TRADIȚIONALISMUL

ACI SOSI PE VREMURI, de ION PILLAT

1.Trăsăturile tradiționalismului
2. Apariție
3. Temă
4. Titlul
5.Structură
6. Interpretarea secvențelor poetice
7.Expresivitatea poetică
8.Elemente tradiționaliste

1.Trăsături :
-mișcare literară care s-a manifestat în perioada interbelică și a cărei doctrină/ ideologie s-a structurat în
paginile revistei Gândirea
-a fost anticipat de două curente de la începutul secolului al XIX-lea- sămănătorismul și poporanismul,
care au fost promovate de revistele Sămănătorul-1901 și Viața românească-1906.
-revista Gândirea a apărut la Cluj, sub conducerea lui Cezar Petrescu și D.I.Cucu, iar din 1922 s-a mutat
la București. Din 1926 va fi condusă de Nichifor Crainic.
-se opune modernismului
-cultivarea tradiției
-teme și motive specifice
-sensibilitatea religioasă

2. 1923, volumul ,,Pe Argeș în sus ,, ,volum cu care Ion Pillat se înscrie în valorile /trăsăturile
tradiționale : tema și motivele poetice, imaginarul poetic constituit din viziunea asupra spațiului autohton,
rustic, din elemente folclorice și istorice.

3. Tema: o meditație , cu accente elegiace, asupra curgerii ireversibile a timpului.

Apare lirismul obiectiv-utilizarea unor măști, dar și lirismul subiectiv –care presupune confesiune și
implicare afectivă , folosirea pers. I.
Eul enunțător nu se confesează romantic, ci își proiectează emoțiile și gândurile, adică viziunea despre
lume, în mit și legendă.

4. Titlul : are aspectul unui enunț propozițional și susține teme poeziei, oferind, în același timp, o cheie de
lectură cititorului. Elementele temporale și chiar, sociale –aici, pe vremuri –sunt simbolice și contribuie
la realizarea acelei atmosfere de ambiguitate și de vrajă specifice poeziei lirice.

5. Structură :
-17 distihuri, un catren și un vers final, liber, organizate în trei părți : prima parte-primele 10 distihuri, a
doua parte-catrenul intrmediar, meditativ și a treia parte-ultimele șapte distihuri. Versul final are rol de
laitmotiv.
-2 planuri, trecutul –bunicul și bunica- și prezentul, unite prin amintire și prin meditația asupra timpului.
Structura de adâncime a textului se se reflectă în paralelismul situațiilor, în relațiile de opoziție, marcate
de adverbe de timp : atunci, ieri-acum, clipa asta și de simetrie, în prezentarea celor două povești de
iubire: Ca ieri sosi bunica...și vii acuma tu.,,

6. Interpretare:
-casa amintirii proiectată în timpul străvechi, încremenită într-un spațiu al uitării și al tăcerii, al unei lumi
apuse, când ,,luptară-n codru și poteri și haiduc,, , ,,La casa amintirii cu-obloane și pridvor, /Păienjeni
zăbreliră și poartă și zăvor.,, Păianjenul, prin acțiunea lui de a țese pânza fină, aproape invizibilă, în care
își prinde dușmanul, sugerează curgerea, fragilitatea ființei umane în raport cu timpul. Pânza simbolizează
lumea aparenței, a iluzoei, opusă realității și esenței.
-sosirea bunicii Calyopi și sosirea iubitei sunt pregătite de semnele îmbătrânirii și ale schimbării naturii :
,,În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii,, , ,,Subțire, calci nisipul pe care ea sări. /Cu berzele într-
însul amurgul se opri...,,. Structurile lingvistice ,,plopii îmbătrâniți,, și ,,amurgul se opri ,, sunt
personificări ale naturii și ale timpului.
-așteptarea nerăbdătoare a bunicului simetrică așteptării eului liric este după modelul ritualului erotic
eminescian din idile : ,,Nerăbdător bunicul pândise de la scară/ Berlina legănată prin lanuri de secară.,,.
Așteptarea este o temă lirică, care asociază sentimente și trăiri, uneori, contradictorii.
-rostirea poeziei sugerează evoluția formulelor estetice, dar și importanța artei în desăvârșirea poveștii de
dragoste. Ironia fină existentă în versurile poeziei în poezie temperează lirismul trăirii, ferindu-l de
exagerări.
-sosirea iubitei pe aceleași locuri : ,,Același drum te-aduse prin lanul se secară, / Ca dânsa tregi, în dreptul
pridvorului, la scară,,. Deși cuplul este altul, casa și drumul sunt aceleași , sugestie reflexivă a
transformărilor produse în sufletul omului de succesiunea etapelor existențiale . Drumul nu poate fi decât
o nuanță a evoluției sufletului, spirala melcului în care se solidifică, pe scara universului, timpul. El
conduce la ,,casa amintirii,,, topos romantic situat într-o geografie cosmicizată și într-un timp circular,
etern.
-clopotul are rolul de a unifica imaginile trecutului cu cele ale prezentului, potrivit unei viziuni a unității
poetice proprii lui Ion Pillat. Este un simbol al statorniciei, stabilind o relație între cer și pământ.
-din versurile cu o mai mare încărcătură meditativ-reflexivă, reținem : ,,Dar ei, în clipa asta simțeau că-o
să rămână....,, care susține iluzia eternității omului prin iubire. Versul asociază imaginea cuplului mitic cu
sentimentul veșniciei și încorporează mitul în poezie .
-Versurile ,,Ce straniu lucru: vremea! –Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ștersele portrete.// Te
recunoști în ele, dar nu și-n fața ta, /Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita...,, -argumentează ideea că
omul are conștiința timpului ireversibil, ceea ce este marcat în planul expresiei cu sugestiile persoanei a
II-a.
-versul final , izolat-laitmotivul poeziei . ,,De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat,, -accentuează
dramatismul vieții, același sunet poate trimite la un nou început sau la extincție.

7. Expresivitatea poetică:
-limbajul clasicizat, ușor arhaic și regional atunci când este evocat cuplul bunicul si bunica-ciubuc,
poteri ,haiduc, berlină, crinolină; elemente de onomastică si titluri de opere literare care nuanțează
trăirile si le coloreaza atectiv :Eliad, Horia Furtună, Francis Jammes și Sburătorul, Le lac , Balada lunei ;
cuvinte și structuri lingvistice cu o mare incarcatura simbolica ce denumesc elementele componente ale
imaginarului poetic din opera lui Pilat: casa amintirii ,clopot, drumul, câmpia etc.
- regimul verbelor: alternarea timpulu trecut (imperfectul - asculta, urzea, perfectul simplu -sosi ,
perfectul compus : a sunat
- paralelismul și simetria situatilor descrise conturează o veritabila ontologie lirica.
-figurile de stil: epitetul berlina legănată , personificarea lar hormul nu mai trage alene din ciubuc ,
metafora casa amintirii, comparatia ca-n basme se urzea.

8. Poezia Aci sos pe vremuri de lon Pilllat ilustrează drectia traditionalistă formulată de ideologii grupați
în jurul revistei Gândirea, prin meditația lirică, realizată într-o notă gravă, melancolică, asupra trecerii
timpul, prin tendința de a induce cititorului stari de reflecție si de reverie, prin valonficarea influxiunilor
metafizice oferite de domeniul religios, prin utilizarea unui limbaj popular și regional , prin îmbinarea
formelor lirismului obiectiv cu cele ale lirismului subiectiv și, nu in ultimul rând prin cultivarea
formelor de prozodie traditionale.