Sunteți pe pagina 1din 2

Iona

de Marin Sorescu

- text dramatic postbelic, teatru modern, mitic, parabolic, existential -

Publicata in 1968, Iona de Marin Sorescu este inclusa ulterior, alaturi de Paracliserul si Matca in trilogia dramatica Setea muntelui de sare. Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza setea de Absolut de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii, din automatismul existentei. Ca specie literara, opera este o parabola dramatica, o meditatie despre conditia omului modern, un monolog care cultiva alegoria si metafora. Sensul alegoric se regaseste in marturisirea scriitorului: Iona sunt eu. Iona este omul in conditia lui umana, in fata vietii si a mortii. Subintitulata tragedie in patru tablouri, piesa este inteleasa in sens existential ca lupta a individului cu destinul, in incercarea de a se gasi pe sine, de a-si defini fiinta. Apartinand teatrului modern, in opera se observa eliberarea de formele dramaturgiei traditionale: anularea distiinctiilor dintre speciile dramatice traditionale (tragedie, comedie, drama), asocierea categoriilor estetice (comic, ironic, tragic, absurd), preferinta pentru teatrul parabola si teatrul absurdului, insertia liricului in text, reinterpretarea unor mituri, prezenta personajului-idee, disparitia conflictului si a intrigii, monologul, timpul si spatiul cu valoare simbolica. Curentul literar in care se incadreaza este neomodernismul, o orientare manifestata in literatura romana situata cronologic in perioada 1960-1980, caracterizat prin cultivarea marilor teme existentiale, intelectualism, reflectia filosofica, ambiguitatea limbajului. Tema este singuratatea fiintei umane, revolta in fata destinului, potrivit marturisirilor scriitorului: am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur. Doua secvente ilustrative pentru tema solitudinii sunt pe de-o parte, aceea in care Iona isi pierde ecoul, la inceputul tabloului I, fapt care pare a-i anula existenta: Gata si cu ecoul meu.../Nu mai e, s-a ispravit./S-a dus si asta./Semn rau., iar pe de alta parte scena in care protagonistul scrie un bilet cu propriul sange, taindu-si o bucata din podul palmei stangi (tabloul III). Intr-un gest disperat, trimite scrisoarea asemenea naufragiatilor, intr-o besica de peste, dar faptul ca tot el o gaseste si nu isi recunoaste propriul mesaj accentueaza sentimentul acut al singuratatii. Instrainarea de lume conduce la instrainarea de sine. Titlul piesei trimite la mitul biblic al lui Iona, proroc al Vechiului Testament. Acesta nu respecta porunca lui Dumnezeu de a propavadui credinta si este captiv in burta unei balene timp de trei zile, dupa care este eliberat prin pocainta. Viziunea despre lume a lui Marin Sorescu reinterpreteaza acest mit intre-o parabola dramatica moderna de reflectie existentialista despre singuratate si tragica absenta a sensului in lume. Personajul tragic se afla de la inceput prizonier in gura unui peste fara a fi savarsit vreun pacat, incapabil sa evadeze datorita instrainarii de dinvinitate (Iona devine exponentul omului modern, instrainat de sacru, de ceilalti si chiar de sine.) Piesa este alcatuita din patru tablori, care prezinta etape ale cautarii in care se afla unicul personaj, obligat sa se dedubleze ca si cand in scena ar fi doua persoane. Piesa ia astfel forma unui monolog dialogat, conseciintele dedublari personajului fiind disparitia conflictului si plasarea actiunii in planul parabolei. Timpul si spatiul au valoare simbolica, iar indicatiile spatiale apartin aproape exclusiv imaginarului: acvariul, plaja, burtile pestilor, moara de vant. Se observa absenta timpului istoric, situarea in atemporal, demitizarea. Conflictul central este drama existentiala a protagonistului care traieste un conflict interior de esenta tragica cu propriul sine, piesa fiind o parabola a cautarii spirituale. Tabloul I prezinta conflictul tragic dintre individ si destin evidentiat de conditia personajului de pescar fara noroc ce reprezinta tipul omului obisnuit, conformist, care viseaza la pestele cel mare, dar sta nepasator in gura unui monstru marin ce il va inghiti la sfarsitul tabloului (intriga). Tabloul II si III prezinta incercarile disperate ale eroului de a evada , incercand sa taie o fereastra in burta chitului. Cei doi pescari care duc cate o barna in spate (povara existentei) raman muti la intrebarile lui Iona, simbolizand absenta comunicarii. Tabloul IV il surprinde pe Iona cu o barba lunga si ascutita, semn ca omul a petrecut o viata de cand incearca zadarnic sa gaseasca solutia salvatoare. In cele din urma, Iona isi aminteste trecutul, isi redescopera identitatea: Cum ma numeam eu? [...] Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. Deznodamantul, gestul sinuciderii trebuie interpretat in maniera simbolica, ca un gest de salvare: personajul gaseste calea mantuirii, a iluminarii, in sine.

Opinie: Personajul Iona reprezinta conditia omului modern care se descopera singur in univers si aspira spre cunoastere si comunicare. Rescrierea moderna a mitului biblic ii ofera lui Marin Sorescu posibilitatea de a releva tema sperantei ca mod intr-o lume inchisa, conform propriei viziuni intr-o parabola dramatica.