct constanta de timp va avea o valoare mai mic cu att senzorul va rspunde mai repede la
o modificare a temperaturii.
Dac n ec. 2.9.5. t , atunci temperatura senzorului T va deveni egal cu temperatura
obiectului T1, adic este nevoie de un timp ce tinde la infinit pentru ca cele dou temperaturi s
devin egale. Dar deoarece nu avem atta timp la dispoziie, n practic se va urmri atingerea
unui stri de cvasiechilibru , stare ce se poate atinge dup 5 pn la 10 constante de timp termice.
De exemplu la timpul t 5 T temperatura senzorului va diferi de cea a obiectului cu 0,7% din

valoarea gradientului de temperatur iniial T0, iar pentru t 10 T diferena va fi de doar


0,005%.
Un senzor de temperatur de contact tipic va fi format din urmtoarele pri componente:
1. Un element senzitiv un material ce-i modific proprietile in funcie de
temperatur. Materialul trebuie s aib cldur specific mic, conductivitate
termic ridicat, senzitivitate mare la temperatur i o bun predictibilitate.
2. Contactele sunt fire sau plci (pad) conductive ce asigura interfaa dintre
elementul senzitiv i circuitul electronic exterior. Contactele trebuie s aib o
conductivitate termic i o rezisten electric ct mai mic. n general se folosesc
i pentru susinerea senzorului.
3. Un strat protector ce separ fizic elementul senzitiv de mediul exterior. Materialul
protector trebuie s aib rezisten termic mic, s fie un bun izolator electric i
s fie impermeabil.
Un senzor de temperatur de tip noncontact se aseamn n principiu cu senzorii de tip
contact, excepie fcnd modul de transfer a cldurii: la senzorii de tip contact transferul se face
prin conducie termic, n timp ce la cei de tip noncontact transferul se face prin radiaie termic
figura 2.54.

60

Figura 2.54 Arhitectura unui senzor de temperatur de tip: A contact, B noncontact


2.9.1. Senzori termorezistivi
2.9.1.1.

Termorezistoare metalice - RTD ( resistance temperature detector)

Dependena de temperatur a metalelor i a aproape a tuturor aliajelor d oportunitatea


folosirii lor ca senzori de temperatur. Rezistena electric apare n primul rnd din cauza
agitaiei termice i ea depinde, pentru o temperatur dat, de natura materialului, prezena
impuritilor sau a defectelor din reeaua cristalin , lungimea i seciunea materialului. La
modificarea temperaturii are loc att o modificare a mobilitii purttorilor de sarcin, ct i o
modificare a dimensiunilor geometrice. Prin urmare, variaia rezistenei electrice se datoreaz pe
de-o parte modificrii rezistivitii electrice, iar pe de alt parte modificrii dimensiunilor
(dilatare). Deoarece coeficientul de variaie al rezistivitii cu temperatura este la metale cu dou
ordine de mrime mai mare dect coeficientul de dilatare, ultimul efect este de obicei neglijabil.
Criteriile privind alegerea metalelor din care se confecioneaz termorezistoarelor sunt:
- rezistivitate mare pentru obinerea unor traductoare de dimensiuni reduse
- coeficient de variaie a rezistivitii cu temperatura ridicat pentru a avea o sensibilitate
ridicat
- asigurarea unei puriti ct mai ridicate pentru reproductibilitate
- stabilitate n timp la aciunea agenilor chimici
- i nu n ultimul rnd pre de cost ct mai redus
Din pcate ndeplinirea simultan a tuturor condiiilor de mai sus nu poate fi realizat. n
prezent ca materiale pentru realizarea termorezistoarelor metalice se folosesc: platina, nichelul,
cupru i wolframul.
Dintre metalele enumerate, platina se apropie cel mai mult de caracteristicile unui
termorezistor ideal: stabilitate pe termen lung, durabilitate, reproductibilitate n rspuns, poate fi
realizat cu puritate mare 99,99 %, inactiv chimic, etc.
Constructiv, termorezistoarele trebuie s fie protejate la aciunea agenilor exteriori, s
preia temperatura mediului n care sunt introduse, s nu fie influenate de fenomenele de dilatare,
s permit msurarea att n curent continuu ct i n curent alternativ.
2.9.2. Termistorii

61

Termenul de termistor provine de la prescurtarea cuvintelor termic i rezistor. n general


denumete un senzor metal oxid fabricat sub form de bar, cilindru, filme subiri sau droplets.
Termistorii se mpart n dou mari grupe NTC (coeficient de temperatur negativ) i PTC
(coeficient de temperatur pozitiv).
2.9.2.1.

Termistori NTC

Un termistor metal oxid convenional are coeficientul de temperatur negativ, adic


rezistena lui va scdea cu creterea temperaturii.
Circuitul echivalent al unui termistor este prezentat n figura 2.55 i const dintr-un
element rezistiv dependent de temperatur RT, i rezistorii constani rs i 1 / gp, unde gp este
conductana materialului, rs se numete rezistena serie i are o valoare mic i negativ, RT0 este
valoarea rezistenei la temperatura de referin T0, iar este caracteristica de temperatur a
termistorului.

Figura 2.55 Circuitul echivalent al unui termistor


n general termistorii pot fi clasificai n funcie de tehnica de fabricare n trei grupe.
A. Termistorii n form de perle
Acetia pot fi neizolai sau ncapsulai n sticl sau metal. Conductorii metalici
sunt dintr-un aliaj de platin sinterizai ntr-un corp ceramic. n timpul fabricrii o
poriune din amestecul de metal oxid - liant este plasat ntre doi conductori
paraleli. Dup ce amestecul este uscat se introduce ntr-un cuptor pentru
sinterizare. n urma sinterizrii datorit procesului de micorare a metal
oxidului, ntre cei doi conductori se va realiza o legtur electric intim. Dup
care senzorul este acoperit cu un strat protector, n general sticl figura 2.56.

Figura 2.56 Termistori n form de perle

62

B. Un alt tip de termistor sunt termistorii de tip cip. Sunt sub form de panglic iar
conductorii au o anumit suprafa de contact metalizat. Pot fi ntlnii sub
diverse forme.
C. Cea de-a treia grup este format din termistorii fabricai prin depunerea unui strat
semiconductor pe un substrat de sticl, alumin, etc. Acest tip de senzori se
folosesc n special pentru senzorii integrai
n toate aplicaiile cu termistori trebuie s se in seam de seama de cel puin una din
urmtoarele caracteristici de baz.
1. Caracteristica rezisten funcie de temperatur este prezentat n figura 2.57. n
toate aplicaiile bazate pe aceast caracteristic este necesar eliminarea efectului
de auto nclzire (efectul Joule a curentului ce trece prin conductor). Astfel
rezistena nominal RT0 a termistorului trebuie s aib un factor mare de cuplaj cu
obiectul de msurat.

Figura 2.57 Caracteristica rezisten funcie de temperatur

63

2. Caracteristica rezisten funcie de timp sau curent electric funcie de timp figura
2.58

Figura 2.58 Caracteristica rezisten funcie de timp


3. Caracteristica tensiune funcie de curent aplicabil n cazul efectului de auto
nclzire figura 2.59.

Figura 2.59 Caracteristica tensiune funcie de curent

64

2.9.2.2.

Termistorii PTC.

n principiu orice metal poate fi folosit ca material PTC, dar coeficientul lor de
temperatur este destul de mic. Spre deosebire de metale, coeficientul de temperatur al
materialelor ceramice este relativ mare i pe un domeniu larg de temperatur. Materialele
ceramice se obine n urma sinterizrii unei substane ceramice policristaline, de obicei titanat de
bariu sau o soluie solid de titanat de bariu i stroniu, materiale ce devin semiconductoare la
dopare.
n figura 2.60 este prezentat funcia de transfer a unui PTC n comparaie cu funciile de
transfer a unui NTC i RTD.

Figura 2.60. Funcia de transfer a unui PTC


Deoarece forma curbei funciei de transfer implic o aproximare matematic destul de
avansat, fabricanii de PTC specific de obicei termistorii prin urmtorul set de valori:
1. Rezistena materialului R25 la temperatura de referin de 25 C
2. Rezistena minim Rm valoarea rezistenei la temperatura la care coeficientul de
temperatur a termistorului i schimba semnul, trece de la o valoare pozitiv la
una negativ
3. Temperatura de tranziie T temperatura la care rezistena ncepe s se modifice
n mod rapid. Temperatura tipic de tranziie este n domeniul -30 160 C
4. Definiia standard a coeficientului de temperatur rezistiv este dat de ecuaia:

1 R
R T

Deoarece RTC are o cretere considerabil la creterea temperaturii pentru un


anumit domeniu temperatur , valoarea RTC se specific pentru un anumit punct,
x.

65

4. Tensiunea maxim Emax tensiunea maxim la care termistorul ii mai pstreaz


proprietile la orice temperatur
Este important de subliniat faptul c exist doi factori cheie ce influeneaz funcionarea
unui termistor PTC: temperatura mediului nconjurtor i efectul de autonclzire.
Sensibilitatea termistorului fa de temperatur este reflectat n caracteristica intensitatea
curentului tensiune, figura 2.61.

Figura 2.61. Caracteristica intensitatea curentului tensiune


Conform legii lui Ohm un rezistor cu un TCR apropiat de zero, va avea o caracteristic
liniar. Pant funciei I = f (U) a unui termistor NTC este una pozitiv. O implicaie a
negativitii RTC este aceea c un termistor conectat la o surs de tensiune ideal (tensiune
constant indiferent de curentul consumat) autonclzirea determin reducerea rezistenei, ce va
determina la rndul ei o cretere a curentului concretizata n creterea temperaturii termistorului
datorat efectului de autoinclzire i aa mai departe. Dac disiparea cldurii din termistor este
limitat, autonclzirea poate genera o supranclzire ducnd la distrugerea dispozitivului.
Deoarece metalele au un TCR pozitiv, RTD-urile nu se vor supranclzi datorit
fenomenului de autolimitare. De exemplu un filament dintr-o lamp cu incandescen conectat la
o surs de tensiune ideal nu se va arde deoarece creterea temperaturii determin o cretere a
rezistenei ce genereaz la rndul ei o scdere a curentului prin filament . Acest efect de
autolimitare apare n mod pregnant la PTC-uri. Forma funciei I = f (U) indic faptul c pe un
domeniu de temperatur relativ ngust, termistorul PTC va prezenta o rezisten negativ:

Rx

66

Vx
i

Aceasta genereaz o reacie de feedback negativ ce face din termistorul PTC s funcioneze ca
un termostat cu autoreglaj la temperatura de echilibru T0, figura 2.61 Eficiena termistorilor PTC
este cu att mai mare cu ct T0 are valori mai mari (peste 100 C) i scade semnificativ pentru
valori sczute ale temperaturii T0. Prin natura lor termistorii PTC se folosesc la temperaturi
semnificativ mai mari dect temperatura mediului nconjurtor.
2.9.3. Senzori termoelectrici de contact (termocuplul).
Senzori termoelectrici de contact sunt denumii termocuple deoarece pentru a face un
senzor este nevoie de cel puin doi conductori de natur diferit.
Principiul de funcionare a senzorilor termoelectrici generatori (termocupluri) are la baz
efectul termoelectric direct (efect Seebeck), care const n apariia unei tensiuni
termoelectromotoare ntr-un circuit format din dou conductoare de natur diferit, atunci cnd
cele dou jonciuni se afl la temperatur diferit.
n aplicaiile practice este necesar cunoaterea urmtoarelor trei legi referitoare la
utilizarea fenomenelor termoelectrice pentru msurarea temperaturii:
1. legea circuitului omogen
2. legea metalelor intermediare
3. legea temperaturilor succesive
Legea nr. 1
ntr-un circuit construit dintr-un metal omogen nu se poate produce un curent electric
numai prin crearea unei diferene de temperatur n circuit.
Rezult c n cazul unui circuit compus din dou metale diferite omogene, cu punctele de
sudur la temperaturile T1 i T2, diferite, tensiunea electromotoare nu depinde de distribuia i
gradientul de temperatur n lungul circuitului.
Legea nr. 2
Suma algebric a tensiunii termoelectromotoare ntr-un circuit compus dintr-un numr
oarecare de metale omogene i diferite este egal zero dac ntreg circuitul se afl la aceeai
temperatur.
Rezult c tensiunea termoelectromotoare a unui circuit compus dintr-un numr de
metale diferite se obine din suma algebric a tensiunilor termoelectromotoare corespunztoare
fiecrui metal fa de un metal de referin. n consecin, cnd se constituie un termocuplu
sudura se poate realiza fie prin sudare direct fi prin lipire cu un metal oarecare, deoarece
elementele componente sudurii se gsesc la aceeai temperatur.
Legea nr. 3
Tensiunea termoelectromotoare produs de un termocuplu alctuit din metale omogene
cu punctele sale de sudur la temperaturile T1 i T3 este egal cu suma tensiunilor

67

termoelectromotoare a aceluiai termocuplu cu punctele de sudur o dat la temperaturile T1 i


T2 i o dat la temperaturile T2 i T3.
Termocuplul se compune din dou fire din metale diferite, numite termoelectrozi, sudate
la un capt 1. Captul sudat se numete sudur cald, iar celelalte capete 2 i 3 numite capete
libere ale termocuplului, se leag prin conductoarele de legtur c la aparatul electric pentru
msurarea tensiunii termoelectromotoare. Legturile dintre capetele libere i conductoarele de
legtur constituie sudura rece. Temperatura sudurilor reci trebuie la o valoare constant. Firele
folosite pentru prelungirea termocuplului se numesc fire de compensare, i au rolul de a muta
sudura rece din apropierea cuptorului ntr-un loc cu temperatur constant figura 2.62.

