CHIMIA SISTEMELOR DESCHISE

BIOLOGICE

METABOLISMUL

Totalitatea reactiilor fizico-chimice care se petrec n

organismele vii, si prin care substantele alimentare sunt
transformate n substante asimilabile, poarta denumirea de
metabolism.
In cadrul metabolismului se disting reactii de
biosinteza, consumatoare de energie, constituind
anabolismul, si reactii de degradare care elibereaza
energic, constituind catabolismul. Monozaharidele, acizii
grasi si aminoacizii ajunsi la nivel celular sunt oxidate si
elibereaza mari cantitati de energie libera si stocata n
legaturile macroenrgetice ale ATP ce contin aproximativ
8000 cal/mol de ATI'.
De regula, procesele anabice se afla in echilibru
dinamic cu cele catabolice. In studiul metabolismului se
disting: metabolismul intermediar si metabolismul
energetic.
 Metabolismul intermediar

Totalitatea transformarilor chimice la care participa

substantele exogene sau endogene, pana la eliminarea
metabolitilor, se numeste metabolism intermediar.

Metabolismul intermediar al glucidelor

Metabolismul glucidic ocupa un loc central n

procesele generatoare de energie , deoarece glucidele, prin
oxidare, nu genereaza substante toxice ci numai
energie, C02 si apa. La nivel celular glucidele sunt folosite
numai sub forma de glucoza, aceasta fiind si forma de
circulatie sanguina. Glucoza rezulta din
hidroliza polizaharidelor (amidon sau glicogen), dizaharidelor
(zaharoza, lactoza) sau a mono-zaharidelor (fructoza,
glucoza) dar n-snge nu sunt identificate dect mono-
zaharidele, si n special glucoza. Fructoza si galactoza, prin
fosforilare hepatica, sunt transformate aproape integral n
glucoza. Glucoza, depozitata n organism sub forma de
glicogen, este principala substanta cu rol energetic a
organismului animal, deci toate celulele o utilizeaza n acest
scop. Cantitatea totala a glucozei n organismul uman este
de aproximativ 370 g, ceea ce reprezinta aproximativ 1600
cal. Procesele anabolice ale metabolismului glucidic sunt:
glucogeneza, adica producerea glucozei prin hidroliza
polizaharidelor, dizaharidelor si fosforilarea
monozaharidelor la nivel hepatic; gluconeogeneza, procesul
de sinteza a glucozei din diferite substante arninoacizi,
acizi grasi, acid lactic, pentru mentinerea unei concentratii
constante aglucozei sanguine, proces ce se desfasoara n
ficat si rinichi, n conditii de inanitie, gluconeogeneza
reprezinta unica sursa de glucoza a organismului.
Procesele catabolice sunt reprezentate de glicoliza,
care este ansamblul de reactii prin care glucoza este
exidata pna la acizii piruvic si lactic, proces ce se
desfasoara n 11 etape si care ncepe cu fosfonlarea glucozei
n interioarul celulei. Glicoliza are loc n toate celulele, n
citoplasma. Glicoliza se defasuara ntr-o etapa de
anaerobioza si are ca produs final acidul piruviric. In lipsa
O2 acidul piruviric se transforma n acid lactic, dar
randamentul energetic este foarte scazut, totusi se asigura
sinteza a 2 molecule de ATP, fiind prima energie de care
poate beneficia organismul.
 Metabolismul intermediar al lipidelor

Grsimile neutre alimentare sunt degradate de lipazele

digestive pana la acizi grasi si glicerol. Dupa ce sunt
absorbite, ele ajung in ficat, pentru depozitare temporala,
in tesutul adipos, pentru depozitare permanenta, si in
celule, pentru oxidare.
Lipidele sunt mpartite n 2 categorii: lipide neutre
(trigliceridele si colesterolul) si lipide complexe
(fosfolipidelc). Structurilor chimice le corespund functii
biologice specializate: trigliceridele au rol energetic, iar
fosfolipidele si colesterolul au rol plastic.
Degradarea si oxidarea acizilor.grasi au loc numai n
mitocondrii unde se transforma n acetil-coenzima A prin
procesul de beta-oxidare. Procesul de beta-oxidare se
recapata, elibernd noi molecule de acetilcoenzima A,
pentru fiecare molecula nou formata clibcrndu-se 4 atomi
de hidrogen, care contribuie la formarea de noi molecule de
Atp. Prin oxidarea acidului stearic, de exemplu, se
formeaza 104 molecule ATP.

