1

Perspectiva narativă obiectivă:

Introducere:
În textul dat, perspectiva narativă este obiectivă, viziunea „dindărăt” cu
focalizarea zero presupune un narator detașat care nu se implică în faptele
prezentate, lasă viața să curgă.
Cuprins:
- Se caracterizează personajul sau se povestește textul.

Perspectiva narativă subiectivă:

Introducere:
În textul dat, perspectiva narativă este subiectivă, viziunea „împreună cu”
cu focalizare internă, presupune un narator implicat, un personaj-narator care ia
parte la acțiune.
Cuprins:
Personajul narator trăiește un conflict interior generat de ....... (urmat de
prezentarea subiectului, împreună cu caracterizarea acestuia.

Indicați rolul:
Vocativele – subliniază încărcătura emoționată , accentuează lirismul, surse ale
oralității;

Pronumele și adj. Pronominal – implicare afectivă, mărci ale eului liric ;

Dativul posesiv (mi) – sporește dramatismul, afectivitatea, subliniază implicarea,

dar și relația dintre personaje.

1|Page
Genul Dramatic:

Introducere:
Textul se încadrează în genul dramatic deoarece modul de expunere
predominant este dialogul care ajută la caracterizarea indirectă prin limbajul
personajelor, dinamizează acțiunea și menține oralitatea stilului (ex: de expresii
populare, proverbe, vocative (substantive în vocativ), interjecții).
Cuprins:
În plus acțiunea textului dramatic evoluează prin intermediul replicilor
înaintea cărora se pot identifica numele personajelor (exemplu).
De asemenea textul dramatic are o structură specifică, fiind împărțit în
Acte, Scene și Tablouri, fragmentul dat face parte din ...... (act, scenă și tablou).
Aparținând genului dramatic în fragmentul extras din ..... de ..... își fac
apariția notațiile autorului, singurele intervenții ale acestuia, care ajută la punerea
în scenă a piesei. Notațiile autorului au menirea de a îndruma jocul actorilor, de a
sprijini viziunea regizorală și de al ajuta pe cititor să-și imagineze acțiunea.
Ele vin în completarea replicilor oferind informații despre: locul și timpul
desfășurării acțiunii „...”; decor „...”; acțiune „...”; gesturi „...”; mimică „...”;
intonație „...”. Caracterizarea directă/indirectă a personajelor „...”.

Notațiile autorului (Didascaliile)

Introducere:
În fragmentul extras din ..... de ..... își fac apariția notațiile autorului,
singurele intervenții ale acestuia, care ajută la punerea în scenă a piesei. Notațiile
autorului au menirea de a îndruma jocul actorilor, de a sprijini viziunea regizorală
și de al ajuta pe cititor să-și imagineze acțiunea.
Cuprins:
Ele vin în completarea replicilor oferind informații despre: locul și timpul
desfășurării acțiunii „...”; decor „...”; acțiune „...”; gesturi „...”; mimică „...”;
intonație „...”. Caracterizarea directă/indirectă a personajelor „...”.
2|Page
Caracterizare personaj:

Introducere:
În fragmentul extras din ..... de ..... personajul principal este ....., un ..... (ex:
tânăr) care se încadrează în tipul omului .....
Cuprins:
Portretul fizic este realizat prin intermediul caracterizării directe/indirecte
printr-un limbaj expresiv (ex: de figuri de stil), din care rezultă personalitatea .....
(ex: puternică, delicată, ambițioasă etc.) a personajului.
Caracterizarea directă/indirectă ajută la surprinderea portretului moral al
personajului din care reiese că ..... (numele personajului caracterizat) este o
persoană ..... (harnică, ambițioasă etc.).
Un exemplu care reiese din acțiunile personajului:
Din acțiunile sale se desprinde capacitatea personajului de a ieși din
încurcături, de a trece peste obstacolele vieții, de a nu ceda etc., atunci când viața
îl pune la încercare.