Figura 2.62. Arhitectura unui termocuplu


Termocuplurile se execut din diferite metale sau aliaje. Valoarea tensiunii
termoelectromotoare depinde att de materialul din care sunt confecionai termoelectrozii ct i
de temperatura sudurilor calde i reci.
Materialele folosite la construcia termocuplurilor trebuie s satisfac urmtoarele
condiii:
a. s aib o compoziie omogen i constant;
b. s dezvolte o tensiune termoelectromotoare stabil la temperaturi ridicate;
c. curba tensiunii termoelectromotoare n funcie de temperatur s fie ct se poate
de liniar;
d. s aib o bun conductivitate electric
e. proprietile electrice ale metalului sau aliajului s nu se modifice n urma
oxidrii;
f. fora electromotoare s fie constant n timp;
Cele mai rspndite materiale sunt: platina, constantanul, cromelul, nichelul, alumel, etc.

68

Curbele obinute cu sudura la 0 C sunt prezentate n figura 2.63.

Figura 2.63 Tensiunea termoelectromotoare funcie de temperatur


Realizarea jonciunii se face prin rsucire, sudur sau lipire, eventual se poate folosi cel
de-al treilea material.
Avnd o dimensiune redus ele pot msura temperaturi punctiforme, au vitez mare de
rspuns.
2.9.4. Senzori optici de temperatur
Exist cazuri de condiii extreme (cmpuri electromagnetice, electrice sau magnetice
foarte puternice, tensiuni electrice foarte mari) n care trebuie fcute msurtori de precizie ale
temperaturii, cazuri n care se impun folosirea metodelor de msurare noncontact: metode optice
de msur.
2.9.4.1.

Senzori fluoroptici

Acest tip de senzor se bazeaz pe proprietile speciale ale compuilor pe baz de fosfor
de a emite o radiaie fluorescent ca rspuns la o excitaie luminoas. Forma pulsului de rspuns
este funcie de temperatur. Cel mai uzual material este fosforul sinterizat la 1200 C. Pentru a
minimiza efectele de interferen ce pot aprea ntre radiaia de excitaie (UV sau lumin
albastr) i cea emis (lumin roie, IR apropiat) se folosesc filtre trece band de separare a celor
dou spectre de radiaie folosite. Ca sursa de radiaie este folosit o lamp de xenon. Msurarea
temperaturii se face prin determinarea vitezei de scdere a intensitii radiaiei fluorescente,

69

practic se va msura timpul n care


logaritmului natural) ori, figura 2.64.

intensitatea radiaiei fluorescente scade de e (baza

spectru de
transmisie

100
80
60
40
20
0.3

spectru de
emisie

Intensitate luminoas

Intensitate luminoas %

puls de lumin
de excitaie

0.4 0.5
0.6 0.7
lungime de und (m)

S1

semnal fluorecent
T1

S1
e

0.8

T2 > T1
B

t1

timp

t1+

Figura 2.64 Msurarea temperaturii cu metoda fluoroptic


Compusul pe baz de fosfor se poate aplica direct pe obiectul monitorizat, msurtori fr
contact fizic , sau depus pe vrful unei sonde ce va fi adus ulterior n contact cu obiectul, figura
2.65.
strat fluorecent
foarte subire

strat
fluorecent
fibr optic

B
obiect

Figura 2.65 Plasarea compusului fluoroptic: A: pe suprafaa obiectului; B i C pe sond


2.9.5. Senzori acustici
Un alt caz de condiie extrem n care nu se pot folosi metodele de msurare care necesit
contact fizic ntre senzor i obiect este msurarea temperaturii unor medii ermetic nchise, sau n
condiii cu nivele de intensitate ale radiaiei foarte mari (reactoare nucleare), medii opace pentru
radiaii din IR, etc. n aceste condiii se pot folosii senzorii acustici.
Principiul de funcionare al unui astfel de senzor se bazeaz pe dependena dintre
temperatura unui mediu i viteza sunetului din acel mediu. n cazul n care mediul de propagare
este aerul uscat viteza sunetului funcie de timp se poate scrie:
T
c 331.5
m/s,
273.15
unde c este viteza sunetului i T temperatura mediului
Un senzor acustic de temperatur (figura 2.66) este compus din trei componente: un
emitor ultrasonic, un receptor ultrasonic i un tub umplut cu gaz nchis ermetic.

70

piezoelectric
emitor
controller

aer uscat

clock
receptor
piezoelectric

Figura 2.66. Termometru acustic


Emitorul i receptorul sunt nite plci piezoelectrice ce emit i recepioneaz unde
acustice prin tubul n care se gsete, ca mediu de propagare a sunetului, aer uscat. Clock-ul este
de frecven joas (100 kHz) i prin intermediul controlorului de proces va activa emitorul n
timp ce receptorul este dezactivat, cristalul piezoelectric va emite o und acustic ce se va
propaga n interiorul tubului i va reactiva receptorul nainte ca unda acustic s ajung pe
suprafaa cristalului receptor. Cristalul receptor va transforma energia undei acustice ntr-un
semnal electric ce va fi amplificat i transferat la intrarea unui sistem de control. Sistemul de
control (controlorul) va calcula viteza sunetului prin determinarea timpului de propagare a
sunetului prin tub (practic se urmrete timpul dintre activarea emitorului i momentul n care
receptorul genereaz semnal electric). Alte sisteme folosesc un singur cristal piezoelectric att ca
emitor ct i ca receptor.

71

8.3.1 Rolul driverelor in aplicatii


Driverul este interfata software intre sistemul de operare al calculatorului
(in general Windows) si orice periferic al sistemului, in cazul de fata placa de
achizitie, instrumentul GPIB sau orice interfata de comunicatie atasata
computerului. Driverul faciliteaza modalitatea de programare a perifericelor
protejand oarecum programatorul de complexitatea hardware a acestora. Toate
comenzile de la si in spre hardware se executa in ultima instanta prin intermediul
driverelor. De aceea, aceste drivere sunt elemente cheie atat in dezvoltarea cat
si in implementarea aplicatiilor software.

Fig 3.5 Structura software a interfatei API


Sa prezentam mai in detaliu rolul driverului. Ca si un driver pentru printer
sau pentru un mouse si driverul pentru achizitia de date este esential pentru
operatiunile hardware. Subsistmele din cadrul pc-ului care trebuiesc apelate de
oricare dintre perferice, ca memoria RAM sau adrese de I/O sunt protejate de
sistemul de operare (OS). Un utilizator nu poate comunica direct cu aceste
susbsisteme, dar poate apela la serviciile unui driver care actioneaza ca un
mediator intre aplicatia softaware si kernel-ul sistemului de operare. (kernel-ul
este un set de programe de sistem care implementeaza functiile primare ale
acestui sistem).
Aceasta arhitectura structurata pe layere este foarte robusta , portabila,
usor de intretinut si flexibila si ofera si alte facilitati necesare. Sa ne imaginam ca
sistemul de operare nu ar preveni accesul direct in zonele lui sensibile si ca
utilizatorul ar trebui sa-si scrie propriile protocoale pentru a avea acces la
functiile hardware. Asemenea sisteme sunt intolerabile. Odinioara, sistemele preWindows se comportau destul de mult in acest mod. Majoritatea programelor
scrise pentru DOS includeau drivere specializate pentru mouse, video,
imprimanta sau alte instrumente specializate, drivere destinate special acelor
aplicatii.

79

8.3.1.1

Dezvoltarea driverelor

Un driver Windows pentru un periferic este scris in Microsoft Visual C/C++


si are o extensie speciala al nucleului sistemului de operare. De obicei acest
driver (in mod normal este un fisier cu extensia .SYS) este un cod executabil
care se incarca in memoria RAM a calculatorului. Aceste drivere primesc din
partea sistemului mai multa atentie, flexibilitate si acces neconditionat la
resursele sistemului. De asemenea, aceste drivere trebuie sa respecte anumite
reguli specifice pentru interfatarea cu restul sistemului de operare. Ultimele
specificatii in domeniu vin de la Microsoft prin Windows Driver Model (WDM)
care reprezinta modul de codare binara al acestor drivere pentru compatibilitatea
cu Windows98 si 2000.
Executia proceselor multitasking, multithreading si multiprocessing in
interiorul procesorului afecteaza buna executia a driverelor. De aceea, un driver
trebuie macar minimal sa opereze cu cele mai obisnuite scenarii multitasking
care pot afecta buna executie a acestuia. Un calculator in mod normal are multe
drivere care ruleaza in fundal (pentru video, mouse, tastatura, retea) si care in
mod ideal ar trebui sa coexiste impreuna, sa fie robuste (protectie la blocaje) si
aibe un consum minim de memorie si de timp de procesare.
Dezvoltarea unui driver calitativ este o adevarata incercare din cauza
interrelationarii sensibile dintre el si sistemul de operare si varietatii de sarcini
multitasking la care este fortat a opera. Pentru dezvoltarea unui bun driver este
necesara cunoasterea foarte buna hardware-ului si a sistemului de operare.
Multe din cauzele blocarii sistemului Windows se afla in conflictele impredictbile
dintre drivere.

8.3.1.2

Evolutia de la DOS la Windows

Inlocuirea sistemelor DOS de catre Windows, complexitatea din ce in ce


mai sporita a acestora au dus la cerinte din ce in ce mai mari din partea
dezvoltarii de software. Sub DOS, programarea unui periferic era relativ simplu.
Un program dat, de obicei avea control deplin asupra calculatorului si nu avea de
indeplinit decat o singura sarcina la un moment dat. Accesul direct la spatiul I/O
se realiza simplu prin simple linii de cod scrise in C (inp sau outp) sau Basic
(peek si poke).
De la implementarea serviciilor multitasking sub Windows, Microsoft a
trebuit sa stabileasca un nou set de reguli pentru administrarea comunicatiilor cu
perifericele. Un driver nu mai este un simplu program .EXE care se incarca pur
si simplu in memorie

80

Driverul a devenit mult decat atat devenind un pachet de fisiere gen .INF,
.SYS, .VXD, .DLL, .EXE, .LIB spre exemplu. Acestea necesita un procedeu
special de instalare care poate merge pana la modificarea registrilor sistemului
Windows si la implementarea serviciilor de Plug-and-Play. Acest procedeu nu
este doar o simpla copierea a fisierelor pe hardisk; el este un algoritm care
selecteza fisierele functie de versiunea de Windows instalat (Windows95..XP).
Cand Windows-ul este upgradat de la o versiune la alta, acest lucru poate afecta
cu usurinta instalarea driverelor.
O aplicatie de testare si masurare poate simultan achizitiona date de la
multiple instrumente, controla un proces, afisa cateva grafice, salva rezultatele
intr-o baza de date si in acelasi timp sa fie disponibila pe Internet. Cu cat sunt
mai mari cerintele aplicatiei de testare cu atat va creste complexitatea sistemului
de operare si al driverelor.
8.3.2 Interfata aplicatiei de program (API)
In timpul dezvoltarii unui program, programatorul interactioneaza cu
interfata aplicatiei de program. Aceasta interfata simplifica mult sarcina
programatorului, facand transparenta comunicatia intre driver si aplicatia
respectiva. Aceasta interfata API actioneaza ca un liant intre driverul perifericului
propriu zis si aplicatie asfel incat utilizatorul final foarte rar comunica direct cu
perifericul. De aceea, este foarte important pentru un dezvoltator de drivere sa
cunoasca modul in care utilizatorul final va programa perifericul inainte de a
construi fundatia pentru acest driver sub API.
Interfata API este in mod normal parte integranta a pachetului cu drivere.
In general este prima componenta creata atunci cand se realizeaza un driver.
Controalele ActiveX sunt un exemplu obisnuit de interfata API, controale ce joaca
un rol semnificativ in dezvoltarea programelor pentru achizitiile de date. Alte tipuri
de interfete API sunt obiectele COM, DLL-urile, librariile pentru Visual Basic si
Visual C/C++.
8.3.2.1

Rolul interfatei API.

Din chiar denumirea ei, rezulta ca aceasta interfata poate fi un factor


major in obtinerea de rezultate de la o aplicatie de achizitie de date. De exemplu,
stocarea datelor pe disc la o frecventa de 100 kHz necesita nu numai un
echipament cu viteza mare de achizitie ci si instrumente API eficiente pentru a
transfera aceste date pe hardisc cu eficienta. In mod similar, inregistrarea
temperaturii cu acuratete nu inseamna numai tehnici de masurare bune si
senzori pentru jonctiunea rece ci si un algoritm de compensare a acestei
jonctiuni reci in interfata API. Ideal, produsul soft suporta in mod automat
posibilitatile hardware ale echipamentelor. In final, atat dezvoltatorii de drivere
cat si programatorii ce utilizeaza aceste drivere trebuie sa acorde atentia
cuvenita posibilitatilor oferite de API si de posibilele ei limitari.

