1. SISTEME DE MONITORIZARE.

STADIU ACTUAL

1.1. Importanţa sistemelor de monitorizare

Dezvoltarea sistemelor de monitorizarea reprezintă un subiect de mare importanţă atât
pe plan intern cât şi internaţional. Odată cu apariţia şi perfecţionarea sistemelor de
monitorizare au fost înlăturate barierele dintre operator şi sistemul de comandă, dintre lumea
calculatoarelor şi cea a automatelor programabile, dintre tehnologie şi instalaţia de
automatizare. În viitor, se urmăreşte realizarea unui sistem de monitorizare prin integrarea
completă a tuturor aparatelor într-o soluţie unică de automatizare.
Dezvoltarea electronicii şi a informaticii a influenţat puternic dezvoltarea măsurărilor în
sensul creşterii continue a numărului parametrilor măsuraţi şi a calităţii măsurărilor şi odată
cu acestea, apariţia de noi echipamente, având funcţii noi şi complexe, realizate sub formă
modulară, uşor de instalat şi de pus în funcţiune.
În acelaşi timp, dezvoltarea calculatoarelor personale, progresul spectaculos în ceea ce
priveşte viteza de operare ca şi capacitatea de stocare, asociate cu sisteme de operare şi
software din ce în ce mai performante, cu posibilităţi de prelucrare numerică ridicate,
constituie un suport important pentru realizarea de sisteme de monitorizare tot mai
performante.
În paralel, s-au dezvoltat circuite specializate, asociate microprocesoarelor, ce permit
realizarea de sisteme de măsurare şi prelucrare numerică complexă a semnalelor, pentru lucrul
în timp real. Avantajele acestor aparate constau atât în uşurinţa şi flexibilitatea în prelucrarea
diferitelor semnalelor cât şi în posibilitatea de dezvoltare a unor sisteme de monitorizare
eficiente şi complexe, necesare azi în domeniul industrial.
În domeniul echipamentelor, încorporarea prin construcţie a unei inteligenţe proprii,
conferă acestora posibilitatea de a se monitoriza şi autoevalua, putând lua decizii în sensul
optimizării funcţionării sau al protecţiei la avarii, apărând noţiunea de echipamente
inteligente.
Un sistem de monitorizare reprezintă un sistem complex ce realizează o serie de funcţii:
- achiziţionează informaţii din procesul supravegheat;
- transmite datele culese din proces către nivelul central;
- prelucrează informaţiile la nivelul central şi prezintă aceste informaţii operatorului
uman prin intermediul unei interfeţe grafice, în timp real;
- memorează succesiunea evenimentelor, în timp, ceea ce permite o analiză post-avarie;
- prelucrează statistic evenimentele apărute în proces.
Pentru siguranţa informaţiilor vehiculate, necesară atât pentru supraveghere, reglaj şi
comandă, cât şi pentru efectuarea calculelor se impune transmiterea şi prelucrarea datelor cu
respectarea anumitor condiţii. În acest sens, rezoluţii de timp satisfăcătoare pentru memorarea
evenimentelor, protocoale sigure pentru schimbul de informaţie şi coduri de eroare care să
asigure protecţia la transmiterea informaţiilor prin linii de comunicaţii, verificarea
informaţiilor recepţionate, sunt numai câteva dintre cerinţe.

1
 Evoluţia în domeniul microelectronicii a permis realizarea unor dispozitive şi aparate
cu utilizare generală în domeniul prelucrării informaţiei şi al transmisiei datelor, a căror
introducere în tehnica monitorizării prezintă următoarele avantaje:
1. Posibilităţi universale de prelucrare a mărimilor de proces. Utilizarea structurilor
hard şi soft este practic nelimitată, fiind posibilă adaptarea optimă la obiectul protejat fără
modificări constructive ale aparaturii ci numai din program.
2. Capacitatea de prelucrare a unui volum mare de date în timp real. Acest avantaj
permite supravegherea mărimilor electrice – tensiuni şi curenţi – la intervale discrete de timp
de aproximativ 1ms.
3. Capacitatea de memorare a unui volum mare de date. Această calitate permite o
extindere a funcţiilor de monitorizare prin preluarea mărimilor de intrare într-o „fereastră de
timp” în momentul apariţiei defectului, inclusiv prin înregistrarea fenomenelor tranzitorii.
4. Posibilitatea modernizării procesului de producţie. Construcţia modulară a
sistemelor de monitorizare constituite din elemente universal utilizabile (convertoare A/D,
cuploare optice, procesoare aritmetice, circuite de memorare, unităţi centrale) asigură
posibilităţi concrete de creştere a productivităţii la producătorul de sisteme de monitorizare.
Tehnicile moderne de supraveghere a echipamentelor electrice presupun existenţa mai
multor sisteme computerizate „dedicate” pentru fiecare echipament supravegheat şi cuplarea
acestora la un calculator central cu rol de prelucrare, stocare şi transmitere a datelor către un
server instalat într-un punct central (Figura 1.1).

