Plan orientativ

de elaborare a lucrului individual al studenților masteranzi la disciplina ”Fiziologia etativa”.

Lucrul individual prevede elaborarea unei caracteristici fizice, fiziologice și psihologice a unei persoane
(vîrsta copilăriei sau adolescenței), care va prevedea:

1. Stabilirea vîrstei persoanei investigate,

2. Raportarea ei la una din perioadele de creștere și dezvoltare (Selectarea clasificării după care se va
descrie persoana o selectează masterandul, preferențial clasificarea după F.Furdui și col., 1994.).
3. Urmează descrierea parametrilor antropometrici, fiziologici și psihologici ai persoanei în comparație cu
perioada precedentă stipulată în clasificarea selectată pentru referință.
Indicatorii antropometrici, fizici, fiziologici și psihologici se vor compara cu normele medii pentru vîrsta
care o are persoana.(se acceptă orice metodologie elaborată pentru indicii normă medii).
4. De dorit ca caracteristica să fie însoțită de poze, care ar permite stabilirea unor indicatori, nu este
neapărat ca pozele să fie imprimate și color.
5. O parte din datele care vor fi utilizate pentru lucrul individual se vor studia în cadrul primelor 2 lucrări
de laborator:
a. creșterea și dezvoltarea copiilor;
b. dezvoltarea psihică și psihologică a copilului.

Exemplu: Metode de evaluare a creşterii şi a dezvoltării

Aprecierea creşterii se face prin determinarea greutăţii, lungimii, perimetrelor, a grosimii pliului
cutanat şi a altor indicatori care se măsoară la examenele periodice şi de bilanţ şi se înscriu în
fişa copilului.
Aceşti parametri se compară cu cei ai altor copii sănătoşi, de aceeaşi vârstă, sex şi din aceeaşi
zonă geografică reprezentate grafic printr-o curbă gaussiană în formă de clopot. Dintre valorile
de referinţă, media se află la vârful curbei iar abaterile se exprimă prin metoda percentilelor sau a
deviaţiilor standard.
Cel mai fidel indicator al creşterii este vârsta osoasă care se stabileşte pe baza numărului şi
dimensiunilor centrilor epifizari, comparând clişeelor subiectului cu atlase standard ale zonei
date.
Greutatea este un indicator valoros al creşterii ce reflectă creşterea în ansamblu.
În practică se pot utiliza formule de evaluare a creşterii ponderale:
- la sugar, formula Finkelstein:
G = Gn + ( v în luni x 700 ) pt 0-6 luni şi
G = Gn + ( v în luni x 600 ) pt 7-12 luni
- pentru copilul peste 1 an, formula Herman:
G ( Kg ) ═ 2xV + 9 unde V reprezintă vârsta în ani.
Aprecierea stării de nutriţie la sugari se face cu ajutorul unor indici în funcţie de greutate sau
talie ( lungime ):
- indicele ponderal IP = G actuală / G ideală pt vârstă ( VN = 0,9 – 1,2)
- indicele statural IS = talia actuală / talia ideală pt vârstă ( VN = 1 )
- indicele nutriţional IN = G actuală / G vârstei taliei ( VN = 1)
Cel mai utilizat în practică este indicele ponderal, astfel:
- sugar eutrofic: IP = 0,9 – 1,2
- malnutriţie de gradul I: IP = 0,89 – 0,76
- malnutriţie de gradul II: IP = 0,75 – 0,61
- malnutriţie de gradul III: IP = sub 0,60

Creşterea nesatisfăcătoare în greutate poati fi cauzată de :

a) aport caloric insuficient în caz de hipogalactie maternă, greşeli alimentare cantitative şi /
sau calitative, vărsături, diaree, malformaţii congenitale de cord, malformaţii ale cavităţii
bucofaringiene, encefalopatie cronică infantilă ş.a.
b) sdr. de malabsorbţie: mucoviscidoza, boala celiacă
c) necesar caloric crescut în stări febrile, infecţii şi inflamaţii cronice, boli de colagen,
neoplazii ş.a.
d) erori innăscute de metabolism
O altă tulburare a stării de nutriţie este obezitatea care va face obiectul altui curs.
Un alt indicator al creşterii este lungimea ( talia ) care poate fi estimată, ca şi în cazul greutăţii cu
ajutorul unor formule.
Lungimea de la naştere se dublează la 4 – 5 ani şi se triplează la 13 – 14 ani. Creşterea în
înălţime încetineşte după 13 ani la fete şi 15 ani la băieţi şi se termină pe la 17 -19 ani la fete ( la
băieţi, poate continua o creştere lentă chiar după 20 de ani ).
Există şi formule ce prezic talia adultă:
- L adultă = 2 x L la 2 ani
- Formula lui Tanner: L adultă = L de la 3 ani x 1,87 pt băieţi ( 1, 79 pt fete )
- L adultă = ( L la 3 ani x 1,27 ) + 54,9 pt băieţi şi ( L la 3 ani x 1,29 ) + 42,3 pt fete.
Pubertatea este perioada dezvoltării caracterelor sexuale secundare şi a maturizării biologice a
organelor sexuale, debutul ei fiind reprezentat de apariţia menarhei la fete şi a pilozităţii pubiene
la băieţi.
La pubertate, creşterea staturală este accentuată, sporul în înălţime fiind de 7 – 12 cm pe an la
băieţi şi de 6 – 11 cm pe an la fete.
Tulburările de creştere în înălţime sunt talia sau statura mică şi talia excesivă.

Talia mică este talia sub limita inferioară pentru vârstă şi sex ( sub percentila 5 ) şi se clasifică
după Ciofu astfel:
a) talie mică intrinsecă în care:
- nu există deficit de hormon de creştere
- vârsta osoasă corespunde celei cronologice
- ritmul de creştere este normal
b) creştere întârziată:
- decalaj de cca 3 ani faţă de vârsta cronologică
- cauzată de boli cronice neendocrine ( de cauză renală, gastrointestinală) , malnutriţie de
diferite cauze, talie mică constituţional
c) creştere încetinită:
- ritm de creştere încetinit
- vârsta osoasă corespunde înălţimii
- cauze: deficit al hormonului de creştere, hipotiroidism, exces de hormoni sexuali în caz
de pubertate precoce.

Tot în cadrul tulburărilor de creştere se află şi copiii cu talie excesivă, încadrându-se aici cei a
căror înălţime depăşeşte 2 deviaţii standard faţă de talia considerată normală pentru vârstă şi
sex.
Talia excesivă se poate întâlni în următoarele situaţii:
- constituţional – este cea mai frecventă cauză de talie peste medie la adolescenţi
- boli genetice: sdr. Klinefelter ( cariotip XXY, talie excesivă, hipoandrogenism cu
sterilitate primară, retard mental moderat ), sdr. Marfan ( transmitere autosomal dominantă,
pacienţi înalţi, cu membre lungi, cu arahnodactilie, subluxaţie de cristalin, dilataţie de aortă,
scolioză, pectus excavatus sau carinatus ), ş.a
- cauze endocrine: gigantismul hipofizar ( rar întâlnit ) datorită hipersecreţiei de STH în
caz de tumori hipofizare
- cauze metabolice: obezitatea poate determina o talie mai mare în unele cazuri.