81

8.3.2.2

Independenta interfatei API de modificarile hardware ce pot


apare

Aceasta independenta este o calitate foarte importanta a interfatei API si


in special a controalelor ActiveX. Aceasta calitate are potentialul de a creste
durata de viata a aplicatiei software. Data fiind viteza uluitoare de schimbare a
tehnologiilor PC si de degradarea magistralelor de comunicatie, aceasta
independenta devine si o problema de cost. De exemplu, sa luam in considerare
tranzitia actuala de la RS-232 la USB si FireWire. Gradul de portabilitate al
interfatei API va hotara daca aplicatia software va trebui rescrisa la fiecare
upgradare hardware aparuta.
8.3.2.3

Controalele ActiveX

Desi un driver trebuie schimbat la fiecare modificare hardware aparuta,


totusi interfata API cu care utilizatorul vine in contact vizual nu are nevoie de
aceasta schimare, in special daca este bazata pe ActiveX.
ActiveX este un set de reguli ce guverneaza modul in care diferite aplicatii
sau componente software interactioneaza si schimba informatii intr-un mediu
Windows.
O componenta ActiveX (cunoscuta si sub numele de OLE sau control
OCX) este un element din interfata grafica cu utilizatorul, element care
beneficiaza de standardul impus in tehnologia Windows pentru transferul
informatiilor si de modularitatea functionala a acestora. Controalele ActiveX se
bazeaza pe tehnologia COM (Component Object Model), care este o tehnologie
ce permite construirea de aplicatii din componente software deja prelucrate.
Interfata API si, in particular, tehnologia COM, standardizeaza
mecanismul de comunicatie intre aplicatia software si driverele sistemului de
achizitie. Scopul este de a aduce o interfata deschisa si interoperabila cu
sistemul de achizitie, interfata independenta de a acest sistem de achizitie.
8.3.2.4 Structura unui obiect COM
Acesta este un set de obiecte software care ofera un rezumat al functiilor
generale ale unui sistem de achizitie de date. Ofera functii pentru Analog Input,
Analog Output, Digital Input, Digital Output si pentru Counter/Timer. Ierarhizarea
acestor obiecte este prezentata mai jos, dupa cum urmeaza:
Managerul general al sistemelor standard de achizitie de date
Acesta este interfata sofware utilizator. Aceasta poate cuprinde toate
driverele sistemului de achizitie instalate in PC. Permite aplicatiei software sa
gaseasca mai usor toate driverele instalate si selectarea celui potrivit. Aceasta
interfata utilizator nu este specifica unui anumit produs sau producator. Obiectul
Manager este disponibil oricarui utilizator si este public. Prin acest obiect,
utilizatorul poate apela urmatorul nivel ierarhic din cadrul driverului
82

Driverele sistemului de achizitie


Fiecare producator de sisteme de achizitie furnizeaza unul sau mai multe
drivere pentru sistemul de achizitie. Aceste drivere la instalare se inregistreaza in
registrii, declarand ca ei se ocupa de functionalitatea sistemuui de achizitie. Ele
realizeaza interfatarea cu hardware-ul propriu fiecarui sistem de achizitie de
date. Prin intermediul lor, utilizatorul apeleaza urmatorul nivel ierarhic din cadrul
aplicatiei:
Subsistemele sistemului de achizitie de date
Fiecare placa de achizitie poate avea una sau mai multe din urmatoarele
facilitati (subsisteme): Analog Input, Analog Output, Digital Input, Digital Output si
Counter/Timer. Fiecare dintre aceste subsisteme are obiecte COM cu metode si
proprietati specifice, care pot fi folosite de aplicatia software pentru a interactiona
cu hardware-ul.
Un pic mai sus era prezentata modalitatea de programare a iesirii digitale
DO, utilizand linii de program. Acelasi port digital de iesire, utilizand tehnologia
COM, se programeaza astfel:

Compania
Data Translation
Computer Boards, Inc
Keithley
National Instruments
All other ODAA compliant
vendors

Comands
DPortOut( )
DPortOut( )
DPortOut( )
DPortOut( )
DPortOut( )

Printre avantajele tehnologiei COM putem enumera: integrare usoara,


scalabilitate, reutilizare a codului, compatibilitatea cu diferite platforme de lucru si
help sensibil la context. In general, COM este viitorul in dezvoltarea software-ului
pe platforme Microsoft. Aproape toate noile functionalitati adaugate Windows-ului
vin sub forma de componente COM.
In concluzie, standardul COM ofera o mai buna fundatie pe termen lung .
Asigura aplicatiile software pentru achizitiile de date o mai buna tehnologie
cladita pe structura COM
8.3.2.5

Beneficiul adus de controalele ActiveX

Marele avantaj adus de aceste controale ActiveX, este utilizarea unui


singur si simplu obiect pentru inlocuirea a multor linii de program pentru functii
obisnuite. Acest lucru permite programatorilor sa creeze obiecte reutilizabile care
83

pot fi interschimbate fara a fi nevoie de a rescrie intreaga aplicatie. Aceasta


interschimbabilitate reduce costul dezvoltarii aplicatiei si extinde durata de viata a
acesteia.
Pentru exemplu, sa luam o aplicatie scrisa initial pentru o placa cu 16
canale, 100 kHz analogic. Aceasta aplicatie poate fi folosita pentru o placa de 64
canale, 300 kHz doar prin simpla inlocuire a controlului ActiveX care descrie
caracteristicile si functionalitatea placii de achizitie.
Urmatoarele trei linii de cod utilizeaza trei diferite controale ActiveX.
ActiveX1 achizitioneaza date de la placa de achizitie, ActiveX2 realizeaza analiza
acestor date si ActiveX3 traseaza aceste date pe un grafic.

Data()=ActiveX1.Acquire_Data( Channels() )
Analysis()=ActiveX2.Spectrum( Data() )
ActiveX3.Chart( Data(), Analysis() )
Sau intuitivitatea marita a programelor care folosesc metoda obiect(COM)
fata de cea procedurala:
Modelul procedural
'1st parameter indicates the subsystem
Call DigitalSubystemDigitize(1, 1E6, 1024, 12)
Call DigitalSubystemDigitize(1, 10E6, 1024, 12)

Modelul bazat obiect


With driver.AnalogIn(1)
.FrecvAchiz = 1E6
.Buffer = 1024
.NumBits = 12
Call .Digitize()
.FrecvAchiz = 10E6
Call .Digitize()
End With

S-a considerat obiectul ipotetic Digitize care are nevoie de setarea


proprietatii FrecvAchiz la 1Msample/s, a marimii Buffer la 1024 de esantioane
si a propietatiiNumBits la 12 biti. Metoda este apelata fara parametri
pentru ca ei au fost transmisi prin intermediul proprietatilor. Proprietatea
FrecvAchiz poate fi modificata cu usurinta la 10M Samples/sec prin reapelarea
metodei. La stilul procedural, reapelarea functiei necesita intotdeauna prezenta
parametrilor.

84

Citirea codului la metoda obiect este mult mai usor de citit, pentru ca putem
asocia cu usurinta valoarea 1E6 cu frecventa de achizitie. Acest lucru nu este
atat de vizibil la metoda procedurala.
In plus, obiectele isi salveaza starea curenta a tuturor proprietatilor, astfel
incat nu este nevoie de reprogramarea acestora la fiecare reapelare a acestui
obiect.
Acest cod arata simpletea programarii prin folosirea controalelor ActiveX.
In aceasta arhitectura deschisa, fiecare control ActiveX este o entitate
independenta, entitate ce poate fi furnizata de mai mult de un singur producator.
Producatorii de aparatura de testare si masurare si terte parti au dezvoltat
mii de controale ActiveX, care beneficiaza de puternicul sprijin al sistemelor de
dezvoltare deschise. Spre exemplu, DriverLINX este pachetul de drivere
standard pentru achizitie de date pentru echipamentele de achizitie Keithley.
Arhitectura sa se bazeaza pe tehnologia COM; de aceea este independenta de
echipamentele de achizitie si functioneaza cu oricare dintre aceste echipamente.
In timp ce este normal pentru un producator de echipamente de testare si
masurare sa mentina aceasi interfata driver pentru toate produsele sale,
reutilizarea soft-ului este o problema atunci cand folosim multipli producatori de
echipamente.
8.4 Structura FIFO si problema umplerii buferului de date (Buffer Overrun
Issues)
Structura FIFO (first-in, first-out) este un bloc tampon de memorie
temporara aflat practic pe orice echipament de achizitie de date. Aceasta
opereaza dupa principiul primul venit-primul plecat, si serveste in special la
pastrarea datelor inainte de a fi cerute de driver. Cand un esantion este citit din
stiva, spatiul golit poate fi utilizat pentru data urmatoare. Pentru eficientizarea
stocarii datelor, o stiva tipica FIFO semnalizeaza driverului atunci cand este pe
jumatate plina. Dupa aceasta semnalizare driverul pune in functiune serviciul de
tratare al intreruperilor (ISR-interrupt service routine) pentru a citi datele dupa
care asteapta urmatoarea semnlizare.

85

Fig 3.6 Structura de operare a stivei FIFO


Aceste stive au fost construite pentru a compensa latenta sistemului de
operare si pentru a preveni pierderea datelor. De exemplu, cand un program
scrie datele pe harddisc, stiva FIFO mentine fluxul secvential al datelor
achizitionate pana cand acestea sunt scrise pe disc. Putem spune ca este o
cursa intre golirea datelor din stiva pe hard si umplerea ei de catre procesul de
achizitie. In mod ideal, pentru evitarea fenomenului de umplerea al stivei,
procesul de golire al acesteia trebuie sa fie mai rapid decat cel de umplere. Cand
stiva se umple se genereaza eroarea de buffer overrun, datele nou venite
neavand loc in stiva se pierd.
8.4.1

Rolul DMA (Direct Memory Acces)

Accesul direct la memorie insemna realizarea unor operatiuni de


intrare/iesire catre memorie fara interventia procesorului. Acest lucru permite
transferului de date sa se execute de la echipamentul de achizitie de date direct
catre memorie.
In timpul acestor transferuri, procesorul poate fi folosit la alte sarcini, fara
a afecta in vreun fel viteza de transfer a acestor date. In mod obisnuit, un set
complet de date este achizitonat prin initierea a mai multor tranzactii DMA de
cate 64kbytes. La sfrsitul fiecarei tranzactii DMA, este generata o intrerupere si
intra in actiune driverul corespunzator. Prin inlantuirea mai multor secvente DMA,
se eficientizeaza procesul de transfer, micsorandu-se numarul de intreruperi.
Exista doua tipuri de arhitecturi DMA: Bus Master DMA, folosita de magistrala
PCI si System DMA, folosita de magistrala ISA.
Cu Bus Master DMA, tot controlul necesar initierii unui transfer DMA se
gaseste in magistrala PCI. La celalalta metoda System DMA , o parte din
circuitele necesare se gasesc pe placa de baza, impartite de toate perifericele
86

ISA. Prima metoda este mult mai eficienta din cauza vitezei de lucru mai mari la
care lucreaza magistrala ISA.
In ambele cazuri, accesul direct la memorie necesita o coordonare stricta
intre software si hardware.
8.4.2

Citirea continua a porturilor si generarea bazata eveniment

Intr-un sistem bazat pe citirea continua, calculatorul verifica perifericele


pentru a vedea daca ele sunt gata sa trimita sau sa primeasca date. In contextul
achizitiei de date, acest lucru inseamna in mod normal scrierea sau citirea unei
date de la port de I/O. In sisteme de calcul bazate pe mediul Windows, timpul
dintre doua citiri consecutive al acestor periferice este programat de Windows,
asa incat el este nedeterminat. Cu alte cuvinte, momentul in timp la care
Windows-ul va initia o operatiune de I/O nu poate fi cunoscut cu precizie. Acest
moment depinde de multi factori ca: viteza procesorului, sistemul de operare,
limbajul de programare si optimizarea codului.
Prin comparatie, un sistem de achizitie de date determinist, este unul care
colecteaza date discrete si care este in relatie directa cauza-efect cu fenomenul
fizic pe care il masoara.
In mod tipic, achizitia de date in fundal folosindu-se tehnica DMA de
transfer a datelor este sub controlul echipamentului de achizitie de date. Acesta
anunta utilizatorul aplicatiei cand aceasta sarcina s-a incheiat. Timpul dintre
achizitia secventiala a esantioanelor este independent de sistemul Windows.
In timpul transferarii unui bloc de date, electronica din echipamentul de
achizitie de date anunta printr-o intrupere procesorul. Driverul aplicatiei se ocupa
de aceste intreruperi, transferand datele in memoria de sistem a aplicatiei. Cand
operatia de transfer este incheiata, driverul anunta cu un mesaj sau cu un
eveniment sistemul Windows care raspunde acestuia prin manipularea datelor.
Evenimentele si mesajele sunt procesele folosite de Windows pentru a distribui
informatia intre procese si aplicatii, astfel incat sa poata functiona cu succes
procesele multitasking.
O aplicatie care citeste tot timpul un port I/O este simplu de scris. Aceasta
metoda se preteaza aplicatiilor lente sau care nu sunt critice din punctul de
vedere al timpului de raspuns precum programarea in trepte a unei surse de
alimentare sau citirea tensiunii citite de un nanovoltmetru.
Pentru aplicatiile care necesita rate mari de achizitie, programarea bazata
pe evenimente este mai indicata. Aceasta depinde intr-o mai mica masura de
sistemul de operare, micsorandu-se problemele de latenta.

87

9. Gestionarea proceselor de timp real

Istoric
Inainte de implementarea computerelor, controlul proceselor era realizat
prin relee, comutatoare si fire. Cand era nevoie de o anumita memorare, se
foloseau relee latch. Informatia era stocata pe suport magnetic. Acesta consta
intr-un cilindru din material paramagnetic, pe care se depuneau piste dintr-un
strat magnetic. Un set de bobine stergeau sau inregistrau pulsuri magnetice pe
acele piste. Cilindrul era rotit cu ajutorul unui motor (Fig3.1). La viteza normala
de rotatie, cilindrul se rotea odata la 2 minute. Citirea pulsurilor se realiza cu
relee reed.

Fig 3.1 Cilindrul memorie al calculatorului


Primul proces controlat cu ajutorul calculatorului
Primul proces controlat de calculator s-a inregistrat in 1975, la firma
Progress Electronics, Co. of Portland, Oregon, proces de sortare a cherestelei.
Acesta utiliza un procesor National Semiconductor IMP -16 . Programul era scris
direct in cod masina si ars intr-o memorie ROM. Acest lucru se intampla inainte
88

ca IBM-PC sa poata rula cod compilat. Toate placile de interfata si cele de I/O
erau la comanda. Sistemul a fost incapsulat intr-o cutie mare iar toate firele au
fost trase pana la acest punct central.(vezi fig. 3.7)
Acest microsistem de proces a fost repede inlocuit de minicomputere.
Acestea erau Computer Automation LSI-2. Majoritatea operau cu memorie de 16
pana la 32 K de memorie pe suport magnetic. Programul era scris in limbaj de
asmablare, creat de un sistem de operare pe banda magnetica. Mai tarziu i s-a
atasat si un floppy disc de 128 Kb.