Temperaturi
Curenţi
PC Tensiuni
linie Traductoare Puteri
Monitorizare Microcontroler
Presiuni; Debite
date din proces comunicaţie Conectări
Deconectări
Dilatări; Deplasări
Mărimi de proces
Modem Sistem de achiziţie de date din proces

Modem SERVER

Reţea internă de comunicaţie

spre posturi de lucru

Figura 1.1 Schema bloc a unui sistem de monitorizare

2
 Programele software realizate permit prelucrarea complexă a informaţiilor despre
proces şi realizarea unor studii ample ce evidenţiază direcţiile de evoluţie în timp ale
parametrilor funcţionali caracteristici echipamentelor supravegheate. În acelaşi timp,
programele care gestionează comunicaţiile întregului sistem de monitorizare trebuie să
asigure anumite facilităţi, cum ar fi:
- comanda la distanţă a sistemelor de achiziţie printr-un protocol în care serverul va
avea rolul de „master”;
- semnalizarea apariţiei unei defecţiuni în sistemele de achiziţie;
- transferul la cerere a datelor stocate, într-un anumit interval de timp, în vederea
includerii acestora în baza de date unitară;
- recepţionare, de la terminale, a semnalelor de alarmă generate în cazul apariţiei unei
depăşiri a valorilor parametrilor monitorizaţi sau apariţiei unei stări de avarie;
- lansarea unui semnal de alarmă pentru a se asigura intervenţia rapidă, în teritoriu, a
personalului specializat;
- controlul periodic de la distanţă a valorilor parametrilor, setarea nivelelor de alarmă şi
avarie;
- alarmarea personalului ce asigură supravegherea server-ului în momentul apariţiei în
sistem a unei încercări de violare a codului de protecţie, de către utilizatori neautorizaţi, etc.
În plus, se mai pot adăuga avantajele oferite de realizarea unei baze de date, ce permite
diagnosticarea obiectivelor supravegheate de către experţii în domeniu.

1.2. Transformarea m"rimilor analogice prin e%antionare

Deosebirea esenţială între sistemele numerice şi cele analogice constă în modul de
reprezentare a mărimilor de proces. Mărimile analogice obţinute din proces sunt preluate în
momente discrete de timp, la intervale de timp τ (0,8 1,5ms) numite perioadă de eşantionare,
adică cu o frecvenţă de eşantionare f (650 1250Hz). Valorile instantanee astfel obţinute şi
numite valori eşantionate, se tratează ca reprezentantele discrete în timp ale curbelor
mărimilor analogice şi care, după digitizare (conversie în cod numeric) se prelucrează în
calculator.
Se consideră un semnal continuu u(t), ca mărime de intrare şi un dispozitiv de
eşantionare descris printr-o serie de impulsuri Dirac decalate în timp, de amplitudine unitară
şi perioadă de eşantionare τ Funcţia generalizată de distribuţie a dispozitivului de eşantionare
din Fig.1.2 a) este dată de relaţia (1) şi are aspectul din Fig. 1.2 b).
:
p(t)  ∑ δ t − kτ (1)
k∈Z p(t)
p(t)
1

u(t) u*(t) t
-3τ -2τ -τ 0 τ 2τ 3τ 4τ

a) b)

Figura 1.2. a) Dispozitiv de eşantionare ideal; b) Func ia generalizat! de distribu ie

3
 Semnalul de ieşire u(t) este modulat pe o purtătoare de tipul p(t), deci:
u * t   u(t) p(t) (2)

Rezultă:
∞ ∞

u  t   ∑u(t)δ(t − kτ) ∑ u(kτ)δ(t − kτ)

