Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” Elméleti Líceum – prof.
Szőcs Imre
ROMANTISM SIMBOLISM TRADIȚIONALISM MODERNISM
-discursul poetic se focalizează pe o temă romantică: -folosirea sugestiei: cuvintele nu comunică direct - ataşament profund pentru tot ceea ce - mişcare artistică ce exprimă o ruptură de tradiţie, nostalgia iubirii/iubirea, natura (de multe ori sentimentul, ci îl sugerează înseamnă valorile arhaice ale spiritualităţii negând, în forme uneori extreme, epoca ori curentul personificată), inspirația din folclor, filozofie -teme specifice: natura ca stare de spirit, solitudinea - respingerea adaptării la cultura modernă şi care le-a precedat (tradiționalismul) -forța exprimării sentimentului, puterea afectivității, dezolantă conservarea interesului pentru valorile - lui Eugen Lovinescu îi revine meritul de a fi nostalgia, melancolia -motive specifice: culorile, muzica/sunetul naţionale acţionat în direcţia adaptării modernismului la -retorismul (interogații, exclamații retorice) neliniștitor, cavoul/spațiul închis, nevroza - idilismul (preferinţa pentru înfăţişarea specificul culturii şi civilizaţiei româneşti; el -limbaj poetic expresiv, expresie a subiectivității -corespondență între stări și elementele cadrului pitorească a satului, falsa înfrumuseţare a elaborează conceptul de sincronism -îmbogatirea limbii literare prin includerea limbii exterior/analogie între planul exterior (...) și cel vieţii): un adevărat cult pentru satul - poezia modernă se caracterizează prin ermetism, populare, a arhaismelor/ regionalismelor sufletesc (...) patriarhal, căci nimic nu egalează virtuţile elitism, sinceritate, antimimesis, impersonalizare, -prezența eului liric/adresarea directă -caracter confesiv - exprimarea stărilor sufleteşti ţărănimii intelectualizarea emoției -iubita este un ideal de feminitate confuze, nelămurite, transmise pe calea sugestiei - evocarea unei existenţe chinuite a ţăranilor, - preferința pentru arta poetică; surprinde condiția -luciditatea poetului în fața iubirii pierdute - stări sufleteşti specific simboliste: singurătate, condamnaţi la muncă trudnică şi la mizerie; eului liric creator -meditație pesimistă asupra existenței nevroză, angoasă, spleen (amestec de tristeţe, compasiunea faţă de lumea chinuită a satului, - îmbogățirea creațiilor lirice cu profunde idei -iluzia/evadarea în vis dezolare, plictiseală profundă) aplecarea cu înţelegere asupra realităţii rurale, filozofice, înnoirea limbajului prin sugestie și -prezența pastelului, construit cu mijloace artistice -perspectivă dezolantă asupra suferinţei maselor ţărăneşti ambiguitate spacifice imaginarului poetic romantic -prezența refrenului (repetat obsesiv) – conferă - reprezentarea unui sat arhaic, dominat de - revolta și libertatea de exprimare; preferința pentru - motive: noaptea, luna, stelele, femeia iubită, muzicalitate textului credinţe străvechi, precreştine, de mituri, versul alb zburătorul, ruinele, visul - corespondență între elementele naturii și starea prezenţa unor personaje biblice în viaţa - tehnica ingambamentului (continuarea unei idei în -tensiune poetică realizată prin prezența antitezei sufletească transmisă profană versurile următoare/scrierea cu literă mică la început -condiția omului de geniu - considerarea vieţii urbane drept un factor de rând) -rostul și rolul poetului distructiv pentru sufletul ţărănesc curat, - preocuparea pentru o poezie de cunoaștere nealterat, oraşul fiind văzut ca un loc al - cunoaștere paradisiacă - de tip logic, raţional, care pierzaniei are ca obiect luminarea misterului, pe care îl reduce - emanciparea ţărănimii prin cultură: din - cunoaștere luciferică - are ca scop adâncirea sentimentul datoriei faţă de popor se naşte misterului şi NU lămurirea lui ideea ridicării acestuia - transformare de la vitalismul exuberant la spaima - evocarea trecutului istoric într-o manieră existenţială şi tristeţea metafizică mitologizantă - folosirea metaforelor revelatorii -întoarcerea la anii copilăriei, considerând că - poezia lui Blaga este una de viziuni poetice și are este perioada cea mai plină şi cea mai funcţia este de a sugera misterul generalizat profundă de trăiri interioare; poeziile nu sunt simple pasteluri în care se descrie natura exterioară, ci "pasteluri psihologice"