Fig 3.7 Unul din primele sisteme cu microprocesor. Panoul frontal


Comutatoarele vechilor cilindri-memorie au fost inlocuiti mici pini care se
introduceau in gaurile din panou.
Astazi, calculatorul de proces arata ca in poza de mai jos.
Dulapul metalic cuprinde de obicei partea de forta a aplicatiei. Aceasta
este de obicei separata prin optocuploare de calculator pentru a preveni
eventualele descarcari electrice. Calculatorul primeste date via RS 422 s.a

89

Fig.3.8 Sistem modern de testare si masurare


Implementarea sistemelor PLC (Controlere Logice Programabile)
Cam in timpul cand calculatoarele isi dovedeau utilitatea in controlarea
proceselor, inginerii de control si-au dat seama ca se pot inlocui releele
electromecanice cu tranzistori. Unul dintre ei a pus cap la cap niste porti logice si
niste memorii pe care le-a denumit Programable Logic Controller. Desi
arhitectura seamana cu cea a unui computer, au decis ca structura sa poarte un
nou nume.
La putin timp dupa introducerea lor, aceste PLC-uri au fost aplicate pe
scala larga in fabricile de automobile inlocuind vechile panouri cu relee, fiind doar
necesara programarea lor. Au memorie mai mica decat a cea a calculatoarelor
si nu au un sistem de intreruperi care este absolut necesar pentru aplicatii de
timp real.
In general, PLC nu sunt destinate unui anumite sarcini. Ele inlocuiesc cu
succes panourile cu relee. La inceput, tendinta a fost aceea de a se scapa de
programarea dificila a calculatoarelor si de costurile pe care le implica angajarea
programatorilor. Totusi programarea in limbaj masina si fara subrutine, cu un
numar limitat de instructiuni ducea la crearea unui program urias, care nu de
multe ori se bloca. Novicii programatori in PLC scriau program gigantice care
rulau prea incet sau nu raspundeau destul de rapid pe echipamente de mare

90

viteza. Acest lucru au readus calculatoarele, datorita puterii superioare de calcul,


in locul de frunte al conducerii proceselor.
Astazi sistemele moderne PLC au microprocesoare care se ocupa de
adresarea portilor logice si in plus au fost introduse servicii de multitasking si
intreruperi. Acesta este probabil motivul pentru care Allen-Bradley a acaparat
cea mai mare parte din piata de PLC-uri. Singurul minus ar fi acela al memoriei
limitata la 96Kb
Explozia pe scara larga a obiectelor OLE usureaza mult munca de setare
a PLC-ului din mediul Windows
Sistem modern bazat pe PLC
Sistemele moderne PLC utilizeaza procesoare Allen-Bradley 5/40E iar
interfatarea cu calculatorul se realizeaza prin Ethernet.

Fig 3.9 Sistem modern de control de proces bazat pe PLC


Coordonarea sistemului de operare cu aplicatia de timp real
Un programator poate folosi in avantajul sau evenimentele si mesajele
Windows utilizand instrumente specifice limbajelor Visual Basic sau Visual C/++
in dezvoltarea de aplicatii deterministe care ruleaza rapid si pot gestiona procese
de timp real.
Decat sa testeze intr-una daca esantionul respectiv este gata de colectare,
programul poate utiliza procesorul pentru alte sarcini.

91

Aceasta coordonare stransa intre disponibilitatea datelor si timpul de


executie al procesorului fac dintr-o aplicatie bazata eveniment una portabila pe
diferite platforme de lucru.
Echipamentul pentru aplicatii de timp real sub Windows este de
importanta majora. Programarea bazata eveniment poate fi necesara dar acest
lucru s-ar putea ca nu intotdeauna sa fie si suficient pentru anumite aplicatii de
timp real. Desi denumirea ar putea genera confuzie, totusi termenul de timp real
tinde a fi unul relativ, care variaza functie de tipul de aplicatie si de
echipamentele folosite. In unele aplicatii, utilizatorul poate considera un timp de
raspuns de 100 de milisecunde ca un raspuns in timp real. In alte conditii, s-ar
putea ca o microsecunda sa fie considerata drept raspuns in timp real. In
general, sistemele de operare Windows nu sunt pretabile a fi folosite pentru
aplicatii de timp real.
Aceste aplicatii tind a lucra mai bine pe sisteme de operare dedicate
ruland cu procesoare de constructie speciala. Acest lucru inseamna instrumente
sau sisteme de achizitie de date echipate cu procesoare digitale de prelucrare a
semnalelor (DSP). Acesta realizeaza multe din functiile pe care altminteri ar fi
trebuit efectuate de procesorul calculatorului.
Aceste procesoare speciale elimina complet problemele asociate cu
rularea in fundal a diferite procese Windows, procese ce nu sunt sub controlul
programatorului.
Aceste procese de fundal utilizeaza destul de mult procesorul si serviciul de
intreruperi, astfel incat aplicatia este obligata sa imparta resursele sistemului
impreuna cu aceste procese. Unele aplicatii vor merge mult mai bine intr-un
mediu DOS, cu atat mai mult cu cat daca si software-ul si hardware-ul au fost
proiectate special pentru acest sistem de operare.
Un sistem pe care ruleaza o aplicatie de timp real, necesita din partea
procesorului o atentie neconditionata. Marea majoritate a sistemelor de operare
sunt de timp real intr-o oarecare masura, pentru ca raspund la evenimentele
generate de tastatura sau mouse. Adevaratele sisteme de timp real raspund la
multiple intrari, raspunzandu-le functie de prioritatea asociata fiecarei intrari.
Sistemele de timp real care raspund intotdeauna in mod determinist si raspunsul
este garantat intr-o anumita perioada de timp sunt numite hard real-time system
Windows 3.1 este un exemplu de sistem de operare de timp real soft.
Orice proces Windows 3.1 poate intra intra intr-o bucla neintrerupta si capta
toata puterea de calcul a procesorului. Unicul mod de lucru multi-tasking apare la
cooperarea tuturor programelor. Acestea, periodic, trebuie sa iasa din bucla
pentru a oferi timp de procesare si celorlalte aplicatii.
Sub Windows 95 si NT, oarecum s-a imbunatatit acest lucru, utilizandu-se
un multitasking preemtiv. Un proces Windows nu poate opri sistemul prin intrarea
92

intr-o bucla infinita. Se poate utiliza CTRL+ALT+DEL pentru a opri acel task.
Oricum, Windows 95 si NT nu sunt sisteme hard de timp real. Adevaratele
sisteme hard de timp real au multiple nivele de prioritate care pot fi asignate
proceselor ce ruleaza. Windows-ul NT are doar un nivel de prioritate, numit de
timp real ( de fapt, are mai multe, dar nu sunt utilizabile, fiind folosite de sistemul
de operare). Ofera si alte nivele de prioritate scazuta, procesele fiind asociate
automat cu unul dintre aceste nivele de prioritate, depinzand de puterea de
calcul a procesorului. Faptul ca sunt doar cateva nivele de prioritate de timp real
si altele care nu sunt deterministe in adevaratul sens al cuvantului, scoate
indiscutabil, sistemul NT din gama celor de timp real. Un inginer software trebuie
sa caute prin driverul de NT si sa lucreze direct cu intreruperile pentru a crea un
sistem de timp real determinist.
O problema si mai mare sub NT este faptul ca programele pe 32 de biti nu
pot realiza aplicatii directe de I/O. Daca un program doreste sa lucreze cu un
aparat, el trebuie sa o faca prin intermediul unui driver. Nu se poate scrie direct
un program in C++ si sa accesam direct registrii placii. Si acest lucru din cauza
securitatii, care nu permite acest lucru. Astfel ca nu este de ajuns faptul ca
trebuie pacalite aplicatiile de Win32, dar mai trebuie si conceput cate o
interfata driver pentru fiecare device in parte. Majoritatea acestora vor fi dedicate
acestui Windows NT si nu pot fi folosite sub Windows95 si 3.1.
Un remediu pentru folosirea calculatorului drept platforma de lucru pentru
sisteme de timp real, este utilizarea sistemului DOS imbunatatit . Prin folosirea
unor tabele de intreruperi protejate se pot crea procese de timp real. Cei 640K
DOS sunt totusi insuficienti pentru majoritatea sistemelor astazi, astfel ca se
utilizeaza tehnologia DPMI pentru extinderea programelor in modul de operare
pe 16 biti protejat. Aceasta tehnologie se numeste Client-Server Protected Mode
DOS
o Arhitectura Client-Server Protected Mode DOS
Arhitectura client-server permite sistemului DOS sa faca ceea ce stie mai
bine, adica executie de programe in timp real. Pentru aceste programe este
necesara o simpla interfata utilizator. Prin tehnologia client-server, datele rulate
in aceste programe, sunt aproape instantaneu disponibile oricarei aplicatii
Windows 95 sau NT. In general, datele vehiculate, ocupa in jur de 256K. Aceste
date pot fi trimise din DOS spre Windows in aproximativ 2 secunde. Cand
aplicatia Windows doreste modificarea anumitor parametrii ai aplicatiei DOS, se
trimite un mic pachet de date in aplicatie.
Limitarile acestei tehnologii se datoreaza in special, memoriei de mod real
DOS si de modul de folosire a acestei memorii de clientii Windows. In mod
normal, cam doua aplicatii Windows folosesc accesul la aceasta memorie. Alt
factor care limiteaza aceasta metoda este legat de gradul de optimizare al
driverelor care gestioneaza accesul la memoria de timp real.
93

In concluzie,constructia fiecarui sistem de operare (Windows, DOS, Linux,


etc) incearca sa acopere cat mai multe situatii critice, dar concluzia finala este ca
fiecare sistem este optimizat pentru un anumit fel de procese. Un programator de
aplicatii de achizitii de date trebuie sa ia in consideratie aceste aspecte. Alegerea
finala in final va fi un compromis intre flexibilitate, functionalitate, usurinta de
utilizare si robustete.
o Gestionarea vitezei de executie a programelor
Viteza de executie este o problema in majoritatea aplicatiilor de testare,
astfel incat un programator trebuie sa caute sa foloseasca tehnici de programare
care sa accelereze viteza de executie mentinand in acelasi timp acuratetea. In
mod particular, programatorul trebuie sa evite o astfel de eroare care poate
apare atunci cand se utilizeaza un pc mult mai rapid decat instrumentul care ii
este atasat. In aceasta situatie , se poate crea falsa impresie ca sistemul este
mai rapid decat este in realitate, ceea ce poate conduce la obtinerea de date
eronate. Acest lucru survine datorita faptului ca aplicatia software poate sufoca
hardware-ul. In anumite situatii, driverul aplicatiei rezolva aceste probleme; in
altele, programatorul trebuie sa ajusteze aplicatia, dupa cum se arata in
urmatorul exemplu.
Intr-o aplicatie tipica de calibrare, programul comanda calibratorul sa
genereze o anumita tensiune de excitare pe un anumit aparat de testat, inainte
de a-i masura raspunsul.Atat calibratorul cat si aparatul de testat au nevoie de un
anumit timp de stabilizare, adesea exprimat in secunde, inainte de a se comanda
prin program inceputul masuratorii. Daca timpul total de stabilizare nu este bine
socotit, programul achizitioneaza valori eronate iar calibrarea este inutila.
In mod normal, programatorii introduc timpi de asteptare., astfel incat
problema efectelor tranzitorii dispare.
Preferabil in locul introducerii unor timpi de asteptare, programatorul poate
crea un algoritm care se foloseste de o reactie sau un semnal din partea
calibratorului (sa-i spunem semnalul de instrument ready) pentru a sti cand a
fost atins palierul de tensiune respectiv. Starea acestui
steag-semnal
determina executia unei masuratori asupra aparatului de testat. De asemenea, si
instrumentul care executa masurarea poate genera un semnal care sa marcheze
sfarsitul achizitiei. Aceasta abordare a programarii are ca rezultat, in final, o
folosire mai eficienta a resurselor calculatorului.

94

10. Structura protoalelor TCP/IP


10.1

Tipuri de retele

O retea de calculatoare reprezinta un sistem de comunicatii ale carui


terminale sunt reprezentate de calculatoare. De obicei, aceste terminale se
numesc gazde (hosturi). Aceste hosturi pot fi de diverse categorii: pot fi servere
de date, de tiparire sau terminale simple. In general, server-ul de orice tip
deserveste alte hosturi iar terminalele reprezinta iesirile user-ilor. Tipul de
calculator sau performantele acestuia nu intereseaza la acest nivel, toate
calculatoarele fiind tratate egal.
Conectarea calculatoarelor apropiate, aflate intr-un spatiu relativ restrans, intr-o
retea formeaza cea mai simpla tipologie de retea, numita LAN ( Local Area
Network). Distantele maxime suportate de cablatura pentru aceste tipuri de retele
sunt de ordinul a 50-100m.
Din punct de vedere al conectarii, retelele LAN pot fi de doua tipuri:
ethernet sau token ring.
Acest tip de retele este conectat in mod normal prin cablu coaxial. Viteza de
lucru normala este de ordinul a 5-10 MB/s.

Fig 3.10 Topologii de retele


95

O alta categorie de retele este WAN ( Wide Area Network). Acest tip de
retele conecteaza calculatoare din diferite puncte de pe glob. Marile corporatii
multinationale folosesc acest tip de retele.Conectarea calculatoarelor se
realizeaza in principiu prin satelit sau prin fibre optice, cu o viteza pana la 150
MB/s. Pentru securizarea comunicarii se pot folosi linii inchiriate de telefonie, la o
viteza de 14.4 kB/s.
Hibridele realizate intre LAN si WAN poarta numele de retea MAN ( Metropolitan
Area Network ). De obicei, o asemenea retea deserveste serviciile unui mare
oras. Functionarea se moduleaza dupa cerintele unei retele LAN iar de cele mai
multe ori transmisia este realizata prin fibra optica, ajungandu-se la o viteza de
lucru de aproximativ 100 MB/s. In functie de natura oparatorilor pe care reteaua ii
deserveste transmisia se poate realiza printr-o multitudine de alte mijloace: linie
telefonica ( prin dial-up )viteza de pana la 32kB/s, linie telefonica dedicata, cablu
coaxial, transmisii radio, cablu TV.
Legatura dintre doua retele poarta numele de Internetwork. Doua retele sunt
legate in momentul in care un calculator dintr-o retea comunica cu un calculator
din alta retea. Legarea acestor doua calculatoare poarta numele de gateway.
Avantaje si dezavantaje ale retelelor tip LAN si WAN.
Retelele tip LAN sunt mult mai fiabile, presupunand o comunicatie in care
teoretic nu se pot strecura erori de comunicatie. Daca insa acestea apar, este
mai greu sa fie detectate si raportate iar sistemul incepe sa nu mai functioneze
corect. Retelele WAN pot transmite erori in mesajele schimbate dar acestea pot
fi mai usor detectate.
Din punct de vedere al protocoalelor de transmisie, retelele LAN
functioneaza unitar pe un singur protocol de transmisie. Retelele WAN pot folosi
o multitudine de protocoale de comunicatii, problemele care apar sunt date de
conversia dintre diversele protocoale.
Retelele tip LAN permit transmisia rapida a informatiei, mult mai usor
decat retelele WAN. In schimb retelele WAN se comporta mult mai bine la
prelucrarea mesajului, aceasta fiind realizata foarte rapid, intr-o fractiune din
timpul necesar transmisiei.
10.2

Protocoale de comunicatii pe Internet.