*
(3)
k 0 k 0
Eşantionarea ideală presupune deci transformarea curbei continue, de variaţie în timp a
semnalului u(t), într-o mulţime numărabilă de puncte (eşantioane), {u(kτ)}, k 0. Practic,
dispozitivul de eşantionare ideal se utilizează doar prin aproximările sale. În plus, prelucrarea
digitală a unui eşantion u(kτ) necesită convertirea lui în format binar, într-un convertor
analog-numeric (CAN) al cărui timp de conversie este nenul iar eşantionul u(kτ) trebuie
menţinut constant ca amplitudine, prin memorare, în tot intervalul de conversie A/D. În figura
1.3 este prezentat principiul prelucrării unei mărimi de proces (un curent de scurtcircuit) prin
filtrare şi eşantionare.
i(t)
Valori eşantionate

Regim normal Regim de scurtcircuit

Perioadă de
τ eşantionare

U
Filtru
f trece bandă
50Hz

Eşantionare-
memorare

i*(t)

Figura 1.3. Principiul prelucr!rii m!rimilor de proces prin

filtrare şi eşantionare – num!rare

4
 1.3. Principii de prelucrare numeric" a m"rimilor electrice
Particularitatea sistemelor de monitorizare de a supraveghea în mod continuu, aproape
instantaneu, mărimile analogice de proces, impune o tratare a principiilor de prelucrare a
mărimilor electrice sub aspectul conversiei digitale a mărimilor reprezentate de valorile
eşantionate.
Principial, mărimile electrice trebuie analizate, sub aspectul prelucrării, astfel:
- pe baza unei singure mărimi de proces (curent, tensiune);
- pe baza mai multor mărimi de proces (impedanţă, diferenţă de fază).
Aceste criterii trebuie evaluate în legătură cu:
- precizia de măsurare în funcţie de frecvenţa de eşantionare, de conţinutul de armonici
superioare şi componente aperiodice existente în mărimea de proces;
- necesarul de calcule numerice ca bază pentru realizarea configuraţiei hardware, în
timp real.

1.3.1. Principii de prelucrare numeric" pentru o m"rime de proces

Pentru a evidenţia principiul de bază al supravegherii valorilor caracteristice ale unei
mărimi de proces se consideră o variaţie sinusoidală a acesteia.
1.3.1.1. Supravegherea valorilor instantanee
Valorile instantanee uk, sau valorile instantanee maxime, aferente momentelor de
eşantionare tk, se compară cu o valoare de referinţă ur (Fig. 1.4):

u u
û
ur

t t
tk tk
uk
uk
-ur

a) b)

Figura 1.4. Supravegherea valorilor instantanee a) valoare instantanee oarecare;

b) valoare instantanee maxim!
a) Valoarea instantanee arbitrară se evaluează comparativ cu valoarea de referinţă:
uk ≤ u (1.1)
b) Valoarea instantanee maximă se evaluează şi se compară cu valoarea de referinţă:
max  uk  ≤ u , (1.2)

1.3.1.2. Supravegherea vitezei de variaţie (a) la trecerea prin zero

Din două valori eşantionate uk şi uk+1 succesive, de semne contrare, se calculează viteza
de variaţie a valorilor instantanee ale mărimii de proces, în scopul supravegherii atât în sensul
creşterii cât şi al scăderii (01.5).
5
 Se evaluează şi se compară cu valoarea de referinţă:
u u
a  tgα  k 1 k ≤ a (1.3)
τ
cu condiţia ca:
sgn uk 1 ≠ sgn uk  . (1.4)

u
calculat
real

α t
uk+1

uk

Figura 1.5. Supravegherea vitezei de varia ie la trecerea prin zero

1.3.1.3. Calculul valorii medii redresate u , valorii efective U %i valorii de vârf û

Se evaluează numeric porţiuni relevante ale evoluţiei temporale a mărimii de proces:
u(t)  uˆsin  ω⋅ t  ϕ0  , (1.5)
unde: ω  2 ⋅π⋅ f ,
iar f  fτ (frecvenţa de eşantionare), adică: fτ  c ⋅ f (c este o constantă supraunitară).
Valorile de vârf uˆ, medie redresată u , respectiv efectivă U, calculate, se compară cu
mărimile de referinţă uˆ , ur respectiv Ur.