Metabolismul intermediar al proteinelor

 Proteinele reprezinta un numar mare de compusi
organici constituiti din aminoacizi uniti prin legaturi
peptidice, ce formeaza organisme vii si sunt esentiale
pentru functionarea lor. Descoperite in 1838, proteinele
sunt acum recunoscute ca fiind principala componenta a
celulelor vii, insemnand mai mult de 50 la suta din greutatea
"uscata" a animalelor.
Moleculele proteice variaza de la fibre lungi si
insolubile care formeaza tesutul de legatura si parul, pana
la globule solubile ce pot trece prin membranele celulare si
pot cataliza reactii metabolice. Sunt specifice fiecarei
specii si fiecarui organism. Oameni au aproximativ 30.000
de proteine diferite, din care doar 2 la suta au fost pe
deplin analizate. Proteinele din dieta, sunt folosite in
principal pentru a construi si pentru a mentine celule, dar
descompunerea lor chimica da de asemeni energie,
apropiindu-se de cele 4 calori pe gram, generate de
hidrocarbonati (eng.: carbohydrates).
Pe langa functiile lor in crestere si in mentinerea celulelor,
proteinele sunt de asemeni responsabile pentru contractia
muschilor. Enzimele digestive sunt proteine, asa cum este
insulina si multi alti hormoni, anticorpii sistemului imunitar
si hemoglobina, care transporta substante vitale prin corp.
Cromozomii, care transmit caracteristicile ereditare, sub
forma de gene, sunt de asemeni compusi din acizi nucleici si
proteine.
Indiferent daca sunt gasite in oameni sau in bacterii
unicelulare, proteinele sunt compuse din aproximativ 20 de
aminoacizi diferiti, care, pe rand sunt formate din carbon,
hidrogen, oxigen, azot si cateodata sulf.
Intr-o molecula de proteina, acesti acizi formeaza legaturi
peptidice, (ce sunt legaturi intre gruparile amino (NH2) si
carboxil (COOH) ), ce creeaza lanturi lungi peptidice.
Numarul aproape infinit de combinatii pe care acesti acizi
se alinieaza, si forma elicoidala sau globulara sub care
aceste lanturi se formeaza ajuta la explicarea enormei
diversitati de functiuni pe care proteinele le indeplinesc.
Pentru a sintetiza proteinele esentiale vietii, fiecare specie
are nevoie de anumite proportii din cei 20 de aminoacizi.
Desi plantele pot produce toate componentele de care au
nevoie plecand de la azot, dioxid de carbon si alte elemente
chimice, prin fotosinteza, majoritatea celorlalte organisme
pot produce doar o parte din ele. Cele care raman, trebuie
sa fie derivate din mancar. Opt aminoacizi esentiali sunt
folositi pentru a mentine starea de sanatate a unui
organism: leucina (eng. :leucine ) izoleucina, lisina (eng:
lysine), metionina (eng:methionine), phenialanina (eng:
phenyalanine), teonina (eng:theonine), triptofan
(eng:tryptophan) si valina. Toti acestia sunt disponibili in
proteinele produse de semintele plantelor, dar deoarece
plantele nu au de obicei concentratii prea mari de lisina si
triptofan, expertii in nutritie recomanda suplimentarea
dietei cu proteine animale, din carne, oua, si lapte.
Majoritatea dietelor, mai ales in tarile dezvoltate, cum ar
fi Statele Unite ale Americi, unde proteina animala este
consumata in exces, contin toate proteinele necesare.
Kwashiorkor, o boala prezenta printre copii din Africa
centrala se datoreaza carentei unui anumit aminoacid. La
adulti se recomanda 0.79g de proteina pe kilogram ( din
greutatea corporala), in fiecare zi. Pentru copii sau sugari
cantitatea se dupleaza si respectiv se tripleaza datorita
cresterii lor rapide.
Metabolismul energetic