Un protocol de comunicatii este un set de reguli si conventii ce se


stabilesc intre participantii la o comunicatie in vederea bunei desfasurari a
acesteia. Un protocol este deci independent de tipul de mesaje sau de continutul
acestora. Un protocol se poate stabili intre un emitent si un receptor. Gestionarea
comunicatiei se bazeaza pe ierarhizarea acesteia, numita si familie de
protocoale.
96

Ierarhizarea la nivelul n in cadrul unei familii de protocoale se realizeaza


pe 3 directii : orizontala comunicatii intre protocoale de acelasi nivel, superioara
la n+1 si inferioara la n-1.
Vom incepe prezentarea familiilor de protocoale cu protocoalele OSI ( Open
System Interconnection). Acestea au 7 nivele de comunicatii:
nivel fizic; ( physical layer ) conexiuni mecanice si electronice;
nivel de legatura de date; ( data link layer) fixeaza o transmisie fara erori in
jurul unei linii de comunicatii;
nivel retea; ( network layer ) fixeaza si controleaza fluxul de informatii intre
capetele retelei.
nivel transport; ( transport layer )
nivel sesiune; ( session layer ) gestioneaza dialogul intre aplicatii sau
utilizatori
nivel prezentare; ( presentation layer ) sintaxe comune intre aplicatii si
utilizatori ;
nivel aplicatie; ( application layer ) aplicatii comune la nivel utilizator

Fig 3.11 Ierarhizarea OSI


OSI reprezinta deci un model de arhitectura de retea elaborat de catre ISO (
International Standards Organisation ) in perioada 1977 1994.
Protocoalele folosite in practica sunt destul de numeroase, printre cele mai
utilizate putem aminti:
XNS (Xerox Network System)
TCP/IP (Transmision Control Protocol)
SNA (System Network Architecture IBM)
UUCP ( Unix/Unix Copy)
Aceste protocoale sau familii de protocoale sunt organizate pe 4 nivele in
general, avand la baza modelul OSI descris mai sus. Exista posibilitatea ca un
nivel al unei anumite familii de protocoale sa inglobeze mai multe nivele OSI.
Ceea ce este important de retinut este faptul ca protocoalele respective sunt
organizate pe acelasi principiu ca si OSI.
97

10.3.

Operatii in cadrul protocoalelor

Pentru a putea preciza ce fel de operatii se executa in cadrul protocoalelor de


comunicatii trebuie sa precizam mai intai intelesul catorva termeni tehnici si
sensul in care sunt utilizati in continuare:
a. repetor este un ansamblu de echipamente electronice care copiaza
semnalul electronic primit de la un segment de retea la urmatorul . Copierea
presupune si existenta unui zgomot. Acest tip de dispozitiv exista cu
precadere in retelele Ethernet. Aceste dispozitive sunt utilizate la nivelul1.
b. bridge muta asa numitele frames intre doua retele vecine. Transferul se
efectueaza odata cu verificarile si validarea continutului transferat. Existenta
sa este confirmata in cadrul nivelului 2 de comunicare.
c. router muta pachete de la o retea la alta si ia decizii cu privire la traseul
urmat de pachetul respectiv pentru a ajunge la destinatie. Acest router
functioneaza in cadrul nivelului 3.
10.3.1

Incapsulare, multiplexare, fragmentare, comutare.

Acestea sunt operatiile folosite in comunicatii de catre diferitele familii de


protocoale. Operatiile respective actioneaza pe perechi, una dintre ele la plecare
de la emitorul informatiilor iar cealalta la sosire, la receptorul informatiilor.
Incapsularea se refera la completarea datelor transmise, la fiecare nivel
dintr-o familie de protocoale, cu o serie de informatii care vor fi folosite de catre
protocol pentru validarea transmisiei la nivelul respectiv. Operatia se desfasoara
incepand cu nivelele superioare catre cele inferioare.
Decapsularea reprezinta operatia inversa utilizata la receptarea datelor.
Suplimentele de informatie adaugate la ncapsulare sunt asamblate in vederea
realizarii validarii informatiei primite de la partenerul de pe acelasi nivel. In urma
validarii sunt eliminate iar informatia ca atare este transmisa la nivelele
superioare.
Multiplexarea este operatia de combinare a mai multor segmente de
informatie intr-unul singur. Pentru ca legaturile sa poata fi refacute fiecare
segment de informatie trebuie sa contina o adresa de provenienta a informatiei
Demultiplexarea este operatia inversa prin care segmentul rezultant de
informatie trebuie dezasamblat in elementele sale componente repartizate
destinatarilor corespunzatori.
Fragmentarea este utilizata in cazul aparitiei unei limitari superioare a
lungimii unui pachet informational. Familiile de protocoale permit acesata limitare
prin intermediul unei constante numite MTU ( Maximum Transmision Unit). In
98

cazul in care lungimea mesajului transmis depaseste MTU, atunci are loc acesta
fragmentare.Informatia este impartita in fragmente de MTU octeti ca lungime
transmisi separat. In prealabil, in fata fiecarui fragment se inscrie o adresa de
identificare care contine doua informatii importante numarul de fragmente si
pozitia respectivului fragment. Fragmentele fiind transmise separat este posibil
ca ruta lor sa difere sau mai mult ordinea sosirii lor sa fie una aleatoare.
Reasamblarea este operatia inversa fragmentarii si ea se realizeaza
numai in urma sosirii tuturor fragmentelor, pe baza indicativilor de identificare
transmisi. Fragmentarea/reasamblarea se pot aplica nu numai intre sursa si
destinatie ci si pe portiuni intermediare . Acest set de operatii este posibil la orice
nivel de comunicatii in cadrul unei familii de protocoale.
Principalul avantaj al acestor operatii este ca permite transmisia unor
mesaje oricat de lungi, dar prelucrarea informatiei este mai greoaie, timpul de
transmisie fiind marit substantial.
Tehnica de transfer a informatiilor pe Internet difera in mod fundamental
de alte tipuri de comunicatii. Intre sursa informatiior si destinatia acestora nu se
stabileste o cale unica, stabila si predeterminata. Interconectarea calculatoarelor
permite ca acestea sa imparta intre ele legaturile de comunicatie, astfel incat
calea pe care o urmeaza mesajele sa se schimbe in permanenta. Fiecare pachet
de informatie se strecoara pe propriul sau drum incercand rutarea pe tronsoane
cat mai libere. Din loc in loc, la anumite gateway-uri, se realizeaza o regrupare a
mesajelor aflate in dependenta ( temporala sau cauzala ) , dupa care transferul
este continuat catre destinatie. Aceasta tehnica se numeste comutare de
pachete.

10.3.2

Controlul erorilor.

Tehnicile de transfer de date prin Internet presupun deci o serie de


operatii destul de complexe in care se pot strecura diferite erori. Aceste erori pot
fi de doua feluri. Datele pot fi corupte sau pierdute. Procedurile de control al
erorilor pot fi foarte sofisticate. Pentru o relativa siguranta a controlului se
obisnuieste ca destinatia sa trimita emitatorului un mesaj de confirmare a primirii,
ACK. Daca acest mesaj nu este transmis intr-un interval timeout de timp, atunci
mesajul este considerat pierdut.
Verificare integritatii mesajului se realizeaza prin mai multe operatii
sume de control ( checksum )
biti de paritate
control de paritate incrucisat
coduri ciclice polinomiale

99

Rutarea
In momentul in care un pachet de informatie soseste intr-un nod de retea, intr-un
host sau gateway, apar patru posibilitati:
1. Host-ul de destinatie sa fie direct conectat la nod sau este in aceeasi
retea ethernet. Pachetul va fi trimis direct la destinatie.
2. Pachetul sosit contine adresa urmatorului nod, ceea ce se numeste
rutare sursa. Calea pe care o urmeaza pachetul este predefinita si
procedeul este utilizat in retele token-ring sau de catre administratori
pentru teste.
3. Nodul curent cunoaste ruta pe care pachetul trebuie sa o parcurga,
pentru ca se cunoaste adresa sursei.
4. Nici una din situatiile precedente nu se intalneste. In acest caz
trebuiesc luate decizii in nodul curent. Acest caz este cel mai frecvent
intalnit si de aici decurg patru optiuni:
4.1.
4.2.

4.3.

4.4.

10.4

Rutare statica : decizia este luata pe baza unor informatii


precalculate
Rutare dinamica izolata: decizia se ia in functie de
incarcarea momentana a retelei locale. Analiza se face pe
baza fluxului de informatie prin nodul respectiv
Rutare dinamica centralizata: decizia se ia pe baza
informatiilor la nivel general despre situatia retelei si poate fi
folosita numai daca host-urile care compun reteaua transmit
un raport referitor la starea lor continuu catre nod
Rutare dinamica distribuita: decizia este luatape baza
analizei locale si globale . Odata ce un gateway obtine o
informatie globala isi schimba automat informatiile de stare.

Familia de protocoale TCP/IP

100

TCP/IP a aparut in mediile Unix ca o extensie UUCP ( Unix to Unix Copy)


la sfarsitul anilor 70. In jurul anului 1968 in SUA se formeaza ARPA ( Advanced
Defence Projects Agency ) ce avea printre obiective crearea unei ARPANET
care sa lege intre ele diferite institutii universitare, militare si centre de cercetare.
In Septembrie 1980 ARPA/DARPA a lansat un proiect pentru a dezvolta
familia de protocoale TCP/IP. Sistemul de operare a fost implementat la Berkeley
University si lansat in functiune in toamna lui 1983. Din acel moment retelele
locale tip Ethernet au luat o mare amploare iar dezvoltarea lor a fost foarte
rapida. Impreuna cu acest sistem a fost pus la punct un sistem de socluri (
socket ), sistem utilizat de majoritatea aplicatiilor de retea, inclusiv retele Unix
sau Windows, Windows NT.
Avantaje ale familiei de protocoale TCP/IP:
este independenta de vanzator;
nu este protejata prin copyright;
este utilizabila pe orice tip de calculator;
se poate utiliza in retele de orice tip: LAN, WAN sau MAN;
are un mare numar de utilizatori;
Practic toate calculatoarele conectate la Internet folosesc familia de protocoale
TCP/IP.

10.4.2 Structura TCP/IP


Familia TCP/IP are o parte relativ stabila in cadrul nivelelor retea si
transport. Nivelul legaturilor de date este controlat mai mult de driver-ele placilor
de retea si de cele ale retelelor iar nivelul aplicatiilor este foarte dinamic, tot
timpul aparand aplicatii noi construite pe baza protocolalelor TCP/IP. Vom
explica mai jos in ordinea nivelelor functionarea TCP/IP.
- Nivelul legaturii de date
Tendinta actuala alegaturii de date o reprezinta inlocuirea legaturilor mai
vechi, lente, cu altele mai noi , mult mai rapide. In acelasi timp, o buna parte a
legaturilor raman cele initiale, functionand la viteze scazute dar fiind prezente
peste tot si probabil ca vor mai rezista inca multa vreme. Este deci foarte posibil
sa intalnim alaturat linii telefonice inchiriate la 57.6 Kbs si retele de fibre optice la
1.544MBs. Marea majoritate a sistemelor ce utilizeaza TCP/IP sunt retele
Ethernet lucrand la viteze mici, sub 10Mbs, in general. Exista insa si retele fast
ethernet cu viteze de pana la 100 MB/s sau retele token ring. Se pot realiza de
asemenea retele prin interfata seriala, tip RS 232 la viteze de pana la 19200b/s,
legaturi asincrone prin SLIP (Serial Line Internet Protocol ) sau PPP ( Point to
Point Protocol), care permite legarea atat pe legaturi seriale asincrone, cat si pe
101

legaturi seriale sincrone. In afara acestor legaturi fizice exista o multitudine de


variante wireless, prin unde radio, satelit sau laseri.