a) Calculul valorii medii redresate u

Calculul valorii medii redresate se face prin integrarea evoluţiei valorilor instantanee ale
mărimii supravegheate, utilizând relaţia matematică:
1 t T
u  T ∫ u(t) dt . (1.6)
t
Pentru integrarea pe baza valorilor eşantionate discret în timp există mai multe procedee
care se bazează pe formula dreptunghiurilor, formula trapezelor şi formula lui Simpson.
Utilizând formula dreptunghiurilor (Figura 1.6) se obţine:
N N −1

∑ u ∑ uk k
 uk − uk − N , (1.7)
k 1 k 0
în care:
N t2 T

∑u
k 1
k  ∫ u(t) dt este suma actuală în ultimul punct de eşantionare (t1+T);
t2

6
 N −1 t1 T

∑u
k 0
k  ∫ u(t) dt este vechea sumă în penultimul punct de eşantionare (t1+T-τ);
t1

uk este valoarea eşantionată în ultimul punct de eşantionare (t1+T);

uk-N este valoarea eşantionată situată cu N momente de eşantionare în trecut (t1).

u
N −1 N

∑u k ∑u k
k 0 k 1

t
uk-N uk
τ

T=Nτ
t0 t T=Nτ t1+T
1
t2 t2+T

Figura 1.6. Calculul valorii medii redresate şi valorii efective prin

integrarea evolu iei valorilor instantanee

b) Calculul valorii efective U

Pentru calculul valorii efective U se utilizează relaţia matematică:
1 t T 2
U u  t  dt .
T ∫t
(1.8)

Prin calculul recursiv al integralei, similar cu procedeul descris pentru calculul valorii
medii redresate (Figura 1.6) se obţine:
N N −1

∑ u ∑ u
k 1
2
k
k 0
2
k  u 2k − u 2k − N . (1.9)

Semnificaţia termenilor este aceeaşi ca în expresiile similare de la paragraful anterior.

c) Calculul valorii de vârf uˆ
Pentru calculul valorii de vârf se utilizează observaţia că dacă numărul valorilor
eşantionate în fiecare perioadă se divide prin 4, valorile instantanee ale eşantioanelor de ordin
k şi de ordin (k-N/4) sunt defazate cu 90o (Figura 1.7). Valoarea de vârf uˆse poate exprima, în
acest caz, în două moduri:
1) Utilizând funcţiile trigonometrice sinus şi cosinus:

uˆ  uˆ⋅ sin ωt  cosωt  0, 5 sin ωt − cos ωt . (1.10)
Rezultă (Figura 1.7):
uˆ  uk  uk − N /4  0, 5 uk − uk − N / 4 . (1.11)
2) Folosind valorile pătrate ale funcţiile trigonometrice sinus şi cosinus (0):
Din relaţia:
û 2  û 2  sin 2 ωt  cos 2 ωt  , (1.12)

7
se obţine:
û 2  û k2  û k2 − N /4 . (1.13)

Uy u
uk
û

ωt u|t=0

t
Ux

uk-N/4
N/4=π/2

Figura 1.7 Calculul valorii de vârf uˆ prin utilizarea func iilor trigonometrice

1.3.1.4. Calculul p"rţii reale Ux %i imaginare Uy, a m"rimii de proces sinusoidale

u(t)
Utilizând legătura dintre mărimile de proces sinusoidale u(t) şi funcţiile ortogonale, din
relaţia:
U 2  U x2  U y2 , (1.14)
rezultă două metode de calcul a părţii reale Ux şi a părţii imaginare Uy, a mărimii u(t):
a) Prin utilizarea corelaţiei mărimilor sinusoidale cu funcţii trigonometrice (Figura 1.2).
Din relaţiile matematice:
t T
2 1
Ux 
T ∫ t1
u(t) cosωtdt , (1.15)
t1 T
2
Uy 
T ∫ u(t) sin ωtdt .
t1
(1.16)
Se obţin expresiile părţii reale respectiv imaginare:
2πk
2 N ⋅ cos , (1.17)
Ux  N ∑ uk N
k 1
2πk
2 N ⋅sin . (1.18)
U y N ∑ uk

N
k 1

8
 u

uk
t

T=Nτ=2π
cosωt

ωt

cos(2πk/N)

Figura 1.2 Calculul p!r ii reale Ux folosind corela ia cu

func ia trigonometric! cos

b) Prin utilizarea corelaţiei mărimilor sinusoidale cu funcţii dreptunghiulare pare