Conservarea structurilor i perfecionarea lor,

refacerea uzurilor necesit mult energie pe care sistemele
vii o preiau din mediul nconjurtor, sub form de legturi
chimice ale macromoleculelor, i o redau mediului sub form
de cldur.
Metabolismul energetic studiaz geneza i utilizarea
energiei chimice a substanelor alimentare. Energia este
eliberat la nivelul celulelor (n special n mitocondrii) prin
reacii de oxidare a lipidelor i glucidelor, uneori i a
proteinelor. Aceast energie este nmagazinat mai nti
sub forma unor noi legturi chimice, bogate n energie
(legturi fosfat macroergice de ATP i CP). Fiecare celul
folosete ATP ca surs primar de energie, pentru
ndeplinirea funciilor sale caracteristice. Celulele
acioneaz ca adevrai transformatori ai energiei chimice
a substanelor n energie mecanic, electric caloric,
osmotic .
Deoarece toate transformrile energetice din orice
sistem duc, n final, la apariia de energie caloric,
schimburile energetice organism mediu pot fi evaluate prin
calorimetrie i exprimate n calorii. Metodele calorimetrice
pot fi directe i indirecte.
Calorimetria direct const din msurarea
cldurii degajate de un organism viu ntr-un interval de
timp. Se folosesc camere calorimetrice. Producia caloric a
organismului este evaluat cu ajutorul unor sisteme
termoelectrice.
Calorimetria indirect. Se bazeaz pe faptul c
toat producia caloric a organismului provine din reacii
de oxidare. n organism, ca i n bomba calorimetric,
alimentele sunt arse n prezena oxigenului care se
consum. n organism, arderile sunt mult mai lente, au loc n
etape succesive, iar energia se elimin treptat. Prin
determinarea consumului de oxigen ntr-un interval de timp
se poate calcula calorigeneza corespunztoare. Trebuie s
cunoatem puterea caloric (echivalentul caloric)a
oxigenului i volumul de oxigen consumat de organism.
Fiecare organism prezint dou feluri de cheltuieli
energetice: cheltuieli fixe, minime, necesare meninerii
funciilor vitale (respiraie, circulaie, activitatea
sistemului nervos) i cheltuielile variabile, n funcie de
activitatea muscular, digestiv sau termoreglatoare.
Primele reprezint metabolismul bazal, iar ultimele
metabolismul energetic variabil.
Metabolismul bazal se determin n anumite condiii
speciale:
repaus fizic i psihic
 repaus digestiv de 12 ore i post proteic de 24 ore.
Ingestia de proteine crete metabolismul bazal cu 30%,
fenomen denumit aciunea dinamic specific a proteinelor
(ADS).
repaus termoreglator.
stare de veghe.

Metabolismul bazal variaz n funcie de numeroi

factori fiziologici: vrsta, sex, felul de via etc.
Cheltuielile energetice ale organismului pot crete n
cursul eforturilor fizice de 10-20 de ori fa de cele
bazale. Munca fizic necesit mult energie, care trebuie
acoperit prin consum sporit de alimente energetice. n
raport cu gradul efortului fizic prestat, cheltuielile
energetice se clasific n cinci categorii:
Cheltuieli energetice de repaus
Cheltuieli energetice din efortul fizic uor
Cheltuieli energetice din efortul fizic mediu
Cheltuieli energetice n efortul fizic greu
Cheltuieli energetice n efortul fizic foarte greu.
 Dieta

De obicei cuvantul "dieta" este asociat cu "a manca

foarte putin", sauin unele cazuri "a nu manca deloc". Si de
multe ori se intampla sa cademin "plasa" dietelor
nesanatoase, care ne ajuta sa pierdem din
greutatetemporar, dar care dauneaza sanatatii.

Organismul nostru are nevoie zilnic de mai mult de 40 de

substantenutritive, diferite, pentru a ramane sanatos. Si nu
exista un produs caresa le inlocuiasa pe toate. Atunci cand
limitam intentionat surplusulde hrana, nu luam in seama
nevoia de vitamine esentiale pe care o areorganismul
Dieta presupune a manca echilibrat, in portii
moderate, din toate celepatru grupe de alimente.
Dieta presupune trei mese pe zi, obligatoriusi un orar
fix sau aprope fix al meselor, iar in acestea trebuie
incluse toate substantele alimentare care asigura o
corecta functionare a organismului, mai exact:
glucide, minimum 50% (cereale, cartofi, legume),
grasimi, circa 30% (ulei, unt, lapte,branza, oua), si
proteine peste 20% (fasole, mazare,carne, lapte,
oua, branza, etc.).
 O parte din aceasta energie este folosita
pentru mentinerea functiilor vitale, restul servind la
desfasurarea activitatilor fizice si psihice ale
individului.

Au realizat acest proiect

elevele din clasa a XII a G:
Ilban Ileana
Tamas Alina
Trifan Andreea
Vigh Anca