A. Nivelul retea IP
IP asigura transmisia unor pachete prin intermediul unor adrese unice, specifice
fiecarui nod, numite adrese Internet. Caracteristica esentiala a IP este ca
trateaza fiecare pachet ca pe o entitate separata, fara legatura cu alte pachete.
Entitatile de transmisie se numesc datagrame IP iar componenta IP este
intermediarul intre cadrele de la nivelul legaturii de date si mesajele nivelului
transport.
Dezavantajele IP la nivel de retea sunt reprezentate de faptul ca
realizeaza livrarea datelor utilizand un serviciu fara conexiune. Acest nivel
considera fiecare datagrame ca fiind independenta, asocierile dintre diferite
pachete fiind tratate la nivelele superioare. Nivelul IP este considerat nefiabil
deoarece el nu garanteaza faptul ca datagramele ajung sau nu la destinatie si
nici daca continutul lor este corect. In consecinta, verificarea completa a
corectitudinii datelor cade in sarcina nivelelor superioare. Totusi nivelul IP
calculeaza is verifica o suma de control a propriilor sale antete, care contin
printre altele, adresa calculatorului sursa si a celui destinatie pentru a asigura
propria corectitudine de lucru.
Daca un antet IP este gasit eronat, intregul pachet va fi anulat, cu
presupunerea ca nivelul urmator va sesiza eroarea si va transmite pachetul din
nou.
Nivelul IP este nivelul responsabil cu rutarea pachetelor in Internet, si de
asemenea este responsabil cu eventuala fragmentare a datelor. De exemplu,
daca un gateway primeste spre transmitere un pachet care este prea mare
pentru urmatoarea retea de parcurs, depaseste valoarea MTU a retelei, nivelul IP
este acela care imparte datagrama in fragmente si le transmite ca datagrame
independente.
Nivelul IP ofera o forma rudimentara de control al fluxului de date. Daca
pachetele ajung la destinatie intr-un ritm prea rapid si o parte din ele trebuiesc
anulate, modulul IP ransmite un mesaj ICMP ( Internet Control Message
Protocol) catre sursa originala, cu informatia ca datele sosesc prea repede.
ICMP este implementat la nivelul sistemului de operare. El furnizeaza mesaje de
eroare si control pentru IP. Principalele lui functii sunt:
testeaza accesibilitatea la un nod al retelei;
raporteaza problemele legate de transmisia datelor;
sincronizeaza ceasurile intre nodurile retelei;
obtine adresele Internet si ale mastilor de retea;

102

In general ICMP transmite un mesaj catre IP in una din urmatoarele


situatii:
cand un pachet nu ajunge la destinatie;
cand un host/gateway nu poate trimite mai departe un pachet;
cand un gateway poate determina un host sa-si redirectioneza traficul pe o
ruta mai scurta;

B. Nivelul transport UDP si TCP


Acest nivel se refera la serviciile UDP sau TCP. User Datagram Protocol,
UDP reprezinta o modalitate de transfer nefiabil, dar cu mare viteza de
transmisie. Faptul ca este nefiabil implica doua aspecte:
a. nu se asigura certitudinea livrarii;
b. nu exista mecansime care sa detecteze pierderea sau duplicarea
pachetului;
TCP ( Transmission Control Protocol ) asigura transferul fiabil al datelor
intre sursa si destinatie. El asigura integritatea datelor transmise, mecanisme de
protectie la pierderea sau duplicarea pachetelor, pastrarea numarului de
secventa. Dimensiunea mesajelor nu este limitata. Viteza de transfer este mai
redusa, pentru ca software-ul de protocol face o serie de verificari pe care UDP
nu le face. Principalele caracteristici ale TCP sunt:
transferul de date se realizeaza in flux continuu, prin impachetarea in
segmente transmise succesiv in retea;
se asigura siguranta transmisiei, prin recuperatea pachetelor transmise cu
erori, piedute, duplicate sau cu numar de secventa eronat. Este stabilit un
interval maxim de timp, time-out, in care ACK-ul de la destinatie trebuie sa
ajunga inapoi la sursa, altfel pachetul este considerat pierdut si retransmis;
se asigura controlul fluxului de dateastfel: la primirea unui ACK se indica
intervalul in care se poate efectua o noua transmisie dupa ultimul segment
receptionat corect;
realizarea multiplexarii permite ca mai multe procese sa fie rulate simultan,
ceea ce inseamna ca la interfata fizica se poate lucra in mai multe moduri in
paralel;
exista un control al conexiunii, numit circuit virtual, ce functioneaza similar cu
o conexiune telefonica. Pentru stabilirea acestui circuit virtual se realizeaza o
negociere intre sursa si destinatie.
Se poate acum face o scurta comparatie intre protocoalele descrise mai sus:
Protocol
Orientare
conexiune
Limitarea lungimii
mesaj

IP
nu

UDP
nu

TCP
da

da

da

nu
103

Checksum
Raspuns la validare
Timeout si
retransmitere
Detectare duplicare
Secventiere
Control flux de date

nu
nu
nu

da
nu
nu

da
da
da

nu
nu
nu

nu
nu
nu

da
da
da

Se observa ca TCP este cel mai complex dintre cele trei protocoale,
avand caracteristici specializate mult mai vaste decat IP sau UDP. El se ocupa
de validarea datelor, siguranta transferului, raspunsuri la validare, tehnici timeout sau controlul fluxului.
UDP ofera numai doua facilitati suplimentare fata de IP: permite scrierea
unor numere de porturi si realizeaza o suma de control pentru verificarea
integritatii unei datagrame UDP.
10.5 Porturi de comunicatii
Putem defini un port al unei aplicatii ca fiind un capat al unui canal de
comunicatii.O aceeasi interfata de retea poate fi folosita simultan de catre mai
multe aplicatii, fiecare ditre acestea avand alocat cate un port. In acest mod,
pachetele receptionate la nivel fizic vor fi distribuite catre aplicatia careia ii sunt
destinate. Portuile sunt reprezentate de numere intregui pe 16 biti. O parte dintre
aceste porturi sunt rezervate aplicatiilor particulare ale sistemului de operare sau
ale pachetului TCP/IP: FTP 21, timeserver 37, TFTP 69, gophef 70, finger 79,
login 513, talk 517.
10.5.1 Aplicatii
Puterea pachetului TCP/IP consta exact in numarul mare de aplicatii ce pot fi
dezvoltate, indiferent de sistemul de operare. Lista acestor aplicatii este extrem
de vasta, ea imbogatindu-se permanent cu noi si noi aplicatii.
FTP ( File Transfer Protocol ) este un program utilizat pentru a transfera fisiere
de pe un calculator pe altul Ofera un set complet de comenzi interne pentru
transferul fisierelor: pe host-ul local sau pe unul aflat la distanta. De asemenea
se ofera o serie de optiuni precum: autentificarea utilizatorului, conversia datelor,
listarea continutului directoarelor. Se utilizeaza protocoale TCP in urma carora
utilizatorul este interogat asupra drepturilor sale ( nume, parola ) de catre srever
iar datele pot fi transferate in ambele directii. FTP poate transfera fisiere binare
sau text.
104

TFTP ( Trivial FTP ) este un protocol mai simplu decat FTP. El permite trensferul
fisierului intre client si server dar nu permite autentificarea utilizatorului, listarea
continutului directoarelor sau schimbarea directorului curent. El foloseste
serviciile UDP de pe nivelul transport.
TELNET permite deschiderea unei sesiuni pe terminal pentru conectarea la un
sistem aflat la distanta. In momentul realizarii conexiunii, Telnet-ul transfera
caracterele tastate catre server-ul indepartat. Ca si FTP, Telnet utilizeaza
protocoale TCP.
SMTP ( Simple mail transfer protocol ) reprezinta cel mai simplu protocol de
transfer a postei electroniceintre hosturi diferite.
RCP, Rlogin la origine comenzi operationale in retelele Unix, ulterior fiind
integrate si in alte tipuri de retele. RCP este analogul FTP, permitand copierea
unor fisiere iar Rlogin analogul Telnet, deschizabd o sesiune de lucru pe un
terminal indepartat.
POP ( Post Office Protocol ) este un serviciu de manipulare a postei electronice
pe masini client non- Unix.
NFS ( Network File System ) este un serviciu prin intermediul caruia mai multe
masinilegate intr-o retea locala isi pun la dispozitie in comun sistemele de fisiere,
acestea fiind vazute de catre utilizator ca un tot unitar, fiind gestionate ca o unica
baza de date.
10.6. Adrese Internet
Adresele Internet reprezinta cheia navigarii si utilizarii Internetului. In mod
normal, fiecare server conectat la Internet are o adresa a sa unica. Vom vedea
ce tipuri de adrese se pot folosi. Pentru accesarea unei anumite adrese nu exista
un server general, supra-serverul, ci actiunea se petrece la nivel inferior prin
distribuirea deciziilor si partajarea informatiilor.
Pentru evitarea conflictelor de adresare, hosturi sau servere care sa aiba
aceleasi adrese exista mai multe solutii, puse la punct prin continua monitorizare
a Internetului. Reamintim aici rolul unor organizatii gen ISOC sau IAB care
incearca unificarea tehnologiei schimbului de informatie la nivel mondial.
La inceputul aparitiei Internetului existau mai multe tipuri de adrese Internet,
dar majoritatea lor nu s-au pastrat. La ora actuala exista doua tipuri de
specificare a unei adrese Internet:
a. Prin siruri de numere specificarea numerica;
b. Prin siruri de nume specificarea de domenii;
Desi ambele figureaza ca si adrese Internet, vom conveni asupra urmatoarei
conventii de denumire:
105

- Adrese IP pentru specificarea numerica ( pachetele IP retin aceste


adrese numerice )
Adrese Internet pentru specificarea prin nume de domenii.

10.6.4.

Adrese IP. Clase de adrese

Adresa IP folosita de pachetul TCP/IP este un numar intreg si pozitiv,


reprezentat pe 32 de biti, avand un numar maxim de posibilitati de 2 32 numere
diferite.

Fig 3.12 Structura unei adrese IP


La ora actuala exista 4 clase de adrese : A, B, C, D. Dintre cele 4 clase, ultima
este pastrata libera si este nefolosita. Cei 32 de biti care constituie totalul
numarului de identificare sunt repartizati in fiecare categorie separat, in functie
de clasa adresei.
Structura claselor A, B, C de adrese este prezentata mai jos:

Fig.3.13 Structura claselor de adrese

106

In acelasi mod adresele de clasa D incep ca prima combinatie de biti 0111,


ceilalti 28 de biti fiind rezervati.
Se poate observa ca pentru fiecare tip de clasa de adresa exista un numar limita
de retele si un numar finit de hosturi in fiecare retea. Pentru fiecare clasa aceste
limitari ar fi:
Clasa A : 27 retele a cate 2 24-1 hosturi fiecare
Clasa B : 214 retele a cate 2 16-1 hosturi fiecare
Clasa C : 221 retele a cate 2 8-1 hosturi fiecare
Aceste limitari sunt suficiente pentru dezvoltarea actuala a Internetului,
dar pe viitor vor deveni insuficiente. Peste cativa ani aceste limitarui vor trebui
rezolvate, datorinda expansiunii Internetului si realizarii transmisiilor mass-media
tot pe canale Internet. O varianta de rezolvare a problemei este de a modifica
structurile de pe 32 de biti pe 48 de biti, odata cu scrierea unui nou set de
protocoale TCP/IP.
Organismul care atribuie grupele de retele sau clasele de retele este NIC (
Network Information Center ). Acestia atribuie numai clasa de adresa si campul
retea, campurile subretea si host fiind gestionate de administratorul retelei.
Atribuirea clasei de retea se face in functie de marimea si specificul retelei . Cele
de clasa A au fost preferate in primii ani ai dezvoltarii Internet, astazi, fiind foarte
greu atribuite de catre NIC.
Majoritatea adreselor atribuite in ziua de azi sunt adrese tip C, iar daca o
adresa nu este suficienta se atribuie mai multe adrese de acest tip.
Recunoasterea unei asemenea adrese este destul de simpla, daca se obtine
reprezentarea ei externa, de genul: 193.226.55.12 O asemenea adresa se poate
scrie in binar ca fiind:
110 000011110001000101000 00100101
si deci este de clasa C. Adresele sub forma esterna la care primul numar este
mai mic decat 127 sunt adrese clasa A, cele intre 128 si 191 apartin clasei B,
intre 192 si 223 apartin clasei C, iar 224-255 clasei D.
10.6.4.

Subretele si masti de retea

In cazul in care adresele se repartizeaza uniform fiecare retea primeste o


adresa numerica IP, ceea ce duce la crearea unor tabele de rutare extrem de
vaste, presupunand un efort destul de mare in ceea ce priveste operatiile din
cadrul protocoalelor. Se constata practic faptul ca adresarea prin Internet a fost
gandita pentru un numar relativ mic de retele, fara sa se ia in considerare
proliferarea retelelor LAN. Da aceea, solutia adoptata mult mai tarziu a constat in
divizarea retelelor globale in sub-retele, care la randul lor sa se divida in zub-

107

zone cu alte subretele sau hosturi. In acest caz rutarea este distribuita pe mai
multe servere, fiecare avand in subordine un numar mai mic de adrese.
In cazul in care apar tot mai multe subretele ale unei singure retele este
destul de greu de creat diferenta intre un host al unei subretele si subreteaua
imediat urmatoare. De aceea in asemenea cazuri se construiesc asa numitele
masti de retea. Daca presupunem o adresa de clasa C oarecare 200. 200.18.xxx
, hosturile si subretelele care se includ in aceasta retea pot fi gestionati de catre
administratorul retelei. Acesta poate construi o masca de retea punand bitii
corespunzatori clasei, retelei si subretelei la valoarea 1 si bitii corespunzatori
campurilor host la valoarea 0. In acest caz subreteaua respectiva va putea fi mai
usor identificata iar masca va fi in scriere externa 255.255.255.192.
10.6.3.

Adrese speciale

Nu toate combinatiile rezultate in IP pot fi considerate ca adrese externe.


De exemplu, pentru orice host adresa
127.0.0.1
desemneaza hostul in sine. Interfata de retea foloseste aceasta adresare pentru
a-si trimite mesaje in cadrul testarii ierarhiei in retea sau a protocoalelor de
conexiune.
Exista de asemenea adrese de transfer general sau de broadcast: o
asemenea adresa se poate obtine punand in campul de adresa toti bitii pe
valoarea 1 . rezultatul acestei adresari este ca hostul va trimite un mesaj la toate
hosturile din subretelele conectate in mod direct la acel server.
Daca toti bitii din adresa de host sunt pe valoarea 0, se va trimite un
mesaj la toate hosturile din subreteaua respectiva. O cerere lansata de adresa
200.200.10.0 va fi deci transmisa la toate hosturile intre 200.200.10.1 si
200.200.10.254, char daca aceste pozitii sunt sau nu ocupate cu hosturi reale.
Corespondenta adrese IP hosturi este foarte simpla. In general unui host i
se atribuie o anumita adresa IP. Exista insa host-uri care au mai multe adresa IP,
deci se pot accesa prin mai multe cai. In asemenea cazuri unui host i se atribuie
atatea adrese IP cate placi de retea are inglobate in el hostul respectiv.
Asemenea hosturi pot fi nodurile de retea sau diversele ramificatii ale retelelor.
10.6.4.