(Figura 1.3)
Relaţiile matematice de bază pentru folosirea acestei metode sunt Error! Reference
source not found.:
N 3
N
N !
" #
4 4

Ux  ∑ u − k ∑ N uk  ∑ uk ,
#
(1.19)
"
3
k 1 k 1 k  N 1
" #
$ 4 4 %
respectiv:
#!
2N N
"
Uy  ∑uk − ∑ uk . (1.20)
" k 1 N
#
k  1
"$ 2 #%
Evaluând diferiţi algoritmi, în mod unitar, se poate observa că nu există un algoritm
universal care să întrunească toate avantajele din punctul de vedere al preciziei regimului
tranzitoriu, insensibilităţii la armonici superioare şi componente aperiodice precum şi
necesarului de calcule numerice. Un algoritm optimal din punctul de vedere al procesului se
obţine printr-un procedeu de alegere pe baza cunoaşterii cerinţelor privind mărimile de proces
reale precum şi ţinând cont de precizia şi timpul de acţionare, cât şi aparatura disponibilă. De
exemplu, necesarul de calcule numerice influenţează alegerea perioadei de eşantionare, ceea
ce la rândul său influenţează precizia.
Analizând comparativ algoritmii prezentaţi anterior (§1.3.1), în funcţie de următoarele
criterii, se constată:

9
 - Precizia la frecven a de 50 Hz, pentru acei algoritmi (în special §1.3.1.1 şi §1.3.1.2)
care prelucrează valori numerice în forme puţin apropiate de algoritmii originali, cum sunt
valorile instantanee şi viteza de variaţie, conduce la rezultate aproximative.
u

uk
t

k
0 N/4 3N/4
1

-1

Figura 1.3 Calculul p!r ii reale Ux folosind corela ia cu func ii dreptunghiulare pare

Precizia creşte cu creşterea frecvenţei de eşantionare fτ Punctul de eşantionare tk

influenţează de asemenea eroarea de măsurare. Din punctul de vedere al preciziei de
măsurare, procedeele §1.3.1.3b), §1.3.1.3c) şi §1.3.1.4 sunt cele mai bune.
- Comportarea tranzitorie.
Toate procedeele bazate pe integrare (§1.3.1.3a, §1.3.1.3b, §1.3.1.4) ar trebui ca, în
scopul limitării influenţelor perturbatoare, să utilizeze un interval de integrare egal cu
perioada undei fundamentale, după care să fie elaborată decizia corespunzătoare.
- Influen a armonicelor superioare.
Toţi algoritmii bazaţi pe evaluarea mărimii de proces într-un punct (§1.3.1.1 şi §1.3.1.2)
sau pe un interval mai mic decât perioada T (§1.3.1.3c) sunt sensibili la armonicele
superioare, care se manifestă nemijlocit şi falsifică rezultatul. Ni asupra valorii efective a
fundamentalei (§1.3.1.3b) armonicele superioare acţionează nemijlocit deoarece algoritmul nu
are nici o proprietate de filtrare.
Referitor la influenţa armonicelor superioare, sunt avantajoşi algoritmii bazaţi pe
corelaţie, la care armonicele superioare sunt atenuate parţial (§1.3.1.4b) sau chiar în totalitate
(§1.3.1.4a).
- Influen a componentelor aperiodice.
Acestea falsifică rezultatul în cazul tuturor algoritmilor. Trebuie acordată atenţie
dependenţei diferite a erorii de măsură, &, de constanta de timp, Tp, de amortizare a
componentei aperiodice, în cazul algoritmilor din grupele §1.3.1.3c şi §1.3.1.4.
În cazul algoritmilor bazaţi pe valoarea efectivă (§1.3.1.3b) este valabilă afirmaţia de la
criteriul anterior referitoare la absenţa proprietăţilor de filtrare.
- Necesarul de calcule numerice.
Algoritmii §1.3.1.3b, §1.3.1.3c.2 şi §1.3.1.4 conţin operaţii matematice mai complicate.

10
Acestea necesită un timp de calcul mai mare, iar intervalul de timp până la adoptarea deciziei
trebuie să fie mai mic decât τ  T ⋅ f / fτ , astfel încât să fie îndeplinită condiţia de funcţionare
în timp real.

