Moara cu noroc

Moara cu Noroc a apărut în volumul Novele din popor 1881, bucurându-se de o mare apreciere critică
din partea lui Titu Maiorescu și Eminescu, care recunoșteau meritul autorului care s-a inspirat din viața
proprie a poporului, și ne-a înfățișat ceea ce este, ce gândește și simte românul.

NUVELA – este o specie a Genului Epic in proză, cu o acțiune și o construcție mai amplă decât a
povestirii. Conflictele și personajele sunt mai numeroase, accentul fiind pus mai mult pe evoluția sau
involuția lor decât pe acțiunea propriu-zisă.

Moara cu Noroc este o nuvelă psihologică. Analiza psihologică este caracteristica fundamentală a
literaturii realiste și reprezintă tehnica narativă prin care se analizează psihologia personajelor – viața
interioară, trăiri, gânduri, sentimente, dorințe. Prin introspecție analitică, monolog, observație
psihologică, confesiune, personajele realiste nu sunt idealizate ori înfrumusețate ci au o viață interioară
bogată ce le permite să oscileze între cinste și demnitate.

Nuvela e de factură CLASICĂ, cu o structura riguroasă, (17 capitole) prezentate în manieră cronologică.
Cele 17 capitole debutează cu un prolog (incipit) care este rostit de bătrâna mamă a Anei, ce are funcție
de personaj raissoneur, fiind încadrată în tipologia înțeleptului: „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci
dacă e vorba, nu bogăția , ci liniștea colibei tale te face fericit.” Acesta este un îndemn la cumpătare, la
chibzuință și echilibru moral.

Nuvela se încheie cu un epilog (final), rostit tot de bătrână: „se vede că au lăsat ferestrele deschise…
simțeam eu că nu are să iasă bine, dar așa le-a fost dat.” – denotă un destin tragic și imposibilitatea
sustragerii de sub tutela sorții.

Perspectiva spațială și temporală

Acțiunea se desfășoară la hanul Moara cu Noroc, aflată în valea dintre două drumuri, o răscruce pe unde
treceau negustorii de turme de porci, loc de afaceri și de comerț, un loc binecuvântat care la început
aducea bucuria și speranța prosperitații, ca apoi să se dovedească fatal, schimbând în tragic soarta
personajelor.

Moara este amplasat în loc pustiu, iar arendașul, un evreu, a construit o cârciumă la câteva sute de
metri de moară. Moara este binecuvântată de 5 cruci. Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între
două repere temporale cu valoare religioasă: Sfântul Gheorghe până la Paște.

Tema

consecințele nefaste pe care setea de îmbogățire le are asupra individului, hotărându-i destinul, pe
măsura abaterii de la principiile morale fundamentale.
Expozițiunea – Ghiță, personajul principal, nemulțumit de condiția sa socială de cizmar modest, se
hotărăște să i-a în arendă cârciuma de la Moara cu Noroc. Intenția era de a rămâne acolo doar 3 ani. La
început, mutându-se la Moara cu Noroc îmreună cu soția, soacra și copilul, Ghiță duce o viață liniștită și
prosperă în deplină înțelegere cu familia.

Intriga – sosirea lui Lică Sămădău la Moara cu Noroc, un simbol al răului, tulbura echilibrul familiei.
Acesta-i dă de înțeles că dacă vrea să rămână acolo trebuie să îl anunțe despre tot ce se întâmplă la han
și în împrejurimi. Conflictul psihologic se amplifică treptat, pe măsură ce Ghiță se implică în afacerile
necinstite ale lui Lică. Portretul lui Lică este realizat prin tehnica detaliului și prin notarea amănuntului
semnificativ „un om de 36 de ani, înalt, uscățiv, cu ochi mici, cu sprâncenele dese împreunate la mijloc.”
Meseria lui era de porcar, însă unul „care poartă cămașă subțire și albă, pieptar cu bumbi de argint și
bici de carmajin.”

Desfășurarea acțiunii – deși își dă seama de influența nefastă a porcarului, Ghiță cade în plasa acestuia și
acceptă să-i fie tovarăș și tăinuitor la acțiunile sale necinstite. Se declanșează conflictul psihologic ce
constă în degradarea morală și sufletească a lui Ghiță, lupta din sufletul său dintre dorința de a rămâne
un om cinstit și aceea de a se îmbogăți.

Ghiță se îndepărtează de familie, devenind complicele și părtașul lui Lică în afacerile necurate. Se
gândește la un moment dat să părăsească hanul, aceasta fiind singura soluție de a rămâne un om cinstit
însă, lăcomia pentru bani îl face să nu se mai poată retrage din încurcăturile în care a intrat. Jefuirea
unui arendaș și uciderea femeii în negru îl fac să depindă definitiv de Lică și să îi recunoască autoritatea.
Prin depunerea mărturiei mincinoase în fața justiției, Ghiță devine complicele lui Lică. Când Buză Ruptă
și Săilă sunt condamnați, Ghiță e convins de nevinovăția lor, dar nu le poate lua apărarea pentru a nu-și
face sieși rău.

Lică îi aduce bani însemnați lui Ghiță pentru ca acesta să îi schimbe la vânzări. Într-un moment de
lașitate Ghiță o lasă pe Ana singură cu Lică și pleacă pentru a-l aduce pe Pintea jandarmul, cu scopul de
a-l prinde pe Lică cu banii însemnați asupra sa.

Punctul culminant – coincide cu momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării sale
morale, lăsându-și soția în brațele Sămădăului. Ghiță revine la han, Lică și Raut vor să fugă, hangiul o
omoară pe soția infidelă, fugarii dau foc la han, Raut îl împușcă pe Ghiță. Lică, pentru a nu fi prins, își
strivește capul de un copac.

Deznodământul – prezintă întoarcerea bătrânei și a copiilor care, văzând hanul în flăcări, cred că a luat
foc din cauza unui fulger pentru că au lăsat ferestrele deschise.

Finalul este catharic și stă sub auspiciul cuvintelor rostite de bătrână „așa le-a fost dat”. Focul distruge
totul, semn că așa trebuia purificat de relele ce se înrădăcinase acolo.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este detașat, imparțial, narațiunea fiind la pers- III-a,
dublată de punctul de vedere și intervențiile simetrice ale bătrânei.

Moara cu Noroc ne prezintă un Ghiță care evoluează spre un sfârșit tragic, iar degradarea sa morală se
realizează treptat. Motivația pentru faptele sale și-o găsește inițial în dorința de a asigura un trai decent
familiei sale „tot ceea ce fac e pentru voi” însă, neîncrederea în ziua de mâine și sentimentul
culpabilității îl determină să devină ursuz și violent.

Conflictul interior – este extenuant, manifestându-se prin exacerbarea simțurilor, prin somn agitat.
Ghiță suferă un proces de conștiință, se simte vinovat și este măcinat de remușcări „Iartă-mă Ano…căci
eu n-am să mă iert cât voi trăi pe fața pământului”.

Drama lui Ghiță este pusă în evidență prin alternarea momentelor de sadisfacție diabolică în fața
banilor, cu cele de conștientizare a răului ireversibil. Destinul lui este unul tragic fiind ucis de Raut care-i
oferă astfel prilejul de a se întâlni prin moarte cu Ana.

Prin intenția moralizatoare, compoziția lineară și prin construcție asimetrică, nuvela Moara cu Noroc
este Realist-Psihologică.