Adresarea pe domenii. Servere de domenii

Adresarea prin specificarea de domenii este un pas inainte fata de adresarea


in forma IP, datorita faptului ca utilizatorul are in fata o forma mai comoda, mai
sugestiva si mai elastica de adresare.Corespondenta intre specificarea de
subdomenii si adresele IP este realizata de catre protocolul de aplicatie DNS (
Domain Name Server )

108

Acest sistem de adresare este similar intr-o buna masura celui postal. Spre
exemplu, adresa Internet a departamentului de Masuri Electrice este:
www.electro.masuri.pub.ro
ceea ce inseamna ca aflate pe server-ul electro (server de domeniu, de la
denumirea facultatii) sunt incluse in subdomeniul masuri ( de la denumirea
departamentului) din subdomeniul pub ( Universitatea Politehnica Bucuresti )din
subdomeniul ro ( Romania).
Se poate observa ierarhizarea acestor subdomenii in cadrul domeniilor, de
la cel particular in stanga la cel mai general in dreapta. Modul lor de organizare
tine de competentele administratorului respectivului domeniu. Astfel, reteaua
educationala din Romania, RoEduNet a decis ca domeniul alocat Politehnicii din
Bucuresti sa poarte numele de pub, administratorul pub a decis de comun acord
Facultatea de Electrotehnica asupra subdomeniului sau, electro, s.a.m.d. In
general adresele Internet din afara Statelor Unite au la sfarsit specificata tara de
apartenenta, sub forma unui cod de doua litere .
Adresele generate in SUA au un domeniu bine precizat de obicei, deci la pozitia
cea mai din dreapta va fi un grup de litere ce nu va indica tara ci tipul domeniului:
Com Comercial
Edu Institutii, Educational
Gov- Institutii guvernamentale
Int Institutii Internationale
Mil Institutii militare
Net resurse Internet
Org- organizatii, neguvernamentale, non-profit, etc.

109

TENDINE MODERNE N REALIZAREA


SISTEMELOR DE ACHIZIIE A DATELOR - SAD
11.1. STRUCTURI CARE FOLOSESC INSTRUMENTE DE MSURARE
Necesitatea tot mai stringent de cretere a capacitii de msurare,
testare i control a produciei, a impus crearea unei noi generaii de
echipamente destinate sistemelor automate de testare i de achiziie a datelor.
Utilizarea unui nou sistem de testare avnd la baz un multimetru digital
performant, DMM, i un sistem de comutare/multiplexare a devenit o tendin
din ce n ce mai evident n ultima perioad, 3-4 ani, mai ales n cazul
proiectelor caracterizate prin:
- numrul mare de canale de msurare ale sistemului;
- o mare varietate a tipului semnalelor de intrare;
- precizie mare de msurare;
- creterea vitezei de transfer a datelor spre unitatea de calcul.
Structur de tip:
Multimetru Digital performant cu Sistem
de Multiplexare (DMM/Switching System)
Prima generatie DMM/Switching System
Iniial, proiectanii unor astfel de sisteme au ncercat utilizarea a dou
echipamente diferite, unul de tip DMM i unul de tip sistem de
comutare/multiplexare (Switching System), fiecare avnd structuri i moduri de
funcionare independente.
Munca de proiectare i efortul de integrare constituiau etape dificile, mai
ales atunci cnd specificaiile de realizare impuneau performane deosebite
privind modul de realizare a msurrilor i a prelucrrii datelor achiziionate.
A doua generaie DMM/Switching System
Cerinele tot mai mari privind creterea preciziei de msurare, a vitezei de
achiziie a datelor, a posibilitii de a stoca datele achiziionate, inclusiv cele
prelucrate local la nivelul Echipamentelor de testare automat (Automated
110

Test Equipment - ATE) i a celor de achiziie a datelor (SAD) a condus la


apariia celei de a doua generaii de echipamente de tip DMM/Switching
System. Aceasta este caracterizat de o structur care include multimetre
digitale prevzute cu unul sau dou sloturi pentru o cartel de tip matrice de
comutare sau multiplexor. Se remarc n acest moment pe piaa mondial
produsele firmelor Keithley i Fluke din SUA.
Aceast nou generaie de echipamente, prezent pe pia, ofer
utilizatorilor:
foarte bun integrare a funciilor de multimetru;
sistem de comutare pentru un numr de 10 sau maxim 20 de canale;
Totui, prin comparaie cu dimensiunile atinse de structurile specifice
sistemelor de achiziie a datelor bazate pe PC i interfee de proces n ceea
ce privete numrul de canale i viteza de achiziie, utilizarea generaiei a
doua de DMM/Switching Systems este limitat datorit numrului restrns
de canale de msurare.
A treia generaie DMM/Switching System
Acesta generatie a dus la:
creterea semnificativ a numrului de canale de msurare
integrarea sistemului de comutare/multiplexare ntr-un spaiu ct
mai restrns.
Primul pas n dezvoltarea acestei soluii a fost fcut de firma KEITHLEY
Instruments, SUA, prin lansarea primului produs din noua serie Integra, modelul
2700.
Modelul 2700 (maxim 80 canale), a constituit punctul de lansare a noii
generaii de sisteme, iar noul sistem KEITHLEY Integra 2750 integreaza ntr-un
singur produs funciile realizate de:
DMM performant;
structuri de comutare/multiplexare - pentru 200 canale de msur;
faciliti de control a sistemului;

111

Noua generaie de echipamente este, de asemenea, conectabil la un PC


pentru integrare n soluiile - Echipamentelor de Testare Automat (ATE).
Implementarea unor funcii de prelucrare la nivelul echipamentului elimin o
parte din prelucrrile primare la nivelul PC, micornd timpul de prelucrare i
interpretare a datelor la nivelul sistemului ATE sau a celui de achiziie i de
prelucrare a datelor.
Exist un numr de cerine comune care se refer la precizia msurrilor,
viteza de achiziie mare, numrul extins de mrimi msurate i compatibilitatea
cu alte instrumente.
11.2. TEHNOLOGII INTERNET
DATELOR EXPERIMENTALE

ACHIZIIA I

PRELUCRAREA

Protocoale de comunicatii pe Internet


Un protocol de comunicatii este un set de reguli si conventii ce se stabilesc
intre participantii la o comunicatie in vederea bunei desfasurari a acesteia;
Prezentarea familiilor de protocoale OSI ( Open System Interconnection).
Acestea au 7 nivele de comunicatii:
nivel fizic; ( physical layer ) conexiuni mecanice si electronice;
nivel de legatura de date; ( data link layer) fixeaza o transmisie fara erori in
jurul unei linii de comunicatii;
nivel retea; ( network layer ) fixeaza si controleaza fluxul de informatii intre
capetele retelei.
nivel transport; ( transport layer )
nivel sesiune; ( session layer ) gestioneaza dialogul intre aplicatii sau
utilizatori
nivel prezentare; ( presentation layer ) sintaxe comune intre aplicatii si
utilizatori ;
nivel aplicatie; ( application layer ) aplicatii comune la nivel utilizator
TCP ( Transmission Control Protocol ) asigura transferul fiabil al datelor intre
sursa si destinatie;
FTP ( File Transfer Protocol ) este un program utilizat pentru a transfera
fisiere de pe un calculator pe altul;

112

11.2.1. Soluii bazate pe module de interfa


11.2.1.1. Soluii noi pentru arhitectura sistemelor de achiziie de date
NECESITATEA INTEGRARII SUPORTULUI HARDWARE SI SOFTWARE

Structura clasic a unui SAD a rmas n lumea aplicaiilor particulare


rigide. Integrarea unui SAD presupune colaborarea cu:
productorul de hardware, pentru procurarea placii sau a structurii de
baz pentru unitatea de calcul;
cu dezvoltatorul de software destinat acestei categorii de aplicaii;
programatorul, care va trebui s implementeze un program specific,
pe echipamentul dedicat, pentru a rezolva o aplicaie particular.
Aceast metodologie de integrare a sistemului SAD necesit
existena unor conexiuni ntre productori, lucru ce nu asigur un
timp de rspuns bun; schimbul de informaii dintre productorii de
hardware i software i programator este de multe ori dificil de
realizat i are implicaii negative asupra realizrii obiectivului final.
Tendina actual de globalizare a transferului de informaii, sub form de
date i/sau imagini, impune o noua soluie care folosete experiena i
cunotinele legate de realizarea unui SAD. Aceast soluie realizeaz:
INTEGRAREA SUPORTULUI SOFTWARE I A SUPORTULUI HARDWARE NTR-UN
SINGUR PACHET, OFERINDU-SE UTILIZATORULUI UN ECHIPAMENT COMPLET DE
ACHIZIIE DE DATE.

11.2.1.2. Instrumente de achiziie de date bazate pe web


Una dintre ultimele soluii de SAD ofer integrarea la nivelul unui singur
produs a trei componente (hardware, software i aplicaie). Astfel, n acest
produs se mpacheteaz, ntr-o singur resurs hardware:
-

sistemul de operare n reea


browser-ul web
elemente necesare pentru interconectarea dispozitivului electronic la
o reea Internet sau la o reea local Ethernet.
Salt important n dezvoltarea sistemelor de achiziie a datelor
Aplicaiile de achiziie a datelor bazate pe reele Internet i reele web,

WSAD, introduc tehnologia Internet la nivelul structurii unui echipament destinat


113

achiziiei de date (fig 11.1). n acest caz apar dou noi componente: sistemul
de operare n reea i browser-ul web, care ofer unui WSAD adresabilitate
imediat la nivelul reelei Internet sau Ethernet. Acest nou produs WSAD,
disponibil la nivelul unei reele, constituie o soluie deosebit de performant
pentru realizarea noilor structuri informatice ale sistemelor industriale de testare
i automatizare.

Fig. 11.1. Structur general pentru un echipament din familia WSAD


Un prim produs din categoria WSAD a fost lansat pe pia de firma
Capital Equipment Corporation, CEC, din SUA. Aceasta a dezvoltat un SAD, n
colaborare cu firma NetSilicon, SUA, productor de procesoare specializate,
prin includerea unei platforme software, integrate la nivel hardware, sub forma a
dou produse: NET i Works networking platform. Construind pe seama acestei
soluii o structur integrat care include server-ul web, CEC a creat un
echipament de achiziia a datelor numit webDAQ/100.
Echipamentul webDAQ/100 ofer utilizatorilor un instrument pentru
achiziia datelor bazat pe Internet, care:
- nu necesit dezvoltare de drivere la nivelul interfeei hardware;
- nu ridic probleme privind sistemul de operare de timp real i limbajul de
programare;

114

- i este alocat o adres de Internet (adres IP) cu o securitate normal


incluznd firewalls, reea privat Internet-VPN i alte sisteme de acces;
- poate fi accesat de la un calculator cu conexiune la reea i un browser
web;
- au propriul server web i interfa de proces;
11.2.1.3. Avantajele soluiei WSAD
Produsul de tip WSAD ofer n domeniul sistemelor de achiziie a datelor
o soluie de tip conecteaz-l, pornete-l.
Un sistem de tip WSAD elimin operaiile de instalare i configurare
software a resurselor hardware. Reeaua Internet asigur un loc de ntlnire
extrem de accesibil tuturor aplicaiilor i nltur n mod esenial orice fel de
problem privind locul de amplasare al echipamentului i a relaiei sale n raport
cu utilizatorul. Dnd fiecrui sistem WSAD propria adres de IP, conectarea
utilizatorilor la resursele sale depinde numai de existena unui browser web i
de o conexiune adecvat la reeaua Internet.
Echipamentul webDAQ/100 ofer beneficiarului:
libertatea s foloseasc aproape orice browser, Netscape, Explorer
etc.
orice sistem de operare, Windows 2000, XP, Linux sau Unix.
Deoarece procesorul NetSilicon folosete limbajul Java-script, se
poate folosi pentru comunicare orice standard, incluznd HTTP (
Hyper Text Transfer Protocol ), FTP ( File Transfer Protocol ) sau email.
CONECTAREA LA INTERNET FURNIZEAZ MEDIUL PERFECT
PENTRU UN SISTEM DESTINAT ACHIZIIEI DE DATE.
Efortul realizatorului sau integratorului de aplicaii este sensibil redus
deoarece:
115

echipamentul WSAD are un server ncorporat

funcioneaz n reele internaionale i nu necesit un cod sau


software pentru configurarea i instalarea echipamentului.

Implementarea acestei structuri la nivelul platformei industriale


conduce la cretere capacitii sistemului de achiziie a datelor i la
optimizarea modalitilor prin care datele sunt achiziionate, colectate,
transferate, prelucrate i utilizate n interiorul sau exteriorul acesteia.
Pentru configurarea unui echipament WSAD sunt avute n vedere
urmtoarele elemente:
- dimensiunea memoriei. Aceasta poate avea valori de la 4MB pn la
64/128 MB. Chiar n cazul unei memorii a UC de dimensiune mic, 4MB,
aplicaia de achiziie de date pentru aceste echipamente nu necesit, n
general, un transfer continuu de date ctre un calculator. O memorie mare, 64
MB sau 128 MB, se utilizeaz cnd fenomenele care vor fi studiate sunt rapide
i neperiodice, iar timpul de transfer a datelor ctre un alt sistem de calcul este
mare. n afara necesitii unui software extins i a abilitii de a expune
msurtorile printr-un program separat (Excel sau un server FTP), cu o
memorie 4 MB se pot rezolva uor toate cerinele impuse unui SAD. Serverul
web incorporat permite, de asemenea, transmiterea de date prin e-mail, date
care pot fi stocate oriunde este necesar. n orice caz, dac se dorete
extinderea memoriei la 128 MB acest lucru se poate realiza foarte simplu.
- viteza de eantionare. Viteza de eantionare local a datelor poate
avea valori, n cazul unui echipament de tip webDAQ/100, de pn la 500 kHz
pentru 32 canale de intrare. Soluia WSAD necesit adaptarea vitezei de
achiziie pentru fiecare canal de intrare. n funcie de aplicaii, viteza poate fi
sau nu un criteriu de alegere a unui sistem WSAD. De exemplu, citirea unor

116

temperaturii necesit viteze de eantionare mai mari de 1 KHz i mai ales o


tratare individual a fiecrui canal.
11.2.2. Soluii bazate pe instrumentaie cu interfa Ethernet
11.2.2.1. Consideraii generale
n cadrul primelor ncercri de realizare a SISTEMELOR DE MSURARE
I CONTROL DISTRIBUITE, inginerii au ntmpinat dificulti semnificative.
Modulele pentru achiziia datelor, sistemele externe de tip SAD i instrumentele
emulate cu diverse module montate ntr-un rack extern microcalculatorului au
fost amplasate relativ aproape de sistemele computerizate la care erau
conectate, asemenea senzorilor i surselor de semnal care trebuiau
monitorizate. Soluiile tipice de achiziie a datelor au pornit de la un prim
standard industrial adoptat n 1986 care prevedea o rezoluie de 12 bii i
oferea rezoluii de msurare limitate. n prezent, chiar dac se pot aborda,
relativ uor, module de conversie a semnalelor cu 16 bii rezoluie, soluiile
rezultate pot fi uneori foarte scumpe, iar eficiena produciei sczut.
Intreprinderile, birourile i, n general, toate procesele au devenit
conectabile prin intermediul reelelor locale i a Internetului care promite
utilizatorului distan virtual nelimitat.