1.3.2. Principii de prelucrare pentru dou" m"rimi de proces

Pentru două mărimi de proces, în literatura de specialitate Error! Reference source not
found. sunt cunoscuţi mai mulţi algoritmi utilizaţi pentru calculul impedanţei şi a diferenţei
de fază.
1.3.2.1. Determinarea impedanţei
Algoritmii utilizaţi pentru determinarea impedanţei se pot grupa în patru categorii.
Acestea sunt: algoritmii bazaţi pe tensiuni şi curenţi sinusoidali, algoritmi bazaţi pe modelul
liniei de ordinul 1 sau de ordinul 2 sau algoritmi bazaţi pe mărimi de proces complexe Error!
Reference source not found..
Dintre aceştia, considerându-se drept cei mai utilizaţi, se prezintă în continuare,
algoritmii bazaţi pe tensiuni şi curenţi sinusoidali.
Se consideră tensiunea şi curentul de forma:
u  uˆsin ωt  ϕ  ; i  iˆsin ωt , (1.21)
prin utilizarea a două sau trei valori eşantionate consecutive se obţin tensiunile (Figura 1.4):
u1  û sin  ωt1  ϕ  ; (1.22)
u2  û sin  ωt1  ϕ  ωτ  ; (1.23)
u3  û sin  ωt1  ϕ  2ωτ  ; (1.24)
respectiv curenţii:
i1  iˆsinωt1 ; (1.25)
i2  iˆ sin  ωt1  ωτ  ; (1.26)
i3  iˆ sin  ωt1  2ωτ  . (1.27)

u u1u2
u3

u=ûsin(ωt+ϕ)
t
t1 t2 t3
ϕ/ω
ττ

i i3
i2
i1 i=îsin(ωt+ϕ)
t
t1 t2 t3

11
 Figura 1.4 Evaluarea impedan ei prin tensiune şi curent de forme sinusoidale

Se exprimă derivatele de ordinul 1 şi 2 ale mărimilor sinusoidale prin relaţiile:

u '  ω⋅ uˆcos ωt  ϕ ; (1.28)
u"  −ω2 ⋅ uˆsin ωt  ϕ ; (1.29)
i '  ω⋅ iˆcos ωt ; (1.30)
i  −ω ⋅ iˆsin ωt .
" 2
(1.31)
Pentru calculul impedanţei se obţine o expresie matematică, în care intervin valorile
eşantionate, perioada de eşantionare şi pulsaţia fundamentalei. În literatura de specialitate
Error! Reference source not found. există patru algoritmi pentru calculul reactanţei (X) şi
rezistenţei (R) sau pentru calculul modulului impedanţei (Z) şi defazajului (ϕ) dintre cele
două mărimi. Aceştia sunt:
1. Algoritmul Gilbert-Shovlin, ce utilizează trei valori eşantionate consecutive ale celor
două mărimi sinusoidale pentru calculul reactanţei şi rezistenţei:
u i − u3i2
X 23 sin ωτ ; (1.32)
i22 − i1i3
u i − 0, 5  u1i3 − u3i1 
R 22 . (1.33)
i22 − i1i3
2. Algoritmul Lobos-T2, care utilizează două valori eşantionate consecutive ale tensiunii
şi curentului pentru determinarea reactanţei şi rezistenţei:

X
 u2i1 − u1i2  sin ωτ 
; (1.34)
i1  i2 cos ωτ − i1   i2  i1 cos ωτ − i2 
u1  i2 cos ωτ − i1   u2  i1 cos ωτ − i2 
R . (1.35)
i1  i2 cos ωτ − i1   i2  i1 cos ωτ − i2 
3. Algoritmul Mann-Morrison, exprimă modulul impedanţei şi defazajul dintre cele
două mărimi prin intermediul a trei valori eşantionate consecutive (ale celor două mărimi),
prin relaţiile:
2
u−u
u  3 1
2
2
2ωτ
Z  2
; (1.36)
i3− i 1
i 
2
2
2ωτ
2ωτu2 2ωτi2
ϕ  arctg − arctg . (1.37)
u3 − u1 i3 − i1
4. Algoritmul Gilcrest-Rockefeller, care permite calculul modulului impedanţei şi
defazajului dintre cele două mărimi în funcţie de trei valori eşantionate consecutive:
u − 2u  u
2 2
u −u
3
2
1
 3 ωτ2 1
Z  ; (1.38)
i − 2i  i
2 2
i −i
3 1
 3 2 1
2 ωτ
ωτ u3 − u1 − ωτ i3 − i1
ϕ  arctg arctg . (1.39)
2 u3 − 2u2  u1 2 i3 − 2i2  i1

