La gura sobei

Vasile Alecsandri

Poezia „La gura sobei” reia cu aceeasi tenta de

arta poetica atmosfera din „Serile la Mircesti”, fiind
mai bine accentuata tovarasia focului.
Alecsandri intuieste in imaginea magica a
focului purificator, creator de lume, in simbolistica
lui complexa, geneza creatiei poetice.
Din aceasta lume imaginara, in final se
contureaza chipul fiintei iubite, o Ileana Cosanzeana
cu flori de primavara, poetul ramanand intro-o
reverie erotica pana-n zori, invingand in acealsi timp
urgia de afara.