Conectarea instrumentaiei de

msurare existent la reeaua unei entiti economice, utiliznd module de


conversie RS-232 sau GPIB la Ethernet, poate prea o soluie evident, dar i
aceast abordare are, la rndul ei, limitri.
Utilizarea convertoarelor de semnal pentru cuplarea la standardul
Ethernet a instrumentelor reprezint un alt nivel de integrare, dar implic un
pre de cost relativ mare (1000 $/ convertor) pentru fiecare instrument GPIB,
RS-232 sau locaie de testare.

117

n prezent, integrarea unei interfee Ethernet, direct n instrumentaie, se


impune ca o nou arhitectur preferat pentru implementarea unui bus de
comunicaie destinat sistemelor de achiziie a datelor.
11.2.2.2.Tendine actuale n arhitectura PC-urilor
Un stimulent pentru adoptarea soluiilor pentru achiziia datelor bazate pe
instrumente cu faciliti Ethernet integrate il constituie dezvoltrile actuale de la
nivelul soluiilor constructive ale PC-urilor.
Potrivit unor puncte de vedere ale principalilor factori de decizie n
industria calculatoarelor, n viitorul nu prea ndeprtat, PC-urile nu vor mai
conine sloturi de extensie a configuraiei i toate comunicaiile cu sistemul se
vor efectua pe bus-uri externe. Vechile sisteme SAD i arhitecturi PC vor
continua s fie utilizate deoarece n toate sectoarele industriale exist astfel de
sisteme care sunt funcionale. Totui, instalaiile noi vor fi realizate cu noile PCuri.
Principalele soluii pentru a nlocui bus-urile externe actuale (GPIB, tip
paralel, i RS-232, tip serie) sunt:
USB (Universal Serial Bus ) : Viteza de transfer: 12Mbps pentru standardul
1.1. & 480Mb/s pentru USB 2.0;

IEEE-1394 (FireWire)& iLINK: Viteza de transfer: 200 Mbps 1 GBps


Ambele soluii ofer o vitez mare de lucru, dar limiteaz
distana dintre componentele sistemului la aproximativ 15 m
- n acest caz sunt necesare echipamente suplimentare de tip hub pentru
a lega mpreun numeroasele segmente de cablu cu scopul de a se ajunge la
distane mai mari ntre echipamente. Numrul total de segmente de cablu care

118

pot fi conectate cu ajutorul hub-urilor este de 127 pentru USB i 63 pentru


FireWire.
O soluie ideal de bus ar trebui s ofere distane mai mari de
comunicare ntre componente, o implementare mai uoar i un cost sczut.
Interfaa Ethernet satisface acum toate aceste necesiti precum i alte nevoi
ale sistemelor de testare i msurare, n cea mai performant manier. Ea este
folosit pe scar foarte mare deoarece este foarte rapid, ieftin i este
capabil de comunicaii la distane mari.
Deoarece interfaa Ethernet a devenit acum un lucru comun n toate
mediile de afaceri, este aproape sigur c n viitorul apropiat PC-urile vor
conine, de asemenea, porturi Ethernet incorporate, ceea ce va avea influen
asupra preului conectrii prin portul Ethernet al unui PC la un alt PC sau
echipament.
11.2.2.3. Sincronizare i control
Un aspect al SAD, strns legat de sistemul de operare pe care ruleaz
aplicaia, este rspunsul acestuia la mecanismele externe de declanare a
achiziiei de date i la alte tipuri de stimuli. Sistemele n care poate fi garantat
un timp maxim de rspuns n raport cu apariia sau declanarea unui eveniment
sunt numite deterministe.
Sistemul de operare Microsoft Windows este un sistem care gestioneaz
mesaje i parcurge o list de evenimente cu un timp de tratare nepredictiv.
Acest lucru nseamn c nu poate fi garantat valoarea timpului de rspuns la o
intrerupere. Astfel, nu este asigurat o mare performan n abordarea
determinist a unui fenomen sau a unui algoritm de tratare n timp real a unei
secvene dintr-un anumit proces.
Pentru acele aplicaii care necesit un timp de rspuns de ordinul
minutelor sau chiar al secundelor, sistemul de operare Microsoft Windows s-ar
putea s funcioneze corect. n cazul aplicaiilor cu secvene bazate pe algoritmi
cu timp critic care ntmpin ntrzieri mari sau imprevizibile, n ceea ce

119

privete durata execuiei sau a timpului de rspuns al sistemului, sistemul de


operare Microsoft Windows poate cdea sau poate bloca execuia aplicaiei.
n mod clasic, soluia de realizare a aplicaiilor destinate controlului n
timp real, cu sistemul de operare Windows, este echiparea plcilor de interfa
interne ale SAD sau sistemelor SAD externe cu un microprocesor propriu intern
al crui hardware sincronizat poate opera independent de unitatea central a
unui PC.
Acest structur devine i mai necesar pentru SAD care ncorporeaz
subsisteme bazate pe interfaa de comunicaie Ethernet, deoarece reelele
nsele sunt, de asemenea, tipic sau puternic nedeterministe.
Folosind interfaa Ethernet blocurile mai mari de date se pot transfera mai
eficient dect cele mai mici. De aceea n structura instrumentelor care folosesc
interfaa de comunicaie Ethernet este de dorit un buffer de memorie cu o
dimensiune mai mare. Prin funcia de stocare local a datelor, specific
echipamentelor de tip data-logger, se pot memora local datele, n mod
autonom, fr a fi nevoie de intervenii frecvente ale PC-ului pentru conectarea
la reea n vederea transferului de date.
De asemenea, sunt necesare o baz de timp i o unitate local de
procesare deoarece, fr sprijinul continuu al unitii centrale de control,
sistemul SAD are un rol mai mare n asigurarea funciilor logice, a celor de
tratare a evenimentelor i a altor funcii de control.
n cazul multor programe, execuia acestora depinde de limite de alarm
preprogramate i semnale analogice cu funcii de trigger, de tip nivel sau pant,
pentru a permite notificarea automat n momente critice.
n sistemele bazate pe interfaa de comunicaii Ethernet, instrumentele
trebuie s-i asume mai mult din funcia de executant sau furnizor pentru
aceste servicii.

120

11.2.2.4. Avantajele standardului Ethernet


A. VITEZA DE COMUNICATIE
Protocoalele de comunicaie implementate de standardul Ethernet din
generaia actual transfer date cu viteze de 10 Mbits/s i 100 Mbits/s. O vitez
de transfer de 100 Mbits/s este aproximativ egal cu 10 Mbytes/s, care este de
10 ori mai rapid dect rata de transfer pe bus-ul GPIB. Sunt dezvoltate i
standarde Ethernet speciale care transmit pn la 1 Gbit/s i 10 Gbits/s. Exist
n prezent informaii preliminare privind unele protocoale pe standardul Ethernet
chiar mai rapide, cu toate c, n acest caz, va fi nevoie de un nou hardware de
interfa.
Viteza maxim de transfer a datelor pentru bus-ul GPIB nu va depi
probabil valoarea de 1 Mbyte/s. O ncercare de a adopta o versiune GPIB mai
rapid nu a fost posibil deoarece productorii i utilizatorii nu au dorit s
renune la robusteea standardului de tip bus GPIB pentru o cretere modest
de vitez.
B.CONEXIUNE SIMPL I CONVENABIL; LUNGIMEA CONEXIUNII
Cablurile, conectorii, sistemele de conectare i alte componente destinate
realizrii unui sistem distribuit sunt deja disponibile i permit legarea prin fire a
componentelor locale sau a celor deprtate ntr-un timp relativ scurt. La nivelul
multor ntreprinderi sunt deja realizate reele locale, astfel nct reelele largi de
instrumente sau SAD distribuite pot fi implementate fr a avea nevoie de
construirea unei infrastructuri de reele complet nou sau foarte diferit.
C. INDEPENDENA PLATFORMELOR
Avnd un sistem de msurare care comunic direct printr-un

port

Ethernet, o mare parte a problemelor privind compatibilitatea sistemului de


interfaare este eliminat. Dac utilizatorul poate conecta hardware-ul SAD la
121

un sistem cu un port Ethernet incorporat, completarea sistemului devine un


exerciiu n dezvoltarea unor programe care pot transmite comenzi i primi date
de la procesul sau fenomenul studiat sau condus.
11.2.2.5.Conectarea direct a calculatorului la instrumentul Ethernet.
O conexiune direct a calculatorului la SAD este cea mai simpl dintre
toate schemele bazate pe interfaa Ethernet i este similar topologiei obinuite
din reelele GPIB sau RS-232. Sunt posibile conectri directe ntre echipamente
pe distane de pn la 100 m (fig. 11.2).

Fig. 11.2. Conectare PC direct la instrumentul Ethernet


11.2.2.6. Conectare PC prin Hub direct la instrumentele Ethernet
Adugarea

unui

hub

structura

sistemului

(fig.11.3)

permite

calculatorului de control al achiziiei s acceseze alte resurse din reeaua


Ethernet n afara celor specifice sistemelor SAD. Distana maxim dintre
echipamente se mrete la 200 m (100 m la i de la hub).

Fig. 11.3. Conectarea PC prin Hub direct la instrumentele Ethernet


122

11.2.2.7. Conectarea PC prin LAN la instrumentele Ethernet


O structur de sistem distribuit geografic ideal pentru o reea SAD
instalat la

Fig. 11.4. PC prin LAN sau Internet la instrumente Ethernet


nivelul unei ntreprinderi este prezentat n figura 11.4. Mai multe sisteme SAD
pot fi distribuite n zone diferite ale unitii de producie sau platformei
industriale pentru colectarea i tranferul datelor, prin reea, la un calculator
central. Distana maxim dintre echipamente este limitat de mrimea reelei.

11.2.2.8. Conectarea PC prin Internet sau FO la instrumentele Ethernet


Prin folosirea Media-convertoarelor semnalul electric al unei conexiuni
UTP traditionale Cat5 este convertit in semnal optic care este apoi transferat
prin Fibra optica single-mode pe distante de zeci de km. In acest fel
perturbatiile aparute intre zona de achizitie si cea de prelucrare sunt practic
eliminate. O data cu scaderea drastica a preturilor din zona transmisiilor pe
fibra optica folosirea acesteia pentru SAD a devenit tot mai intalnita.
O distan nelimitat pentru componentele unui SAD distribuit poate fi
realizat prin folosirea Internetului n locul LAN-ului local (figura 11.4).
Instrumentele cu interfa Ethernet ncorporat pot fi configurate, programate
123

sau interogate de oriunde din lume unde este posibil accesul la Internet.
Canalul de comunicaie va trebui s fie controlat astfel nct s permit accesul
la adresele IP situate n afara reelelor locale
11.2.2.9. Conectarea PC cu interfee Ethernet multiple
Un alt exemplu de topologie, specific reelelor care ncorporeaz
instrumente cu interfa Ethernet, const n folosirea a dou sau mai multe plci
de interfa de reea ntr-un singur PC (fig.11.5). Acest aranjament creeaz o
subreea separat, destinat instrumentelor de msurare conectate direct prin
interfaa Ethernet. Acest tip de reea izoleaz procesul de achiziie a datelor de
celelalte informaii de pe reeaua general a intreprinderii. Astfel, utilizatorii care
nu au nevoie s acceseze datele de la instrumentele de msurare, conectate
direct prin interfaa Ethernet, nu pot comunica cu aceste instrumentele n mod
necontrolat.

Fig. 11.5. PC cu dou interfee de reea Ethernet

124

11.2.2.10. Concluzii
Noua realizare pe plan mondial n domeniul instrumentaiei i al
sistemelor SAD, achiziia datelor bazat pe DMM i interfa de comunicaie
Ethernet, exemplificat prin sistemul KEITHLEY 2700, ca prima realizare din
aceast categorie de echipamente la nivel mondial, deschide posibiliti foarte
interesante n ceea ce privete obinerea unui cost minim privind construirea
unor sisteme SAD distribuite, performante din punct de vedere al preciziei de
msurare. Aceste sisteme pot colecta date de oriunde din lume i pot transfera
rezultatele la un computer central, sau orice alt resurs de calcul desemnat
s comunice cu aceste echipamente. De asemnea, prin utilizarea acestei soluii
pot rezulta beneficii auxiliare precum integritatea msurrii, elasticitatea,
programarea simplificat i platforme de calcul sau calculatoare independente.
ACUM UTILIZATORII ACESTOR SISTEME POT BENEFICIA DE
INSTRUMENTE PERFORMANTE, CU REZOLUII DE MSURARE MARI,
NUMR MARE DE CANALE, EXPANDABILITATE I INTELIGEN LOCAL
N CADRUL SISTEMULUI SAD CARE POATE FI DISTRIBUIT GEOGRAFIC
PE DISTANE MARI, CHIAR LA DIMENSIUNE PLANETAR.

125