12
 Pentru fiecare algoritm sunt suficiente două entităţi de decizie şi anume reactanţa şi
rezistenţa, respectiv modulul impedanţei şi defazajul, ce sunt echivalente prin conţinut, dacă
se ţine cont de relaţiile dintre acestea:
R  Z cos ϕ
, (1.40)
X  Z sin ϕ
şi
Z  R2  Z 2
X . (1.41)
ϕ  arctg
R
Referitor la semnul reactanţei şi rezistenţei, respectiv al fazei ϕz se are în vedere sensul
de circulaţie al puterii.
Pentru evaluarea algoritmilor sunt valabile aceleaşi criterii de apreciere a principiilor de
prelucrare ca şi pentru o singură mărime de proces.
1.3.2.2. Calculul diferenţei de faz"
Procedeele tipice pentru determinarea diferenţei de fază (ϕ între două mărimi
sinusoidale v(t) şi w(t) se pot împărţi în două grupe Error! Reference source not found..
1.3.2.2.1. Algoritmi bazaţi pe anumite valori instantanee special alese
Caracteristica comună a acestor algoritmi constă în utilizarea valorilor instantanee, la
anumite momente de eşantionare, fără proprietăţi integratoare, în ipoteza că mărimile de
proces sunt constituite numai din unda fundamentală sinusoidală.
Pentru utilizarea aceluiaşi procedeu ca şi la calculul argumentului impedanţei ϕ din
tensiune şi curent (1.3.2.1.) se calculează diferenţa de fază, (ϕ prin utilizarea a n valori
eşantionate vecine ale fiecărei mărimi, cu procedeele:
1. Algoritmul Mann-Morrison, ce utilizează trei valori eşantionate consecutive ale
fiecăreia dintre cele două mărimi de proces, pentru calculul diferenţei de fază:
2ωτv2 2ωτw2
(ϕ  arctg − arctg . (1.42)
v3 − v1 w3 − w1
2. Algoritmul Gilcrest-Rockefeller, care permite determinarea defazajului dintre cele
două mărimi prin intermediul a trei valori eşantionate consecutive:
ωτ v3 − v1 − ωτ w3 − w1
(ϕ  arctg arctg . (1.43)
2 v3 − 2v2  v1 2 w3 − 2w2  w1
3. Algoritmul Nahora-Makino, exprimă defazajul celor două mărimi prin utilizarea a
două valori eşantionate consecutive ale mărimilor de proces:

(ϕ  v2 w5 3600
⋅τ  cτ  ⋅τ ⋅ . (1.44)
v1  v2 w4  w5 T
Semnificaţia relaţiei (1.44) rezultă din Figura 1.5 prin calcule elementare.
În ipoteza că evoluţia mărimilor de proces între două valori eşantionate consecutive este
de semne contrare, sinusoida se poate aproxima printr-o dreaptă şi se poate calcula (ϕ cu
(1.44), în care:
v2 w4
 (tv) ;  (tw○ . (1.45)
v1  v2 w4  w5

13
 1.3.2.2.2. Algoritmi bazaţi pe m"rimi de proces complexe
Prin corelarea mărimilor de proces v(t) şi w(t) cu funcţii ortogonale Error! Reference
source not found., se evidenţiază componentele reală şi imaginară ale celor două mărimi de
proces, cu care se calculează defazajul prin relaţia:
V W
(ϕ  arctg y − arctg y . (1.46)
Vx Wx
Evaluarea procedeelor Mann-Morrison şi Gilcrest-Rockefeller s-a făcut în paragraful
anterior şi rămâne valabilă şi pentru calculul diferenţei de fază.

v
v2

t
v1
(t+v
τ τ ττ
t1 t2 t3 t4 t5
c
w
(t- w

t
w5

w4

Figura 1.5 Evaluarea diferen ei de faz! prin calculul diferen ei

de timp la trecerile prin zero

În legătură cu procedeul Nahora-Makino, se apreciază că: are o bună precizie de

măsurare la existenţa numai a fundamentalei şi aceasta creşte cu creşterea frecvenţei de
eşantionare; este sensibil la armonici superioare; componentele aperiodice nu introduc erori
majore; necesarul de calcule numerice se referă la adunări, înmulţiri, împărţiri şi este mai
redus faţă de celelalte procedee prezentate Error! Reference source not found.. Pentru
îmbunătăţirea măsurării în prezenţa armonicelor superioare şi a componentelor aperiodice se
recomandă introducerea filtrării externe.

