Energia in sisteme biologice

Organismele vii trebuie să preia energie din mediul lor și să o transforme într-o formă pe care celulele lor o pot
folosi.
Organismele ingeră molecule mari, cum ar fi carbohidrați, proteine și grăsimi, și le transformă în molecule mai mici,
cum ar fi dioxidul de carbon și apa. Acest proces se numește respirație celulară, o formă de catabolism care face ca
energia să fie utilizată de celulă.
Energia eliberată de respirația celulară este capturată temporar de formarea de adenozin trifosfat (ATP) în interiorul
celulei. ATP este principala formă de energie stocată utilizată pentru funcțiile celulare și este denumită frecvent
moneda energetică a celulei.

Nutrienții defalcați prin respirația celulară pierd electroni pe tot parcursul procesului și se spune că sunt oxidați.Când
oxigenul este utilizat pentru a ajuta la stimularea oxidării nutrienților, procesul se numește respirație aerobă.
Energia eliberată în timpul respirației celulare este apoi utilizată în alte procese biologice. Aceste procese construiesc
molecule mai mari, care sunt esențiale pentru supraviețuirea unui organism, cum ar fi aminoacizii, ADN-ul și
proteinele. Deoarece sintetizează noi molecule, aceste procese sunt exemple de anabolism.
O celulă vie nu poate stoca cantități semnificative de energie . Excesul de energie ar duce la o creștere a căldurii în
celulă, ceea ce ar duce la o mișcare termică excesivă care ar putea deteriora și apoi distruge celula.
O celulă trebuie să fie capabilă să gestioneze acea energie într-un mod care să permită celulei să stocheze energia în
siguranță și să o elibereze pentru utilizare, după cum este necesar. Celulele vii realizează acest lucru utilizând compusul
ATP.

ATP este o moleculă de adenozin monofosfat (AMP), care este compusă dintr-o moleculă de adenină legată de o
moleculă de riboză și de o singură grupă fosfat. Riboza este un zahăr cu cinci carbonuri găsit în ARN, iar AMP este unul
dintre nucleotidele din ARN. Adăugarea unei a doua grupări fosfat la această moleculă de bază are ca rezultat formarea
adenozin difosfatului (ADP), adăugarea unei a treia grupări fosfat formează adenozin trifosfat (ATP).

Acidul adenozintrifosforic (ATP) ,constituie substratul multor reacţii catalizate de enzime, desfăşurate în celulele
animalelor, ale plantelor şi ale microorganismelor.

Energie
+
Ion fosfat
Rolul ADP şi ATP în procesele energetice din sistemele biologice
Celula este o „uzină chimică”. Pentru a funcţiona are nevoie de „combustibili”.
Majoritatea acţiunilor celulare sunt procese endoterme şi nu sunt spontane.
Celulele utilizează drept „combustibil” glucoza ( şi unii produşi ai descompunerii grăsimilor şi proteinelor)
ADP şi ATP sunt molecule cu structură complexă care se găsesc în toate celulele vii.

•Pentru celulă ATP este un component vital; când celula trebuie să realizeze un proces endoterm consumă ATP, iar când
rezerva scade celula produce o nouă cantitate prin oxidarea glucozei.
90% din ATP este produs în mitocondriile celulei(celulele cu necesităţi energetice mari au mai multe
mitocondrii).