Indicați rolul:

Aliterația – repetiție consonantică cu efect euforic (produce o impresie plăcută

auzului): „vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”;

Asonanța – repetiția unei vocale accentuate în 2 sau mai multe cuvinte:

„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate”;

Exclamația retorică – se exprimă brusc stări afective sau reacții puternice: uimire,
protest, revoltă, bucurie, surpriză; are un aer convențional solemn; este o marcă a
afectivității;

Interjecțiile – insistă asupra aspectului înfățișat (iată, ia); anticipează starea de

tensiune; pot exprima compasiunea; exprimă intensitatea sentimentului;
3|Page
 Trăsături simbolism:
- Prezența simbolurilor;
- Cromatica (sugerează o atmosferă);
- Muzicalitatea susținută de tehnica repetiției sau de prezența unor
instrumente muzicale;
- Dramatismul trăirii eului liric;
- Sugestia;
- Ambiguitatea limbajului susținută de prezența metaforelor.

Trăsături romantism:
- Teme specifice (Natura, Istoria, Iubirea, Trecerea ireversibilă a timpului,
Cunoașterea și Condiția omului de geniu);
- Motive specifice (în funcția de tema identificată);
- Antiteza (plan cosmic-terestru, demonic-angelic, etc.);
- Cadrul nocturn/feeric (unic) realizat prin figuri de stil și motive romantice;
- Ipostaza iubitei: angelică sau demonică (dedusă prin intermediul fig. de stil);
- Exclamații retorice prin care eul liric și-o exteriorizează.

Trăsături tradiționalism:

- Întoarcerea spre trecut (invocând tema întoarcerii spre trecut);

- Importanța religiei (Creștinismul);
- Satul (conturarea universului moral);
- Motive specifice (casa, drumul, copacii, crucea, zăvorul etc.);
- Aspecte monografice;
- Se respectă rigorile clasice ale versificației (rimă, ritm și măsură);

4|Page
Trăsături modernism:
- Forme noi în planul creației: versuri și strofe inegale, ritm combinat, rimă
aleatorie;
- Prezența tehnicii ingambamentului (continuarea unei idei în versul următor
și uneori scrierea cu literă mică la început de vers);
- Limbajul se caracterizează prin ambiguitate la nivelul textului întâlnindu-se
diverse metafore care sugerează anumite aspecte.

Trăsături realism:
- Descrierea detaliată a locurilor/timpului/personajelor menține
verosimilitatea întâmplărilor;
- Creionarea de tipuri umane (avar, parvenit, zgârcit etc.);
- Teme specifice realității (Banul, Cariera, Imaginea societății, familia etc.).

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice:

Introducere:

Poezia ... de ... abordează în manieră metaforică, tema ... împletită cu cea a
... (unde este cazul), susținute de motive literare precum: ...

Cuprins:

- Vorbim despre sentimentele transmise prin intermediul figurilor de stil

și al imaginilor artistice;
- Dacă poezia este o confesiune vorbim de prezența eului în liric în centrul
creației ale (ex. de mărci lexico-gramaticale);

5|Page
Rolul verbelor în funcție de timpul folosit:

Condiționalul – evidențiază dorința (ex: aș merge);

Conjunctivul – sporește senzația de ireal, de vis, sugerând dorința (ex: să merg);

Gerunziul – acțiune durativă, se sporește tonul grav, tensiunea emoțională,

disperarea izvorâtă din neputință (ex: mergând);

Imperativul (realizat prin conjunctiv) – pune în lumină discuția sentimentelor, dar

și nesiguranța (ex: mergi tu);

Viitorul – ideea unei posibilități, dorința (ex: voi merge);

Imperfectul – susține ideea de acțiune ce nu se mai sfârșește, subliniază tensiunea

acțiunii, continuitatea (ex: mergeam);

Perfectul compus – exprimă cu certitudine un fapt ce s-a împlinit, devenit astfel

etern prin îndepărtarea sa în timp (ex: am mers);

Prezentul – conferă textului impresia de realism, dinamism, dramatism, are ca

rezultat proiecția imaginară a stărilor emoționale, exteriorizarea eului liric (ex:
merg).

Observații:
1. Aglomerarea de verbe – conferă textului dinamism, rapiditate, sugerează
emoția, tensiunea acțiunii.
2. Utilizarea cuvintelor populare sau a regionalismelor – marchează sursa de
inspirație a scriitorului, sau crearea atmosferei specifice cadrului descris.
6|Page