1.4. Stadiul actual al instalaţiilor de monitorizare

Realizarea unui sistem clasic de urmărire, control şi achiziţie de date (SCADA),
centralizat, în domeniul sistemelor electrice, presupune aducerea separată a fiecărei mărimi la
unitatea de prelucrare a datelor, ceea ce implică folosirea unui număr mare de traductoare,
precum şi a zeci de kilometri de cabluri şi de conductoare electrice.

14
 După anii 1980, odată cu fabricarea primelor aparate digitale inteligente (IED-
Intelligent Electronic Device) care îndeplinesc multiple funcţii, s-a născut o nouă perspectivă
pentru sistemele distribuite. Apariţia acestor aparate a determinat practic sfârşitul vieţii
traductoarelor de mărimi electrice cu ieşire în semnal unificat.
Aparatele digitale inteligente se montează separat pe fiecare punct de măsură (celulă) şi
pe lângă funcţia de măsurare a mai multor mărimi electrice (curenţi, tensiuni, puteri active şi
reactive, frecvenţă, factor de putere), au şi rolul de a transmite aceste mărimi prin intermediul
postului serial direct la calculator. Acestea sunt cele mai simple aparate digitale inteligente
folosite în sisteme SCADA. Producătorii de IED au perfecţionat însă aceste aparate, adăugând
permanent funcţii suplimentare cum ar fi:
- dotarea cu memorie, astfel încât există acum posibilitatea memorării mărimilor la
anumite intervale de timp (se creează astfel, local, jurnale de mărimi care permit construirea
de curbe de evoluţie în timp a mărimilor măsurate);
- înregistrarea unor evenimente cum ar fi depăşirea unor limite inferioare sau superioare
programate (în acest caz se înregistrează data şi valoarea mărimii);
- echiparea IED cu intrări şi ieşiri digitale care permit achiziţionarea locală a poziţiei
unor echipamente (întreruptoare, separatoare, vane, robinete etc.) şi controlul acestora;
- echiparea IED cu intrări analogice care permit achiziţionarea locală a mărimilor
neelectrice (temperatura, presiune, turaţie etc.);
- dotarea cu multiple posturi de comunicaţie (RS 232, RS 485, Ethernet) care permit
comunicarea simultană cu mai mulţi utilizatori;
- implementarea de funcţii logice şi matematice pentru prelucrarea locală a diferitelor
mărimi sau comenzi;
- adăugarea de funcţii de înregistrare a evoluţiei mărimilor electrice în caz de defecte,
cum ar fi scurtcircuitele;
- funcţii de monitorizare a calităţii energiei electrice;
- analiza armonică a curenţilor şi a tensiunilor.
Traductoarele clasice pentru mărimile electrice cu ieşire în semnal unificat sunt astfel
înlocuite de către aceste aparate digitale, care pe lângă funcţia de traductor îndeplinesc şi alte
funcţii, cum ar fi prelucrarea datelor pentru a fi transmise direct la calculator.
În comparaţie cu sistemele centralizate, sistemele distribuite echipate cu IED prezintă
unele avantaje:
- economie de cabluri, cleme, manoperă etc.;
- renunţarea la traductoarele clasice de mărimi electrice cu ieşire în semnal unificat;
- fiabilitate net superioară (defectarea unui IED afectează informaţiile doar a unui punct
de măsură, pe când defectarea unei unităţi terminale de date conduce la pierderea unui volum
de informaţii mult mai mare);
- uşurinţa proiectării şi a configurării sistemului.
Monitorizarea parametrilor de funcţionare a instalaţiilor industriale necesită
achiziţionarea unui număr vast de parametri electrici şi neelectrici, parametri care pot fi
monitorizaţi cu ajutorul unor softuri puternice. Atât pe pan mondial cât şi în ţara noastră firme
de prestigiu au realizat sisteme de monitorizare cu performanţe deosebite sau componente
pentru sisteme SCADA, cum ar fi: ABB , National Instruments, Motorola, Siemens, Power
Measurement Ltd, iar lista poate continua.

15